Intr-un raport publicat luni, 8 iulie, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica sustine ca statele dezvoltate ale lumii se redreseaza din punct de vedere al economiei, in timp ce cresterea in principalele economii emergente incetineste.
FMI a lansat, de asemenea, o revizuire a prognozei de crestere economica anuntata in luna aprilie, de 3,3%. Seful FMI, Christine Lagarde, estimase ca procentajul va suferi o scadere, in special din cauza incetinirii economiilor emergente. Cifrele publicate in cursul zilei de 9 iulie confirma scaderea si prevad o crestere de 3,1% pentru 2013, procentele fiind aceleasi cu cele de anul anterior.
Daca la inceputul anului se vehicula faptul ca economiile emergente vor sustine cresterea economica la nivel mondial (conform unui studiu Ernst &Young, statele emergente vor sustine cresterea economica globala in 2013, cu o crestere de 5,4% – Ernst &Young Rapid-Growth Forecast, RGMF), am ajuns ca dupa 6 luni sa observam ca pilonul de crestere isi opreste motoarele.
Banca Mondiala rezuma situatia prin urmatoarele coordonate: cresterea globala a incetinit si este necesara o revizuire in minus a procentelor, in special din cauza unei recesiunii europene mai profunde decat s-a crezut initial si a unei reveniri mai lente pe unele piete. Tot in raportul bianual Global Economic Prospects publicat in luna iunie a.c., Banca Mondiala atrage atentia asupra faptului ca economiile emergente nu vor mai experimenta aceeasi rata de crestere anterioara crizei si, pentru a-si sustine performantele economice, sunt necesare reforme structurale consolidate.
Plecand de la aceasta idee, trebuie sa fim constienti ca a compara cresterea din aceasta perioada cu cea din perioada pre-criza nu este cea mai corecta analiza. Practic cele doua perioade se afla la extreme. O crestere economica sustenabila trebuie raportata la o medie si la un climat de echilibru.
Cresterea economica si competitivitatea
Asadar, cresterea economica nu este mai lenta doar din cauza cererii insuficiente, ci si pentru ca cea din perioada pre-criza a fost determinata de „fenomenul bulelor”.
Pentru a fi mai clar, toate cifrele actuale tind sa trimita catre o „normalitate” in cel mai bun scenariu, sau catre o realitate cu care ne vom confrunta in viitor.
Daca situatia statelor cu economii emergente este deslusita in termeni generali, despre statele dezvoltate putem nota ca factorii care inca le tin in loc economiile raman aceiasi : consolidarea fiscala, pe alocuri confundandu-se cu austeritatea, somaj ridicat, nivelul consumului mic, increderea mediului de afaceri scazut. Pe baza acestora Banca Mondiala sustine prognoza unei cresteri economice modeste pentru anul 2013.
In final si o apreciere pozitiva – comertul global se va extinde dupa o perioada lunga in care a stagnat (cifrele furnizate de Banca Mondiala arata o crestere de 4.0% pentru 2013). Un factor explicativ rezida in faptul ca relatiile comerciale sud-sud au cunoscut o expansiune nedeterminata de infuzia exploziva a Chinei.
Traseul cresterii economice globale va fi din ce in ce mai provocator, el va depinde in mare masura de evolutiile economiilor nationale. In acelasi timp, competitia intre economiile nationale tinde sa devina tot mai dura, jocul economic mondial nemaifiind dominat in exclusivitate de un grup restrans de state. De asemenea actorii economici s-au multiplicat, facand ca mediul economic global sa fie extrem de complex si de competitiv.
Prin aceasta consideratie ajungem sa sesizam ca timpul pe care il avem la dispozitie pentru a face din economia romaneasca una competitiva, sanatoasa si capabila sa intre in aceasta lupta si sa supravietuiasca este destul de scurt.
Avem nevoie de prioritati interne pentru sustinerea cresterii economice, de masuri pentru securitizarea spill -overelor transfrontaliere si gestionarea bunurilor publice globale, demersuri ce vor construi tema secolului XXI. Necunoscutele raman aceleasi cand?, in cat timp? si cum?, care pana la urma sunt decisive.
