Cea mai comună imagine a crizei vârstei mijlocii înfățișează un barbat ce fuge de acasa, deși întemeiase o familie model, pentru o amantă mult mai tânără sau care nitam-nisam pleacă într-o călătorie în jurul lumii etc. Totuși nu sunt așa de mulți cei ce fac asta, nu? Excentricii și amoralii manifești sunt doar câțiva. Dar criza aceasta o trăim cu toții, orice ar zice lumea. Se petrece undeva mai adânc sau mai la suprafață și ne influențează categoric viața mai departe. Chiar dacă majoritatea oamenilor nu recunosc că ar fi trecut printr-o criză, ea există la diferite nivele de conștiință, și fiecare trece prin acea „padure întunecată”. Unii o depășesc și ajung la lumină, alții fac cale întoarsă, stagnează sau regresează. Se schimbă multe lucruri, ne confruntăm cu umbra în mod conștient, „La mijlocul vieții, energetica psihică se schimbă și fluxul conștiinței începe să se îndrepte către interior, are loc și întâlnirea cu umbra,” explică psihoterapeutul Silviu Dragomir, căruia de curand i-a apărut volumul Mijlocul vieții. Între echilibru și dezechilibru, mecanismele acestei crize.
„Consider depresia și anxietatea simptome ale unor turbulențe interioare necunoscute, care au loc pe tărâmul misterios al inconștientului. Acolo există o altă viață, pe care tot noi o trăim, dar pe care nu o cunoaștem mai deloc, o mai întrezărim din când în când, și în special când ne e mai greu. Această viață are personajele ei, emoțiile ei, luptele ei. Și când agitația e mare acolo, răbufnește la suprafață sub formă de simptome. Și dacă simptomul are o anumită intensitate, să fiți siguri că ceea ce l-a provocat este infinit mai puternic.”
V-ați făcut doctoratul cu Ruth Ammann, o figură emblematică a Institutului C.G. Jung din Zurich. Cum v-o amintiți? Ce influență a avut asupra dvs?
Ruth Ammann a fost analista mea vreme de 7 ani. Pentru mine, întâlnirea noastră a fost un miracol, iar felul în care am ajuns să lucrăm împreună îl pun sub semnul unui moment care depășește sfera obișnuitului și intră în zona sincronicității. Există astfel de întâlniri care îți schimbă cursul vieții și care pot fi purtătoarele unui destin care începe să curgă năvalnic dinspre interior, către exterior.
Eram în plină criză a mijlocului vieții, în care îmi era greu să mă regăsesc în viața mea exterioară, oricât de interesantă și plină de succes părea din afară. Am plecat la Institutul Jung, din Zurich, pentru un program de o săptămână sub imboldul editării și publicării Cărții Roșii. Acolo am simțit cum parfumul adâncurilor mă impregnează ușor, și că acesta ar putea fi antidotul crizei prin care treceam. Mi-am dorit să continui studiile acolo, dar am aflat că trebuia să parcurg inițial niște etape pe care le consideram imposibile. Una dintre ele era să îmi fac analiza personală, timp de 300 de ore, cu un analist acreditat al Institutului. Nu era nimeni din România în această postură, ar fi trebuit să parcurg acest proces în Elveția. Elveția, atât de frumoasă, dar și atât de scumpă. Găsirea unui analist al Institutului, dar și costurile aferente, mi se păreau obstacole de netrecut. Am fost atunci, îngândurat și trist, la un seminar despre vise ținut de Ruth Ammann. Când acesta s-a terminat, noi, participanții, trebuia să primim semnătura de prezență din partea lectorului. Am stat la coadă și când mi-a venit rândul, Ruth a ridicat privirea și m-a întrebat de unde sunt, căci eram pentru prima oară la un seminar al ei. A fost interesată să afle mai multe despre mine și despre mișcarea jungiană din România. Într-un final, plăcut impresionată de pasiunea mea, m-a întrebat dacă nu aș vrea să încep programul de formare internațională al Institutului. I-am spus că cerința unui analist acreditat, dar și costul unui asemenea proces, urma să dureze minim 4 ani, sunt condiții imposibile pentru mine. M-a privit intens și mi-a spus că nu sunt imposibile, dacă chiar îmi doresc asta, este gata să lucreze cu mine pe de o parte, și pe de altă să accepte să plătesc aceeași sumă pe care aș fi plătit-o în România.
Am considerat aceasta ca fiind o întâlnire decisivă, un veritabil “turning point” al existenței mele, un moment magic pe care nu îl pot rata. Au urmat toți acei ani în care mergeam în cabinetul ei de lângă Muzeul de Artă Contemporană din Zurich, unde își desfășura activitatea de mai bine de 30 de ani. Acolo s-a creat acea legătură unică între analist și analizat, sub semnul mirărilor și al descoperirilor reciproce, în care învață unul de la celălalt. Ruth putea fi fermă până la duritate, având toate atributele femeii germanice, puternice. Asta a făcut-o ca la 40 de ani, să își schimbe meseria din arhitectă apreciată cu cea de terapeut, să aibă o carieră impresionantă și extrem de longevivă. La 85 de ani călătorea peste tot în lume, ba chiar de câteva ori pe an în China și America de Sud pentru a susține asociațiile jungiene de acolo. A crescut singură, divorțată fiind, 3 copii care la rândul lor au avut cariere impresionante. În același timp îi simțeam atât de tare empatia și căldura sufletească! Era acolo, pentru mine și pentru problemele mele, de câte ori am avut nevoie.
Din când în când apela la “autodezvăluiri” și așa am aflat că a avut la rândul ei 3 analișți, toți trei figuri emblematice ale psihologiei: Binswanger, Frey- Rohn și Marie Louis von Franz. Pe aceasta din urmă a considerat-o figura cea mai importantă a formării ei. Sunt multe povești, poate cândva le voi dezvolta și pe ele într-o carte, dar iată un exemplu despre puterea acelei analize: mi-a mărturisit că și acum, după mai bine de 40 de ani de la ședințele de început cu Marie Louise von Franz, încă se gândește la interpretarea pe care aceasta i-a dat-o unui vis semnificativ pentru ea. Încă găsea sensuri noi acelei interpretări.
Așadar Ruth Ammann m-a ajutat, m-a vindecat, m-a împins înainte, după ce mai întâi m-a dus în adâncuri, și m-a făcut să văd lucruri pe care nu le vedeam, să simt emoții de care nu știam. Am râs și am plâns cu ea mulți ani. Ea este acum pentru mine o figură interioară nemuritoare. M-a învățat cum să nu mai fiu singur. De aceea i-am dedicat ei această primă carte. Știu cât s-ar fi bucurat că am făcut acest pas.
Ce semnifică nigredo în psihologia analitică? Cum a dezvoltat Jung acest termen alchimic?
Da, nigredo este preluat din terminologia alchimică. Interesul lui Jung pentru alchimie e bine cunoscut, și pentru mulți poate părea straniu. De aceea, unii îl considerau chiar ultimul gnostic, continuatorul unei tradiții vechi și misterioase. Explicația lui este că alchimia este veriga lipsă dintr-un continuum de dezvoltare între perioada medievală și contemporaneitate. Când a descoperit alchimia, s-a creat o punte interioară, ruptura istorică s-a reparat și odată cu ea și cea psihică. A încetat lucrul la Cartea Roșie pentru că nu mai avea nevoie de asta. Simbolul își găsise drumul direct și mai clar.
