In ultimul sfert de secol economia Romaniei a crescut in medie cu 1,2% pe an. Aceasta rata de crestere este inferioara atat mediei EU-15, care a avansat cu 1,6% in aceeasi perioada, cat si multor altor tari din Europa centrala si de est, care au crescut cu rate cuprinse intre 1,5% – 2,3% (Grafic 1). Dintre economiile din regiune doar Bulgaria si Ungaria au avut rate de crestere economica inferioare.
Sursa datelor pentru cresterea anuala a PIB: Eurostat, FMI, BM. BG – Bulgaria, CR –Republica Ceha, GE – Germania, HU – Ungaria, PO – Polonia, RO – Romania, SI – Slovenia, SK – Slovacia.
Desigur, alegerea perioadei de referinta poate influenta semnificativ aceste inferente. De exemplu, in perioada 2000-2013, din momentul inceperii negocierilor aderarii Romaniei la UE, cresterea medie anuala a economiei Romaniei a fost de 3,4%, una dintre cele mai mari din regiune. In aceasta perioada diferentialul de crestere anual intre Romania si EU-15 a fost de +2,4 puncte procentuale, sustinand procesul de convergenta (grafic 2).
Insa, din momentul initierii crizei economice, cresterea anuala medie a scazut din nou, la 1% sub rata de crestere a Germaniei, de exemplu (grafic 3). Aceasta cifra este, in fapt, influentata puternic de rezultatul din 2013, an in care agricultura a avut un aport substantial; in perioada 2009-2012, cresterea anuala a Romaniei a fost de numai 0,4%, printre cele mai scazute in regiune.
Din perspectiva ultimului sfert de secol economia autohtona pare sa aiba perioade de crestere propice in momentele de euforie globale/regionale. Insa aceasta performeaza, relativ la alte tari din regiune, sub standard in perioadele in care socurile externe au impact asimetric asupra economiei si cand, calitatea politicilor economice autohtone ar trebui sa faca diferenta. Acest argument este sprijinit si de amplitudinea exacerbata a cresterii/scaderii economice in Romania, fapt ce reflecta carente in modul de conceptie si implementare coerenta a politicilor economice. In perioada 2000-2013 Romania a avut cea mai mare volatilitate a cresterii economice, 3,9 procente fata de 2,2 procente in UE-15, 1,8 procente in Polonia sau 2,3 procente in Germania. Intre 1990 si 2013 deviatia standard a avansului economic a fost de 5,5 procente, a doua ca marime dupa Bulgaria.
Aceasta stare de fapt impune identificarea unor solutii atat pentru a ridica nivelul ratei de crestere economice in viitor cat si pentru a reduce amplitudinea ciclurilor economice de avant si prabusire. Atingerea acestor obiective se poate face numai prin imbunatatirea semnificativa a calitatii politicilor economice din Romania. Din acest punct de vedere directiile de actiune sunt multiple. In primul rand partidele politice ar trebui sa-si consolideze serios departamente de analiza economica care sa poate genera programe economice coerente, pe termen mediu, bazate pe principii economice si o filozofie integrata. Si la nivelul administratiei publice centrale ar trebui intarita in mod consistent expertiza tehnica. Este de neconceput ca la aproape un sfert de secol de economie de piata directiile economice sa fie inca date, in mare masura, de institutii externe, iar dezbaterea publica pe teme de politici economice sau a impactului acestora in economie sa fie practic inexistenta.
Un pas important in procesul de facilitare a acestor dezbateri ar fi infiintarea unui Consiliu de Dezvoltare Economica (CDE), similar cu cele existente in Germania (‘’The German Council of Economic Experts’’ sau generic “Five Wise Men”, fara a fi discriminatoriu, printre cei cinci fiind si femei!) sau SUA (‘’The Council of Economic Advisers’’) de exemplu. Din punct de vedere institutional, neutralitatea acestuia ar fi mai bine servita daca s-ar afla sub Presedintie, asa cum este in Germania sau SUA, insa exista si variante in care aceste grupuri de experti raspund Parlamentului (ca ‘’The Council of Economic Advisers’’ in Scotia,) sau chiar primului ministru (ca si ‘’Economic Council’’ in Polonia). Data fiind arhitectura institutionala autohtona, pentru Romania varianta mai potrivita ar fi o replicare a modelului german. Ideea de infiintare a CDE nu este noua, ea a mai fost propusa in 2010 in cadrul programului de relansare economica elaborat de Consiliul Investitorilor Straini.
