În vremurile pe care le trăim, o coadă la moaște, precum cea de la mănăstirea Radu Vodă din București pare a fi mai lungă decât orice coadă la secția de vot. Incomparabilă în fapt. Bigotismul bate democrația. Mă gândesc adesea că o astfel de aliniere la obiectivul „atingerea moaștelor” este direct proporțională cu gradul de vinovăție morală pe care probabil îl poartă în sufletul lor o parte din mireni. Audiența asta „codașă”, captivă și massă de manevră, îi face pe destui să fie suficienți și aroganți. Și poate pe mine să nu-mi dau seama de pericol și să mă arunc inconștient în mijlocul dezbaterii. Sar direct la subiect deci și vă întreb: vă atrag finanțările europene? De ce vă arunc provocarea asta? Pentru că dacă nu ați construit până acum un așezământ monahal, este cazul să vă grăbiți. Cu puțin noroc, europenii vor da bani pentru asta. Nu, nu trebuie să fie de patrimoniu clasa B, adică patrimoniu de interes local. Ar putea fi unul ortodox, chiar un așezământ monahal catolic sau protestant sau ecumenic sau hindus sau budist sau Jainist sau islamic, iudaic, de ce nu? Ați putea chiar beneficia ulterior din viitorul PNDR, ca antreprenor de așezământ monahal, de drumuri de acces, probabil dotări cu termopane, instalații de climatizare, aducțiuni de apă și gaze, câte și mai câte. De aceea nu strică să fii la curent cu finanțările europene, mai ales cele ce decurg din Politica Agricolă Comună. PNDR este programul pentru agricultură și dezvoltare rurală prin care banii europeni (de culoare germană, franceză, olandeză, suedeză) merg în proiecte europene, așadar un instrument politic și de politică publică. Dacă îl citești cu atenție afli nu numai pe ce se vor da banii dar și la ce fel de beneficiari vor ajunge aceștia.
PNDR este conceput de Ministerul Agriculturii. Munca la PDR a avut două componente. Una, în decembrie 2012 printr-o licitație de asistență tehnică organizată de MADR și câștigată de un consorțiu format din SC GBI Consulting, Mehlmauer-Larcher&Kastner OG, în asociere cu: Institutul Federal pentru Economie Agrară (AWI) din Austria, S.C. GETBUSINESS INTERNATIONAL S.R.L., Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului ICPA București, KPMG România S.R.L., Federația Națională a Sindicatelor din Agricultură, Alimentație, Tutun, Domenii și Servicii Conexe. Într-o imagine difuzată de agențiile de presă de la întâlnirea conducerii MADR cu consorțiul câștigător, apărea în prim plan și fostul comisar european pentru agricultură și dezvoltare rurală, dl. Franz Fischler. Cealaltă componentă începând cu anul 2012, a fost o activitate paralelă și complementară de consultare cu un Comitet Consultativ Tehnic pentru Dezvoltare Rurală, Agricultură și Pescuit și mai multe Grupuri de lucru. Este drept să recunoaștem deci că s-a creat un cadru de consultare cu stakeholderii. Pentru prima oară, dacă comparăm cu perioada preaderare, însă doar pentru că mecanismele UE au impus asta. CCT DRAP a fost format din reprezentanții a 12 parteneri, a 19 instituții publice și 4 invitați permanenți. Ghici unul dintre invitații permanenți cine era? Patriarhia Română. Nu este nimic rău în asta, doar o coincidență.
