În fața morții ne este frică. Atunci protestăm, cum a fost în cazul tânărului motociclist din coloana oficială. Când lucrurile sunt înfiorător de grave nici măcar nu mai protestăm, simțind că revolta noastră generalizată ar slăbi un stat și așa pus pe butuci și ne-ar expune necunoscutului.
Celor mai mulți tineri le este frică să protesteze civic împotriva distrugerii viitorului lor. O fac ascuns prin muzică și cluburi. Iată ce spune cântecul premonitoriu al trupei de la Colectiv (The day we die):
„Fuck all your wicked corruption
It’s been there since our inception, but we couldn’t see
All the times we’ve felt so hollow
As our hopes were hanged in gallows
All this time we’ve been locked away
And there was nothing left to say
Until today.”
Cei mai mulți tineri își depășesc frica expunându-se unor spaime virtuale. Iată un afiș pentru distracția de Halloween la Universitatea din București planificată pentru sâmbăta trecută:
Protestul devine un drog pentru uita frica, însă realitatea vine ca un tăvălug.
Adulților le este frică. Dacă în cazul motociclistului responsabilitatea părea să cadă în curtea marii corupții, în cazul Colectiv responsabilitatea este preponderent a micilor corupți. Și cine n-a făcut mici compromisuri ? Modul nostru de viață e problema, nu doar cineva anume.
Intelectualilor le este frică. Fugim cei mai mulți de responsabilitatea socială în distopii sau utopii, realitatea însă vine peste noi arătându-ne că lumea academică, mizeră cum este, e totuși în locșor pufos într-o lume cu mult mai cruntă, pentru a cărei schimbare nu facem nimic.
Celor în vârstă le este frică. Trecând pe lângă Casa Poporului ei privesc cu mândrie realizările ceaușiste, dar ajunși acasă nu știu cum se vor descurca de la o lună la alta.
Politicienilor le este frică. Ei știu că dacă va mai urma curând un dezastru datorat corupției oamenii își vor revendica dreptul la mânie și situația va deveni de necontrolat.
De unde avem atâta lașitate ? Poate că suntem generații care nu au cunoscut războiul, foametea, moartea față în față. Avem așteptarea să fim ținuți de Dumnezeu sau de soartă în palme ca și până acum, să ne luptăm doar pentru mai bine, nu pentru mai puțin rău. Credem poate prea mult în puterea rațiunii noastre. Iar în fața necunoscutului devenit prezență ne ascundem, tăcem.
Se întâmplă evident lucruri pe care rațiunea cu greu le poate pricepe. Iată un exemplu real. Un cuplu de tineri planifică să meargă la o lansare de album. Între timp cei doi se despart, iar suferința din dragoste care urmează e cumplită. Clubul în care urma să aibă loc lansarea ia foc și cei doi înțeleg că astfel au scăpat cu viață.
Într-un stat în care corupția mare și mică ucide tot mai des nu știm ce trebuie să facem. Am putea spune: “Nu de dolii naţionale după tragedii avem nevoie, ci de administratori care să servească cetăţenii la toate nivelurile, de la local la naţional. Corupţia ucide indirect.” Dar corupția suntem noi înșine, zi de zi. Și atunciu tot ce avem de făcut este să nu mai facem compromisuri cu răul, fiecare dintre noi. Când cineva ne propunem un astfel de compromis în privat sau în public putem de acum răspunde fără a părea deplasați: câți oameni mai vrei să moară din cauza noastră ?
Dacă asta decidem, moartea acestor tineri o putem înțelege ca fiind o jertfă pe altarul unei țări mai bune. O putem înțelege ca pe ceva rău care ne ferește pe toți de un rău și mai mare. Dacă nu, nu.
Frica se poate îndepărta numai făcând binele.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Raul este inconstienta … A mai aparut un val de articole si oamenii si-au spus off-ul si celelalte lucruri au ramas pentru maine …
Vedem cred ca destul de clar ca la nivel politic nu exista reactii … De ce nu exista ? Pentru ca e totul perfect, pentru ca legislatia e intocmita ca la carte, pentru ca institutiile functioneaza ireprosabil ?
Cred ca putem sa ne gandim ca avem o foaie alba si ca acum fiecare om scrie in ea, ce am facut concret pentru a remedia problemele:
Eu am scris cateva comentarii …
Nu am cunostinte de specialitate pentru a verifica si remedia problemele existente la cladirile din tara …
Nu am parghiile necesare pentru a demara actiuni de verificare sau pentru a modifica legislatia …
Nu e nimic de protestat, e pur și simplu starea generală a societății românești. În astfel de situații, soluția nu este protestul, ci învățămintele pentru viitor. Exact cum n-are sens să protestezi când îți plouă prin acoperișul plin de găuri sau când apa a umflat pereții casei de chirpici, tot așa n-are sens să protestezi nici pentru faptul că niște oameni s-au comportat așa cum se comportă ei în mod obișnuit.
