Contextul crizei COVID-19 a scos la iveală, la un nivel fără precedent, riscurile pentru muncitorii români din alte state europene. În special pentru cei care lucrează cu contracte de scurtă durată, sezonieri, în agricultură, construcții, turism sau îngrijire, pandemia a însemnat un puternic șoc socio-economic. Mulți și-au pierdut locurile de muncă, unii chiar casele.
Un efect secundar însă a fost explozia din presă, pe fundalul interesului pentru criză, a situațiilor grele în care trăiesc mulți dintre acești muncitori. Este deja celebru exemplul din fermele de sparanghel din Germania, dar apar povestiri din Olanda, Austria sau Italia. Toate îi oripilează pe cei rămași în țară și nu numai, dar adevărul trist este că mulți dintre cei obișnuiți să lucreze în afară nu sunt surprinși.
Pentru ei, abuzurile angajatorilor, șicanele, schimbările de condiții, obligația de a munci peste program, lipsa de măsuri de protecție sau de confort adecvate nu sunt ceva nou.
Ce nu știu ei, din păcate, este că asta nu este deloc normal. Ba chiar, în cele mai multe cazuri, este ceva ilegal!
Dacă lucrezi, pe termen scurt sau nu, în altă țară din UE sau din Europa, dacă ai de gând să pleci sau citești acum ofertele firmelor de recrutare, este important să înțelegi că ai drepturi! Ai drepturi europene, asigurate de legile din fiecare țară a Uniunii.
Dar înainte de orice exemplu, trebuie să discutăm despre frică.
Frica este un alt factor deseori întâlnit în viețile celor care muncesc în afară. Frica de înșelăciune. Frica de autorități sau poliție care, din neînțelegeri, abuzuri, rea voință, discriminare sau alte motive ocazionale, v-au făcut poate neajunsuri în trecut (sau despre care ați auzit povești). Frica că experiențe proaste din România se vor repeta automat și în afară.
Dar mai ales, frica că poate, dacă spuneți ceva, dacă ridicați capul, dacă protestați, pierdeți locul de muncă. Un loc de muncă care, vă veți spune, oricât de rău ar fi, vă asigură un salariu.
Ce e important de înțeles e că dacă ceva vă deranjează, până nu vă cereți drepturile (pe care chiar le aveți), nimic nu se va schimba. Mai ales dacă aveți un contract de scurtă durată, pe care îl repetați, poate, an de an, sau îl încercați pentru prima oară. Toți cei care abuzează de voi au nevoie de voi – au nevoie de mâna voastră de lucru. Din asta își fac banii și cu voi își mențin propriile afaceri.
În marea majoritate a cazurilor și-ar permite chiar fără mari dificultăți să vă ofere ceea ce cereți. Mai ales dacă vă organizați și împreună cu alți colegi să vă revendicați drepturile. Nu trebuie niciodată să acceptați frica.
Dar despre ce drepturi este vorba? Le putem împărți în două mari categorii: drepturi fundamentale și drepturi de muncă
Drepturi fundamentale
Poate că unii cititori se vor întreba dacă chiar mai este nevoie, în secolul XXI, să repetăm că orice cetățean, mai ales în UE, are dreptul la libertate, la integritatea corporală, la accesul la justiție (corectă) sau la propriile documente sau documente de identitate. Dar practica ultimilor ani, poveștile triste ale unor români din ferme, șantiere, abatoare sau centre de îngrijire din mai multe țări arată că nu este de prisos să insistăm.
Este trist că lucrurile acestea există, este trist și că multe victime le acceptă.
Ține minte:
Nici un angajator nu are dreptul să îți rețină sau confiște actele de identitate! De fapt, aproape nimeni nu are dreptul acesta, chiar și poliția o poate face doar pentru verificări, pentru scurtă durată.
Nici un angajator nu are dreptul să te închidă peste noapte în barăci, în cameră sau oriunde altundeva! Asta înseamnă că îți privează libertatea și este un abuz inaceptabil!
Nimeni, angajator sau oricine altcineva, chiar și polițist, nu are dreptul să te lovească! Este unul dintre drepturile umane fundamentale, înscris în toate constituțiile europene și nu numai.