Din punct de vedere clinic și psihologic, nigredo își găsește echivalentul în depresie. Însă, simbolic, acoperă mult mai mult. Este o amplificare a depresiei, o duce dincolo de zona medicală către cea arhetipală. Și atunci poate fi privită și altfel, infinite unghiuri se deschid. Și infinite căi de vindecare. Pentru că, în alchimie, lui nigredo i se opune albedo, pacea dată de albul pur, dar și rubedo, energia vitală și exuberanța vieții. Toate se unesc și se întretaie, după care se separă și se opun, în imensul vas alchimic care este totalitatea.
În criza de la mijlocul vieții despre care discutați în acestă carte, lupta cu umbra în această perioadă diferă de lupta cu umbra care se petrece în tinerețe sau în copilărie?
Da, diferă. Și ar fi bine ca abordarea să fie diferită în această perioadă. Ce înseamnă umbră de fapt? Tot ceea ce nu ne place la noi, tot ceea ce nu ne dorim să fim. Ne e greu să acceptăm că noi nu suntem în totalitate buni, și atunci toate aceste aspecte negative și reprobabile, cu care nu ne place deloc să ne identificăm, le ascundem undeva în inconștient. Ne imaginăm că odată aruncate acolo nu ne vor mai deranja. Ba chiar au dispărut definitiv. Însă acest lucru nu se întâmplă vreodată. Odată respinse, refulate în adâncuri de către o conștiință ce se crede atotputernică, ele își crează propria viață în interior, și această viață, pe măsură ce se dezvoltă, începe să pună presiune pe granița dintre conștient și inconștient și în diferite momente răbufnesc în exterior. Cu cât ne respingem mai mult umbra și ne îndepărtăm de conștientizarea ei, cu atât mai mult ea crește în inconștient. Și asta se întâmplă în prima parte a vieții. Refulăm și apoi suntem împinși prin dinamica psihică să proiectăm această umbră asupra celorlalți. Ei devin cei răi, dușmanii noștri, cei vinovați pentru toate relele din lume.
Cum la mijlocul vieții, energetica psihică se schimbă și fluxul conștiinței începe să se îndrepte către interior, are loc și întâlnirea cu umbra. Numai că acum nu mai pare atât de fioroasă, atât de inacceptabilă. Poate începem un dialog cu ea, o integrare, pentru că face parte din noi, și către mijlocul vieții provocarea este și obținerea totalității.
Dacă ne aducem umbra în conștient, toată energia ei încapsulată până acum în inconștient, o punem în slujba eului. Și avem mare nevoie de această energie pentru confruntarea cu demonii vârstei de mijloc.
Accentul pe care îl pune Carl Gustav Jung pe criza de la mijocul vieții este determinat de despărțirea de Freud. Jung însuși a trăit o criză a mijlocului vieții care l-a marcat. În ce a constat această criză?
Despărțirea de Freud a fost factorul declanșator al crizei. După părerea mea, ar fi venit și în lipsa acestui eveniment major, o altă scânteie ar fi aprins probabil focul. De ce spun asta? Pentru că la mijlocul vieții, Jung obținuse cam totul de la viața exterioară. Era un psihiatru renumit, la cea mai cunoscută clinică psihiatrică din Elveția, și poate din Europa, adică Burghölzli, era profesor universitar, terapeut căutat de pacienți din toată lumea, avea o familie împlinită, copii, o situație financiară excepțională, familia soției fiind a doua cea mai bogată din Elveția. Ce își mai putea dori, ce mai putea avea, din punct de vedere social?
Acesta este momentul prielnic al enantiodromiei, al schimbării polilor de interes, când un lucru încărcat cu un prea plin se revarsă și se transformă în opusul lui. Din punct de vedere al dinamicii psihice, interesul pentru viața exterioară se mută cu toată forța în interior. Care a fost urmarea la Jung: a renunțat la activitatea psihiatrică și la profesorat, a rămas doar cu pacienții lui și cu el însuși. A început o altfel de luptă, cu conținuturile vieții psihice profunde. Ea a fost consemnată sub forma unui jurnal, în Cărțile Negre, și apoi transpusă, însoțită de imagini extraordinare, în binecunoscuta Carte Roșie. Toate acele imagini interioare care au răbufnit atunci din inconștient au constituit materia primă pentru opera unei vieți, așa cum afirmă chiar Jung.
Cartea Roșie nu a fost destinată publicului larg, tocmai pentru a nu-i știrbi imaginea de om de știință respectat, la care ținea atât de mult. A fost cunoscută doar de câțiva dintre colaboratorii lui apropiați și familia a depozitat-o în seifurile unei bănci elvețiene vreme de mai bine de 50 de ani.
Acum, având Cartea Roșie la îndemână, putem află multe detalii din acea perioadă a vieții lui. S-a confruntat atunci cu tulburări psihice profunde, care l-au adus la marginea psihozei. Nu mai este psihiatrul și psihanalistul celebru, ci un Jung care își ucide eroul tinereții, pe Siegfrieg, care își înfruntă umbra, pe Izdubar, care își întâlnește anima, pe Salomeea, și maestrul spiritual, Philemon. Coboară în tărâmurile morții, asemenea eroilor greci, și are dialoguri greu de acceptat cu diavolul, asemenea lui Faust. Nu rămâne însă blocat acolo, asemenea lui Nietzsche, ci reușește să unească cele două lumi, cea interioară și cea exterioară (unio oppositorum), astfel reușind să creeze propria opera, opus.
Nu oricine poate trece cu bine de această criză a mijlocului vieții. Ce se întâmplă cu oamenii care pierd lupta?
E o luptă importantă, chiar decisivă pentru restul vieții. Cine o pierde are, în opinia mea, câteva variante. Fie regresează și încearcă să rămână într-o iluzorie tinerețe veșnică, care este de altfel imposibil de atins. Devine așa numitul “puer eternus” sau numita “puella”. Sau rămâne blocat în mitul eroului sau al femeii fatale. Cunoaștem cu toții astfel de cazuri și încerc să le exemplific în carte cu diferite personaje istorice. Fie rămâne prins între vârste, nu mai este nici eroul de altădată, dar nici nu poate merge mai departe, către spiritualitate sau generativitate. Am numit asta stagnare.
Există însă și varianta clinică, a psihozei, când întâlnirea cu conținuturile profunde, numinoase, care apar la mijlocul vieții, îi aruncă în zona unei inflații de necontrolat. Când te identifici cu numinosul, cu arhetipul, Eul tău este pierdut, este anihilat. Ești luat în posesie, în stăpânire. Este cazul lui Nietzsche-Zarathustra. Și multe altele, la care mă refer în carte.
Nel mezzo del cammin di nostra vita/ mi ritrovai per una selva oscura,/ ché la diritta via era smarrita. Pare o descriere exactă a crizei mijlocului vieții. Aș vrea să comentați aceste versuri de început din Divina Comedie.
