La anul, în situația în care pariul cu CAS va fi pierdut, premierul Ponta va spune cu celebra sa inocență că toate partidele au votat pentru ea în parlament, deci nu guvernul său poate fi acuzat de ignoranță. Dar ignoranța este ultimul reproș ce i se poate aduce. Sunt mult mai în față pe listă oportunismul, manipularea și proasta administrare.
Anunțata reducere a CAS aduce prea multe întrebări și prea puține răspunsuri. Ceea ce se dorește – un stimul pentru economie, prin creșterea numărului de angajați, sau măcar a salariilor celor prezenți și, pe această cale, a consumului – riscă să devină o măsură confuză, care sperie și nu convinge, inhibă și nu stimulează, încurcă și nu descurcă. Într-o țară cu fiscalizarea muncii de peste 44% din costul total, o asemenea măsură nu poate să nu fie bună. Bună, în principiu, nu înseamnă că este scutită de (d)efecte.
Prima întrebare este de ce măsura nu a convins FMI. Cine își imaginează că Fondul este o instituție obtuză sau care ne vrea răul și subordonarea în fața nu știu cui fie e naiv, fie prea îndoctrinat. FMI nu se opune scăderilor de taxe, știe ce înseamnă o impozitare excesivă pe muncă și nu ar refuza din principiu un stimul fiscal. FMI are încredere în economie, dar nu are încredere în politicieni. Are încredere în economie, pentru că avem, indiscutabil, cei mai stabili parametri macroeconomici din ultimii 25 de ani. Rolul fundamental al FMI este să ajute la consolidarea acestora și la ieșirea pe piețele financiare internaționale, acolo unde România a atras ușor anul trecut peste 3 miliarde de euro și unde poate împrumuta la dobânzi istoric de mici. Faptul că acest lucru se datorează și unui context internațional favorabil nu schimbă lucrurile: misiunea fundamentală a FMI s-a împlinit. Implicarea masivă în politica economică românească este doar expresia neîncrederii în politicieni și în capacitatea lor de a trece politicile dincolo de ciclul electoral. Tocmai de aceea, FMI nu vrea să-și asume măsura. Ar însemna să avizeze o decizie cu prea multe implicații electorale evidente.
Este sau nu măsura sustenabilă? Aceasta este întrebarea fundamentală. Pentru anul în curs, cei 850 de milioane de lei care se pierd în ultimul trimestru pot fi suportați fără prea mari eforturi fie din rezervele de cheltuieli făcute în această primă jumătate de an (conform acordului cu Fondul), fie printr-un împrumut extraordinar de 200 de milioane de euro, fezabil în contextul echilibrelor macro existente și al cererii de piață favorabilă României. De fapt, tocmai acest context de piață împiedică Fondul să reacționeze negativ. Când iei premiul de cel mai bun emitent al anului (cum s-a întâmplat recent) pentru ieșirea la prețuri istoric de mici pe piețele internaționale, nu se mai poate invoca pericolul lipsei de bonitate. Problema este ce se va întâmpla anul viitor și peste doi ani cu o gaură bugetară de peste 800 de milioane de euro, în contextul în care:
1) nu există nicio garanție că piețele vor continua să fie atât de prietenoase pe durată medie de timp. Fereastra de oportunitate pentru împrumuturile românești are cauze externe, iar macrostabilizarea internă este doar condiția necesară, nu și suficientă pentru împrumuturi. Până și Grecia poate vinde titluri de stat la dobânzi rezonabile în actualul context!
2) nu există nicio garanție că politicienii români vor fi suficient de responsabili cu politicile proprii pentru a nu afecta echilibrele așa de greu obținute în lipsa acordului cu FMI, care expiră în vara viitoare. Experiența aproape fatală a anului electoral 2008, pe timpul Guvernului Tăriceanu, e relevantă. Fără acord cu FMI, primele nesăbuințe bugetare au pornit în 2007, iar anul următor, e drept, într-un context internațional extrem de dificil, tot bugetul a fost dat peste cap, fiind nevoie să treacă 4 ani (și o celebră tăiere de cheltuieli) pentru reechilibrare.
3) studiile de impact ale Finanțelor prin care, la un punct de CAS redus, se obțin prin lărgirea bazei 1,2 puncte de venit suplimentar sunt valabile în cazul în care ANAF chiar are de gând să colecteze venituri – ceea ce nu prea este cazul, performanța este sub așteptări, iar scuza reformei instituționale nu mai ține – și conformarea voluntară la plată va crește. Nu știu câți angajatori vor considera că merită să și crească numărul de angajați atunci când motivația electorală a deciziei este atât de străvezie, iar convingerea cu care guvernul o susține e atât de puțin temeinică, încât este greu de crezut în efectul de piață pe care măsura îl va genera, cel puțin în primele două trimestre, așa încât sustenabilitatea pentru 2015 să fie asigurată.
O a patra întrebare ține de modalitatea de impunere a măsurii: printr-o lege în parlament, și nu prin ordonanță de urgență, ca toate celelalte măsuri fiscale, asumând-o simplu de la bun început. Trimisă în parlament, guvernul pare că nu prea crede în ea și vrea să se acopere cu votul tuturor partidelor. Pentru că opoziția, care a cerut-o de mult, este pusă într-o situație dificilă în cazul în care va vota împotrivă. Iar la anul, în situația în care pariul cu CAS va fi pierdut, premierul Ponta va spune cu celebra sa inocență că toate partidele au votat pentru ea în parlament, deci nu guvernul său poate fi acuzat de ignoranță. Dar ignoranța este ultimul reproș ce i se poate aduce. Sunt mult mai în față pe listă oportunismul, manipularea și proasta administrare.