Ai dreptul să îți cunoști contractul de muncă (și să deții o copie), să ceri și să primești clarificări și, mai ales, să apelezi la autorități în orice moment. Sună la 112 în orice țară UE (sau 999 în Marea Britanie) dacă ai motive să crezi că orice drept ți-a fost încălcat.
Drepturile de muncă europene
Fie că ai fost angajat cu un contract românesc sau direct în statul în care ajungi să lucrezi, Italia sau Germania sau oricare altul, în toată Europa ai mai multe drepturi comune. Un mic sfat, înainte: întreabă, cere mereu explicații și clarificări, verifică condițiile contractului înainte să semnezi. Caută pe Internet detalii despre locul, firma, regiunea, țara unde vei merge. Multe consulate românești (în Germania de exemplu) au ghiduri pregătite, cu detalii, numere de telefon sau sfaturi.
Pleacă din țară doar în cunoștiință de cauză. Mai ales acum, pe vreme de COVID-19.
Dar o dată ajuns la locul de muncă trebui să știi că, deși valorile exacte pot varia de la țară la țară:
- Ai dreptul la un salariu minim;
- Ai dreptul la perioade maxime de lucru și la perioade de odihnă;
- Ai dreptul ca munca peste orele de program să fie plătită – nu trebuie să accepți muncă în plus, asta este de fapt muncă nedeclarată și un mod prin care angajatorii încalcă legea!
- Ai dreptul la zile de concediu;
- Ai dreptul, dacă este cazul, la echipamente și măsuri care să îți asigure protecția și sănătatea fizică și psihică la locul de muncă;
- Ai dreptul la un tratament egal cu oricine altcineva (nu te pot plăti mai puțin pentru că ești român, sau femeie).
În fiecare țară sau regiune există agenții care se asigură că aceste drepturi și multe altele sunt respectate. Ele pot veni și face controale, da amenzi, împreună deseori cu poliția. Multe pot obliga angajatorii să asigure drepturile acestea, posibile pentru că ești cetățean european, pentru că România este membră în Uniunea Europeană (și da, drepturile sunt valabile și în Anglia*, Elveția sau Norvegia, datorită influenței UE).
Nu accepta abuzuri. Nu accepta povești de abuzuri. Informează-te, sună la consulat, la poliție, la ONGurile din zonă. Oriunde ai fi în Europa, dacă vei căuta pe internet informații despre protecția românilor sau drepturile românilor, vei găsi ceva. Sunt din ce în ce mai multe organizații, civice sau politice, românești, care te pot ajuta, cel puțin cu traducere, dacă nu te descurci așa de bine cu limba locală.
Trebuie doar să ceri acest ajutor. Să nu te temi. Și să îți revendici drepturile tale, europene!
Bibliografie:
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene: https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF
Sinteză despre Carta drepturilor UE: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:l33501&from=RO
Declarația Universală a Drepturilor Omului: https://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf
Drepturile la locul de muncă în UE: https://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=82
Egalitatea de tratament pentru lucrătorii temporari: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:c11329&from=RO
Cooperarea în UE pe munca nedeclarată: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:17050102_2&from=RO
Informarea lucrătorilor asupra condițiilor de muncă în UE: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:c10811&from=RO
Organizarea timpului de muncă în UE: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:c10418&from=RO
Muncitorii detașați în UE: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:c10508&from=RO dar și https://europa.eu/youreurope/citizens/work/work-abroad/posted-workers/index_ro.htm
Ghidul Muncitorului Român în Străinătate (adaptat pentru 23 de țări): http://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/munca/52-mobilitatea-fortei-de-munca/3132-2014-01-01-ghiduri-lucrator-ro-ue
Ghidul muncitorilor români în Marea Britanie: https://www.tuc.org.uk/condi%C5%A3iile-de-munc%C4%83-din-marea-britanie-ghidul-drepturilor-tale-romanian-version
Informații despre munca în străinătate, Ministerul Muncii: https://www.inspectiamuncii.ro/documents/66402/200730/Informatii_intermediere-plasare_forta_munca_strainatate.pdf/69ed8e54-842e-4e49-8993-d0a9f8ef7b81
Standarde de muncă în Germania pe timpul COVID-19: https://www.bmas.de/SharedDocs/Downloads/DE/PDF-Schwerpunkte/sars-cov-2-arbeitsschutzstandard-rou.pdf?__blob=publicationFile&v=2
Ghidul pentru adaptarea locurilor de muncă în context COVID-19: https://osha.europa.eu/ro/publications/covid-19-back-workplace-adapting-workplaces-and-protecting-workers/view
Mesaj pentru muncitorii români: Ai drepturi, oriune ai lucra în Europa!