Pădurea întunecată, obscură… Nu poate fi găsit un simbol mai potrivit pentru a descrie intrarea în problematica psihică a vârstei de mijloc. Imaginați-vă pentru o clipă că dintr-o dată, fără nici o pregătire, vă treziți în mijlocul unei păduri întunecate. Nu știți cum, și de ce ați ajuns acolo, nu vedeți nimic în jur, încercați să folosiți o lanternă, un chibrit, să faceți lumină, dar nimic nu funcționează. Acesta este inconștientul. Începeți să bâjbâiți prin întuneric, dar vă împiedicați de buturugi, de bolovani și alte obstacole. Acestea sunt complexele. Trebuie să le depășiți. Dar acum aveți hainele murdare și rupte. Această este persona. Trebuie să renunțați la ele și să gășiți altele. Această este schimbarea identității. Apoi începeți să auziți diverse zgomote și vă cuprinde o frică de moarte. Sunt poate voci de animale, de lupi, de urși, de mai știu eu ce. Vă este frică, foarte frică. Aceasta este anxietatea. Încep să apară niște umbre, pe care le simțiți mai mult decât le vedeți printre copaci. Aceasta este întâlnirea cu umbra. Dar nu aveți ce face, mergeți mai departe, sunteți nevoiți să vă împrieteniți cu aceste umbre, și atunci parcă apare un pic de lumină și o cărare se întrevede. Și la capătul ei o casă luminată. Cu greu ajungeți acolo și vă întâmpină o vrăjitoare bătrână, dar care are și o fiică frumoasă. Iată că a apărut și anima. Nu mai sunteți singur. Apare și voința de a merge mai departe. Cu această energie ajungeți la marginea pădurii. Aveți în față o câmpie infinită și un Soare strălucitor. Și de aici nu știți ce să faceți. Vă puteți întoarce, pentru că deja e un drum cunoscut, și pare mai sigur. Puteți rămâne pe loc, la liziera pădurii, pentru că nu știți încotro e mai bine să o luați. Sau puteți merge mai departe, dar atenție, dacă vă apropiați prea mult de Soare, vă puteți arde. Sunt de fapt cele trei posibilități ale vârstei de mijloc, pe care le tratez în carte: regresie, stagnare, și dezvoltare.
De ce spuneți că Ulise, în lupta sa cu ciclopul Polifem, „în ciuda aparențelor” nu are succes?
Acest episod reprezintă pentru Odiseu confruntarea cu umbra. Hai să ne uităm puțin la simbolistica scenei și poate o să devină mai clar ce am spus. Polifem este uriaș, urât, diform, sălbatic, necizelat, ba chiar prost de-a dreptul. Urmând definiția umbrei, că ea este tot ceea ce nu ne dorim să fim, partea neacceptată a personalității noastre, iată că Polifem îndeplinește toate aceste cerințe. Mai departe momentele specifice confruntării se succed punctual. Odiseu este prins, este închis într-o peșteră și urmează să fie mâncat. Este momentul în care umbra este atotputernică și dominatoare. E nevoie de înțelepciune, de un șiretlic, ca să poți scapa din mrejele ei ucigătoare. Eroul nostru îl găsește. Își orbește umbra și fuge, se urcă pe propria corabie și este pregătit să-și continue drumul spre casă. Până aici totul este bine, a câștigat această luptă grea. Însă acum face o greșeală colosală. Încearcă să-l umilească pe Polifem, și plin de mândrie îi spune numele. Și umbra nu poate fi umilită. Dacă faci asta, o reîncarci cu o forță mult mai mare, cu o forță arhetipală. Sunt stârnite furii ale inconștientului, care încarnate în Poseidon, zeul mărilor, îi fac lui Odiseu viață un infern. Își prelungește călătoria cu 10 ani, își pierde toți oamenii, și doar cu ajutorul altor zei, reușește să ajungă într-un final acasă.
De aceea spun că a pierdut lupta cu umbra, în ciuda faptului că l-a învins pe Polifem. A fost cuprins de inflație și lipsit de respect față de conținuturile inconștientului. Și a plătit prețul pentru asta.
Spuneți în carte că depresia și anxietatea ar putea fi căi de vindecare, și că, eradicându-le, am putea pierde un mesaj prețios. Depresia și anxietatea ar putea fi doar niște simptome pentru conflicte interioare mult mai periculoase? În ce ar consta schimbarea de perspectivă de care vorbiți în carte?
Da, aveți perfectă dreptate, aici voiam să ajung. Consider depresia și anxietatea simptome ale unor turbulențe interioare necunoscute, care au loc pe tărâmul misterios al inconștientului. Acolo există o altă viață, pe care tot noi o trăim, dar pe care nu o cunoaștem mai deloc, o mai întrezărim din când în când, și în special când ne e mai greu. Această viață are personajele ei, emoțiile ei, luptele ei. Și când agitația e mare acolo, răbufnește la suprafață sub formă de simptome. Și dacă simptomul are o anumită intensitate, să fiți siguri că ceea ce l-a provocat este infinit mai puternic. De aceea spun că deși neplăcute, dureroase, greu de suportat, de trăit cu ele, depresia și anxietatea reprezintă formele ușoare de manifestare ale conflictului interior. De aceea eu în cabinet le privesc mai degrabă ca pe niște avertismente, atenționări, decât ca pe o boală în sine. Nu o neg deloc, dar eu nu tratez boli, pentru că nu sunt medic. Și când manifestările sunt grave, clinice, psihiatrul își întră în rol pentru această parte, de la suprafață. Eu încerc să însoțesc clientul în interior, acolo unde are nevoie de un ghid, nu de un medic.
Iar depresia și anxietatea pot reprezenta uneori căile de acces către acest tărâm. Le putem folosi ca vehicule. După ce își îndeplinesc rolul, pot să se atenueze sau chiar să dispară.
Editura Trei va începe publicarea operelor complete ale principalei discipole a lui Jung, Marie-Luize von Franz. Sunt 28 de volume. De ce vi se pare importantă publicarea acestor cărți? Se suține financiar acest demers? Ce vânzari ați avut la Cartea Roșie, monumentalul volum al lui Jung?
Cred cu adevărat că Marie Louis von Franz este prima mare continuatoare a drumului deschis de Jung. Dincolo de pasiunea și dăruirea ei, spun asta pentru că a renunțat la orice formă de interes pentru viața personală, dedicându-se total proiectului jungian, a lăsat în urmă o operă impresionantă, așa cum ați spus, 28 de volume. A înțeles perfect mesajul maestrului său, și îl explică și dezvoltă pe larg, printr-o muncă laborioasă pe parcursul întregii vieți. Este de o claritate și profunzime remarcabile. În ultimii ani s-a început o muncă grea de organizare tematică a tuturor scrierilor ei, după modelul operelor lui Jung. La acest efort ne-am raliat și noi, Editura Trei. Nu știu dacă va avea succes financiar, m-aș bucura să fie așa, dar în acest caz nu asta mă interesează. Știu că trebuie să fac asta și sper ca noi, editura, să avem forța financiară să ducem proiectul până la capăt.