Rolul CDE ar fi masiv in conjunctura economica actuala. In primul rand ar identifica obiectiv punctele de reper referitoare la directiile de dezvoltare a economiei in conjunctie cu riscurile aferente. In al doilea rand ar imbunatati semnificativ calitatea dezbaterilor pe teme de politica economica in Romania. Si nu in ultimul rand ar intari cadrul institutional in procesul de formulare al politicilor economice. Decizii ca aderarea Romaniei la Uniunea Bancara Europeana sau intrarea in zona euro, de exemplu, trebuie sa se bazeze pe analize serioase care sa identifice costurile si beneficiile pe termen lung pentru economie. Intrarea Romaniei in zona euro in 2019, asa cum este gandita pe moment, ar fi prematura, datorita nivelului redus al dezvoltarii economice. La fel cum Romania ar trebui sa-si reconsidere orizontul 2016 de aderare la Uniunea Bancara Europeana, adoptand deocamdata o strategie de asteptare. Aceste decizii sunt fundamentate exclusiv ca factor de motivare politic pentru atingerea unor tinte, avand o tangenta redusa cu realitatea economica.
In lumea globalizata de astazi, socurile economice se manifesta cu precadere la nivel local iar intrarea intr-un club nu reprezinta neaparat un factor de protectie. Rolul politicilor economice autohtone in asigurarea unei rate de crestere economica superioare devine crucial. Iar pentru aceasta este o nevoie acuta de infiintarea unor structuri care sa sprijine acumularea de expertiza necesara formularii coerente si comprehensive a acestor politici economice.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Rabdare, ne luam avint:
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-18671799-pib-romaniei-creste-ritm-accelerat-urmatorii-2-ani-depasind-tarile-din-europa-emergenta.htm
este cumva vorba despre avantul prabusirea???
just curiosity…
Si, ginditi-va: rata de crestere a PIB al Romaniei a fost mai mica decit a celorlalte tari din UE, IN POFIDA imenselor ajutoare in fonduri europene nerambursabile !!! Nici macar aceste fonduri imense nu au reusit sa miste mare lucru in Romania de azi. Pentru ca mare parte din aceste fonduri au fost deturnate si s-au dus pe diverse vile si masini de fite !!! Citi bani au intrat in Transalpina, care se pare ca este un dezastru, si nu prea foloseste la nimic ?!
Dacă Transalpina n-ar fi existat, trebuia inventată. Nu aveți idee ce dispute acerbe sunt în UK pe tema superiorității Transalpinei față de Transfăgărășan și câți englezi vizitează România special pentru asta. Dpdv turistic e o lovitură excelentă, chiar dacă asta n-ar trebui să înlăture răspunderea penală pentru umflarea artificială a cheltuielilor cu drumul respectiv.
Creșterea inferioară ca valoare/procent, prin raport cu restul lumii avansate nu este o noutate… O spune clar și Bogdan Murgescu, în cartea sa „România și Europa”, în care analizează situația economică din spațiul românesc pe o perioadă de peste 5 secole (1500-2010), ajungând la concluzia că nu doar că n-am ajuns „Ioropa” din urmă, dar decalajul, rămânerea noastră în urmă față de „ei” a tot crescut…
Am indoieli serioase ca modelele economice se mai potrivesc etapei actuale de evolutie economica si sociala.
Dupa cum am indoieli si cu privire la realitartea si mai ales la semificatia statisticii.
Cred ca structura si perspectiva au ajuns sa prvaleze asupra indicatorilor cantitativi iar impactul cresterii ponderii IMM este dincolo de influenta cantiativa.
Spre exemplu, o crestere bazata pe fagocitarea perspectivei sau o crestere impulsionata din exterior, sau o crestere fara evolutia capitalului uman nu prea inseamna mare lucru.
Exista unele incercerti timide de re-scriere a teoritiilor economice, dar deocamdata nu stiu sa fie vreuna sufficient de avansata.
