Distinși cititori, acest articol nu face politică. Cât despre știință, mai tachinăm, nu-i așa? În cele ce urmează despre știință este vorba, nu vă lăsați înșelați de aparențe.
Mai precis, am prioritate în a vă aduce la cunoștință o nouă descoperire a unui grup de cercetători britanici. Da, da, este vorba despre acel cunoscut grup de cercetători britanici care testează zilnic noi metode de a face lumea mai bună și mai de dreapta. Aproape nimic din ceea ce trebuie experimentat nu le scapă.
Așa se face că, într-o bună zi, au auzit că românii sunt puțin cam agitați și că nu sunt multumiți de șefi! În căutarea unei soluții, prin analogie cu căutarea de neveste și bărbați potriviți pe Internet prin programe și softuri de calculator, ei au compus un algoritm care să afle cam ce conducător ar fi de dorit să o ia pe România de braț și s-o ducă la altar.
Nu intrăm în amănunte pentru că am fi depășiți de datele statistice, reperele istorice, sondajele, vorbirile și talk-show-urile pe care grupul de cercetători britanici le-a pus la bătaie prin calcule de regresiuni liniare, puncte de inflexiune, funcții exponențiale, ecuații trigonometrice, statistici inferențiale.
Trecem direct la rezultatul ieșit din calculator și acesta este Regele Carol al III-lea, cunoscut în prezent sub numele de Prințul Charles de Țara Galilor și fost soț al fostei Prințese Diana. În expunerea de motive a descoperirii lor, cercetătorii britanici dezvoltă argumente imbatabile.
Argumentul onomastic
România a mai avut doi regi Carol, și vorba ceea, cum ar fi spus primul dintre ei, aller guten Dinge sind drei. I-a mers bine cu Karl, de ce să nu-și încerce șansa cu Charles, amândoi Carol pe românește. Poporul este obișnuit și are deja pregătit în dicționare adjectivul carlist.
Argumentul profesional
Prințul Charles este foarte competent în funcția actuală de moștenitor al tronului Regatului Marii Britanii pe care o ocupă de 61 de ani. Este drept că meritele profesionale și experiența îl recomandă pentru avansare la actualul loc de muncă, dar cercetătorii britanici estimează că nu mai apucă. Titulara postului, să-i dea Dumnezeu sănătate și putere de conducere, se ține foarte bine și e musai să depășească recordul mondial de șezut pe tron. Și nu ar fi păcat să se irosească talentul și pregătirea monarhică a Prințului Charles, viitor Carol, în așteptarea unui moment care ar putea să vină prea târziu, ca medaliile de merit pentru soldații americani căzuți la datorie în Afganistan?
Argumentul cartografic
Marii Britanii nu i-ar pica deloc rău asocierea la guvernarea țărișoarei noastre de la periferia Europei, fiind la rândul ei situată tot la marginea hărții. Pe ea o desparte de restul continentului Canalul Mânecii, pe România, zic cercetătorii britanici, autostrăzile.
Argumentul geografic
Regina mai guvernează peste vreo duzină de insule printre care Saint Lucia, Saint Vincent și Grenadines, Saint Kitts și Nevis, frumoase nimic de zis, cu plaje și nume de sfinți, dar așezate, în pofida numelor sfinte, pe unde și-a înțărcat dracul copiii, ca să ne exprimăm așa. Nu i-ar fi mai la îndemână să vină în concediu la băiat, la Neptun?
Argumentul scoțian
Mâine-poimâine, au cumpănit cercetătorii britanici, scoțienii nu vor avea altceva mai bun de făcut și vor vota despărțirea de Regatul până atunci Unit. Se pune întrebarea, ce vor face noii independenți cu surplusul bugetar? Se știe din bancuri că scoțienii sunt cei mai zgârciți dintre europeni și este exclus să accepte un deficit. Cum românii sunt cei mai cinstiți dintre traci, este aproape sigur că țara se va umple de investitori scoțieni, încurajați de Regele Carol, în prezent Prinț Charles, care se va strădui să fructifice cât mai mult din economiile acelora. Iar cimpoaie să le cânte la aeroport s-or mai găsi prin vreun muzeu de etnografie.
