In memoria poetului Andrei Bodiu (1965-2014)
In “Washington Post” a aparut un fascinant articol despre rolul CIA in publicarea in editii menite sa circule in Blocul Sovietic a romanului “Doctor Jivago” al marelui poet si prozator rus Boris Pasternak (1890-1960). Pentru cei mai tineri, merita reamintit ca Boris Pasternak a fost unul dintre gigantii literaturii ruse si ca doar un capriciu al lui Stalin poate explica faptul ca a scapat nevatamat din malaxorul dictaturii bolsevice. Nevatamat este un fel de a zice, pentru ca Pasternak a fost fortat sa traiasca din traduceri si din publicarea sporadica a unor poezii socotite drept inofensive de cerberii regimului. Dar a scapat cu viata, spre deosebire de Boris Pilniak, Osip Mandelstam si Isaak Babel. Catastrofa s-a produs, in cazul sau, dupa moartea lui Stalin.
Timp in care a lucrat la ceea ce avea sa devina capodopera sa si una din marile carti ale secolului XX: romanul “Doctor Jivago”, experiment istorico-psihologic panoramic, meditatie despre destinul intelectualului in maelstromul revolutionar si despre cautarea transcendentei intr-o lume ce si-a pierdut busola. Tocmai dimensiunea religioasa este cea care i-a facut pe cenzori sa interzica publicarea cartii. Ajunsa in Vest, gratie profesorului comunist Vittorio Strada, cartea fost publicata de catre editorul de stanga Feltrinelli. Pe aceasta cale (inca destul de obscura, cel putin pentru mine), ajunge la CIA care, prin canale intermediare sofisticate, sustine publicarea si chiar difuzarea ei, in cadrul pavilionului Vaticanului de la Expozitia Universala din Bruxelles din 1958,. Mai tarziu, filmul cu Julie Christie si Omar Sharif avea sa consacre succesul mondial al cartii. Tema muzicala este azi una din cele mai cunoscute, evocare melancolica a vremurilor de restriste traite de doctorul Iuri Jivago, alter ego-ul lui Pasternak.
Succesul occidental al romanului, decretat “antisovietic”, i-a scos din minti pe Nikita Hrusciov, Mihail Suslov si pe ceilalti demnitari sovietici. Decernarea Premiului Nobel pentru Literatura a exacerbat situatia. Ca efect al presiunilor insuportabile exercitate pe toate caile, vizibile si invizibile, Pasternak a refuzat premiul. A fost atacat in chip imund in sedinte publice de infierare. La una dintre aceste procesiuni ale urii a luat cuvantul Vladimir Semiceastnii, pe atunci prim-secretar al Comsomolului, care l-a comparat pe traducatorul lui Hamlet cu un porc (de fapt l-a prezentat drept inferiior unui porc). Cu putine exceptii, intre care Kornei Ciukovski, Konstantin Paustovski, Anna Ahmatova, Vasili Grossman, Ilya Ehrenburg si nu multi altii, “inginerii sufletului”, cruciatii partinitatii, s-au dezlantuit intru denuntarea “tradatorului”. Peste cativa ani, Hrusciov l-a rasplatit pe nemernicul Semiceastnii numindu-l presedinte al KGB, ca succesor al lui Aleksandr Şelepin.
In Romania, Zaharia Stancu publica in “Gazeta Literara” un articol infam in care repeta mecanic si absurd: “Pasternak? N-am auzit!”. Nu am la indemana textul, dar cred ca-l poate cita si comenta Luminita Marcu. Boris Pasternak a murit insingurat si chinuit, supus unui supliciu al rafuielilor isterice si al invectivelor insolente. Numele sau revenea in literatura oficiala odata cu publicarea ciclului memorialistic “Oameni, ani, viata” de Ilya Ehrenburg in paginile revistei “Novyi Mir” condusa de iconoclastul poet ex-stalinist, devenit anti-stalinist, Aleksandr Tvardovski, protectorul lui Aleksandr Soljenitin. Ulterior, apareau volume de versuri si chiar texte de proza. Romanul insa a putut fi publicat abia in perioada de glasnost de dupa venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov. De fapt, glasnost a ucis partiinost. In anii 70, a aparut in Romania un volum de poezii de Pasternak, superb traduse de Marin Sorescu. Citez din memorie: “O, de stiam de la-nceput/Ca versul scris cu sange-omoara…”
Atunci cand scriem istoria politica si intelectuala a Razboiului Rece e bine sa ne amintim ca CIA, pe langa atatea alte misiuni, a avut-o si pe aceea de a incuraja gandirea libera, neinregimentata, in lumea comunista. A facut-o discret, precum in cazul Congresului pentru Libertatea Culturii ori in cel examinat mai sus. Nu pot spune decat ca sunt total de acord cu filosoful britanic A. J. Ayer, activ in cadrul Congresului, care spunea ca dintre toate posibilele utilizari ale bugetului acestei agentii, sustinerea libertatii a fost cea mai fericita si demna de lauda. Razboiul Rece nu a fost doar unul al conflictelor militar-politice mocnite si, uneori, declansate, ci, in egala masura, o competitie intre doua universuri valorice, intre doua pariuri privitoare la destinul individului si dreptul sau la demnitate.