Cartea Roșie, da, este un succes remarcabil. Absolut surprinzător, neașteptat. S-au vândut aproximativ 4000 de exemplare dintr-o carte care costă spre 200 de euro. Asta înseamnă un interes imens pentru psihologie, și pentru dimensiunea spirituală a acesteia. Cred că ar putea fi salvarea noastră în această lume atât de tulbure. Eu unul sunt impresionat și le mulțumesc cititorilor noștri că sunt alături de Editura Trei și apreciază munca noastră. (Lucian Popescu)
Silviu Dragomir (n. 1968) este psihoterapeut, psihanalist jungian și editor. Licențiat în filosofie, a urmat programul de formare internațională al C.G. Jung-Institut din Zürich. Este membru al IAAP (International Association for Analytical Psychology) și analist acreditat al C.G. Jung-Institut. Trăiește și lucrează în București. Mijlocul vieții. Între echilibru și dezechilibru este prima lui carte.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu am nici cea mai mica incredere in psihoterapeuti. In cercul meu de cunoscuti au fost si sunt mai multi cu probleme de acest gen. Tratamentul nu a dat nici un fel de rezultate, mai degraba i-a zapacit.
Si eu am trecut prin aceasta criza, mai ales ca exact in acel moment am ajuns in Ge. De unde avusesem o viata stabila, nu as zice nici fericita, nici indestulatoare, m-am trezit in alta lume, si nu stiam de unde s-o iau. Poate acest dus, extrem de rece, chiar rece ghiata, m-a facut sa trec de midlife crisis.
Poti sa scoti romanul din Romania dar nu vei scoate niciodata romanismul din roman „Stiu eu mai bine decat un specialist, sunt vrăjeli, abureli, fițe, io ma laud umpic ca am emigrat si sunt dăștept ca m-am vindecat singur asta in cazul ca am avut cu adevarat vreo problema”
prostii; oameni care au prea multi bani si fac tot felu de crize; cand esti in criza financiara permanenta, nu mai ai probleme de genul asta; sau depresii etc.
fuga de acasa cu o amanta tinara, nu se datoreaza crizei barbatului, ci crizei femeii si crizei conjugale; sotia este prea tiranica si incepe sa se modifice(fizic); plus obisnuinta distrugatoare; dupa 7-8 ani de casnicie(de raie), barbatul face orice sa scape de ea; dar nu e criza lui; poate ca s-ar rezolva mai bine problema daca ar merge impreuna la un consilier,, psiholog, ceva;
si nu uitati ca fuga cu amanta tinara se datoreaza emanciparii femeii; in societatea traditionalista, asa ceva nu se putea; nu aveai cliente…
Nu trebuie să mergeți la consilier, psiholog, ceva sau psihoterapeut școlit la Zürich. Vă spun un secret … (care-l știe toată lumea), luati-o doar de mână și plimbați-vă pașii pe o potecă acoperită de frunze galbene. Nici nu trebuie să-i povestiți filozofeli despre îtâlnirea ratata cu Polifem, doar sa fredonați încetinel o melodie veche: love is love.
Cat misoginism in doar cateva vorbe! Uimitor cat de bine se impleteste cu autosuficienta si dispretul pentru cunoasterea specialistului.
Pacat ca barbatul respectiv nu se vede de fapt pe sine cum se modifica fizic si psihic, cat de respingator si de autosuficient devine pe masura ce inainteaza in varsta si nu-si mai doreste nimic decat sa-si umple burta si sa bea. Poate de asta se umple sotia de lehamite, nu-l mai accepta si isi arata deschis dispretul fata de el. Iar el isi cauta o amanta tanara care sa-l minta ca nu e asa, ca el e de fapt fermecator si foarte interesant, sexos si inteligent, doar scorpia aia de acasa nu stie sa-l pretuiasca.
Cand esti in criza financiara si nu-ti recunosti depresia ajungi la sinucidere sau la crima, la fel ca multi semeni de-ai nostri. Dar tu stii sigur ca nu exista depresie cand esti in criza financiara, si comentezi ca sa vada toti cat de mult te pricepi.
Cred ca depasirea perioadelor in care iti repui in discutie alegerile, principiile, propria imagine se poate realiza prin auto-terapia Jurnalului in care iti acorzi dreptul de a fi nebun de legat, furios, trist à mourir, ireverentios cu Creatorul tuturor celor vazute si nevazute.
Vindecarea este intotdeauna urmata de arderea respectivului Jurnal.
Intre varsta de 15 si 23 de ani am trait o stare de gratie absoluta si privind cum adultii deveneau terni dupa 30 de ani, imi spuneam ca oameni, de la aceasta varsta, incepand sa moara sufleteste, isi pierd ratiunea de a exista.
Asta da criza spirituala.
Dupa 30 de ani, mi-am acordat dreptul de a fi trist fara a recurge la antidepresoare, spre disperarea amicilor medici.
Sincer, psihoterapia en tête à tête cu un analist sau in grup o consider necesara doar in cazuri exceptionale ( post incarcerare, post trauma fizica – viol, deces, rapire..).
In rest, este un moft sau chiar o forma de perversiune, putandu-se ajunge la relatii foooarte complicate intre subiectul client si analistul prestatar de servicii.
Criza exista dar nu la mijlocul vietii. E vorba de a gasi un nou sens, intr-o lume care ti se pare arhicunoscuta. Asta se intimpla mai tirziu si are legatura cu declinul religiei.
Jung vorbeste de individuatie la persoane care au trecut prin psihoterapie. Deci, la bolnavi. Si nu oricine are aceasta „chemare”! Sint foarte putini – exceptii de la regula.
In fine, sa nu uitam ca Jung cauta in alchimie o confirmare a teoriilor sale. Asta il obliga sa psihologizeze o cale/practica mistica care deriva din mistica crestina. Asta il impiedica sa vada esenta.
Va rog sa va adăugați ceva la pseudonim, sa nu ne confunde lumea. Eu sunt Ioan, exista un Ioan2, puteți fi Ioan3 sau orice altceva va cade bine…
Si eu tot Ioan sunt, nu cel de jus. Unicul si cel mai important. Din pacate, nu pot sa mai adaug ceva. Nu as mai fi Ioan.
Le mysticisme soutient que la connaissance est la justification des vraies croyances par une ineffable expérience transcendante ou divine. C’est comme le rationalisme dans la mesure où la méthode est souvent introspective en privé, par exemple à travers la méditation. Mais c’est comme l’empirisme dans la mesure où il nécessite une expérience personnelle pour acquérir cette connaissance. Le mysticisme peut alors être considéré comme une sorte de compatibilisme épistémologique entre le rationalisme et l’empirisme, reprenant des composantes de chacun sans s’engager dans l’un ou l’autre.
Traim in realitate la suprafata unui ocean spiritual imens. Plutind fericiti pe un fir de pai, intr-o milisecunda a eternitatii sub razele unui soare binefacator si efemer, nu putem fi constienti in mod suficient – si nici nu ar trebui, dar altcineva ne-a pornit pe calea asta – de adincurile de sub noi ; de infinitul fractalic de curenti si entitati spirituale. Unde este multa cunostinta este si multa durere si de aceea a fi prost ( simplu/lemn nelucrat ), a fi fericit sub privirea minunata a Parintelui este esential. Starea de fericire si de bine este eterna ; e minunat sa poti crede asta. Sondarea adincului poate aduce in adevar, cunostinta existentei sale ; tu insa preferi sa ramii prost ; iata linistea ta. Ignori oceanul; el nu este adinc ; el nu exista pentru tine ; privesti bucuros cerul albastru al Binefacatorului tau ; si iata ignoranta ta nu este argument , e dar.