Argumentul politic
România nu-și va mai bate capul cu alegeri, cu referendumuri de demitere, nu se va mai certa, ca la ușa cortului, cu Curtea Constituțională. Pe deasupra, prințul vorbește mai bine engleza decât vorbesc românii româna la televizor. În fine, poporul va avea parte la Bruxelles de conversație adevărată, King’s Speech, slavă Domnului! Să mai îndrăznească Barroso să mai trimită liste de sarcini și Sarkozy să mai ridice nasul pe sus când îi vorbește țara românească prin reprezentantul său!
Argumentul gastronomic
Pentru România ar fi mană cerească. Win-win situation! Britanicii vin cu prințul și cu prestigiul, ea vine cu vinul și mâncare bio de la țară. Rușii nu mai vin, pentru că au cumpărat deja pe Chelsea. Prințul Charles este ecologist, românii nu, dar verzi sunt. Îi place la țară, are casă acolo, cum au și politicienii noștri mai gospodari, știe și el acum ce este un mic și o ciorbă de burtă.
Argumentul strategic
Se face parțial și Axa la care se jinduiește de mult, deocamdată pe tronsonul București – Londra, cu haltă la Deveselu. România cucerește o nouă piață de desfacere pentru exporturile de romi, iar Marea Britanie una pentru cetățenii englezi care iubesc extrem de mult copiii, trup și suflet, conform tradițiilor insulare confirmate.
Argumentul dinastic
Prințul Carol, actualmente Charles, are băiat moștenitor la tron, pe ăla micu’, Prințul Haralambie, în prezent Harry. Sunt toți verișori de-ai treilea cu regele Mihai, așa că românii vor scăpă de grija viitorului și de stressul succesiunilor. Mă rog, cu excepția notabilă a prinților din viitoarea opoziție, Radu și Paul.
Argumentul infrastructural
Baza materială este disponibilă. Are nevoie doar de mici retușuri onomastice. Palatului Elisabeta i se va spune a II-a, Parcului Carol i se va spune al III-lea, Palatului Regal i se va spune tot așa. Și românii își vor putea lua, în absența lui Nicolae Ceaușescu, revanșa istorică, plimbând-o regina Elisabeta a II-a în caleașcă, prin Piața Palatului și Piața Universității, pe la botul cailor de sub Carol I și Mihai Viteazul.
* * *
P.S. Parcă văd scena! Domniile voastre, nu? Nu știu dacă v-ați lăsat convinși, dar un lucru este cert: sunt dați naibii, cercetătorii ăștia britanici, pe toate le știu!
Cum Dumnezeu se face că nouă nu ne-a dat prin cap?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Such a wonderful fairytale, at last Charles “the mumbling idiot” got to be King; I can see his mother trusting him and Camilla with the throne, anytime soon. He’s sure got my vote, at list to do for what’s left of Romania what he couldn’t do for his own businesses- not to bankrupt it that is-.
Darrell,
Well, one may hope that kings to do not see their kingdoms and subjects as business opportunities. There are plenty of politicians for that matter.
Regina Angliei e cea mai bogata sau una din cele mai bogate femei din lume. Cum crezi ca a ajuns sa aibe o atit de mare avere daca nu prin afaceri; indifferent de ce natura ar fi acestea. in ce priveste printrul mostenitor la tron, Charles cu ideile lui enviromentaliste si conservationiste sau preservative a falimentat toatre afacerile sale personale (adica ca nu are in el material de om de afaceri) si ca traieste pe spinarea babacilor cu toate ca orce alt om la 70 de ani casatorit si cu copii ar fi trebuit sa fie si el la casa lui. OK single albastru e diferit de al nostrum dar oricum.
Darrell
Da, așa este, familia regală dispune de o avere foarte mare, pentru că, în principiu cheltuielile sunt acoperite din lista civilă (aprobată de Parlament), iar acumularea provine din afaceri private, investiții etc. Dar este cert că regina este o personalitate foarte populară.
De acord, daca ne face briți.