http://www.nytimes.com/books/00/04/23/reviews/000423.23joffet.html
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Iar aceste doua universuri valorice inca se situeaza pe pozitii antagonice. Chiar si astazi, cand unul dintre ele se inversuneaza sa reziste si sa-si strige nemeritat dorinta de a decide istoria altora, in vreme ce celalalt pare retras si obosit, este cat se poate de clar de partea cui se afla valorile libertatii. Sincer, imi pare rau ca romanii nu pot calatori liber in Statele Unite desi inteleg si motivele foarte temeinice ale acestei ingradiri. Din pacate insa, asta ii face pe multi sa aiba orbirea vulpii in fata strugurilor de neatins. Exista un suflu al libertatii pe care il simti chiar si la o vizita aici si o astfel de experienta i-ar ajuta pe multi sa faca alegerile potrivite; poate nu ar fi atatia rusofili de ocazie prin societatea romaneasca. Spun „de ocazie” fiindca am senzatia ca pana si pasivitatea omniprezenta in multe din cercurile politice, culturale, in societatea civila care pune un semn de egalitate intre cele doua universuri evocate de dvs.este un semn al acesteia. Iar in atmosfera aceasta pasiva universul concentrational de tipul celui caruia i-a cazut victima un scriitor monumental precum Boris Pasternak este oricand o posibilitate.
Aveti dreptate in ceea ce spuneti, amanda 3, desi rusofilii de ocazie,cum spuneti,dar si altii mai de toate zilele, sint aproape sigura ca au calatorit -liber- macar o data in tarile vechii Europe (cum se spune,adica cea care nu a trait experienta totalitatra de lunga durata a comunismului,absolut devastatoare) si aerul libertatii si demnitatii umane ar fi trebuit sa schimbe ceva in ei. Si totusi,nu . Cititi comentariile la art dlui Aligica si va veti inspaiminta. Agresivitatea , rautatea cu care albesc negrul si innegesc albul, adica inverseaza valorile (ca realitatea poate fi mai nuantata dar asta nu justifica o gindire total deformata) e rupta din scenele a caror victima era Boris Pasternak, descrise aici de dl prof Tismaneanu . Eu citind ,asa am simtit. E bine sa continuati sa scrieti, dle profesor, dar ma tem ca aici situatia este foarte grava per ansamblu.
scuzati ca am scris gresit , amanda13.
@Despera – da, citisem inainte de postarea comentariului si articolul domnului Aligica si aveam si eu in minte acea agresivitate despre care vorbiti. Din pacate, cred ca sunt foarte mici sansele sa luptam impotriva ei, insa in privinta pasivilor poate s-ar mai putea face ceva. :(
Numai bine…
Va multumesc, toate bune si la dvs.; aici se pare ca vom avea mereu nevoie de puncte de suspensie.
@amanda13:
Care sint motivele ‘foarte temeinice’ pentru care romanii nu pot calatori liber in SUA? Sint cumva romanii mai prejos decit polonezii, ungurii, cehii, balticii?
Gravele erori ale Blocului Euroatlantic au permis Rusiei sa se erijeze in aparatoarea binelui.
