duminică, iunie 16, 2024

Despre Aleksandr Soljeniţîn: Atunci când cuvântul devine dinamită

Aniversăm un sfert de veac de la naruirea Blocului Sovietic ca efect al revolutiilor din 1989. Doi ani mai tarziu, in decembrie 1991, URSS inceta să mai existe. Cum scria istoricul Boris Souvarine, prietenul lui Panait Istrati şi autorul unei clasice biografii a lui Stalin apărută în anii 30, cele patru litere din numele oficial al statului întemeiat de Lenin în 1917 indicau patru minciuni: nu era nici uniune, republicile nu erau republici, ele nu erau sovietice (în sensul consiliilor, deci al democraţiei directe) şi nici socialiste (în sensul promovării nedemagogice a unei egalităţi sociale veritabile). Aceste lucruri trebuie rostite apasat, mai ales acum cand ne este dat sa fim martorii unor noi ofensive ale iresponsabilitatii stangiste si cand se poarta, din nou, campanii impotriva “renegatilor social-democrati”, spre a nu mai vorbi de demonizarea capitalismului liberal. Graţie lui Aleksandr Isaievici Soljeniţîn (11 decembrie 1918-3 august 2008), cuvântul Gulag a intrat în vocabularul curent ca sinonim cu universul concentraţionar comunist. Monica Lovinescu scria odată că dacă ar veni un nou potop şi ar trebui alese trei cărţi care să exprime catastrofa totalitară, acestea ar fi “Arhipelagul Gulag” de Soljeniţîn, “1984″ de Orwell şi “Zero şi infinitul” de Koestler. Într-adevar, Soljeniţîn a fost martorul suprem dintr-un veac al sârmei ghimpate, al terorii genocidare, al infamiei şi cruzimii duse la paroxism. A fost cel care a explicat că totalitarismul (comunist şi nazist) ar fi fost imposibil fără monstruosul ingredient ideologic.

Datorită lui Soljeniţîn, omenirea a aflat ce a însemnat supravieţuirea în lagărele staliniste. Cu un curaj extraordinar, el a ţinut piept imensului aparat poliţenesc al statului totalitar comunist. Când nu au mai ştiut cum să-l amuţească, când campaniile defăimatoare nu mai serveau la nimic, Leonid Brejnev, Mihail Suslov şi Iuri Andropov l-au expulzat. Din exil, Soljeniţîn a continuat să lupte împotriva minciunii, scriind cu o mistuitoare pasiune şi adaugând mii şi mii de pagini epopeii istorice a unei Rusii martirizate. A fost una din marile conştiinţe ale veacului douăzeci. A fost în egală masură un titan al literaturii ruse şi mondiale. Premiul Nobel, dezonorat prin decernarea sa unui Mihail Șolohov, scriitor candva de mare talent devenit apologet al stalinismului, a fost reabilitat în momentul când i s-a acordat lui Soljeniţîn. Mai târziu, într-o discuţie cu Susan Sontag, Iosif Brodsky, el însuşi laureat al premiului, insista că tot ce scrisese Soljeniţîn despre crimele comuniste era adevarat. Cărţile sale, între care “Primul cerc”, “Pavilionul canceroşilor”, “Roata roşie” (romanul monumental despre război şi revoluţie), “Viţelul şi stejarul”, “Arhipelagul Gulag” fac parte dintr-un tezaur nemuritor al adevărului şi demnităţii. Soljeniţîn însă nu a fost doar creatorul unui complex univers estetic, ci şi cel care a adus tema lagărelor în prim-plan, a demonstrat că utopia bolşevică era inseparabilă de distrugerea individului, de malaxarea conştiinţelor şi de distrugerea valorilor esenţiale.