Sau daca vine cu vreo 1.000.000 de briți buni, ficiori de pirați, de-ai lui, sa construim impreuna Marea Britonie Romana :)
Altfel, ce sa caute englezul la Cufurești, capitala Absurdistanului?
No, doară că se poate, dar pentru asta ne trebuie răbdare. Ne face britanici, dar în timp, cum au făcut vitejii soldați romani din preacinstiții daci români. Trebuie să mergem la starea civilă, să ne culcăm cu ei, să creștem copii cu umor englezesc și cu ceai la ora 5.00 etc.
Ce să caute englezul la noi? Păi, decât deloc!
Daca ar veni in Romania cu un ,,proiect de reconstructie industriala”, mai ca as ,,vota” pentru Carol al III-lea.
Cu ai nostri politruci, ajungem sa murim de foame…
Căliman Eugen,
Mă tem că reconstrucție industrială nu ar putea face nici la Înălțimea sa acasă. Cercetătorii britanici par a lua în considerație funcțiile protocolare, imaginea, cum s-ar zice.
Argumentul pubintelectual:
Pubintelectualii nostri n-au fost in stare sa genereze un curent monarhist.
Dar pâna la referendum, e timp pentru o dezbatere nationala privind avantajele intrarii RO in familia monarhiilor europene, primul fiind renuntarea la vulgaritate.
Camelian Propinațiu,
Iertați-mi, vă rog, ignoranța și luminați-mă: ce este un pubintelectual?
Prea bine nu știu nici ce este un intelectual, dar cu pubintelectualii îmi vine și mai greu.
Presupun că nu este vorba de intelectualul Dan Diaconescu, prins în flagrant la pubelă?
Intelectuali de bodega?
I’m really happy for the old man. It’s about time Charles get a real job and move out of his mother’s house…how old is he now ..75. Look at the sunny side folks, if doesn’t work with Charles you guys can always call his young brother Eddy, this way Romanians will have a real queen.
Sarcasm de cea mai buna calitate !
Cred insa ca nu ar strica sa cititi COMENTARIILE de la articolul acesta scris de un ofiter britanic in timpul Primului Razboi Mondial.
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/haosul-stapanea-tot-frontul-romanesc-primul-razboi
Insist: COMENTARIILE !
Vasiliu Mircea Paul
Mulțumesc pentru apreciere și pentru trimirea la comentariile la articolul din Historia. Sunt multe, dense și destul de aprige, așa că voi avea nevoie de mai mult timp să le citesc și să le digerez. Promit să revin cu o impresie personală.
You’re good, Mr. Dumitriu, listen to me, you’re good… :)
Liviu Petre:
Thank you, you are too kind!
nu shtiu de ce,dar cred domnule autor ca luatzi in zeflemea familia britanica.nu i frumos !
iar articolul va da de gol cite prejudecatzi avetzi,sau ma rog le expunetzi,ele facind parte din cultura rruminului.
plimbatul MARELUI CONDUCATOR al rruminilor cu caleashca,cred ca trebuie interpretat ca o dovada de politetze ptr reprezentantul mindrului popor rumin.
da io cred ca un alt ceausescu ar fi mai apreciat de popor;dvs ce zicetzi?
In ciuda interpretărilor care se pot da diverselor trimiteri nevinovate din text, am toată simpatia și admirația pentru perfidul Albion. Chiar și pentru o anumită parte a perioadei coloniale. Imperiul britanic a fost nemilos față de colonii și a reacționat cu o violență extremă la despărțirea de acestea. Insă, în mod cert, a lăsat și o moștenire pozitivă popoarelor coloniale, în special în materie de educație. O dată cu globalizarea, moștenirea limbii engleze a devenit un atu important de integrarea fostelor colonii în economia mondială.
dvs imi pare sintetzi adeptul curentului -ieshirea de sub jugul colonial-ptr care comunistii din intreaga lume au militat si chiar luptat.