Contextul crizei COVID-19 a scos la iveală, la un nivel fără precedent, riscurile pentru muncitorii români din alte state europene. În special pentru cei care lucrează cu contracte de scurtă durată, sezonieri, în agricultură, construcții, turism sau îngrijire, pandemia a însemnat un puternic șoc socio-economic. Mulți și-au pierdut locurile de muncă, unii chiar casele.
Un efect secundar însă a fost explozia din presă, pe fundalul interesului pentru criză, a situațiilor grele în care trăiesc mulți dintre acești muncitori. Este deja celebru exemplul din fermele de sparanghel din Germania, dar apar povestiri din Olanda, Austria sau Italia. Toate îi oripilează pe cei rămași în țară și nu numai, dar adevărul trist este că mulți dintre cei obișnuiți să lucreze în afară nu sunt surprinși.
Pentru ei, abuzurile angajatorilor, șicanele, schimbările de condiții, obligația de a munci peste program, lipsa de măsuri de protecție sau de confort adecvate nu sunt ceva nou.
Ce nu știu ei, din păcate, este că asta nu este deloc normal. Ba chiar, în cele mai multe cazuri, este ceva ilegal!
Dacă lucrezi, pe termen scurt sau nu, în altă țară din UE sau din Europa, dacă ai de gând să pleci sau citești acum ofertele firmelor de recrutare, este important să înțelegi că ai drepturi! Ai drepturi europene, asigurate de legile din fiecare țară a Uniunii.
Dar înainte de orice exemplu, trebuie să discutăm despre frică.
Frica este un alt factor deseori întâlnit în viețile celor care muncesc în afară. Frica de înșelăciune. Frica de autorități sau poliție care, din neînțelegeri, abuzuri, rea voință, discriminare sau alte motive ocazionale, v-au făcut poate neajunsuri în trecut (sau despre care ați auzit povești). Frica că experiențe proaste din România se vor repeta automat și în afară.
Dar mai ales, frica că poate, dacă spuneți ceva, dacă ridicați capul, dacă protestați, pierdeți locul de muncă. Un loc de muncă care, vă veți spune, oricât de rău ar fi, vă asigură un salariu.
Ce e important de înțeles e că dacă ceva vă deranjează, până nu vă cereți drepturile (pe care chiar le aveți), nimic nu se va schimba. Mai ales dacă aveți un contract de scurtă durată, pe care îl repetați, poate, an de an, sau îl încercați pentru prima oară. Toți cei care abuzează de voi au nevoie de voi – au nevoie de mâna voastră de lucru. Din asta își fac banii și cu voi își mențin propriile afaceri.
În marea majoritate a cazurilor și-ar permite chiar fără mari dificultăți să vă ofere ceea ce cereți. Mai ales dacă vă organizați și împreună cu alți colegi să vă revendicați drepturile. Nu trebuie niciodată să acceptați frica.
Dar despre ce drepturi este vorba? Le putem împărți în două mari categorii: drepturi fundamentale și drepturi de muncă
Drepturi fundamentale
Poate că unii cititori se vor întreba dacă chiar mai este nevoie, în secolul XXI, să repetăm că orice cetățean, mai ales în UE, are dreptul la libertate, la integritatea corporală, la accesul la justiție (corectă) sau la propriile documente sau documente de identitate. Dar practica ultimilor ani, poveștile triste ale unor români din ferme, șantiere, abatoare sau centre de îngrijire din mai multe țări arată că nu este de prisos să insistăm.