Provocarea de gandire este buna. Probabil ca nu este vorba doar de politici economice – o influenta mare o au stadiul de dezvoltare economica in care ne aflam:
– avem nevoie de investitii masive in toate domeniile de activitate -> crestere economica peste medie timp de cativa ani urmata de efect secundar in sensul opus in vreme de criza economica
– suntem o tara imatura din multe puncte de vedere, asadar la noi sunt foarte vizibile taierile de cheltuieli, crizele economice, avansul exportului sau al consumului, evolutia agriculturii.
Nu trebuie uitat ca in bugetul Romaniei avem cheltuieli sociale aproximativ fixe care depasesc 60%. Sau ca avem 500 km de semiautostrazi si zeci de mii de km de drumuri nationale si europene in stare proasta, ceea ce inseamna o pondere mare a cheltuielilor de intretinere masini, consum benzina si timp pierdut in orice cost final: cativa ani cu investitii masive si reparatii masive pot duce la o crestere masiva in economie datorita eficientei sporite, in timp ce anii fara investitii duc la eficienta mai mica si costuri sporite in a face orice.
In momentul de fata aparent ne aflam in situatia in care tindem sa crestem costurile pentru a face orice. Efectele nu trebuie sa se vada imediat: pe termen scurt sau in functie de conjunctura putem avea crestere economica pentru ca cresc cheltuielile imediate ceea ce poate insemna business suplimentar pentru anumite firme care se afla in domeniile favorizate (productie de energie, service-uri etc.), apoi, in lant, in alte domenii. Efectele pe termen mai lung pot duce la cresterea importurilor fata de exporturi pt. ca avand costuri fixe mai mari in a produce orice devenim mai necompetitivi.
Ideea unui consiliu nu este rea, dar ai cum?
Cred ca nu ar trebui sa fie neaparat formal acest consiliu – dar bine este ca el sa functioneze cumva, sub aripa cui o vrea…Poate sa fie si la BNR, sau BNR + MF daca pot sa functioneze impreuna…
Ceea ce ma intristeaza este ca dupa o idee excelent enuntata:
”Aceasta stare de fapt impune identificarea unor solutii atat pentru a ridica nivelul ratei de crestere economice in viitor cat si pentru a reduce amplitudinea ciclurilor economice de avant si prabusire. „
apare o derulare de actiuni atat de birocratice si pana la urma, pentru RO, dpmdv atat de fara sens.
Reformarea economica a RO ar trebui sa inceapa de la baza – sa asezam mai intai semintele, sa le lasam sa creasca cel putin 2-3 ani, timp in care sa avem grija de ele sa creasca sanatos, si mai apoi sa le dezvoltam… Este nevoie de capital si de resurse umane inteligente -ultimile cred ca mai exista si in tara – si mai este nevoie ca politicienii sa nu se bage in aceasta hora pentru ca sa nu altereze creasterea sanatoasa.Poate sa fie o crestere mica 2-3% dar sanatoasa sa fie…
Inteleg viziunea autorului, dar RO nu are inca institutii care sa apere economia de piata si de aceea nu se poate sa se construiesca economia de sus in jos. Este musai de construit economia de jos in sus si de aceea este asa de greu.
Ca si votul din NOv. 2014 venit poate relativ tarziu dupa vara lui 2012 aplicat fara mila clasei politice, fara ca politicienii sa inteleaga ce se intampla cu ei, tot asa si economia are nevoie de timp – cel putin 3 ani – si de un mediu lipsit de presiuni politice in care sa creasca…
Guvernul din RO nu isi intelege misiunea – are de hranit mafiotii si baronii locali.
Parlamentul are de aparat penalii sai – cum sa aiba timp pentru sustinerea unei economii de piata?
Justitia face ce poate – dar nu poate sa bage in puscarie jumatate din RO – cred ca se intelege de ce…
Politia il apara pe Ponta si sediul PSD-ului, de exemplu, nu are grija omului de rand.
Si atunci – care sunt institutiile statului care ar dori sa limpezeasca apele economiei in RO?
Mii de multumiri pentru articol.
Mult succes mai departe autorului!
Din pacate, un astfel de Consiliu nu poate fi numit decat politic. Daca va indoiti va rog sa va imaginati un grup de experti din care ar face parte simultan Hayek si Keynes… sau in spatiul mioritic, Cristian Paun si Cristian Socol :)