@ Eu, nu intru in detalii, dar numai pentru a raspunde la invartosarea etnicista de tipul „da ei ce au si noi nu?” va spun rapid: polonezii sunt in aceeasi situatie ca romanii, nici ei nu sunt inclusi in programul visa waiver. Tarile care sunt incluse in program indeplinesc niste criterii foarte stricte care se refera practic la absenta unui potential de migratie ilegala. Noi inca avem un astfel de potential. Atata vreme cat romanii nu vor corespunde unor criterii stricte ce tin de statistica, vor calatori cu vize. Si asta nu fiindca ne considera cineva mai prejos, ci fiindca Romania nu este inca la stadiul de normalitate in care foarte putini cetateni sa fie nevoiti sa plece. Asa ca, daca tot vreti sa blamati pe cineva, poate ar trebui sa aratati cu degetul la cei care au franat dupa ’89 dezvoltarea tarii per ansamblu. In plus, toata aceasta tentativa fofilare de tipul „Da’ noi cu ce suntem mai prejos? Pai nu i-am ajutat pe americani in NATO” chiar nu merge in democratiile autentice in care, asa cum se spune chiar in Constitutie, „nimeni nu este mai presus de lege”. Nici Romania nu va fi niciodata mai presus de lege / regula, de aici si comentariul meu referitor la „motivele temeinice”.
Daca-mi permiteti, un raspuns echilibrat si bine formulat , dincolo de patima care ne umbreste de multe ori ratiunea si ne face mai vulnerabili. Inainte de a cauta vina la altii ar trebui sa o cautam si la noi. Acest exercitiu, facut cu cit mai multa obiectivitate ne-ar fi util noua , mai ales daca am si invata ceva din greseli. Dar ultimii 25 de ani spun altceva. Si nu doar asta, dar noua nu ne plac categoriile ‘tari’ ale regulilor si normelor , ci acelea mult mai ‘slabe’ si foarte relative care pun accent (si manipuleaza) pe impulsuri,emotii,sentimente.
Cateodata este util sa ne readucem aminte cat rau a facut comunismul, mai ales prin puterea absoluta pe care a sutinut ca trebuie sa o aiba pentru a ne arata ce bun este. Ar fi foarte util ca la noi sa inceapa a fi scrise romane populare despre viata in comunism.
tema cărţii este excelentă. din păcate, tehnica literară nu pare a fi fost la înălţimea temei, astfel încât lectura este destul de dificilă, senzaţia de fastidios apărând multor cititori. pentru mine, este singurul caz în care ecranizarea (făcută de americani!) a unui roman rusesc este mai reuşită decât sursa iniţială.
şi mai este un aspect, pe care m-ar mira ca. dl. tismăneanu să nu-l cunoască: dimensiunea autobiografică a poveştii. pasternak a fost îndrăgostit, o bună parte a existenţei sale, de soţie, dar şi de cealaltă iubire a vieţii lui: larisa vasilievna -personajul lara. (am văzut-o într-un documentar făcut pe la începutul anilor 90). ei bine, sovieticii l-ar fi lăsat să meargă să-şi ia premiul nobel, dar el s-a temut că nu-l vor mai primi înapoi, în URSS. şi a preferat să rămână acasă.
iar ceea ce a deranjat cenzura sovietică nu a fost nicidecum o presupusă deviaţie religioasă („kakaia deviaţia?!”) ci lumina în care apar revoluţia din 1917 şi ceea ce a urmat – proces căruia pasternak însuşi – asemeni eroului său – a încercat zadarnic să i se sustragă, izolându-se.
Va multumesc pentru interventie si sper sa mai reveniti pe forum. Cat priveste valoarea romanului, se poate discuta, fireste. Pentru unii intre care ma numar, este vrba de una din marile carti ale literaturii veacului XX. La fel gandea, de pilda, Isaiah Berlin.
Pentru cei interesati de biografia lui Boris Pasternak:
http://www.poemhunter.com/boris-pasternak/biography/
Poeziile traduse de Sorescu sunt aici (nu stiu daca toate):
http://www.cerculpoetilor.net/Boris-Pasternak.html
„Gradina Ghetsemani” este elocventa pentru respingerea de catre kulturnici a romanului. Eu mi-amintesc totusi ca am cumparat cartzulia cu poeziile traduse de Sorescu la inceputul anilor 90, nu stiu de o versiune in anii 70.
„Doctor Jivago” m-a impresionat prin sinteza realizata de autor intre romanul tolstoian si romanul dostoievskian. Filmul american, desi filmat in Finlanda unde pecetea arhitecturala ruseasca e inca foarte vizibila, mi s-a parut oarecum artificial mie, care cunosteam destul de bine spatiul rusesc.
Desigur, CIA a avut in acest caz un rol pozitiv. Dar nu se poate uita ca doar cu 3-4 ani inainte instrumentase cazul Mossadegh – la doar cativa ani dupa ce Iranul scapase de primejdia stalinista din Azerbaidjanul sau. USA au platit si platesc inca scump actiunea Mossadegh. CIA, ca si orice alt serviciu de informatii, a avut intotdeauna interese pe care si le-a urmarit deseori fara scrupule. Cand aceste interese coincideau si cu interesele celor suportand dictaturi, e un lucru de apreciat.
sa nu uiti (nimic), Darie, pardon, @ lucid.