Toate aceasta puse la un loc, inclusiv munca echipei de la MADR, au avut ca rezultat proiectul de PDR transmis în iulie 2014 la Comisia Europeană. Conform proiectului de Fișă a măsurii 7 Servicii de bază şi reînnoirea satelor în zonele rurale, dedus din PDR (fișele fiind acele documente pe baza cărora se vor organiza apeluri pentru proiecte), intervenția de politică publică referitoare la așezămintele monahale ar contribui la „îndeplinirea obiectivelor transversale mediu și climă și inovație” (sic!). Ce au propus cei de la MADR să se finanțeze din această măsură? „Restaurarea, conservarea și accesibilizarea așezămintelor monahale”, cheltuielile eligibile urmând a fi „Construcția, extinderea și/sau modernizarea drumurilor de acces către așezămintele monahale și/sau obiectivele de patrimoniu de interes local” și „Restaurarea, conservarea și /sau dotarea așezămintelor monahale”. Ce se înțelege de aici? Orice așezământ monahal, de orice fel (indiferent de credință, sau când a fost realizat, nu de patrimoniu clasa B) poate avea parte de drumuri de acces precum și de dotări. Asta răstoarnă dramatic conceptul despre o mănăstire și anume că este un loc de reflecție, de izolare, de penitență, de unire în gând și în simțiri cu un Creator. Așezământul monahal nu este un loc izolat de lume, la care ar trebui sa ai acces cu greu? Ei bine, se pare că prin PNDR turismul religios se va consolida și va întări. Are asta de-a face cu capra vecinului? Unii ar putea spune așa ceva. Ei bine, despre patrimoniu material și imaterial se discută în România de mai mult de 25 de ani, foarte intens și pătimaș. Alegerea de politică publică a MADR, probabil în baza parteneriatului cu Patriarhia Română, este aceea de a extrage cu o demnă de lăudat viziune antreprenorială, din noianul de oportunități pe care le poate oferi recuperarea patrimoniului local de clasa B, pe cele legate de așezămintele monahale.
În ciclul anterior 2007-2013 prin Măsura 322 „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale” se urmărea „Îmbunătăţirea infrastructurii fizice de bază în spaţiul rural; Îmbunătăţirea accesului la servicii de bază pentru populaţia rurală; Creşterea numărului de sate renovate; Creşterea numărului de obiective de patrimoniu din spaţiul rural”. Conform documentelor publice în ciclul 2014-2020, viitoarea Măsură 7 „Servicii de bază şi reînnoirea satelor în zonele rurale” va urmări „Dezvoltarea infrastructurii de bază” și „Investiţii asociate cu protejarea patrimoniului cultural sau /și realizarea de investiții pentru conservarea moștenirii de interes local, inclusiv așezăminte monahale”.
Sesizați diferența? O pondere în ce privește patrimoniul cultural pe așezămintele monahale. De aici și până la discuția despre secularizarea cauzată de domnia lui Alexandru Ioan Cuza și probabil datoria societății românești de a repara o datorie istorică, nu este decât un pas pentru a diminua criticile. Este adevărat cu o precizare, erau mănăstirile închinate. Ele erau cu ¼ suprafață deținută, cel mai mare proprietar funciar. Ceva de tipul „fermier” din ziua de azi, adică.
Comisia Europeană a cerut clarificări cu privire la nediscriminarea tipului de așezământ monahal și a cerut explicații în ce privește drumurile de acces: vor fi drumuri private sau drumuri comunale? Respectiv „România va asigura de asemenea clarificări privind conformitatea criteriilor de selecţie privind „reprezentativitatea unităţii de cult” cu dispoziţiile art. 7 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 cu privire la nediscriminare, inclusiv pe motive religioase.” Cu alte cuvinte nu poți oferi suport doar așezămintelor monahale ortodoxe.
Românii sunt cunoscuți prin ingeniozitatea cu care reușesc să zică ce zic europenii, dar să facă precum vor. Povestea cu așezămintele monahale este una din zecile de exemple pe care le găsiți în PNDR. Mult mai multe exemple se găsesc citind celor 64 de pagini de observații, din recent circulatul răspuns al Comisiei Europene cu privire la proiectul de Programul de Dezvoltare Rurală, depus la Bruxelles, la 1 iulie 2014 (Ref. Ares(2014)3220711 – 30/09/2014). Trebuie spus că MADR este una din instituțiile cele mai transparente de-a lungul mandatelor mai multor miniștri, în ultimii 6-7 ani, dând acces la documente prin situl propriu și învitând la dezbatere. Dar rezultatul înglobării punctelor de vedere ale opiniei publice, precum este cazul pus în discuție, în proiectul de PNDR, arată o orientare politică în domeniul agriculturii, pe care de-abia în următoarele luni o vom afla explicit.
Structura opiniei CE privind proiectul de PDR este formată din 341 observații pe 64 de pagini care sunt structurate în Observații generale, remarci referitoare la Evaluarea Ex-ante, analiza SWOT, identificarea nevoilor, descrierea strategiei, combinarea și justificarea măsurilor, teme orizontale, capacitatea serviciilor de consiliere, evaluarea condiționalităților ex-ante, măsurile selectate, ș.a.