Filosof al acţiunii disidente, Soljeniţîn a acuzat comunismul că este o dictatură a minciunii. Pentru el, ca şi pentru Nikolai Berdiaiev ori Lev Șestov, comunismul era înainte de toate o expresie a unui ateism neo-barbar. În 1967, adresându-se Uniunii Scriitorilor din URSS, Soljeniţîn cerea intelectualilor să refuze minciuna şi sa trăiască în adevar. Cuvintele sale au avut un ecou imediat la Praga unde scriitorii cehoslovaci (Vaclav Havel, Ludvik Vaculik, Pavel Kohout) şi-au exprimat solidaritatea cu marele romancier rus. Conceptul disident al libertăţii îşi afla originea în verticalitatea nedezminţită a lui Aleksandr Soljeniţîn. Nu este necesar să fii de acord cu toate poziţiile sale — profetismul îl putea duce uneori în direcţia unui naţionalism rus de orientare autoritară. Important este să i se recunoască umanismul profund şi devotamentul inoxidabil pentru cinste şi justiţie morală.

Trebuie amintit momentul 1963 când, cu aprobarea lui Nikita Hruşciov, revista “Novii Mir” condusa de Aleksandr Tvardovski a publicat nuvela “O zi din viaţa lui Ivan Denisovici”. A fost o clipă eliberatoare, o răscruce în istoria spirituală a Europei de Est. Pentru prima dată, într-o publicaţie oficială sovietică, se scria negru pe alb, cu deplină sinceritate, despre experienţa lagărelor staliniste. Se recunoştea, în fine, că sistemul era bazat pe teroare, spaimă şi violenţă. La vremea respectivă, cu excepţia Albaniei, România a fost singura ţară din Europa de Est unde nu s-a publicat în traducere nuvela lui Soljeniţîn. Cei care continuă să exalte “autonomismul” unor Dej (la sfirşitul vieţii) ori al unui Ceauşescu ar face bine să-şi amintească acest episod. “Ivan Denisovici” a schimbat busola literaturii din statele comuniste, a introdus o nouă matrice morală. Întreaga tablă de valori oficială era sfidată de această invitaţie la adevăr. Pentru că nu a îngenuncheat, pentru că a crezut în primatul spiritului, Soljeniţîn a învins un sistem care s-a visat etern. Cum a scris cândva George Kennan, nu există alt scriitor care să fi făcut atât de mult precum Soljeniţîn pentru demascarea despotismului totalitar. A fost supremul martor al acuzării.

Articolul de mai sus a aparut in revista online „LaPunkt”:

http://www.lapunkt.ro/2014/12/11/despre-soljenitin-atunci-cand-cuvantul-devine-dinamita/

Recomandare:

https://www.contributors.ro/global-europa/dialectica-deziluziei-%e2%80%9enovii-mir-si-destalinizarea-hru%c8%99ciovista/

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Ar trebui spus insa si ca Soljenitin este considerat, de oameni care nu pot fi acuzati de sentimente pro-comuniste, drept antisemit.

    Exemplul cel mai des citat este cartea „200 de ani impreuna”, publicata dupa intoarcerea din SUA in Rusia. In ea, Soljenitin nu se sfieste sa falsifice istoria, ca atunci cand pretinde ca din cei 22 de membri ai primului guvern de dupa revolutia din Octombrie, 3 erau rusi, unul armean, unul Georgian si 17 evrei. In fapt, primul Sovnarkom avea 15 Comisari, dintre care doar unul (Trotsky) era evreu.

    Antisemitismul lui Soljenitin a fost detectat si in carti scrise in timpul exilului (v. personajele Parvus din Lenin la Zurich si Bogrov din August 1914).