„…soluția nu este protestul, ci învățămintele pentru viitor.” – viitorul nu exista concret, tot ce avem este momentul prezent!
ACUM trebuie actionat concret, si proportional cu dimensiunea dezastrului, adica masiv!
Ce pot face, efectiv, locuitorii caselor din carpici luate de ape, daca nu mai au puterea sa-si reconstruiasca cocioabele, daca au ajuns la capatul rabdarii si nu mai vad ca „obisnuit”, comportamentul iresponsabil al responsabililor de dezastrul vietii lor?
SINGURA solutie pe care eu o vad este manifestarea, cat mai puternica, cat mai zgomotoasa si cat mai „indiscilpinata” a protestului!
Românii si-au aratat, masiv si spontan,solidaritatea cu familiile indoliate, marsaluind in tacere si depunand lumanari si flori la locul tragediei, astazi este momentul ideal sa-si exprime revolta, sa protesteze, sa genereze o adevarata REVOLUTIE!
Este singura sansa pe care o avem!
Nu cred ca o revolutie poate consolida cladirile … sau poate asigura transparenta institutionala de care avem nevoie pentru a vedea cine, ce face …
@ Ela – Revoluție înseamnă să dai foc la casă, atunci când traiul a devenit de nesuportat. Revoluția nu creează ordine, ci haos. Iar fauna actuală din politică și administrație a ajuns unde se află azi tocmai ca urmare a unei ”revoluții”.
România are nevoie de ordine, de coerență, de organizare etc. Are nevoie de multe, dar nu de revoluție. Are nevoie de educație, iar educația se face în primul rând cu bunăstare materială. În lipsa bunăstării materiale, oamenii trebuie să se ”descurce” cu traiul de azi pe mâine și nu mai au timp și interes pentru educație. Așa se generalizează hoția, șpaga și corupția, în lipsa bunăstării materiale și în urma unor ”revoluții”.
Ceea ce lipsește este responsabilitatea, iar asta se obține doar prin educație. Ca să nu te joci cu artificii într-o sală supra-aglomerată, chiar dacă tavanul și pereții ar avea blindaj de oțel inoxidabil, e nevoie de responsabilitate. Ca să folosești materiale ignifugate la amenajarea interioară a unui club e nevoie de responsabilitate. Ca să nu stai să faci poze cu telefonul într-o sală unde tavanul a luat deja foc, e nevoie de responsabilitate. Care se obține doar prin educație, nu prin revoluție.
Harald, de acord: numai, si numai, educatia (!) produce oameni responsabili, care se respecta pe ei si intre ei, si care nu se lasa manipulati, cumparati si pacaliti non-stop (si de la capat :( ), de aceeasi banda de cumetrii idioti, incompetenti, corupti si criminali!
Ceea ce va intreb este, deci : astazi (!) care este primul pas in buna directie?
Cine sa faca educatia, incepand de imediat, cei care au facut-o si pana acum ?Dupa ce se vor cai, si vor promite ca se lasa de ceea ce stiu ei sa faca???
NU! Este iluzoriu si absurd!
Cum ii dati la o parte pe cei infipti in fotoliile lor de ministri, primari, inspectori, sefi si sefuleti, complet incompetenti, mediocri si extrem de periculosi, dar datatori de lectii, CUM?
Educația se face în primul rând în familie, iar responsabilitatea și autoritatea se învață de la tată. În timp ce sentimentele și emoțiile se învață de la mamă.
Într-o lume în care dreptul la autodeterminare sexuală e pe unul dintre primele locuri în agenda publică, nu cred că adolescenții și copiii au de la cine învăța ce înseamnă responsabilitatea și autoritatea. Sincer.
Ieri, fiica mea de 15 ani imi povestea ca niste colegi au protestat, evident pe facebook, ca „de ce sunt atatea biserici in loc de spitale?”. Si i-am raspuns: „pai simplu: nemultumitii sa faca o cerere de retragere de la orele de religie, in semn de protest”. Raspuns de la fiica mea: „si eu le-am spus la fel, dar au zis ca nu pot sa renunte, fiindca ca ii ajuta la marirea mediei”.
No comment!
Pai asta e problema ca mai intai trebuie sa intelegi fenomenul.
Omul ia, se vede, actiunile care tind sa-l favorizeze in cadrul unui sistem dat.
In acest caz sistemul inseamna note bune, medie mare, job sau business profitabil si gata.
Cand cunosti reteta „succesului” e greu sa iei actiuni care sa fie in detrimentul ei.
Rezultatul e ca omul nu mai gandeste obiectiv. In loc de problemele si realitatea concreta ajunge sa gandeasca si sa actioneze conform unor premize care ii „garanteaza”, aparent, supravietuirea prin apartenenta la niste structuri care, vedem ca nu sunt functionale.
Problema, in acest caz, nu sunt preotii! Macar asa ca baza pentru a vedea realitatea si a putea fundamenta niste rationamente. Nici macar preotii si bugetul alocat pentru biserica nu e cauza lipsei de spitale si a deficientelor in sistemul educational.
Eschiva … nu e buna si in mod cert nu remediaza problemele care exista …
Se vede ca nu cunosti sistemul. Ce note crezi ca au avut Eba sau Anastase ? Ce crezi, Oprescu a a juns primar ca a avut medii mari, sau ca tatal lui a fost general de securitate iar el a copilarit in Primaverii cu toti barosanii ? Pe bune. Care crezi tu ca e sistemul . Cele mai bine platite slujbe sint la stat si se ocupa prin numire deci prin pile. Asa e si in SUA si in Germania si peste tot. Pile si spaga si clientela politica si coruptie. Citeste un ziar american sau nemtesc sa te convingi.
Vom fi salvati doar daca transformam „Coruptia ucide” in „Coruptia inchide”. Pana atunci, ramanem doar la stadiul de viermi cugetatori.
Un citat din Romani – nu mai stau sa caut locul exact : „Fricosii nu vor vedea Imparatia cerurilor”. Daca „tinerii” ar avea les couilles sa faca demonstratii de cate 10.000 de oameni, pentru espectarea Legii, nu dupa ce coruptia i-a omorat, ci inainte… in loc de mofturile ecolo-hipsteresti cu care isi dau iluzia ca participa la viata civica, lucrurile ar sta altfel chiar pentru ei, care sunt victimele de serviciu si pe piata muncii, si ai educatiei, si ai drepturilor cetatenesti.
N-am fost niciodata la „cenaclul flacara” la vremea mea (sunt batran), dar ce fac ăștia de azi este cam același lucru ca cei de atunci: isi dau iluzia libertatii „distrandu”-se in gaurile astea puturoase, ca „clubul” ăla, sau Vama Veche; puneti intai lucrurile in buna ordine, cu curaj si fara compromisuri, inclusiv cu „biserica” – si APOI „distrati”-va, pe bune. Nu mai zic ca ar avea si DUPA CE sa se „distreze” – caci aci acuma se distreaza, dupa ce se amuza, dupa ce se relaxeaza, dupa pauza de cafea.
Democratia se invata. Greu, in timp. Din punct de vedere politic, un prim pas poate fi votul dat in cel mai constient mod cu putinta. Mai departe, procesul de invatare presupune, depasirea unor blocaje. De exemplu, blocajul „degeaba gac eu galagie, ca nu se schimba nimic”. Dupa intelegerea importantei votului si depasirea blocajelor, poate veni intelegerea importantei implicarii, a afirmarii unei atitudini, a asocierii, a protestului coordonat…
Un alt pas in directia corecta poate fi constientizarea faptului ca avem responsabilitati pentru „cetatea” in care traim, pentru tara in care ne-am nascut si/sau traim, pentru lumea in care traim… Sunt atatia oameni care nu gandesc mai departe de „eu, familia mea, casa mea”. Unii dintre ei sunt ignoranti, altii sunt nesimtiti. Si ignorantilor si nesimtitilor le putem spune: „de ce arunci ambalajul pe jos, cand ai un cos de gunoi la trei pasi?”…
Sunt multi pasi de facut si drumul pare fara de sfarsit. Important este sa evoluam.
Si, daca e sa vorbim de frica, putem face un pas inainte chiar si atunci cand ne este mai frica de urmarile tacerii noastre, decat de a deschide gura.
Poti fi un lider cu viziune sau un lider cu reactie rapida. Fiecare dintre cele doua tipuri de lider vine cu un „bagaj” diferit. In timp de pace, eu il prefer pe liderul cu viziune. Din pacate, desi avem o gramada de lideri smecheri, avem (foarte) putini lideri inteligenti si intelepti.
Problema, domnule Decebal, este ca lucrurile s-au schimbat la vot de vreo cateva ori, chiar in ultimul an cand toti cei care postam pe aici ne dadeam de ceasul mortii sa nu vina Ponta presedinte.
A invatat ceva Ponta din infrangerea asta? Nu! Teama mie ca singura invatatura pe care a avut-o este ca trebuie sa devina si mai smecher, si mai dibaci in a pacali electoratul pentru inca un vot.
Ceilalti nu au invatat nici ei mare lucru.
Domnule Gafencu, eu sunt ceva mai optimist si vad lucrurile putin altfel. Consider ca, paradoxal, e bine ca politicienii nu s-au schimbat. E un semn ca nu se pot schimba, ca metehnele lor sunt intrinseci si ne-excizabile, ca nu pot fi reciclati. Asa ca electoratul ar trebui sa gandeasca in termeni de „punct si de la capat”. Iar „punct” inseamna „altii”. Politicienii nostri au „reusit” sa devina adversarii alegatorilor lor. Si atitudinea lor sugereaza ca-si subestimeaza adversarii. Iar subestimarea adversarului aduce infrangerea.
De cand n-a mai reusit un partid politic (sau un om politic) sa scoata in strada 10-12 mii de oameni, intr-o zi de duminica? Fara filiale, fara aparat de partid, fara liste de convocare, fara autocare, oamenii astia s-au mobilizat, pe internet si au iesit in strada, in timpul lor liber. O scanteie, o idee, o traire pot fi micul bulgare care porneste avalansa. Un bulgare care nici n-are nevoie de mass-media (cazuta si ea in desuetudine, alaturi de clasa politica).
Distinsii nostri politicieni, asemeni unor „zombie” continua sa functioneze, mecanic, sacadat, perimat si incearca sa ne dea senzatia ca sunt vii si ca pot evolua. De fapt, nu-si dau seama ca sunt deja „morti” si ca le-a trecut vremea. Cand vor constientiza asta, va fi prea tarziu, pentru ei.
Fiecare pasare pe limba ei piere. Sa-i lasam, deci, sa-si faca „numarul”, pana la capat. :)
Si-mi aduc aminte de Pintilie: „Zambeste Pumfi. Deschide ochii. Inchide ochii Pumfi. Lasa-i sa moara prosti!” :)
„Frica se poate îndepărta numai făcând binele”. Cred că nu ne este dat să facem binele, la singular. Alții vor spune este imposibil a face binele. Putem să ne nevoim să realizăm fapte bine-văzute. Sau să fim în prezența unor astfel de fapte. Sau să utilizăm cu măsură și recunoștință roadele unor astfel de fapte.
Dle Virgil Iordache nu crieti prea des ci doar cand aveti ceva de spus si ca tot mereu si asta este un articol remarcabil.
Voi adauga niste lucruri traite de mine adica vazute si auzite si chiar daca as fi fost eu unul din protagonisti tnu o voi recunoaste asa ca (sunteti exceptat) va rog sa credeti macar martorul daca niciodata nu vreti sa credeti participantul care mai poate povesti fara sa aiba o dovada la ce spune:
1) In zilele lui decembrie 1989 (inainte de Timisoara, dar dupa ce zidul Berlinului cazuse)un om deosebit de capabil se intalneste cu un foarte tanar invatacel care nu-l mai vazuse de mult si acesta il intreaba: Ce faceti dle Z? Z raspunde :Draga A astept. A replca : iImi pare foarte rau ca spuneti doar asta pentruca de la dvs speram ca veti spune si ca „ma pregatesc”.
Nota: Initialele sunt cele ale numelor reale.
2) Un „erou controversat” al declansarii revoltei din 21 decembrie de la mitingl lui Ceausescu a spus intrun grup foarte restrans, dupa un an sau doi de la evenimente celui care ii spusese ca :”Dle NL cu o floare nu se face primavara’ urmatoarele :Dle A, o floare tu, o floare eu, o floare el si ei si iata ca facem o gradina”
Asa este dle NL iti raspund eu cu intarziere de multi ani, dar din pacate fata de aceste doua flahuri in istoria noastra eu puteam spune ce spun si azi :gradina trebuia pregatita, organizata marcata si insamantata dar la noi datorita invidiei si fuduliei (nu ma refer neaparat la fudulia care insoteste prostia) nu se poate asa ceva, asa ca tinerii care nu vor sa-si paraseasca tara judeca corect ca daca umflandu-si muschii se port scutura, pot inlatura jegul care stapaneste tara ce vor face ei chiar cei foarte capabil si curajosi mai apoi cand noi „mineriade” vor veni peste ei?
Este o problema de procente caci ce sa pretinzi intro famle unde din trei frati doi il ucid pe al treilea din si doar din invidie?
Ciobanul frate, a refuzat sa se apere cu armele murdare ale fratilor sai adica sa loveasca pe la spate si la ceas de noapte si astfel a ales moartea. Macar Abel nu a stiut, intrucat la unu la unu poate ca se putea apara cavalereste…
Scuze dar nu stiu de ce in loc de „D” a aparut acel emoticon :).
Pentru că acel D a avut două puncte : înainte, fără spațiu :D
Multumesc si o sa evit in viitor. :)