Este trist că lucrurile acestea există, este trist și că multe victime le acceptă.
Ține minte:
Nici un angajator nu are dreptul să îți rețină sau confiște actele de identitate! De fapt, aproape nimeni nu are dreptul acesta, chiar și poliția o poate face doar pentru verificări, pentru scurtă durată.
Nici un angajator nu are dreptul să te închidă peste noapte în barăci, în cameră sau oriunde altundeva! Asta înseamnă că îți privează libertatea și este un abuz inaceptabil!
Nimeni, angajator sau oricine altcineva, chiar și polițist, nu are dreptul să te lovească! Este unul dintre drepturile umane fundamentale, înscris în toate constituțiile europene și nu numai.
Ai dreptul să îți cunoști contractul de muncă (și să deții o copie), să ceri și să primești clarificări și, mai ales, să apelezi la autorități în orice moment. Sună la 112 în orice țară UE (sau 999 în Marea Britanie) dacă ai motive să crezi că orice drept ți-a fost încălcat.
Drepturile de muncă europene
Fie că ai fost angajat cu un contract românesc sau direct în statul în care ajungi să lucrezi, Italia sau Germania sau oricare altul, în toată Europa ai mai multe drepturi comune. Un mic sfat, înainte: întreabă, cere mereu explicații și clarificări, verifică condițiile contractului înainte să semnezi. Caută pe Internet detalii despre locul, firma, regiunea, țara unde vei merge. Multe consulate românești (în Germania de exemplu) au ghiduri pregătite, cu detalii, numere de telefon sau sfaturi.
Pleacă din țară doar în cunoștiință de cauză. Mai ales acum, pe vreme de COVID-19.
Dar o dată ajuns la locul de muncă trebui să știi că, deși valorile exacte pot varia de la țară la țară:
-
Ai dreptul la un salariu minim;
-
Ai dreptul la perioade maxime de lucru și la perioade de odihnă;
-
Ai dreptul ca munca peste orele de program să fie plătită – nu trebuie să accepți muncă în plus, asta este de fapt muncă nedeclarată și un mod prin care angajatorii încalcă legea!
-
Ai dreptul la zile de concediu;
-
Ai dreptul, dacă este cazul, la echipamente și măsuri care să îți asigure protecția și sănătatea fizică și psihică la locul de muncă;
-
Ai dreptul la un tratament egal cu oricine altcineva (nu te pot plăti mai puțin pentru că ești român, sau femeie).
În fiecare țară sau regiune există agenții care se asigură că aceste drepturi și multe altele sunt respectate. Ele pot veni și face controale, da amenzi, împreună deseori cu poliția. Multe pot obliga angajatorii să asigure drepturile acestea, posibile pentru că ești cetățean european, pentru că România este membră în Uniunea Europeană (și da, drepturile sunt valabile și în Anglia*, Elveția sau Norvegia, datorită influenței UE).
Nu accepta abuzuri. Nu accepta povești de abuzuri. Informează-te, sună la consulat, la poliție, la ONGurile din zonă. Oriunde ai fi în Europa, dacă vei căuta pe internet informații despre protecția românilor sau drepturile românilor, vei găsi ceva. Sunt din ce în ce mai multe organizații, civice sau politice, românești, care te pot ajuta, cel puțin cu traducere, dacă nu te descurci așa de bine cu limba locală.
Trebuie doar să ceri acest ajutor. Să nu te temi. Și să îți revendici drepturile tale, europene!