Perfect!
Multumesc domnul Geoirge pentru unul din cele mai intelepte mesaje pe care le-am citit.
Cosbuc -in poezia „Moartea lui Fulger” spune:
„Nu cerceta aceste legi,
Că ești nebun când le-nțelegi!”
……………………………………………..
A fost „adaptat” nitel:
„Nu cerceta aceste legi,
Că ești PREA MIC sa le-nțelegi!”
………………
Biblia (Iisus) spune:
„Nu te teme! CREDE NUMAI”
@George. Frumos, dar Oceanul exista si ne face cu ochiul, ne tenteaza. E greu de rezistat! Si daca avem curaj/inconstienta sa inotam si sa ne ducem mai adanc, poate invatam ceva sau poate ne pierdem. Oricum ar fi, experienta in sine merita, cu toate riscurile de rigoare. Multumesc, oricum.
Interesanta scrierea .Un barbat aflat la virsta schimbarilor majore .Hai sa zicem ca am intelege dorinta fireasca de schimbare ,stiut fiind faptul ca dragostea nu are decit picioare scurte si ca oricum o dai nu poti rezista indragostit mai mult de cinci anisori batuti pe muchie .Ceea ce imi este greu sa inteleg se numeste in limbajul obisnuit autopacalirea .Cum naiba sa autopacalesti mereu si sa iti schimbi nevestele la nesfirsit .Pina la urma nevasta este nevasta si amanta este amanta nu-i asa ? Mai grav imi pare a fi momentul in care barbatul nu mai poate asimila nimic din ceea ce il inconjoara la nivelul cunoasterii si ramine agatat in timp la o anume virsta .Foarte multi dintre cunoscuti mei au ramas in aceiasi stare temporala .Unii s-au oprit la 25 de ani povestind si repetind mereu , de cite ori te intilnesti cu ei , aceleasi vorbe, aceleasi fraze, aceleasi povestiri .Altii au mai avansat oleca si mai introduc in retorica, de zi cu zi si alte teme ale dezbaterii dar marea majoritate inca iti povestesc , limitat in timp , aventurile lor trecute si folosesc acest pretext spre a incerca sa isi minta cu naturalete interlocutorii .Ati fi mirati sa aflati citi dintre prietenii vostri inca dau acatiste sa li se scoale aruncind vina pe farmecele facute de consoarte lor de ocazie sau chiar de neveste lor de o viata .Sa nu ne amagim .Scurgerea timpului afecteaza pe toata lumea barbateasca .Atentie sa nu uitati de „anul mortii ”atunci cind poftele reapar si incoltesc mai ceva ca griusorul dupa ploaie .
Criza de la mijlocul vieții are legătură cu timpul, cu faptul ca realizam ca, dupa aceasta varsta (40 de ani) incepem sa imbatranim si intram in „criza de timp”. De aici incolo vrem sa „recuperam” cat de mult putem din placerile vieții, pentru că stim ca incepe numaratoarea inversa. Mai apare si teama de moarte, atât fizica, cat si spirituala, atunci cand ne intalnim cu „umbra/umbrele” interioare. Vi-l recomand pe Haruki Murakami pentru ca in operele lui se regasesc des conceptele de „umbre” si „fantani” (constiinta noastra profunda). Uneori iesirea din viata stabila construita pana atunci, poate avea efecte devastatoare pentru ceilalti si poate narui intr-o clipa totul. Depinde de fiecare sa gaseasca si dupa mijlocul vietii noi placeri alaturi de familie si sa traiasca „noua viata” care atunci incepe.
Noua psihologie a adancurilor , umbrelor , demonilor si alchimiei in secolul Internetului (I)
(https://en.wikipedia.org/wiki/Albedo_%28alchemy%29)
The three phases of the magnum opus: nigredo, albedo and rubedo. (from Pretiosissimum Donum Dei, published by Georges Aurach in 1475
” Sa asculti pe toata lumea , dar din mintea ta sa nu iesi”
Proverb romanesc
Cu ani in urma am citit undeva despre vechii chinezi ca medicul unei comunitati ( evident, atunci se numea altfel ) era platit atata vreme cat nu se imbolnavea vreun membru al ei .
Chiar daca vorbim despre un mit , aceasta ramane in esenta un principiu al preventiei uluitor pentru acele vremuri si foarte modern astazi cand medicina, psihiatria si psihologia de astazi pare ca au inversat paradigma.
Acestea par sa fie organizate exact invers , respectiv se axeaza pe o vanatoare de boli, respectiv de bolnavi , iar preventia ramane in planul secund fiind mai degraba un deziderat.
Problema este ca apar cazuri in care sunt negate unele boli cunoscute ca sa fie propuse altele , iar acestea pe cale de consecinta trebuie tratate.
Depresia care in forme extreme poate duce la sinucidere, intr-o alta interpretare devine doar o atentionare sau un avertisment :
” De aceea spun că deși neplăcute, dureroase, greu de suportat, de trăit cu ele, depresia și anxietatea reprezintă formele ușoare (s.n.) de manifestare ale conflictului interior. De aceea eu în cabinet le privesc mai degrabă ca pe niște avertismente, atenționări, decât ca pe o boală în sine. Nu o neg deloc, dar eu nu tratez boli, pentru că nu sunt medic(s.n.). Și când manifestările sunt grave, clinice, psihiatrul își întră în rol pentru această parte, de la suprafață. Eu încerc să însoțesc clientul în interior, acolo unde are nevoie de un ghid (s.n.), nu de un medic.”
https://www.contributors.ro/psihoterapeutul-silviu-dragomir-despre-criza-de-la-mijlocul-vietii-infrutarea-unor-demoni-noi-intalniri-cu-umbra-maturizarea/
Noile tendinte din psihologie fac saltul de la delimitarea clasica a categoriilor si conceptelor aplicate realitatii , la amestecul lor prin ceea ce unii psihoterapeuti numesc „parfumul adancurilor” :
“ Pădurea întunecată, obscură… Nu poate fi găsit un simbol mai potrivit pentru a descrie intrarea în problematica psihică a vârstei de mijloc. Imaginați-vă pentru o clipă că dintr-o dată, fără nici o pregătire, vă treziți în mijlocul unei păduri întunecate. Nu știți cum, și de ce ați ajuns acolo, nu vedeți nimic în jur, încercați să folosiți o lanternă, un chibrit, să faceți lumină, dar nimic nu funcționează. Acesta este inconștientul. Începeți să bâjbâiți prin întuneric, dar vă împiedicați de buturugi, de bolovani și alte obstacole. Acestea sunt complexele. Trebuie să le depășiți. Dar acum aveți hainele murdare și rupte. Această este persona. Trebuie să renunțați la ele și să gășiți altele. Această este schimbarea identității. Apoi începeți să auziți diverse zgomote și vă cuprinde o frică de moarte. Sunt poate voci de animale, de lupi, de urși, de mai știu eu ce. Vă este frică, foarte frică. Aceasta este anxietatea. Încep să apară niște umbre, pe care le simțiți mai mult decât le vedeți printre copaci. Aceasta este întâlnirea cu umbra. Dar nu aveți ce face, mergeți mai departe, sunteți nevoiți să vă împrieteniți cu aceste umbre, și atunci parcă apare un pic de lumină și o cărare se întrevede. Și la capătul ei o casă luminată. Cu greu ajungeți acolo și vă întâmpină o vrăjitoare bătrână, dar care are și o fiică frumoasă. Iată că a apărut și anima. Nu mai sunteți singur. Apare și voința de a merge mai departe. Cu această energie ajungeți la marginea pădurii. Aveți în față o câmpie infinită și un Soare strălucitor. Și de aici nu știți ce să faceți. Vă puteți întoarce, pentru că deja e un drum cunoscut, și pare mai sigur. Puteți rămâne pe loc, la liziera pădurii, pentru că nu știți încotro e mai bine să o luați. Sau puteți merge mai departe, dar atenție, dacă vă apropiați prea mult de Soare, vă puteți arde. Sunt de fapt cele trei posibilități ale vârstei de mijloc, pe care le tratez în carte: regresie, stagnare, și dezvoltare.”