De la început Comisia Europeană sesizează faptul că prin stabilirea unor limite privind dimensiunea fermelor sunt lăsate pe dinafară 97% din fermele din România. Aceasta este numită de CE orientarea productivistă a MADR și nu știm dacă a rezultat din mecanismul descris mai înainte. Sunt foarte multe voci în România (precum Alianța ROPAC, Federația CATAR) care susțin ca suportul din PAC prin PNDR să ajungă la agricultura familială, la fermele mici și mijlocii, nu la agriicultura industrială. Ce a rămas în PNDR ne spune Comisia Europeană în prima pagină a opiniei sale, sesizând că astfel intrăm în conflict cu idea creării de locuri de muncă. Pentru că agricultura industrială folosește mai puțină forță de muncă. I-ați văzut pe francezi cum au aruncat cartofii și fructele în piețele orașelor franceze în 5 noiembrie 2014. Ritmul în care s-ar crea locuri de muncă, ca urmare a industrializării agriculturii românești, nu ar acoperi dispariția fermelor de familie.
CE face cunoscut ministerului că a primit reclamații privind lipsa de transparență a procesului de consultare privind PDR 2014-2020. Comisia nu bagă mâna în foc că reclamanții ar avea dreptate, dar cere MADR să detalieze în proiect, foarte clar, cum anume s-au desfășurat consultările.
Inovarea? Este una din problemele cu care se confruntă agricultura europeană, nu numai cea românească. Este acea activitate care caută prin cercetare și dezvoltare, să găsească soluții noi problemelor cauzate agriculturii de schimbărilor climatice, de deșertificare, inundații, scăderea calității solului, nevoia de a scădea consumul de pesticide, etc. Inovarea trebuie să fie corelată cu mediul privat prin parteneriate pentru inovare. Inovarea este opusul comodității cantonate în tehnologii agricole clasice, vechi. Inovarea nu pare a fi valoare intrinsecă agriculturii românești. Ce ne spune CE? Că declarăm despre inovare în PNDR, că este importantă, este un mijloc de creșterea a competitivității. Dar în realitate ne propunem ca doar 1,56% din bugetul PNDR să fie alocat unor măsuri directe care să susțină inovarea. Cu siguranță CE nu a înțeles dar i se va explica.
Despre Rețeaua Națională Rurală, CE spune că trebuie trase învățămintele din funcționarea în perioada precedentă a RNDR. Această rețea, pentru înțelegere, este o rețea de stakeholderi din societatea civilă, există în fiecare stat membru. Cei peste 500 de reprezentanți se reunesc în grupuri de lucru tematice, discută, formulează recomandări și puncte de vedere către minister, în ciclul PAC de referință. Cei din RDR sunt implicați în schimburi de experiență cu alte rețele. Rețeaua este finanțată cu 16 milioane de euro în perioada 2014-2020 și va fi înglobată ca o structură administrativă în minister. Ca o remarcă simplă, de ce să mai faci o licitație pentru Unitatea de Sprijin a Rețelei și să nu ai controlul banilor și al rețelei? De ce să nu transformi o structuraă de suport private, într-un birocratică, care se știe că funcționează mai bine în România? Dar este dreptul statului membru, deci se poate.
Este adevărat ceea ce s-a petrecut în perioada 2007-2013, a fost un proces de pionierat. O licitație pentru asistență tehnică care a pornit în decembrie 2008 cu stângul, s-a terminat în 2010, după mai multe contestații și a pornit la drum în 2011, la viteză de croazieră. La sfârșitul anului 2012, neînțelegeri între contractor, o companie spaniolă, Innovacion I Desarollo Local (IDEL) și minister, au dus la întreruperea activității RNDR. Reluată din octombrie 2014 pentru următoarele luni, relansarea fiind pigmentată cu participarea vârfurilor politicii românești. Acum doi ani RNDR nu era o rampă de lansare de mesaje, era un organism viu, privat, de dezbatere și consultare pe problemele agriculturii și dezvoltării rurale.
Transparența? Pentru perioada 2014-2020, UE a pus bazele unui parteneriat cu societatea civilă, parteneriatul în cadrul FESI, cu recomandări de reguli folosibile. CE face cunoscut ministerului că a primit „reclamații” privind lipsa de transparență a procesului de consultare privind PDR 2014-2020. Comisia nu bagă mâna în foc că reclamanții ar avea dreptate, dar cere MADR să detalieze în proiect, foarte clar, cum anume s-au desfășurat consultările. Ministerul a stabilit uneori doar 8 zile pentru anumite consultări, un timp foarte scurt pentru opinii. Seamănă cu un déjà vu caracteristic birocrației de oriunde.
