În 1990, când abia ieșiserăm formal din comunism, ni se spunea că toți suntem o apă și-un pământ, că fuseserăm vinovați – în mod egal, pesemne – cu toții, că eram uniform pătați, eram „dalmațieni”, de unde concluzia că nimeni nu-i mai breaz și că nimic din ce se întâmplase cu noi atâta timp nu merita o cât de vagă analiză. Cu alte cuvinte, Gheorghe Ursu fusese la fel de vinovat ca aceia care îl asasinaseră, între Doina Cornea și Emil Bobu nu era vreo diferență notabilă, un amărât care făcuse ceva compromisuri pentru a supraviețui și a-și vedea de muncă stătea pe picior de egalitate cu activistul fără meserie, dar cu putere de decizie și privilegii. Rostul nediferențierii era limpede: echipa parașutată la conducere, în frunte cu Ion Iliescu, trebuia ferită de orice bănuială de continuitate cu regimul comunist și, pe de altă parte, în omul de rând trebuia sădită indiferența față de judecata morala. Dacă toți eram vinovați, atunci, în termeni relativi, nimeni nu mai era vinovat, iar Ion Iliescu & co. puteau să-și vadă liniștiți de treabă.
Tactica nediferențierii a funcționat. Unii, probabil puțini, își făceau cu adevărat procese de conștiință, se simțeau vinovați că tăcuseră ani de zile și, punându-se în discuție, n-aveau pornirea să-i judece pe ceilalți: „Cine este fără de păcat să arunce primul piatra.” Alții, mai mulți, respirau ușurați – odată abolită judecata etică, nimic nu mai conta. Ba chiar era cultivat resentimentul față de cei câțiva curajoși sub comunism. Românii căzuseră în capcana vinovăției colective care conduce la inocența colectivă și la un amestec straniu de indiferență și resentiment. Mare e puterea cenușiului!
Sofismul din spatele nediferențierii e ușor de demontat: responsabilitatea nu poate fi decât individuală. La procesul de la Nürnberg, argumentul că X s-a supus ordinelor, că s-a lăsat purtat de o mișcare colectivă n-a fost acceptat. Fiecare trebuie să-și ducă în cârcă propria-i conștiință, propria-i capacitate de decizie. Dar asemenea judecăți critice pălesc în fața mentalității colectiviste căreia de multe ori îi cădem victime: când ar trebui să fie solidar, românul se răzlețește, dar când vine momentul să-și asume răspunderea individuală (scuze pentru pleonasm), se ascunde în spatele gloatei. Mi-e teamă că ne-am învățat cu un cenușiu fără nici o legătură cu acel relativism al judecății nuanțate, iar propaganda lui Iliescu a speculat tot ce e strâmb în „înțelepciunea” noastră populară.
Acum, propaganda lui Ponta joacă iarăși pe cartea nediferențierii. Adevăratul argument forte împotriva lui Iohannis e cel al descurajării: toți sunt o apă și-un pământ. Sigur, pentru naivii patologici merg și argumente de tipul absenței copiilor, al apartamentelor sau al adopțiilor – cu astea sunt însărcinate televiziunile de partid –, dar oamenii cât de cât informați nu pot închide ochii în fața zestrei de monstruozități cu care vin Victor Ponta și echipa lui. Și atunci se apelează la „înțelepciunea” populară: nimeni nu-i mai breaz. Fiți indiferenți, voi, cei destupați la minte, rămâneți acasă, n-are rost să vă osteniți să mai mergeți la vot, din moment ce aveți în față un tablou cenușiu pe fond cenușiu. Sunteți produsul „înțelepciunii” populare care spune că totul e rău în țara asta și răul e iremediabil. Dacă scoate vreunul capul, priviți-l cu neîncredere, fără să mai stați să judecați ce-ar putea face, oricum, judecata voastră nu se poate pune cu tradiția cenușiului. Indiferența voastră e strămoșească, deci sănătoasă. Sau, dacă indiferența voastră e pe stil nou, dacă își caută justificări mai sofisticate, e bună și ea – indiferență să fie, restul nu contează! Să nu vă tulbure gândul că, în felul ăsta, cădeți exact peste valorile strămoșești pe care le detestați.
Și dacă, obișnuiți cu cenușiul, visați la Făt-Frumos, v-am ars. Chiar Făt-Frumos să vină în fața voastră, după ce-l umplu de zoaie și excremente Antena 3 și RTV-ul, n-arată mai bine ca Zmeul Zmeilor sau Muma Pădurii. Ba chiar, cu cât visați mai mult, cu atât e mai violentă prăbușirea la vederea unui chip desfigurat de propaganda noastră. Nu vă cerem să votați cu răul nostru, poate vă pute ceva acolo, nu-i grav, important e să vedeți răul pretutindeni și să rămâneți descurajați. Fiți înțelepți! Toți policienii sunt scârboși, nimeni nu merită să fie votat. N-are rost să vă mai bateți capul să deslușiți nuanțe – ce să mai zic de culori! –, totul e cenușiu, o știți foarte bine de când v-ați născut. Nu vă agitați, voi rămâneți acasă, de restul ne ocupăm noi.