daca e sa ma refer la africani,amu sint idepedentzi,dar nu mai au cine sa i puna la munca si sa i dirijeze.au intrat in schimb chinezii care le sint preteni si le vind chinezarii in schimbul aurului lor.coruptia e ca in romanica.dar amu ii invatza patriotismul,ha ha ha
sint prea multe de spus,poate diferentza intre scoala comunista si cea occidentala,face ca si pe acest subiect sa existe mari diferentze de vederi
Domnule Dușu, trebuie să vă dezamăgesc, nu sunt adeptul niciunui curent de interpretare a perioadei coloniale. Am facut referire la două categorii de fapte. Represiunile sângeroase (de exemplu în India) și moștenirea civilizaționala. Chestiunea represiunii este acum recunoscută și de britanici. Oficial. De exemplu, de curând, s-a hotărât plata a peste 30 de milioane de dolari SUA unor luptători Mau Mau (5200) pentru independența Kenyei, care au fost torturați de către trupele britanice de ocupație. Faptul că amintim și noi acest lucru nu ne face adepții vreunei ideologii.
Chestiunea avantajului lingvistic este poate una întâmplătoare. Globalizarea și Internetul fac limba engleză un instrument de lucru esențial și ajută fostele colonii britanice. In vreme ce să zicem, un algerian trebuie să învețe cu sârg și mult efort engleza, ca să poată lucra pentru o companie transnațională, indianul o știe deja.
What a bunch of senseless drivel. It would have an excuse if it was funny, but it isn’t. At best I can read it as a sweeping collection of insults stemming from just as many prejudices. The icing on the cake is that such a text that can be easily seen as offensive comes from a diplomat. It would seem that in this domain, like everywhere else, our “representatives” are unfit for the job. No wonder we’re being treated like we are abroad, when our international affairs are entrusted to people like this author or (even worse) the hopelessly inadequate Jinga.
Cind am citit primul articol (cel cu ceasul stricat si rima in titlu) mi-am zis “omul a incercat, nu i-a prea iesit, deh, talentul ne eludeaza cind am avea mai mare nevoie de el.” Dar chestia asta e o gluma proasta pe care un rauvoitor ar putea-o intoarce usor importiva romanilor. Daca englezii poftesc sa ia in raspar propriul lor print, e traba lor. Daca un roman face la fel, nu mai e acelasi lucru. Idem cu aluziile despre pedofilie. Eu n-am ris nici la intepaturile adresate romanilor, nici la cele referitoare la englezi. Nu vad de ce ei ar face altfel. Oricum, situatia actuala nu e de asa natura incit sa faca oportune astfel de texte.
Cu alte cuvinte, intr-o formulare inca si mai putin diplomatica (asa, sa fie sigur ca mesajul trece nealterat) : lasa-ne, lasa-ne ! (in durerea noastra).
Sa conchidem ca dumitale acest pamflet nu ti-a placut. Mie da.
Textul nu poate fi ofensator decat pentru cineva care nu vrea sa-l citeasca in registrul corespunzator. Prin urmare, extensia din care rezulta ca autorul nu e un bun profesionist in meseria lui nu are fundament logic.
Iar in strainatate suntem trati asa cum suntem pentru ca suntem si ne comportam asa cum o facem, nu pentru ca n-a, avea diplomati buni. Eterna auto-pacaleala – stim foarte cine ce si cum suntem, da’ important e sa ne prefacem in fata strainilor ca suntem altfel, deh, imaginea…
Probabil e doar o chestiune marunta de (lipsa de) simt al umorului. Deduc ca dumitale nu-ti plac nici anecdotele cu scotieni, nici cele cu rusi, evrei, nemti samd.
PS
Domnule, eu găsesc că sunteți inteligent. Ca și remarcile pe care le-ați făcut. Intr-adevar este vorba de registru. La fel ca în muzică. Mulțumesc și mai poftiți pe la noi.
amu m am uitat si io ca domnul e diplomat !
oricum,principalul ,ca acolo in romanica astfel de articole plac,ung la suflet patriotul rrumin
1. Romanian diplomats have like everyone else the right to opinion and to criticism. What you see as insults are allusions to facts. For the one you alluded to,please recall a name (Jimmy Savile, a BBC star) and UK based statistics (http://ukpaedos-exposed.com/).