Dotarea cu mașini? În componenta de Asistență Tehnică a fost inclusă achiziția de autovehicole, observă Comisia Europeană. Ea spune MADR că astfel de cheltuieli nu sunt eligibile, dar să explice românii valoarea adăugată pe care o aduce achiziția de mașini. „În principiu, conform ‘Politicilor privind utilizarea AT pentru Fondurile SIE în 2014-2020’ aceste cheltuieli nu ar trebui să fie eligibile”. Și ne mai sfătuiește CE să includem și cheltuielile cu întreținerea lor. Cea mai importantă problemă de politică agricolă, achiziția de autovehicole. Da.
Complementaritate? Sunt remarcate o serie 14 neconcordanție și deci necorelări cu finanțările din fondurile structurale pentru competitivitate, resurse umane, dezvoltare regională, ITI, cu Natura 2000, problemele de infrastructură de bandă largă, etc. Natura 2000, înverzirea și schimbările climatice sunt alte probleme ce nu sunt bine tratate în proiectul de PDR și trebuie puse la punct.
LEADER? Este una din caracteristicile importante ale intervenției din PDR. Prin Abordarea LEADER, un Grup de Acțiune Locală și Strategia sa de Dezvoltare Locală (SDL) sunt una din formele cele mai avansate de antreprenoriat participativ la nivelul unei zone non-administrative, format din reprezentanți ai autorităților publice, antreprenori din mediul rural, societate civilă. GAL are la dispoziție în urma unui proces de selecție, circa 2 milioane de euro pentru mici proiecte în zona rurală acoperită de grup. GAL s-a născut din nevoia de a da într-un fel, subsidiaritate și substanță deciziei la nivel local. Deja se știe la nivelul UE, din analize și rapoarte, că unele state membre, în loc să lase libertate GAL-urilor în conceperea de măsuri de finanțare, să inoveze, au impus pentru nivelul local, replici al măsurilor din PDR. Tendința autoritaristă și de control a administrației face ca și în ciclul 2014-2020, să fie preferat controlul, libertății. Adică un GAL prin SDL nu are libertatea inovativă de a propune ce măsuri dorește a fi implementate în funcție de situația locală. Evident, dublate de toate măsurile de control pentru folosirea banilor. Iată ce spune CE: „Comisia remarcă faptul că România propune să aplice în cadrul LEADER condiţiile de eligibilitate, criteriile de selecţie şi ratele de sprijin aplicabile măsurilor PDR principale. România este informată că Statele Membre nu ar trebui să impună în bloc măsurii LEADER condiţiile de eligibilitate specifice altor măsuri folosite în cadrul PDR principal, etc.” Dar statul membru este suveran și ține totul sub control.
Lanțuri scurte de aprovizionare? Fără să mai detaliez, este una din marile probleme ale accesului la piață ale fermierilor. Drumul de la tarla la dvs. acasă sau la prelucrarea industrială, se numește lanț de aprovizionare. Lanțul scurt este acela când între producător și consummator, nu există decât cel mult un intermediar. De regulă se discută doar despre o singură variantă de lanț, cea până la supermarket. Ce alte forme de lanț scurt există, dar ministerul nu le recunoaște? Coșul de legume, Coșul verde, Coșul Bio Dumbravă, piețele volante precum Târgul Țăranului, aprovizionarea direct de la legumicultor a grădinițelor, creșelor, spitalelor, închisorilor. Aprovizionarea restaurantelor, a cantinelor școlare, etc. Ce propune ministerul în cadrul PDR? Minimizare suportului pentru vânzarea directă. În loc să susțină proiecte de lanțuri scurte, pentru mulți și mici legumicultori, pe orizontală (asocieri de femieri), este propusă susținerea lanțului integrat pe verticală adică integrarea cu supermarketul. Ceea ce va industrializa legumicultura românească și o va consolida, pentru a produce roșii la fel, de același soi, mere la fel doar câteva soiuri. Să ne aducem aminte de fermierii francezi retrograzi care au trecut prin asta și acum aruncă produsele din camion, prin piețe. „Beneficiari: în formularea României, sub-măsura pune un accent mai puternic pe cooperarea verticală în cadrul lanţului agroalimentar şi este mai puţin dezvoltată în ceea ce priveşte cooperarea orizontală (de ex. între fermieri). Conform propunerii, sprijinul pare a fi disponibil numai atunci când fermierii lucrează împreună cu alte tipuri de entităţi, şi astfel, s-ar exclude, de exemplu, sprijinul acordat pentru grupurile de fermieri care cooperează pentru a organiza vânzări directe.”