Și, nu uitați, noi v-am lingușit cu talent, v-am făcut să fiți mândri de cenușiul vostru, de indiferența voastră înțeleaptă. Doar v-ați obișnuit cu ce vă oferim noi. Răul cu care v-ați obișnuit e mai bun decât răul necunoscut – feriți-vă de el. Nu vă cerem decât să băgați capul în nisip duminică. În interesul vostru. Luni dimineața o să vă treziți exact așa cum v-ați culcat sâmbătă. Ce înseamă o zi? Dacă duminică e vreme frumoasă, mergeți la plimbare. Dacă e vreme rea, nu ieșiți din casă. Puteți să râdeți de fraierii care se duc la vot. Fiindcă toți sunt fraieri – ai noștri pentru că votează cu noi, ai lor pentru că își închipuie că pot schimba ceva. Bucurați-vă că priviți totul de sus. Cu indiferență.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Putem sa facem apel la materia cenusie, sa ne luam in spate indiferenta cenusie, ca pe o povara si sa iesim la vot. Daca avem de mers mai mult de 15 minute pana la sectia de votare si povara ni se pare mult prea grea, ne putem gandi la altii. De exemplu, la cei ce fac sute de kilometri, cheltuiesc bani si stau la cozi ore intregi, pentru a vota, in strainatate. Si, poate, povara indiferentei cenusii nu ni se va mai parea atat de grea.
Lasati-i pe cei ce nu fac apel la materia cenusie sa fie coplesiti si tinuti in casa de indiferenta cenusie! Iesiti la vot!
Nu, nu doar in anii `90 „ni se spunea că toți suntem o apă și-un pământ”, si acum unii au incercat si continua a ne otravi cu acuze ca toti sint o mizerie, ca intre Basescu si Ponta nu e nicio diferenta, ba, Basescu ar fi facut un troc cu plagiatorul si i-ar fi vindut Justitia.
Urmariti-i pe Pora ori Tapalaga, dar nu doar pe ei.
Poetul Serban Foarta, cu alti intelectuali, au semnat un apel rusinos in 2012, marele disident (amicul lui Felix si consilierul partidului lui Felix) care a facut greva foamei pentru a i se elibera pasaport sa plece din tara ( si nu pentru ceea ce se petrecea in tara), are de ani de zile razboi cu basistul Tismaneanu. Amicul lui Felix si Paunescu il combate pe Tismaneanu in cel mai josnic mod.
Si exemple mai sint; si azi se vrea sa ne simtim vinovati.
asta a si fost tactica napircilor : toti au mintit si toti au furat din ordinul cizmarului analfabet. asadar l au omorit repede pe vinovat si au facut apel la liniste si consens. ca si cind jolly jokerul zimbaret nu fusese parte a camarilei nerusinate, ca si cind suboamenii care au frint oase si vieti ar merita intelegerea si compasiunea noastra.
acum, dupa ce progeniturile au desavirsit opera inaintasilor, vandalizind complet romania, vor din nou consens, pentru a se bucura in liniste de averea furata. dupa ce au fortat romanii capabili sa si paraseasca tara, s au autoproclamat aparatorii copiilor, bugetarilor si pensionarilor. masa de manevra care i va tine la putere pentru eternitate.
toate mirsaviile astea n ar fi posibile fara complicitatea functionarului de stat, a celui dependent de acesta. daca interactionezi cu el, o sa recunoasca ca ai dreptate, dar va ridica „neputincios din umeri”. iti va spune ca „te intelege”, dar „asta este” pentru ca are si el familie de intretinut si copii de crescut. ce fel de cetateni vor fi miine acestia, cind azi parintii lor mint, inchid ochii, sint complicii mincinosilor si hotilor ?
O preudoentitate politica in care o gasca/haita de partid-stat mimeaza o statalitate, iar ceilalti participarea la ea printr-un simulacru de natzie/ simuland o natiune europeana,
nu merita decat indifereanta.
Nu cred ca prezenta la vot va trece de 50%!
Voi sunteti o populatie, nu un popor, in niciun caz o natiune europeana – astea implicand solidaritate, empatie (daca nu simpatizare cu), spirit de sacrificiu, sudoare si sange +responsabilitate asumata -, si drept urmare o minciuna cu picioare scurte si fara viitor.
(nu aveti viitor in Europa, nici pe harta lumii, in halul fara de hal in care sunteti veti disparea in doar cateva decenii)