Daca amestecam si ceva notiuni din alchimie , parfumul adancurilor devine de-a dreptul infinit si eteric :
“ Din punct de vedere clinic și psihologic, nigredo își găsește echivalentul în depresie. Însă, simbolic, acoperă mult mai mult. Este o amplificare a depresiei, o duce dincolo de zona medicală către cea arhetipală. Și atunci poate fi privită și altfel, infinite unghiuri se deschid. Și infinite căi de vindecare. Pentru că, în alchimie, lui nigredo i se opune albedo, pacea dată de albul pur, dar și rubedo, energia vitală și exuberanța vieții. Toate se unesc și se întretaie, după care se separă și se opun, în imensul vas alchimic care este totalitatea.”
Metoda este una brevetata care elogiaza umbrele, simbolurile , obscuritatile si calatoriile initiatice :
“Așadar Ruth Ammann m-a ajutat, m-a vindecat, m-a împins înainte, după ce mai întâi m-a dus în adâncuri, și m-a făcut să văd lucruri pe care nu le vedeam, să simt emoții de care nu știam. Am râs și am plâns cu ea mulți ani. Ea este acum pentru mine o figură interioară nemuritoare. M-a învățat cum să nu mai fiu singur. De aceea i-am dedicat ei această primă carte. Știu cât s-ar fi bucurat că am făcut acest pas.”“Eram în plină criză a mijlocului vieții, în care îmi era greu să mă regăsesc în viața mea exterioară, oricât de interesantă și plină de succes părea din afară. Am plecat la Institutul Jung, din Zurich, pentru un program de o săptămână sub imboldul editării și publicării Cărții Roșii. Acolo am simțit cum parfumul adâncurilor mă impregnează ușor, și că acesta ar putea fi antidotul crizei prin care treceam. Mi-am dorit să continui studiile acolo, dar am aflat că trebuia să parcurg inițial niște etape pe care le consideram imposibile. Una dintre ele era să îmi fac analiza personală, timp de 300 de ore, cu un analist acreditat al Institutului.”
In ultima instanta, problema este ca un proces natural care tine de maturizare si pe care intr-o forma sau alta il traiesc toti oamenii ( ” criza de la mijlocul vietii ” ) este exacerbat si considerat un fel de boala care are nevoie de tratament.
In realitate, si dincolo de despicarea firului in patru si de exceptii , nu toti cei care trec prin ” criza de la mijlocul vietii ” fac din asta o psihodrama pentru ca maturizarea presupune in egala masura autocontrol si responsabilitate.
In sfarsit, psihoterapeutul nostru a scapat ieftin ( 300 de ore, daca le concentram inseamna aproximativ 40 de zile ) in raport cu pacientii psihanalistilor care stau intinsi pe canapeaua acestora intre doi si patru ani sau chiar mai mult avand drept bonus riscul posibil de sinucidere, psihoze, etc :
” Indicatii – Psihanaliza se adreseaza mai ales starilor nevrotice, tulburarilor de sexualitate (impotenta, frigiditate), uneori afectiunilor psihosomatice. Decizia de a intreprinde o psihanaliza depinde mai intai de toate de personalitatea subiectului si de dorinta lui de a se vindeca (si nu doar de cautarea unei multumiri sufletesti). Sansele de succes sunt cu atat mai mari cu cat psihanaliza este intreprinsa inaintea varstei de 50 ani.
Riscuri – psihanaliza nu este lipsita de riscuri (sinucidere, aparitia unei psihoze, dificultati ivite din mediu)(s.n.); de asemenea, orice psihanalist trebuie sa fi urmat el insusi o psihanaliza si sa fie afiliat unui institut sau unei societati psihanalitice acreditate.
Desfasurare – Cura psihanalitica, pe plan tehnic, are mai multe reguli generale: pacientul alungit pe un divan cu scopul de a usura destinderea fizica; analistul in afara razei vizuale a pacientului trei sedinte saptamanale in medie cu orare si onorarii fixate dinainte. O cura dureaza de la doi la patru ani, uneori chiar si mai mult.”
https://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/psihanaliza_2105
Acest gen de terapie are nu numai promotori certificati , ci si adepti infocati care ii ataca virulent pe cei care nu le impartasesc convingerile :
George 01/11/2023 At 11:08
Traim in realitate la suprafata unui ocean spiritual imens. Plutind fericiti pe un fir de pai, intr-o milisecunda a eternitatii sub razele unui soare binefacator si efemer, nu putem fi constienti in mod suficient – si nici nu ar trebui, dar altcineva ne-a pornit pe calea asta – de adincurile de sub noi ; de infinitul fractalic de curenti si entitati spirituale. Unde este multa cunostinta este si multa durere si de aceea a fi prost ( simplu/lemn nelucrat ), a fi fericit sub privirea minunata a Parintelui este esential. Starea de fericire si de bine este eterna ; e minunat sa poti crede asta. Sondarea adincului poate aduce in adevar, cunostinta existentei sale ; tu insa preferi sa ramii prost ; iata linistea ta. Ignori oceanul; el nu este adinc ; el nu exista pentru tine ; privesti bucuros cerul albastru al Binefacatorului tau ; si iata ignoranta ta nu este argument , e dar.
Remus 01/11/2023 At 22:22
Multumesc domnul George pentru unul din cele mai intelepte mesaje pe care le-am citit.
Cosbuc -in poezia „Moartea lui Fulger” spune:
„Nu cerceta aceste legi,
Că ești nebun când le-nțelegi!”
……………………………………………..
A fost „adaptat” nitel:
„Nu cerceta aceste legi,
Că ești PREA MIC sa le-nțelegi!”