În ce privește schema de calitate, mă refer aici direct chiar la propunerea de PDR 2014-2020, lucrurile stau prost. România nu are nici o ambiție serioasă în a ajunge din urmă statele avansate care au produse STG (Specialitate Tradițională Garantată), IGP (Indicație Geografică Protejată), DOP (Denumire de Origine Protejată). Politica privind produsul tradițional a durat 10 ani și s-a terminat cu rezultate proaste, pentru că din ea nu au rezultat produse către schema de calitate a UE, ci doar o corupere a consumatorului și a conceptului de produs local. Ba mai mult a apărut o nouă himeră, rețeta consacrată românească. Cine dă buletinul cultural conform căruia cabanosul ar fi o creație neaoșă? Un conclav agro-birocratic, organizat de MADR care decretează ce este autentic românesc sau nu. În fapt este o schemă colectivă de marcă susținută din bani publici.
Opinia CE echivalează cu o respingere de viziune politică, nu cu o respingere a documentului, a proiectului de PDR. Chiar dacă și alte state membre au primit obeservații, nu asta ne interesează în calitate de contribuabili, ci de ce sunt atât de multe dezacorduri și neclarități după o muncă de 2 ani. Responsabilii ministerului minimalizează, spun că sunt puține observații și că nu este nici o problemă. Foarte bine, ne bucurăm. Dl. secretar de stat George Turtoi recunoaște, de exemplu, într-un interviu Recolta.eu, suficient de direct, în legătura cu cerințele de mediu: „Când ești la un apogeu cu dezvoltarea, cum sunt unele state, îți permiți ca în baza cofinanțării europene să pui floricele pe câmpii.” Bine dar noi am vrut să intrăm în Uniunea Europeană, o uniune de state mai avansate, nu?
Să închei cu această notă de glumiță sinceră, a ministerului, din care deducem că România mizează în continuare nu pe inteligență, inovare și produse alimentare de calitate, nu pe agricultură sustenabilă, ci pe vajnica producție „stahanovistă” la hectar. Suntem la fel de în urmă cu această abordare, ca stat, ca acum 70-80 de ani. Ar mai fi multe de spus dar poate puricele să piște elefantul? Noroc că administrațiile nu sunt veșnice. Și chiar dacă PDR va fi un cadru relativ rigid, prin 2018 când va începe discutarea viitorului PDR, sunt motive de optimism, societatea civilă va fi mai puternică, viitorul este că România va avea agricultură cu produse de calitate. Și românii vor consuma tot mai multă hrană din România.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Asa zici tu, mai, Tiberiu? :)
Ca „societatea civila va fi mai puternica” in 2018? ;)
Pai „cainele de paza al democratiei”, in cazul in care nu doarme si sforaie, ABIA asteapta sa linga o mana, numai sa-i dea mana aceea ceva de ros! Ma refer la marea majoritate, nu la cei putini, care acum protesteaza…
Sau… zici tu ca nu-i asa? :)
Sa speram in mai bine.
„În vremurile pe care le trăim, o coadă la bilete la stadion, precum cea de la Arena Nationala din București pare a fi mai lungă decât orice coadă la secția de vot. Incomparabilă în fapt. Idiotenia microbistului bate democrația…. să mă arunc inconștient în mijlocul dezbaterii. Sar direct la subiect deci și vă întreb: vă atrag finanțările europene? Construiti-va un stadion, formati-va o echipa noua de fotbal!”
Cred ca intelegeti ce vreau sa spun. Daca nu, incercati sa va imaginati pentru o clipa microbist si incercati sa faceti acel salt „inconstient” (i-as spune fara sens fata de ceea ce urmeaza) recitind textul in aceasta cheie.