Caci uiti cam multe, iar memoria ta e selectiva.
Va asigur ca am citit acele versuri, in romaneste, in anii 70. Se poate sa ma insel asupra editiei si sa fi citit versurile in „Secolul XX”.
În „Secolul 20” (nu XX) au fost; tot acolo a apărut şi Babel pentru prima oară în româneşte, în altă traducere decât cea a lui Victor Kernbach, regret că nu mai ţin minte a cui, suna superb, era un Babel „frate” cu Rousseau Vameşul, nu cu Modigliani, cum îmi pare cel tradus de Kernbach.
Şi altceva: pentru mine, cea mai frumoasă versiune a lui Dove non so (tema Larei, din Doctor Jivago), e a Ritei Pavone.
Mi-aţi trezit nostalgii studenţeşti, domnule profesor :) !
Boris Pasternak, „Lirice”, traducere Marin Sorescu, București, Editura pentru literatura universală, 1969
Am încercat, legând amintiri, să reconstitui momentul. Era în 1967. Şi Pasternak, şi Babel, în „Secolul 20”, dar în două numere distincte. Internetul nu mă ajută, o să ajung cânva la o colecţie „Secolul 20”, pentru că merită să-mi amintesc (practic, să aflu…) cine a făcut traducerea aceea superbă a lui Babel. Când voi şti, o să vă agasez cu „noutatea” cu pricina.
Să aveţi o zi frumoasă!
Imi place chestia asta cu rolul „pozitiv” al CIA, e adanca rau ! Cat despre victoria capitalismului impotriva comunismului, ea s-ar putea sa fie o victorie cat o infrangere, pentru ca acum nu ne e suficient de clar ce am castigat si ce am pierdut. Sa lasam deci viitorul s-o lamureasca…
Nu cred ca trbuie sa asteptam viitorul (care este oricum, intotdeauna, inradacinat in prezent, iar prezentul in trecut) pentru a constata ca intr-o democratie liberala puteti scrie un asemenea mesaj, cu numele Dvs real ori cu pseudonim, fara sa va fie teama de consecinte. Suntem unii pentru care aceasta diferenta este esentiala…
Buna dimineata ! CInd scrieti „democratie liberala” va referiti la locul unde va aflati acum, la RO sau la politica (so to speak) platformei „Contributors ” ? Dumneavoastra ati auzit de Ruby Ridge sau Wheeler , de Kaczinsky sau chiar zilele astea de Kiseliov (ca tot amintiti de Pasternak) ? Chiar , Dvs. ca political scientist cu expertiza in totalitarisme ce parere aveti despre freedom of speech in cazul Kiseliov ?
H. L.
chiar si despre facerea lumii ori despre izgonirea din Rai sa ne spuna dl Tismaneanu ce parere are.
Dece sa scrie doar ce vrea ori ce stie?
@ victor L
Daca observati pozitionarea textului, nu e un comentariu de sine statator (deci cu re. la articol exclusiv) ci se refera la comentariul Domnului Tismaneanu. Domnia sa face referire la asa-zisa democratie liberala intr-un context in care se pot deduce mai multe puncte de referinta – si de asta am intrebat . , facand si niste referinte mai mult sau mai putin recente la North America. Si fiindca Domnia Sa implica asa-zisul freedom of speech am facut trimitere la situatia lui Kiseliov , actualmente in derulare , o adevarata rusine pt. UE si USA oricum priviti.
Cred ca micul meu comentariu era pe „subtopic” si Dl. Tismaneanu ca binevoi sau nu sa-si exprime parerea . Lasati-l pe Dumnealui sa decida . Bag seama ca sinteti in perioada de aparare a distinselor gazde ale diverselor forumuri . Daca zilele trecute ati facut-o pentru Domnul Cosasu (si ati avut dreptate) , azi o faceti pt. Dl. Tismaneanu (dar aici nu aveti dreptate, zau). Si e deabia marti …. :lol:
Abia am revenit de la cursuri. Ma voi gandi la ce scrieti aici. Despre democratia liberala, folosesc conceptul in sens aronian:
http://www.amazon.fr/D%C3%A9mocratie-totalitarisme-Raymond-Aron/dp/207032429X
Ilustrele institutii mentionate cit si mintile din occident s-au folosit de expresia venita din est pentru a raspindi idei si iluzorii care vor schimba perceptia esticilor si le vor crea asteptari peste masura inselate peste timp.