Bibliografie:
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene: https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF
Sinteză despre Carta drepturilor UE: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:l33501&from=RO
Declarația Universală a Drepturilor Omului: https://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf
Drepturile la locul de muncă în UE: https://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=82
Egalitatea de tratament pentru lucrătorii temporari: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:c11329&from=RO
Cooperarea în UE pe munca nedeclarată: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:17050102_2&from=RO
Informarea lucrătorilor asupra condițiilor de muncă în UE: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:c10811&from=RO
Organizarea timpului de muncă în UE: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:c10418&from=RO
Muncitorii detașați în UE: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:c10508&from=RO dar și https://europa.eu/youreurope/citizens/work/work-abroad/posted-workers/index_ro.htm
Ghidul Muncitorului Român în Străinătate (adaptat pentru 23 de țări): http://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/munca/52-mobilitatea-fortei-de-munca/3132-2014-01-01-ghiduri-lucrator-ro-ue
Ghidul muncitorilor români în Marea Britanie: https://www.tuc.org.uk/condi%C5%A3iile-de-munc%C4%83-din-marea-britanie-ghidul-drepturilor-tale-romanian-version
Informații despre munca în străinătate, Ministerul Muncii: https://www.inspectiamuncii.ro/documents/66402/200730/Informatii_intermediere-plasare_forta_munca_strainatate.pdf/69ed8e54-842e-4e49-8993-d0a9f8ef7b81
Standarde de muncă în Germania pe timpul COVID-19: https://www.bmas.de/SharedDocs/Downloads/DE/PDF-Schwerpunkte/sars-cov-2-arbeitsschutzstandard-rou.pdf?__blob=publicationFile&v=2
Ghidul pentru adaptarea locurilor de muncă în context COVID-19: https://osha.europa.eu/ro/publications/covid-19-back-workplace-adapting-workplaces-and-protecting-workers/view
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Sună la 112 în orice țară UE (sau 999 în Marea Britanie) dacă ai motive să crezi că orice drept ți-a fost încălcat.
Sfaturi tipice pt unul care vorbeste din carti, care a studiat la Bruxelles si care habar nu are ca intre teorie si practica e distanta ca de la cer la pamint.
1. Ca sa suni la 112 trebuie sa stii limba, ca daca suni si-ncepi sa-i spui pe moldoveneste, poti s-o faci cit vrei.
2. am cunostinte care lucrau oficial, de multi ani, pe posturi bune si nu primeau alocatia de copii desi era dreptul lor. Problema era ca nu stiau germana. Am reusit sa-i ajut.
3. Sunt o multime care traiesc in strainatate si li se refuza dreptul la pensie in Ro.
4. sunt o multime care lucreaza la negru sau la firme romanesti, care gasesc modalitatea de a-i inchiria ca detasati. Exista o multime de trickuri prin care se pot eluda legile unui stat, dar de unde sa stie un baiat scolit la Bruxelles?
5. nu stiu daca autorul a fost vreodata la un consulat romanesc, din Germania de ex. Nimeni nu te ajuta cu nimic, din contra…
Concluzie, daca duomnu autor ar vrea s afaca ceva concret ar trebui sa faca o agentie prrivata cu avocati si baieti de meserie unde sa se adreseze cei implicati.
sa i ascultam pe expertii in afaceri europene (totdeauna i am admirat pe indivizii ce au depasit granitele businessului romanesc sau pe specialistii in informatii si interes national). o intrebare de novice : cind se asaneaza romania de prostii cu doctorat si de academiile militienilor ? ( sa poata si romanii lucra n tara lor)
Excelent. Felicitări. Danke schön
Inca o intrebare pt duomnu autor… a facut vreodata declaratia de impozit in Europa, mai ales in Germania? Ii pot spune ca majoritatea nemtilor isi fac declaratia cu ajutorul specialistilor, care desigur costa bani.
Stie duomnu cum arata asigurarea de boala, de pensie, de somaj?
Stie duomnu cum isi poate inmatricula un strain masina in Ge? Ce acte ii trebuiesc?
Stie duomnu, cum spuneam, ce trebuie facut ca cineva care munceste in Ge sa-si primeasca alocatia pt copii. Mentionez ca au dreptul sa primeasca alocatie chiar daca copiii traiesc in Ro!
Sunt satul de lozinci si de oameni de bine, frumos ar fi daca cineva ar face ceva concret!
E putin mai complicat decat ai drepturi, cere-le, ceva se va schimba. Doua exemple (fiecare: mai multe persoane).