Pai a gasit Udrea „cheia” :P – a facut sali de sport :D :D… cu banii care ar fi trebuit sa fie pentru „dezvoltare” ;)
„Principii privind stabilirea criteriilor de selecție: deși în general principiile de selecție derivă
din analiza SWOT și din experiența anterioară, acestea acoperă o gamă largă, iar unul dintre
principiile folosite (“sectorul prioritar”, unde este inclusă majoritatea sectoarelor agricole), este
similar cu unul dintre criteriile de selecție folosit în cadrul PDR 2007-2013 și criticat de
Curtea Europeană de Conturi. Principala critică a fost aceea legată de o direcționare ineficientă,
întrucât aproape toate sectoarele erau considerate o prioritate. Se solicită autorităților române să
clarifice modul în care a fost abordat acest punct slab în noul PDR”
Nu se poate sa fie toate prioritare, asta echivaleaza cu niciunul, nu?
Dupa mine trebuia pus accentul pe:
– dezvoltarea activitatilor non-agricole (a se vedea ponderea mare, mult prea mare a agricultorilor- in special lucratori pe cont propriu si lucratori familiali neremunerati, in populatia ocupata, evident ca „ceva” trebuie sa absoarba acest excedent, iar acel ceva va fi non-agro)
– pe dezvoltarea fermelor mici si mijlocii, care pot sa creeze mult mai multe locuri de munca raportat la marile ferme industriale, care, desi au avantajul productivitatii ridicate, nu pot absorbi toti eventualii agricultori eliminati din piata, daca micile ferme nu sunt sprijinite si mor.
-pe dezvoltarea infrastructurii din rural, drumuri, scoli, crese etc.
Trebuie sa fim realisti, sa „coabitam”, micii fermieri cu marii fermieri, este loc pentru toti sub soare, monopolul unor mari ferme nu ar aduce nimic bun. Ca orice monopol… Dupa cum performanta marilor ferme va scoate din piata micii fermieri care nu-si cresc si ei indicatorii de productivitate si eficienta, rezistand doar cei care inteleg sa se adapteze. Fara sprijin financiar este imposibil, la nivel national.
Or sumele alocate acestor masuri sunt prea mici, nici vorba de prioritizare, de trei ori mai mici ca necesarul de finantare (avand in vedere datele din exercituiul trecut, sumele alocate acum fiind si mai mici)
Desi nu lucrez in agricultura imi permit sa exprim o opinie: fermele mari s-ar putea concentra pe eficienta – asa cum cred ca o fac deja – iar cele mici si mijlocii pe biodiversitate, metode de cultura ecologica si puritate biologica.
Poate ma insel dar o ferma mica nu poate atinge randamentul uneia mari daca decide sa se adreseze aceleiasi piete, folosind aceleasi seminte OMG, aceleasi erbicide/ingrasaminte etc. In schimb poate oferi produse pentru o piata „de nisa” care accepta preturi mai mari in schimbul garantarii calitatilor organoleptice. Chiar si in conditiile actuale imi face placere sa fac piata in Campina, unde gasesc legume „urate dar gustoase” si fac un drum saptamanal pana la Piata Sudului (desi locuiesc in zona de nord a Bucurestiului) pentru acelasi gen de produse. Ma intreb cum ar fi daca astfel de produse s-ar gasi si la supermarketul din cartier?!
P.S. In Montreal gaseam rosii frumoase si fara gust la 0,99-1.99 CAD si (mai rar, ce-i drept) rosii urate dar gustoase la 2,99-4.99 CAD. Inutil sa precizez ca mie unul mi se parea ca merita diferenta.
Aveti partial dreptate. Calitatea este cheia.
A nu se confunda cu produsele ecologice, pentru care nu avem un segment de consumatori semnificativ in Romania. Prin absurd, daca toate fermele mici ar produce bio, cine le-ar cumpara marfa?
Sa va dau un exemplu concret. Livrez branza de vaci la cateva magazine, facuta traditional, fara „adaos” de nustiuce. Se vinde foarte bine, fara sa fie ecologica, si la un pret comparabil (uneori usor mai mare) ca cea de la supermarket.
Cheia este existenta lanturilor mici de magazine, care nu au nevoie de fluxuri foarte mari de marfa, pe care o ferma mica nu le poate asigura.
Fiecare tip de ferma are avantaje si dezavantaje, fermele mici pot fi mult mai flexibile…necesita investitii mai mic, adesea second hand, la pret remanent etc.