Articol aparut in revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Procentul magic este de peste 50%. „Magic” in sensul de dorit si de urmarit cu ardoare. Si, eventual, de atins prin orice mijloace. Este vorba de voturi, de majoritate fara aliante.
Se anunta sute de kilometri de autostrada, se „demareaza” lucrarile la centura capitalei, se maresc pensii si salarii, apar noi zile libere si „puntzi” intre zilele libere, se discuta de amnistie, se „da cu tifla” FMI -ului si se anunta calcule pentru reducerea CAS, se vorbeste despre alianta cu „Partidul Poporului”, se fac (din nou) piste de biciclete, „noi nu impozitam credinta”, „punem taxa pe benzina, dar benzina nu se va scumpi” etc. etc. etc. Sa fie toata lumea multumita: soferii, biciclistii, angajatii, patronii, functionarii, preotii, asistatii social, mamele, militarii, infractorii, etc. etc. etc. Totul, in numele unui singur sfant: Sfantul 50% Si Ceva. Un sfant adorat cu o pasiune ce are iz de disperare.
„Jurnalisti” cu spume la gura incearca sa ne convinga cat de bine ne este si cat de ticalosi suntem daca nu consideram ca ne e bine. Calare pe un CNA ce aduce a cal si nu a armasar, improasca noroi peste toti cei ce gandesc altfel si au tupeul sa spuna ca gandesc altfel.
Cred ca abia acum s-a copt in Romania celebra „democratie originala” despre care vorbea „un presedinte pentru linistea noastra”. O frenezie a masurilor „de stanga” si „de dreapta”, combinata cu o obsesie pentru controlul absolut. Toate astea, in numele Sfantului 50% Si Ceva. Acum, la sfarsit de an. Pe urma, mai vedem noi pe unde scoatem camasa. Sau „dupa noi – potopul”.
In acest context, ce bucurii ne raman? Cred ca doar condamnarile definitive, cu executare, pentru toti cei ce si-au batut joc de milioane de oameni, intr-un fel sau altul.
Cat despre reducerea CAS, mie nu mi-e clar cine vor fi beneficiarii. Mi-ar placea sa vad un sondaj de opinie, in randul angajatorilor privati, cu doua variante de raspuns, de genul:
„In cazul reducerii CAS intentionati sa:
a). pastrati salariul brut al angajatului, in contractul de munca?
b). pastrati salariul net al angajatului, in contractul de munca?”
Chapeau dle Suciu. Si pt.competenta si -mai ales- pentru verticalitate.
Reducerea CAS adica a contributiilor la fondul de pensiise duce DIRECT in deficitul structural. Ori acolo il ustura „prostata” pe Ponta.
Ati punctat foarte bine faptul ca aceasta masura, in acest context, din partea acelor persoane, are o incarcatura electorala mai mult decat evidenta. Exact asta urmareste V.V. Ponta, sa apara in fata opiniei publice ca sustinator al unei masuri in principiu foarte bune, dar fara a-si asuma raspunderea mai tarziu.
Legat strict de aplicarea reducerii C.A.S.-ului, eu cred, fara a avea pretentia ca sunt vreun expert in economie, ca aceasta masura ar putea deveni sustenabila in contextul unor reduceri serioase de cheltuieli guvernamentale. Aici nu cred ca e cazul sa reamintim pe unde s-ar putea opri robinetul, tuturor ne sunt cunoscute gaurile negre ale banului public, de la subventiile total nejustificate si inutile acordate cultelor, pana la aparatul birocratic supradimensionat, unde s-ar putea face disponibilizari fara probleme. Vorbind despre fiscalitate in ansamblu, nu doar de o eventuala reducere cu 5% a CAS-ului, eu sunt de parere ca sectorul privat al tarii ar putea fi ajutat doar printr-o serie de stimulente fiscale substantiale, ce ar putea fi sustenabile in urma unor reduceri de cheltuieli ale statului. Cata vreme nu vor ajunge la putere niste oameni cu adevarat responsabili si de buna credinta, care sa puna in aplicare un plan economic de acest gen, viata investitorilor nu se va ameliora simtitor niciodata. Si, implicit, nici consumul nu se va imbunatati.
Domnule Dan Suciu,
Am rugamintea sa ne spuneti ce sume a imprumutat guvernul Ponta ,in cei doi ani de guvernare de pe alte piete financiare,decit cele consacrate prin acorduri??
Sau faceti-ne o trimitere ,unde ne putem informa….
Nu inteleg de ce nimeni nu aduce in prim plan cea mai rationala metoda de a compensa scaderea de „venituri” a statului: reducerea de cheltuieli. Taxele se pot scadea mult mai mult decat aceasta reducere amarata: nu au decat sa reduca cheltuielile, nu e necesar niciun imprumut.
Ca sa reduca cheltuielile, ar trebui sa ca statul sa se eficientizeze. Ceea ce n-ai cum sa vezi sub guvernarea PSD. Vezi tu PSD concediind functionari? Vezi tu PSD scazind cheltuielile de asistenta sociala? Vezi tu PSD eficientizind ANAF-ul? Nu. Ei doar taie de la investitii pe masura ce-si dau seama ca nu le mai ajung banii. Problema e ca taiatul de la investitii are impact general negativ asupra economiei, ceea ce duce in viitor la venituri mai mici si intrarea intr-un cerc vicios din care se va iesi cu greu.
Si pe linga asta mai fac si timpenii gen taxa de 7 centi pe combustibili care in loc sa genereze venituri in plus, a generat scadere de venituri. Si asta desi toti transportatorii avertizasera ca daca facem benzina sensibil mai scumpa ca la vecini, tot transportul de prin zona granitei va alimenta in alta tara.