………………
Biblia (Iisus) spune:
„Nu te teme! CREDE NUMAI”
Răspundeți
Freya 03/11/2023 At 0:05
@George. Frumos, dar Oceanul exista si ne face cu ochiul, ne tenteaza. E greu de rezistat! Si daca avem curaj/inconstienta sa inotam si sa ne ducem mai adanc, poate invatam ceva sau poate ne pierdem. Oricum ar fi, experienta in sine merita, cu toate riscurile de rigoare (s.n.). Multumesc, oricum.
https://www.contributors.ro/psihoterapeutul-silviu-dragomir-despre-criza-de-la-mijlocul-vietii-infrutarea-unor-demoni-noi-intalniri-cu-umbra-maturizarea/
Cum traim intr-o democratie , este loc pentru toata lumea si pentru toate opiniile exprimate intr-un mod civilizat inclusiv pentru cele intolerante cum afirma in urma cu trei decenii distinsul Ion Ratiu : „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“.
In ultima instanta psihoterapeutii , adeptii si clientii lor au cu totii si in egala masura , nu numai libertatea opiniei , ci si dreptul suveran de a alege.
Pe de alta parte, exista o mare diferenta intre activitatea unui psihoterapeut certificat care actioneaza in virtutea unui cod deontologic si actiunile unor corporatii sau indivizi care vaneaza subiecti , dar nu actioneaza in conditii certificate profesional.
In acest sens, pretentia de a schimba in cateva sedinte sau in cativa ani sistemul de valori al unei persoane si convingerile ei formate intr-o intreaga viata *) este o prestidigitatie care tine mai degraba de umorul negru ( ” Ce este verde pe dinafara si negru pe dinauntru ? Un negru care a mancat spanac si a fost intors pe dos ! „), decat de morala si de stiinta si se poate transforma in tragedie .
Din nefericire , regimul comunist chiar a vrut sa reseteze prin tortura fizica si psihica oamenii ca in cazul sinistrului „Experiment Pitesti” in care, dupa marturia doctorului Nicu Ionita ( fost detinut politic acolo) la un simpozion cu aceasta tema organizat in 2006 la Pitesti la care am fost prezent, „inchisoarea era organizata ca un laborator psihologic” .
In ultima instanta si pana la proba contrarie , in societatile democratice in care indivizii beneficiaza de libertate si autonomie, asa cum exista prezumtia de nevinovatie exista si prezumtia de normalitate ceea ce inseamna ca oamenii au discernamant si sunt responsabili pentru actele si faptele lor.
Pe cale de consecinta binele nu se face cu forta decat in societatile totalitare care dupa principiul „vrei nu vrei, bea Grigore agheasma” duc oamenii cu arcanul acolo unde cred ca trebuie sa ajunga indiferent daca ei vor sau nu.
Noua psihologie a adancurilor , umbrelor , demonilor si alchimiei in secolul Internetului (II)
In societatile democratice oamenii au dreptul de a urma un drum sau altul singura conditie fiind aceea de a alege in deplina cunostinta de cauza.
In acest caz , psihologia adancurilor , demonilor si alchimiei aplicata la „criza mijlocului vietii” , este doar un preambul la un domeniu mult mai vast in care nu prea exista puncte de reper.
Este cazul psihanalizei unde inconstientul joaca un rol central. Marea problema este ca acestei terapii i se neaga caracterul stiintific si este puternic contestata :
Cartea neagra a psihanalizei
Prima parte.
FAŢA ASCUNSA A ISTORIEI FREUDIENE
Mituri si legende ale psihanalizei
A fost odata …
Adevarul despre cazul domnisoarei Anna O.
Teoria seductiei: un mit al timpurilor noastre
Teoria seductiei: o idee care nu a mers
Era Freud un impostor?
Freud reciclator: criptobiologie si pseudo-stiinta
Falsele vindecari
Freud cocaino-terapeut
Doctorul imaginar
Analiza interminabila sau cum sa nu te vindeci din motive gresite
Fabricarea datelor psihanalitice
Un cetatean in afara oricaror banuieli
Omul cu vulturul: Freud si Leonardo da Vinci
Jurnalul unei adolescente
Etica psihanalizei?
Partea a doua.
DE CE A REPURTAT PSIHANALIZA UN ASEMENEA SUCCES?
Cucerind lumea
Splendoarea si decadenta psihanalizei
Psihanaliza, marca inregistrata
O teorie zero
Literatura, cinematograf si psihanaliza: un joc de oglinzi
Puterea de seductie a psihanalizei
Beneficiile psihanalizei
Mitologia terapiei in profunzime
Psihanaliza populara si psihanaliza pentru initiati
Exceptia franceza
Cronica unei generatii: cum a preluat psihanaliza puterea in Franta?
Lacan ventriloc
De ce este Lacan atat de obscur?
Viitorul unei deziluzii sau cum sa te vindeci de psihanaliza in zece lectii
Dubla exceptie franceza: prea mult Prozac, prea mult divan…
Partea a treia.
PSIHANALIZA IN INCURCATURA
Este psihanaliza o stiinta?
Epistemologie si rea-credinta: cazul freudismului
Este psihanaliza o psihoterapie?
Psihanaliza poate ingriji? Analiza terminabila.
Este psihanaliza un instrument al cunoasterii de sine?
Disputa despre sugestie. Conditionarea freudiana.
Vizionarii. O epidemie printre psihiatri
Cum s-a imunizat psihanaliza impotriva criticii
Mecanismele de aparare ale freudienilor
Partea a patra.
VICTIMELE PSIHANALIZEI
Victimile istorice. Sangerarea Emmei
Parinti si copii, primele victime
Educatie si psihanaliza. Mamele, vinovate prin forta imprejurarilor.
Drama autismului
Bettelheim, impostorul. Sa intelegi si sa ingrijesti altfel: despre autism.
Raniti de psihanaliza
Pacatoasa, mormolocul si Gorgona. Sapte ani de psihanaliza. Psihanalistii mei si cu mine. Ar fi trebuit sa stiti: Odile, sora mea. Cincisprezece ani de convingere freudiana. Traumatism bis.
Un caz exemplar: toxicomania
Cum au blocat teoriile psihanalitice tratamentul eficace al toxicomanilor si au contribuit la moartea a mii de indivizi.
Partea a cincea.
EXISTA VIATA SI DUPA FREUD
Revolutia neurostiintelor. Psihanaliza cu riscul neurostiintelor.
Si medicamentele?
Tabuul medicamentelor. Medicamentele ingrijesc depresia sau o genereaza?
Psihoterapiile astazi
Forta constientului sau cum sa ne reconsideram inconstientul
Terapiile cognitv-comportamentale; psihologia stiintifica in serviciul naturii umane.
Terapia de cuplu. Sexualitatea fara psihanaliza?
Aceasta nu este o psihoterapie…
Etnopsihiatria la Centrul Georges Devereux
O alta privire asupra inconstientului si psihoterapiilor
( https://www.cartifrumoase.ro/carte/cartea-neagra-a-psihanalizei–i33230 ).
Pe de alta parte, daca psihanaliza a fost centrata pe persoana, trecutul si inconstientul ei , au aparut noi orientari in psihologie care nu se mai impiedica de scopuri atat de terestre .