1) Sunt prof univ in NL, lucrez in universitate din 2000, cu contract permanent. Nici la mine, nici la f. multi colegi nu se pune probleme de tipul suntem straini, veniti recent intr-o tara noua, nu ne cunoastem drepturile, nu stim unde sa sunam, etc. Si totusi: obligatia de a lucra dupa program si in weekend este structurala, si nu este platita deloc, nici orele nu sunt in vreun fel recunoscute. Nu cred ca cunosc, din cei sa zicem 500+ researchers cu care interactionez sau am interactionat, peste 10 care sa poata sa traga o linie ferma intre norma oficiala de 40 ore si cele cam 50-60 care le lucreaza structural, saptamanal. De ce? F. simplu: primesti niste task-uri care _evident_ nu pot fi terminate in cele 40 ore. Daca incerci sa explici prea insistent ca nu poti sa le termini, raspunsul e „e problema ta, ceilalti colegi pot”. Daca insisti (si nu le termini structural), accesul la fondurile departamentale, studenti, job-uri distribuite in grupa ta, etc, e redus. Mai rau, daca esti in tenure-track si nu prestezi 120%, nu primesti contract permanent. Situatia e generalizata in cam toata lumea de cercetare care o cunosc – toate tarile.
2) Un medic cunoscut (tot in NL, femeie), dupa rezidentiat, a aplicat la o pozitie permanenta la un spital dintr-unul din primele 5 orase din tara (spital de top). Intrebare directa a comitetului: Ai un copil, ai de gand sa mai faci unul? Persoana a ramas blocata, dar s-a compus si a replicat „De ce intrebati asta?” sau cam asa ceva. Replica a venit imediat: Pentru ca daca mai ai chef sa faci un copil, nu primesti pozitia, avem aici nevoie de persoane care sa-si dedice toata viata carierei. Persoana a intrebat in continuare: „Stiti ca de fapt nu e tocmai permisa intrebarea asta? Ca reguli, drepturile candidatului, etc etc” Raspuns: „Stim foarte bine chestiile cu drepturile, nu ne intereseaza, nu esti prima cu astfel de idei; la noi in asociatie noi facem legea” (citez din memorie). M-am blocat cand am auzit, am intrebat via-via in mediul medical in sputalul universitar din univ unde lucram pe diversi doctori. Mi-au confirmat ca, da, asa e, e o practica generalizata in lumea medicala, un ‘open secret’ si nimeni nu face nimic, ptr ca e o chestie sistemica.
Deci: Doua cazuri vizand grupe largi de persoane, cetateni in tarile respective, super educati, care-si cunosc perfect drepturile, si care totusi nu au ce face. In acest context, faptul ca niste sezonieri, cu probabil mai putine cunostiinte in ale locului, mai jos in ierarhie in orice sens al cuvantului, etc, nu pot face mare lucru, nu e surprinzator.
sa traga o linie ferma intre norma oficiala de 40 ore si cele cam 50-60 care le lucreaza structural, saptamanal.
In principiu in cercetare nu exista timp liber, tot timpul ti se invirtesc rotitele pt a rezolva tema la care muncesti. La concerne, in cercetare, sistemul e si mai parsiv. Norma oficiala e de regula, pt cei care lucreaza dupa tarif, de 35 de ore si max 10 ore pe zi. Daca depasesti 10 ore esti avertizat si poti avea mult eprobleme, daca lucreti peste 35 de ore se aduna intr-un cont orele, dar nici in acest caz nu ai voie sa faci prea multe, cindva te trimite pur si simplu acasa.
Exista unii care ponteaza si mai apoi se-ntorc si lucreaza, lucru f periculos din motive de asigurare de accidente, daca te prinde ai bulit-o.
Nu ramine decit sa-ti iei de lucru pt acasa, sau, in unele locuri s-a renuntat la pontaj, vine fiecare cind vrea si pleaca cind vrea. In acest ultim caz s-au facut studii si s-a vazut ca se lucra mult mai mult decit inainte.
Nu e treaba ca ceilalti pot, e treaba de continua concurenta intre membrii unei institutii, numai cei mai buni sunt avansati si ajung la cistiguri frumoase, ca sa nu vorbesc si de pasiunea, ambitia unui cercetator.