Vestul nu a putut sa produca ideii si nici sa le sustina in practica si de aceea au utilizat spiritul estic.
Vestul inca se afla pe pozitia pe un piedestal al superioritatii civilizatiei iar este este vazut ca fiind in capatul unei prapastii a inferioritatii.
In fapt exista o scinziune intre est si vest.
Vestul foloseste capatul de lancie a diferitelor divizii de propaganda pentru a supune spiritual si economic estul.
Isotria a aratat ca dupa sfarsitul razboiului rece occidentul a dezamagit si a utitat absolut tot ce promisese si planul unei Europei Unitie in pace si colaborare.
In fapt Eruopa Unita nu este altceva decit o unealta care reutilizeaza metodele teutonice si ale cruciadelor impotriva Estului.
Scopul este nivelarea constiintelor si impunera noii oridini.
Daca este asa de opresiv sub ocupatia vestica cum poate fi un Comentariu atat de liber?
Domnule Vladimir Tismaneanu, va multumesc pentru aceasta sugestie, incerc sa revin miine cu un text despre cazul Pasternak in Gazeta literara, textul lui Zaharia Stancu e deosebit de pitoresc, nu fara a mentiona insa ca o alta persoana care cunoaste foarte bine povestea si probabil mult mai multe lucruri decit mine este Doina Jela.
Abia astept. Sigur, ar fi minunat daca doamna Doina Jela ar scrie pe acest subiect.
Ei bine imi pare rau sa nu aud si ceva bun despre Zaharia Stancu al carui ziar „Azi” era un avanpost al democratiei in niste ani foarte periculosi pentru civilizatie in Romania! Eu cred ca acest intelectual al merita recuperat adica considerat cu justete si nepartinire in lucrurile bune pe care le-a facut si in cele rele. Numai ca nu a facut numai rele, asa cum am descoperit cu uimire, absolut intimplator, intr-o cercetare in presa vremii, pe cu totul alt subiect.
Domnule Grammaticus,
In anii despre care vorbiti foarte multe publicatii erau avanposturi ale democratiei, nu doar revista condusa de Zaharia Stancu, unele dintre ele promovind o stinga civilizata, moderata si autentica, Adevarul literar si artistic, Lumea literara si artistica, revista lui Camil Petrescu, Saptamina muncii intelectuale, asta ca sa le numim doar pe cele culturale. Din ce spuneti dvs. (si ca dvs. multi dintre cei care cred ca perioada interbelica a fost un tarim al extremei drepte in care doar citiva alesi, ulterior rasfatati ai regimului comunist, isi pastrau luciditatea) reiese ca Zaharia Stancu era un luminat, un democrat ratacit printre fascizanti. Nimic mai fals. Va reamintesc, de altfel, ca sarmantul oportunist care a fost Zaharia Stancu a inceput prin a scrie la… Gindirea lui Nichifor Crainic! Exista documente care atesta ca a fost si agent al Sigurantei, eu personal nu le-am vazut, asa ca nu pot baga mina in foc, dar am citit articole scrise de oameni seriosi pe aceasta tema (Maurer, de pilda, ii era „recunoscator” ca nu-l turnase la Siguranta, deci cazul era cunoscut de apropiati). Toate publicatiile, nu doar cele fascizante sau simpatizante ale extremei drepte, toate au fost desfiintate la citeva luni dupa venirea armatei sovietice pe teritoriul Romaniei. Asadar, mare atentie, lucrurile sint foarte complicate si pluteste in aer riscul de a ne imagina perioada interbelica ca pe o lume monocolora, dominata de extrema dreapta, doar de dragul de a fi magnanimi cu biografia unor oportunisti notorii. Cred ca ar fi mai bine sa cunoastem faptele si documentele, ca si contextul mai larg al anilor 30.
Nu mi-a aparut un comentariu in care spuneam ca si Ciuvica l-a facut porc pe Andrei Plesu si ca acest lucru nu este o coincidenta. Facusem legatura cu ce spuneti in articol, cum ca Semiceastnii l-a facut porc pe Pasternak. Vroiam ca prin comparatie sa punctez similaritatea comportamentelor Semiceastnii/Ciuvica si ca acest lucru nu e deloc o coincidenta ci indica un training prealabil in infierarea si defaimarea „banditilor.”
Va multumesc pentru comentariu. Intr-adevar, marile spirite se ragesesc: Semiceastnii si Ciuvica :)