De la „psihologia transpersonala adancurilor” ( S. Groff) se ajunge la „psihologia transpersonala a inaltimilor” ( K.Wilber ) . In acest caz , dupa chipul si asemanarea sa, cititorul poate afla sau nu despre psihologia transpersonala (cf prof. Ion Manzat formator la Centrul National de Formare Profesionala in Psihologie – https://www.psihologieclinica.ro/formatori/) respectiv despre ” extensia si condensarea constiintei prin stari psihedelice provocate de L.S.D.” , „Milarepa, Sri Aurobindo, Osho, Lama Anagarika Govinda „, ” experiente perinatale”, „identificare cu animale „, „identificarea vegetala” , „experiente cu spirite si experiente mediumnice” , „intalniri cu entitati spirituale supraumane” , ” experiente cu alte universuri si intalniri cu locuitorii lor ” , ” experiente despre intalniri cu zeitati” , ” activarea chakrelor si trezirea sarpelui Kundalini” , „vidul supra si metacosmic” , ” natura multidimensionala a experientelor L.S.D.”, ” Zamolxe, ursitoare , Taramul celalalt, Apa Sambetei, Valea Plangerii”,”transcendere, cosmizare, revelatie”, etc. (https://ro.scribd.com/doc/22412155/Ion-Manzat-Psihologie-Trans-Personal-A ), inclusiv despre provocarile meditatiei transcendentale :
https://ro.scribd.com/doc/250837183/Ion-Manzat-Psihologie-Transpersonala
De la „psihologia transpersonala” la ” meditatia transcendentala” nu mai este decat un pas si acesta a fost facut deja de celebrul generalul Emil Strainu ( pasionat de teoria conspiratiei ) si invitatul sau :
https://youtu.be/R6HmFAe7kYU
https://youtu.be/kh_1tvTcvdI
Daca nu considera suficient ce au aflat, doritorii pot merge chiar mai departe si pot face pasul urmator pentru ca are balta pește si exista informatie si subiecte pentru toate buzunarele, gusturile si convingerile :
https://www.news.ro/cultura-media/diavoli-ingeri-terapii-afrodiziace-yoga-subiectele-unor-altfel-de-titluri-la-bookfest-invataturile-lui-guru-bivolaru-la-reducere-foto-1922403028002017051017003375 ;
https://www.digi24.ro/special/reportaje/reportaj/reportaj-noii-sarlatani-cum-sunt-pacaliti-romanii-sa-iubeasca-mere-625242 ;
Problema este ca acest pas il pot face doar pe cont propriu pentru ca pasesc pe nisipuri miscatoare **) unde nu-i pot ajuta nici psihologii acreditati oficial, nici statul .
Cu toate constrangerile sociale si oficiale , exista o adevarat inflatie de (pseudo)terapeuti care au parut din neant ca ciupercile dupa ploaie , promit luna de pe cer si nu duc lipsa de clienti.
Un caz-scoala este gurul Gabriel Bivolaru ( foarte pasionat de minore ) a carui celebra MISA ( Miscare de Integrare Spirituala in Absolut ) a fost exclusa din Federatia Internationala de Yoga (https://revistapresei.hotnews.ro/stiri-subiectele_zilei-2825145-gardianul-presedintele-consiliului-european-yoga-hotarat-excluderea-misa-din-federatia-internationala.htm ), dar pe care statul roman l-a judecat timp de 17 ani pentru ca in final sa il achite si pe deasupra sa-i acorde si daune ( morale ?) consistente (https://adevarul.ro/stiri-locale/alba-iulia/guru-gregorian-bivolaru-primeste-50000-euro-daune-2314008.html#google_vignette ).
Cum nimeni nu cunoaste viitorul , nu ne ramane decat sa asteptam ce va urma pentru ca nu ne putem duce noi in viitor , vine el peste noi .
Note
*) Pretentia de a schimba in trei zile sistemul de valori si convingerile unei persoane prin umilirea ei in public (https://romanialibera.ro/special/landmark-4-000-de-romani-au-platit-ca-sa-planga-in-grup-172073/) a fost promovata la noi de Landmark Forum care ducea mai departe ideile lui Werner Erhard (” The Transformation of a Man” ).
In urma unei invitatii am participat atunci din curiozitate la prima sedinta care pentru mine a fost si ultima pentru ca impresiile nu au fost deloc favorabile ( https://sergiusimion.blogspot.com/2022/07/de-la-landmark-forum-la-reinventarea.html ).
**) In urma cu doua decenii am discutat cu un inginer specialist in fizica nucleara pasionat de filozofia hindusa si in acelasi timp adept al Gregorian Bivolaru. Cat timp discutia s-a mentinut in zona filozofiei orientale totul a ramas in zona de confort pentru amandoi . Cand am trecut la subiectul Gregorian Bivolaru care cu ispravile lui ocupa atunci prima pagina a ziarelor , specialistul s-a incruntat si a intrat in alerta .
Inevitabilul s-a produs atunci cand am l-am contrazis si am pus pe tapet comportamentul si naravurile gurului .
Privirea din incruntata a devenit fixa , m-a fulgerat din ochi si a urmat explozia de ura : ” Este o calomnie sfruntata si un complot al statului impotriva unui maestru atat de uman, onest si bun”, etc.
Din acel moment am inteles ca eram in afara ringului pentru ca specialistul era setat deja pe monolog , iar in materie de prejudecati si de convingeri singura regula este aceea ca se intaresc si mai mult atunci cand sunt contrazise.
Altceva decât literatură resentimentară nu aveți de dat drept exemplu?
Damasio validează azi, științific, ceea ce psihanaliza știe de 70 de ani. Și încă nu reușește să dovedească tot pentru că, ce să vezi, știința nu e capabilă să dovedească nici măcar existența visului, cu atât mai puțin a mecanismelor de apărare, inconștientului etc., etc., etc. Lucruri unanim acceptate de tocmai lumea științifică.
Interviul cu Silviu Dragomir oferă o perspectivă fascinantă și profundă asupra crizei de la mijlocul vieții. Îmi place cum Dragomir descompune această etapă complicată, ilustrând că nu este doar un stereotip cultural, ci o experiență personală profundă, cu implicații psihologice serioase. Modul în care abordează influența lui Jung și legătura dintre inconștient și manifestările exterioare, precum depresia și anxietatea, e revelator. Acest interviu m-a făcut să reflectez asupra propriilor experiențe și a modului în care gestionăm tranzițiile vieții.
” Interviul cu Silviu Dragomir oferă o perspectivă fascinantă (1) și profundă (2) asupra crizei de la mijlocul vieții. Îmi place cum Dragomir descompune această etapă complicată, ilustrând că nu este doar un stereotip cultural, ci o experiență personală profundă(3), cu implicații psihologice serioase(4). Modul în care abordează influența lui Jung și legătura dintre inconștient și manifestările exterioare, precum depresia și anxietatea, e revelator(5). Acest interviu m-a făcut să reflectez(6) asupra propriilor experiențe(7) și a modului în care gestionăm tranzițiile vieții(8).”
Din comentariul postat este evident ca acest interviu v-a impresionat in mod deosebit (1)(2)(3)(4)(5) respectiv afirmati ca a avut consecinte asupra Dvs (6)(7)(8) . Cum scrieti sub pseudonim, dar tocmai de aceea ( respectiv pentru ca sunteti in deplina confidentialtate si siguranta , dar ca sa nu fiti acuzat ca sunteti partinitor din motive obscure ) , ati putea detalia aceste consecinte pentru cei care citesc ?