P.S. Citi cumparatori ar da , sa zicem, 6 lei pe morcovul bio, cand in acelasi magazin gaseste cu 1 leu, morcov „normal”?
Regula nr1 in agricultura, ca in orice afacere, (sunt sigur ca stiti asta) este sa produci ce poti sa vinzi. Or asta depinde de fiecare dintre noi, de zona in care producem, de conjunctura econmica si cate altele. Dar calitatea este elementul comun. Si seriozitatea.
Nu stiu daca as plati de sase ori pretul pentru morcovi (dar asta este o optiune proprie: nu consum morcovii decat gatiti, unde diferenta de gust este mai putin relevanta). In schimb va asigur ca as de de 3-4 ori mai multi bani pe rosii sau pe gogosari (pe care ii consum adeseori ca desert). Ma uit – vrand-nevrand – la emisiuni culinare,sotia mea fiind o bucatareasa desavarsita (sper ca nu citeste contributors). Ei bine, sunt adeseori socat sa vad cate sortimente de rosii, ceapa, usturoi si cartofi exista in UK in timp ce in Romania nu poti cumpara cartofi diferiti pentru prajit sau pentru piure (conteaza continutul de amidon). De ce in Romania nu se gaseste mangold, nu se cultiva sparanghel sau anghinare? De ce avem o delta plina de peste dar importam „salau de Nil” (care este, culmea, mai ieftin decat cel autohton) iar icrele de sturion sunt mai scumpe decat in Germania (unde sturionii stralucesc prin absenta)? Sau de ce-mi cumpar conservele de lostrita si ficat de morul din Republica Moldova – morunii nostri ce-au facut, s-au inscris in PSD?
Asa e. Nu din orice cartof faci un piure bun. Intamplator am nimerit acum multi ani un soi foarte bun pentru asa ceva, mai putin productiv, cartofii sunt mai mici, nu mai stiu soiul, era ceva din Olanda. Am tinut cu dintii de el, in gradina noastra, pentru ca ce se gaseste pe piata arata bine e mare si… prost la gust.
Imi aduc aminte ca un prieten venit in vizita a mancat aproape numai cartofi goi, lasand orice altceva la o parte, am ramas un pic mirat , dar apoi am inteles.
La fel e si cu carnea de pui sau porc…practic are alt gust.
De lapte ca sa mai spun, am cumparat anul asta de la o ferma mai mare o vaca „de firma”, cu bani grei. Laptele era necomestibil, de un alb albastruiu, si cu un gust ciudat. Dupa ce am trecut-o pe hrana noastra obisnuita, si-a schimbat gustul si acum este delicios. Branza si iaurtul sunt „altceva”, ca sa mai spun de cascaval.
Din fericire exista segmente de piata neatacate, adevarat, si cumparatorii sunt de nisa, dar pentru o ferma mica asa ceva este aur.
Cred ca o ferma „mica” ar putea sa-si faca sit de vanzari (costa nimica toata) si sa-si propuna acolo produsele. Eu unul cred ca m-as „abona” la livrari lunare, incepand de la fructe si legume si pana la carne si produse din carne. Despre branzeturi ce sa mai spun: pot trai si doua saptamani fara carne daca am branza de calitate pe masa!
In alte tari exista astfel de situri care vand produse ecologice (bun, in Romania inteleg ca preturile ar fi prohibitive), inclusiv carne de cea mai buna calitate (Black Angus sau chiar Kobe) care este livrata in ambalaj frigorific in maximum 24 ore de la comanda.
Dar ca sa nu fac doar teorie, eu unul ma ofer sa sustin – impreuna cu familia si prietenii – o microferma prin achizitii garantate, daca produsele indeplinesc cerintele organoleptice care fac diferenta dintre „natural” si „de supermarket”. Nu am pretentia la mezeluri si branzeturi „de fite si figuri” ci doar la cele traditionale romanesti, cu gustul adevarat – sau cum spune reclama (mincinoasa) „prea ca la tara”. Se poate?
P.S. Sunt amator si consumator de organe: chiar astazi am avut pe masa maduvioare si fudulii! De ce „puii mei” nu se gasesc in comert, s-a dedulcit romanul la cotlet de porc (ca veni vorba, tot ceafa este mai gustoasa)?