Inevitabil urmeaza sa ne intrebam ce tip de schimbari vor fi necesare atat in cadrul institutional national, cat si la nivel global, pentru a facilita o crestere sustenabila si bineinteles, convergenta economica. O intrebare care vrea sa trimita catre o analiza serioasa a lucrurilor care genereaza cresterea si elaborarea unei viziuni bine articulate la care sa se adauge implicatiile politice bine subliniate.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Problema timpului scurt deriva din business cycle… se estimeza ca vom trece in perioada fasta a ciclului economic prin 2014. (pag 197 din linkul urmator)
http://www.keepeek.com/Digital-Asset-Management/oecd/economics/oecd-economic-outlook-volume-2013-issue-1_eco_outlook-v2013-1-en
Altfel spus daca nu vom reusi sa atingem PIB-ul potential in 2014 vom pierde oportunitatea de a pune deoparte bani albi pentru zile negre-cum ar fi normal, sau macar de a reduce din datoria publica, prin incasarile fiscale mai mari (chiar cu furtul asta infernal pe TVA, plus cele cunoscute..achizitii publice telefonate, „investitii” aiuritoare..etc)
Avem deci o veste buna si una rea: aia buna e ca este foarte probabil ca sa se termine „criza” prin 2014..si aia naspa e ca, daca nu se termina si la noi, am pus-o.
Ce masuri trebuie luate?
Pai simplu…hmmm, Componentele PIB (metoda cheltuielilor) sunt consumul populatiei (majoritar), cel guvernamental, invesitiile si difernetialul export-import.
Accentul trebuie pus pe consumul populatiei…care face „grosul” PIB-ului, si nici nu duce la cresterea PIB potential (cum fac investitiile..a nu se intelege ca investitiile sunt ceva „rau”) ceea ce s-ar traduce printr-o dinamica a cresterii veniturilor populatiei mai mare ca dinamica inflatiei. Cum se face „asta”? Pai simplu…hmmmm. Cum cresc salariile?..altfel dcat din pix, cum se face la salariul minim. Crescand valoarea cifrei de afaceri/capita. Sa luam cazul CFR marfa vs GFR(datele din 2011)..ca tot e la moda. GFR face o CA de761 mil. cu 2368 angajati iar CFR face o CA de 1.100 cu vreo 9000, adica per capita avem 0.32 mil/om la GFR si 0.12 la CFR, aproape de 3 ori mai mica. Sa apunem ca 20% reprezinta forta de munca…GFR ar putea plati 60.000lei/capita /an adica vreo 5000 cost cu forta de munca, adica vreo 2500-2800 net,(fara sa intre in gaura) pe cand CFR de trei ori mai putin..ceea ce nu s-a intamplat ..si a intrat pe minus gros.
Cum creste CA/capita? Pai simplu…hmmm. Cea mai utilizata -dar si paguboasa- metoda este prin micsorarea „capita”..adica datul afara, aplicat de toti tmbelii la modul aritmetic , si nu cel economic. Mult mai snatoasa si aducatoare de benficii este cresterea CA. Adica a vanzarilor, a consumului. Parca ajungem intr-un cerc vicios.nu? Ca sa creasca PIB-ul spre cel potential trebuie sa creasca consumul, adica salariile nete,adica CA/capita..fara sa reducem din capita, adica vanzarile..consumul. Simplu?
Ce se poate face totusi? Pai simplu…hmmm. Daca ne uitam tot in linkul de mai sus vedem , la pag 206, ca ponderea SUA, Japonia, „ailalti” G7 va fi inscadere(raportat la GDP mondial, in timp ce vine foarte tare din urma India. Cum? Nu stiu..dar poate ca ar trebui ca altii sa stie..poate „copiem” ceva de la ei.
Alta posibilitate este prin scaderea inflatiei..macar la 2% cat este recomadat sa fie. Ori la noi chiar si inflatia de baza (CORE2) depaseste acest prag..basca administratele. Noroc ca vom avea unh an agro foarte bun (a venit ploaia la timp, altfel era jale) macar nu se mai poate da vina pe LFO-uri.
Dar problema inflatiei este legata si de curs..fiind o tara net importataore cand sare cursul sare si inflatia, mai ales prin preturile energetice…si BNR nu poate, de una singura, sa faca acest joc pe sarma extrem de sensibil. OK, nu baga lichiditatein sistem, dar si asa bruma de lichiditatea, via banci. merge catre titlurile de stat, ce mai ramane si pentru economia „reala”? Aici chiar ca exista o solutie. Statul sa nu se mai imprumute, creand astfel un disponibil de capital care va trebui sa „mearga” undeva. Simplu, nu? Hmmmm.