NT: Absolut de acord cu sumarul situatiei de la firme. Ce incercam sa spun cu cele 2 exemple e ca sunt situatii in care exista, pe hartie, reguli + drepturi, dar in practica, chiar si la job-uri relativ sofisticate si oameni scoliti/informati, regulile + drepturile (+ cunoasterea lor, apropos de ideea OP-ului „suna si ti se va rezolva” – parafrazez evident) nu sunt suficiente. Daca un cercetator vrea sa spuna „am lucrat norma de X ore, OK, ma opresc, inteleg, nu voi fi avansat etc, dar e alegerea mea sa ma opresc”, nici asta macar nu functioneaza. Cum spuneam, in sist. academic (NL ptr a fi concret) primesti N task-uri de baza [teaching, supervision, grant acquisition, admin] care _nu_ poti sa le faci in general in norma de X ore. Lasand la o parte partea de research [ce creezi, scrii, publici etc]. Deci, fie lucrezi X ore si nu termini ‘basic tasks’, si ai probleme diverse la evaluare [lasand promovarea la o parte], fie lucrezi > X ore pana termini.
Acesti oameni nu-si cunosc drepturile si e mult prea greu pentru ei sa intelega clar despre ce e vorba. In general, persoanele in cauza au un nivel de gandire rudimentar, scoala putina, deloc sau prost facuta. Au fost, sunt si vor fi victime sigure.
Totusi, nu le plang de mila! Pentru ca dupa ce castiga cateva mii de euro, muncind din greu, in conditii mizere, revin in tara cu „coada-n sus”, cu rable care abia stau pe roti din care rasuna manele la maxim, cu tupeu, obraznicie si nesimtire fara limite. Sunt un pericol la adresa vietii civilizate si nu numai, gandindu-ma la sutele de accidente rutiere grave provocate de acestia anual.
In general, persoanele in cauza au un nivel de gandire rudimentar, scoala putina, deloc sau prost facuta.
Iata un adevarat intelectual, ce zic intelectual, e chiar elita din scoala lui Bonaparte, care crapa de atita mindrie, nimeni nu-i ca el, ca el e nelimitat.
Baiete, afla ca printre multii amariti, NEVOITI sa-si vinda la un pret de mizerie forta de munca sunt si o mare parte de oameni cel putin de inteligenti ca tine, sau chiar mai tare. Chiar si eu am trait primii ani in Germania exact cum traiesc multi dintre cei de care e vorba in propozitie. O multime de fosti colegi de ai mei, ingineri de aviatie, au carat saci in port, au facut pe zidarii, au muncit la negru in Italia si alte tari. Cei mai multi insa, dupa citiva ani de chin, au reusit sa prinda posturi mai mult decit onorabile. Exista si multe legende americane de la spalator de vase la milionar.
Poate ca un pic de empatie din partea ta nu ar strica, sunt oameni care au avut ghinionul sa se nasca unde s-au nascut, dar nu au stat cu miinile in sin, ci s-au dus sa munceasca la greu pt o piine.
Sa-ti fie rusine!
Mai putin in Romania….
…aici in baraca merge greu netul si seara dupa ce termin cu capsunii dureaza mult dom’le pana se incarca contributors…
Va asigur ca 99.9% din cei carora li se adreseaza articolul cu au auzit de contributors. Era mult mai simplu daca se opera pe principiul nu cetateanul la noi, ci noi la cetatean si se aduceau in mileniul actual procedurile si modul de a exista al ambasadelor si consulatelor…
Exemplu:
Imi este inca mai usor (si culmea, mai ieftin) sa vin in tara ca sa rezolv tot felul de proceduri administrative decat la apelez la consulate. Rezolvati asta, de exemplu, si mai vorbim. Pana atunci, vorbe in vant.
Indiferent de ce spune unul care nu stiu daca este rezultatul unui metisaj etnic(metisaj este incrucisare inraspeifica intre rase pe care eu o extind aici si la etnii etc iar hibridarea este intre specii diferite in general esuata din punct de vedere reproductiv) si care desigur ca are si dreptate in amanuntele importante pe care le abordeaza articolul, este un schelet util, un referential pentru problemele abordate si daca unele caracteristici de personalitate si nu le spun etnice, nu ne intuneca vederea ar trebui sa recunoastem asta. smile