2. Iar dacă vreun diplomat roman va fi înțepat, la vreo ocazie, cu acul, diplomații britanici la București taie adesea cu barda. Deci, scorul este net în favoarea lor, dacă e cineva care ar dori să-l țină.
3. E frumos din partea domniei voastre să-i apere pe sensibilii britanici, mai ales dacă mâncați o pâine de la ei, dar s-ar putea ca ei să aibă mai mult umor decât unii dintre noi. Să nu uităm că ei sunt titularii conceptului de umor englezesc, care are chiar o definiție oarecum unanim acceptată. O reproduc în engleză pentru a nu “altera mesajul”, cum elegant ați sugerat:
“A strong theme of sarcasm and self-deprecation, often with deadpan delivery, runs throughout British humour. Emotion is often buried under humour in a way that seems insensitive to other cultures”.
4. Râsul nu e obligatoriu, dar un zâmbet binevoitor, când se poate, nu face rău nimănui.
5. Vă las acum!
In mod normal n-ar trebui sa mi pierd vremea raspunzind la mesajele astea, pentru ca oricum e un dialog al surzilor. Dar fara acest raspuns ati ramine poate cu ideea ca „valoarea” a triumfat. Ceea ce nu e cazul. Nu intr-o instanta atit de simpla.
Clenciul intregii chestiuni e urmatorul: un diplomat nu isi poate permite sa iasa in public cu glumite tot asa cum un cleric nu isi poate permite sa iasa in public in maiou si bermude. Nici macar in timpul liber. Imaginea publica nu ii mai apartine din momentul in care si-a inceput cariera. Circumstanta agravanta in cazul asta e ca tema glumitelor sint nici mai mult nici mai putin decit stereotipurile nationale. Rolul dv. ar fi sa evitati acest gen de discutii, nu sa le faceti sistematic teme de stand up comedy (sistematic, da, si in celalat articol se vorbea despre elvetieni care se ocupa cu iodelingul).
In ce priveste gustul pentru self-deprecation al englezilor, iarasi, e foarte simplu. Cheia problemei sta intr-un singur cuvint : SELF. Un cetatean oarecare al unei natiuni oarecare facind bascalie de britanici nu e acelasi lucru cu un britanic oarecare facind bascalie de propria sa natiune. Cireasa de pe tort in cazul dv. e profesia strainului care ia peste picior insularii.
Sa ne amintim de emisiunea lui Clarkson filmata in Romania : un reportaj per total favorabil tarii, prezentind destul de obiectiv bunele, relele si insolitul. Cum au reactionat oficialitatile romane ?
Ma indoiesc ca oficialitatile britanice se vor pune in postura penibila de a anunta ca “they anticipate a positive response to their request for changes,“ cum au facut ineptii nostri. Nu ma indoiesc insa ca asemenea articole NU ajuta la imbunatatirea relatiilor cu ei.
Nu pot (si nici nu vreau) sa va rog sa incetati a scrie glumite si calambururi, daca asta va amuza. Pot insa sa va rog, dat fiind profilul dv. public, sa o faceti sub pseudonim. (Si in pauza de masa, ca bursucii, daca tot nu gasiti alte rime).
Domnule UNU, pentru ca valoarea să triumfe tac eu. Nu înainte de a vă mărturisi că, în ciuda tonului mai puțin crispat, eu chiar aș fi în favoarea unei soluții de genul celei schițate.
Dar dacă nici așa nu am scăpat de bruftuluială, imaginati-vă ce potop de înjurături s-ar fi abătut asupra mea din partea altor persoane cu convingeri ferme ca ale domniei-voastre. Glumele sunt glume și nu sunt interzise nici în viața reală, nici în cea virtuală. Cine nu le înțelege nu are decât să nu zâmbească.
Dar asta nu schimbă lucrurrile: doar UNU dintre noi poate avea dreptate.
depinde :cine ? unde ? si cum ? face glumele
De de ce Caroli 3, si nu Haralambie Farst ? Ori Duda Voda za ching? Sau sa-l restauram pe Hagi, care a fost din generatia aurifera, sau Dukadam ca e neamtz ca Carol I ? Nu mai bine renuntzam noi la regat si sa punem imparat??? Ca imparatu e mai barosan ca regele, si e imperial, si-l putemaduce din China, ca e mai ieftin(juma de pret cu tot cu tva), ii facem urgent un oras interzis ?
PS albinele fac miere pentru ca le conduce o regina, ca daca aveau presedinte ar fi facut doar rahat! PS 2 Reeeepuuuublica mareata vaaaatra, calita-n foooc de bataliiiiiii, puteeeeernica si aparaaata, Republica mariiiitaaaa fiiiiii !
Excelent !
Gonorix
Luăm notă cu bunăvoință de alternativele propuse.
Mi-a plăcut cum ați cântat vechiul imn national la PS 2.
Imn national? Nu crez, da’ mai stii… Oricum, superb cantec (corul „anti”: Huooo!!!) pe care eu unul si corul scolii (generale nr. 10 din Bucuresti, Floreasca, promemoria: http://www.youtube.com/watch?v=UML6rMQ1npg) il cantam cu placere la serbarile de sfarsit de an.
Muzica: Ioan D. Chirescu, versurile: Eugen Jebeleanu.
Ioan Dumitru Chirescu (1889-1980) – compozitor, profesor universitar si dirijor de cor
S-a nascut la Cernavoda. A inceput studiile la Conservatorul din Bucuresti si le-a continuat la Schola Cantorum din Paris ca elev al lui Vincent d’Indy. A absolvit si Teologia la Bucuresti. La intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, Ioan Chirescu a plecat pe front. Intr-un sat din Moldova, in fata Muncelului, dupa batalia de la Marasesti, a compus una din cele mai populare creatii ale sale, „Mama”, pe versurile invatatorului Gh. Roiban, tiparite intr-o foaie pentru front sub titlul „In repaus”.
A creat:
peste patru sute de piese corale, multe dintre ele avand ca sursa de inspiratie folclorul muzical romanesc
piese didactice (aranjate pentru voci de copii)
creatii religioase (multe in genul motetului si in cel al missei)
coruri propagandistice (scrise dupa instalarea regimului comunist in Romania)
Via Gluck
Așa este, imnul era cu „Te slăvim Românie….”
Gata, acum nu mai avem imnul în cauză, dar nici nu mai slăvește nimeni.
Nu-i de mirare că v-ați prins, pe Via Gluck nu pot locui decât cunoscători de muzică
Chiar si in pamflet asa, de unde reiese ca acolo unde organismul numit „natiune” are un cap … de forma, nu se fac … alegeri?
Nu se fac alegeri pentru „primul om in stat” considerandu-se ca locul unu este ocupat, dar se fac pentru al doilea (in forma, dar primul , in fond).
Pentru cei obisnuiti sa se inchine la naluci, monarhia este o apa care le astampara setea, dar pentru cei carora le astampara setea doar efectiva … apa, iluziile nu le tin de sete.
Vida Clara
Aveți perfectă dreptate, stimată doamnă. Se înțelege de la sine că monarhie nu înseamnă lipsă de democrație sau absența alegerilor. Nu am încărcat textul cu precizarea respectivă, dar m-am referit fără îndoială la alegerile pentru șeful statului, prin vot popular sau prin vot al Parlamentului.
In altă ordine de idei, mi se pare interesant că dvs. calificați drept pamflet acest text (care nu se pretinde a fi altceva decât ceea ce este, adică un banal articol de blog).
Am reflectat! Percepția dvs. este importantă pentru mine pentru că este bine intenționată sau poate chiar involuntară. Dar dacă m-ar întreba cineva aș spune că nu este pamflet. Îi lipsește agresivitatea, veninul, acuzația, vehemența sau intenția de a supăra.
Oricum, mulțumesc pentru lectura binevoitoare a unui text care nu este în nici un caz răuvoitor. Un zâmbet impreceptibil în colțul gurii este cel mai bun efect pe care l-ar putea produce.
P.S. Iar eu percep că dvs. trăiți în Spania.