Alta metoda este ce bazata pe politicile monetare..reducerea de dobanda, stimularea cererii prin credite ieftine. Hopa…am ajuns la 20% credite neperformate..de la vreo 2-3% prin 2007..cand dobanzile erau si mai mari. Cum de atunci, la dobanzi mari nu existau atatia restantieri..iar acum e taman pe dos? Pai simplu…hmmmm.
Domnule Dobre, natiunile occidentale si Japonia au devenit victimile sistemului financiar extractiv al bancilor private si institutiilor financiare tip hedge funds care au indatorat sectorul privat pina peste cap si acum urmeaza 15 ani de deleverage si deci, de recesiune si stagnare. Cu un profit exponential in jur de 40 % din PIB pentru sectorul parazitar financiar , economiile acestor state se vor sufoca incet. Intre timp enormul capital creeat de bancile centrale nationale, in jur de 16 trilioane,migreaza peste granite si determina bule inflationiste pe pietele materiilor prime, produselor agricole si burselor , crescind speculativ pretul produselor de care oamenii au nevoie. Parazitarea economiei si consumului tarilor occidentale de catre sistemul financiar a adus sistemul extractiv al elitelor la perfectiune, de aici inainte declinul se va instala ireversibil , in lipsa masurilor de eradicare a mijloacelor extractive financiare din arsenalul oligarhiei!
Mai baieti, luati-o mai usor cu ce spun cei de la Banca Mondiala si FMI. Faptul ca isi tot revizuiesc in jos prognosticurile nu va spune nimic?
Starea lumii: In Turcia se desfasoara o revolutie proletara.Parti importante din societatea turca au inteles ca boomul economic turcesc bazat pe exploatarea muncitorilor in conditii de munca grele,fara asistenta sociala fara perspectiva unui sistem de pensii nu le aduce nimic bun.Ei sunt tot saraci.Turcii s-au trezit si
au inteles ca boomul economic se bazeaza pe existenta unui excedent de muncitori pe piata muncii gata sa accepte orice conditie de munca ca sa se hraneasca.
Boomul economic nu se revarsa si pe marea masa a turcilor.Este rezervat numai oligarhiei.
In Brazilia muncitorii au iesit in strada.Si acolo muncitorii au inteles ca boomul economic se bazeaza pe inepuizabila resursa de muncitori ieftini si fara identitate.
In cele 2 tari s-a trezit constiinta de clasa.Va urma o revolutie a proletarilor care va fi canalizata de politicieni destepti intr-un sens s-au altul.
Din aceste cauze previziunile FMI cu privire la sustinerea economiei mondiale de economiile emergente nu se mai confirma.
Economiile emergente ,Brazilia in speta,raporteaza in primul semestru deficit comercial crescut . In acelasi timp valoarea bondurilor braziliena scade dramatic.Se vorbeste deja despre un scenariu ca Brazilia sa intre in incapacitate de plata.Turcia ,deficit, de comert exterior marit in primele 6 luni si deasemenea vede fuga de capital,imprumuturi cu prime de risc marite,lira se depreciaza.Bancile turcesti gasesc bani pe pietele externe mai scump.Daca aceste framantari ar fi rezultatul unor miscari firesti ale economiei nu ar fi nimic grav.Grav este ca sunt rezultatul unor miscari sociale.Si nu se va opri aici.
Analiza arata ca daca dezvoltarea economica nu se face in beneficiul societatii,mai devreme sau mai tarziu situatia explodeaza in proteste de strada.In definitiv ce-i mai ramane de facut unui om disperat si cu burta goala?Urmeaza China si India. Unde sunt prea multi muncitori saraci este inevitabil sa se dezvolte constiinta de clasa si sa alunece in miscari de strada. Marxismul care i-a adus la putere pe actualii lideri chinezi le va va fi fatal.Noul marxism isi gaseste aderenti in toate economiile emergente. Cheia situatiei este ca economiile emergente depind in mare masura de existenta unei forte de munca ieftine pentru a fi competitive.Exportul lor este compus din produse care inglobeaza multa munca.Si depind de muncitorime.Care acum vrea sa manance de 3 ori pe zi sa aiba pensie,asistenta sociala si concediu platit. In acel moment orice avantaj economic dispare si dispare si competitivitatea emergentelor.