  2. O chestiune care m-a îndurerat profund cînd am aflat-o.

    După ce a uimit lumea cu talentul şi personajele sale, magnificul Burt Lancaster a dat în mintea copiilor: în 1978 şi-a pus mutra şi gura în slujba propagandei sovietice prezentînd un serial documentar (Războiul necunoscut, 20 de episoade) despre al Doilea Război Mondial. Producţiunea este atît de falsă încît în Occident a fost retrasă de pe micile ecrane la protestul unanim al istoricilor.
    Ca să vedeţi mai bine cum lucrează prostia îngemănată cu perversiunea, aflaţi că GRECIA, spre deosebire de restul ţărilor civilizate, l-a difuzat în 1980. ŞI DIN NOU ÎN DECEMBRIE 2010 ! Adică în plină criză. Adică într-o ţară membră a Uniunii Europene, la dezvăluirea greţoaselor minciuni economice locale, s-a răspuns cu radioactive minciuni bolşevice vechi de 30 de ani (prin televiziunea PARLAMENTULUI de la Atena).

    O, Socrate ! O, Platon !

    Şi tu măreţule Aristotel !

    Vai de filosofie ! Vai de logică !

    Vai de noi, contemporanii respectivei mişelii !

    Recapitulare:

    1973 – Tam-tam planetar: Arhipelagul GULAG de Alexandr Soljeniţîn este publicat în Occident.

    1978 – Cinci ani mai tîrziu: Războiul necunoscut ― Burt în rol de maimuţoi vorbitor.

    N-a citit cartea ? Și nici măcar n-a auzit de ea ?? Vai de geniul lui !

    Un om, care a jucat magistral pe textul lui Abby Mann, poate fi atît de neghiob încît să nu priceapă că lucrează pe post de cîrpă soioasă în slujba unui regim cel puţin la fel de odios ca cel înfierat în Proces la Nürnberg ?

    La corupere simplă nici nu îndrăznesc a gîndi ― ca să fiu sincer îl prefer idiot pe Lancaster- Janning.

  3. A fost cuvantul, dar si actiunea!

    Uneori actiunea inseamna simplu: sa rezisti -sa stai nemiscat, consecvent pe pozitia ta.

    Sigur ca este greu si nu reuseste oricine, dar cine nu incearca – de voie sau de nevoie – nu are nici o sansa de succes!

    In final nu pot sa trec cu vederea ca de fiecare data, mai devreme sau mai tarziu, comunismul/ socialismul ne aduce teroare, spaimă şi violenţă.

    SI toate acestea pentru ca vrea sa ne impuna sa fim toti egali si multumitii, in acelasi timp, in acelasi conditii..

    Uite ca nu se poate!

  4. In Romania trebuie sa renasca adevarata social-democratie(nu socialism marxist) care la noi a fost reprezentata de Titel Petresecu, partid pe care a incercat fara sa reuseasca dl Cunescu sa-l revitalizeze si care in final ca o carcasa goala de continut s-a umplut cu ajutorul lui Atanasiu cu continutul mafiot vopsit in social democrat al PDSR .

    Dlle Tismaneanu si toti ceilalti care veti citi: Putem numara pe degetele unei singure maini niste social democrati autentici cunoscuti in societatea romaneasca, pentru ca necunoscuti cred ca sunt destui ?

    Cat despre comunism(marxism-leninism cu toate variantele sale si incercarle de edulcorare) oriunde ar fi el incercat sa se aplice, prin insasi natura sa, lucru pe care l-am mai afirmat si explicat, secreta in mod sistemic si inexorabil dictatura, nelegitimitate si ilegalitate, culminand cu crima si nu orice crima ci crima impotriva umanitatii.

    • Cred ca veti fi de acord cu faptul ca bunicul meu Ion Flueras alaturi de Jumanca au fost adevarati social-democrati si totodata patrioti . Fiind anti-comunisti au platit cu viata idealul lor !

  5. Este un caz special… pe cât de precis și consecvent a criticat sistemul sovietic, pe atât a rămas un suporter loial al naționalismului și ortodoxismului rus. Chiar după ce a petrecut decade întregi în Germania și Statele Unite.

  6. Admin,
    Chiar daca asa este construit situl, cred ca nu e in regula ca daca cineva este foarte prolific penultimul sau articol sa dispara aproape total de la vedere

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. In 2024 editura Humanitas i-a publicat un nou volum cu titlul „Aventura ideilor".Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro