Cuprinsă de frenezia atingerii obiectivului stabilit de conducătorii majorităţii parlamentare actuale, Comisia de revizuire de la parlament, ni se spune, lucrează cu energie nedomolită. Sfidând oboseala, dând dovadă de un devotament emoţionant faţă de patrie, aleşii noştri adoptă amendament după amendament, pregătind noua temelie a libertăţilor noastre. Şi cum transparenţa este cheia de boltă a eşafodajului politic, cetăţenii vor afla detaliile concrete legate de conţinutul constituţiei abia în clipa în care vor fi chemaţi să voteze. În contextul unui prag la referendum scăzut oportun, ratificarea revizuirii devine o datorie civică.
Ca şi în alte ocazii, partidele politice parlamentare, din opoziţie sau de la putere, îşi probează disponibilitatea lor de a ignora, deliberat, în numele suveranităţii, naţiunea la a cărei reprezentare contribuie. După ce procedura de consultare (formală) încredinţată Forumului Constituţional a fost finalizată, politicienii procedează la încununarea unei opere despre care suntem informaţi că va conduce la sporirea gradului de democratism. În absenţa unui proces de reflecţie, în absenţa unei raportări la valorile ce urmează a fi incorporate, opera de amendare a legii fundamentale stă sub dublul semn al improvizaţiei şi al personalizării soluţiilor juridice.
Există, oare, în România anului 2013 un moment constituţional care să justifice această precipitare înspre revizuire? Întrebarea este, evident, una retorică. Discuţiile în marginea constituţiei, ni se comunică de către noii părinţi fondatori, vizează eliminarea tensiunilor intra-executive, inaugurând o pace politică de durată: în loc de “ preşedinte”, “ şef de stat”. Confuzia dintre modelele de regim politic, dintre tipurile de preşedinţie este vizibilă şi ea traduce gradul de amatorism şi de patimă introdus în ecuaţia revizuirii , astăzi.
Între vara lui 2012 şi vara anului 2013, asemănările sunt mai mari decât am dori să admitem. Locul violenţei verbale şi al asaltului frontal a fost luat de o tactică a luptei de tranşee şi de epuizare. Amendarea legii fundamentale este punctul culminant al acestui program de domesticire al democraţiei constituţionale. Simpla evocare a eliminării instituţiei referendumului este indiciul voinţei nelimitate de putere ce animă pe aleşii noştri. Deposedarea cetăţenilor de drepturile lor se realizează în numele constituţiei înseşi.Viitorul se naşte sub ochii noştri, zi după zi.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Domnule profesor,
Care este parerea dumneavoastra despre actuala Constitutie ? Necesita revizuire ? Daca da, ce ar trebui schimbat ? Cosderati ca revizuirea nu este necesara ? Toate prevederile actualei Constitutii sunt clare, satisfacatoare si doar unii direct interesati vor prevederi care sa le satisfaca niste dorinte de moment ?
oare chiar nu se intzelege care este opinia autorului?
dvs vretzi lamuriri.
Stie cineva cati alegatori sunt in total in 2013? Ca sa stiu cati sunt cei 30%.
Multumesc
„Parinti fondatori”?? Cine? Numiti-i altfel, mai sunt cuvinte in lb romana(promotori, initiatori).Chiar suna rau.
E de notorietate formula „foundation fathers”. Dl Stanomir o foloseste probabil ironic, in varianta sa romaneasca, intr-un articol de aceeasi factura … daca nu cumva ii considera si pe acestia masoni, asa cum erau originalii.
Sorry! „The Founding Fathers”. Graba, bat-o vina!
@ dusu
Domnul Stanomir vorbeste mai mult despre modul (procedura) in care se intentioneaza a se modifica aceasta Constitutie, despre comisie, graba, momentul oportun etc, dar nimic despre necesitatea modificarii si care ar fi in opinia sa prevederile care ar trebui modificate sau precizate. Asta pentru ca autorul este specialist in drept constitutional. Eu doar intreb.
Revizuirea constitutiei cu C mare trebuie sa inceapa cu mandatele prezidentiale care nu ar trebui lasate sa fie consecutive, intrucat si Iliescu si Basescu au folosit bani publici si avantajele functiei in campania electorala. Al doilea aspect important mi se pare limitarea numarului de parlamentari in functie de populatia Romaniei, ceva de genul 1 la 100.000 iar in total vreo 220 de parlamentari si toti intr-o garsoniera nu in doua camere cu dependinte.
Al treilea aspect care ar trebui modificat este monopolul statului pe alcool si tutun, unde evaziunea face politicieni de mucava, dar nu casca nimeni ciocu pe subiectu asta. John Adams, marele constitutionalist si presedinte american spunea Constitutia este legea care trebuie sa apere poporul de guvern!!! Are cineva impresia asta despre Constitutia noastra ???