Alfabetul extremist: Anticapitalism, antiliberalism și antisemitism

Mi se pare ca afirmatia Dlui Poenaru nu poate fi calificata drept „o ineptie”, fara a analiza mai atenta a scrierilor anticomuniste. De exemplu, anticomunismul raposatului istoric Buzatu era, cat se poate de clar, antisemtism. Numarul celor care si-au „sublimat” antisemitismul in anticomunism este urias.

Mai trebuie spus ca acest lucru a fost alimentat de insistenta unor istorici ai comunismului de a indica originea evreiasca a unor comunisti de frunte, fie direct, fie indicand numele „adevarat” al acestora.

Categorizarile astea nu sunt asa clare.
Asistam intradevar la o schimbare, la o contestare globala a modelului de democratie-liberala american, la aparitia unor noi „lider-maximo” ca Putin, Erdogan, Orban, Modi (India, Hindu nationalism) sau Shinzo Abe ce remilitarizeaza Japonia.

Dar e Putin „anti-capitalist” ? N-as crede, Rusia functioneaza ca o mare corporatie pe piata globala de resurse iar Putin si-a declara repetat sustinerea pentru statul Israel (un stat identitar etno-religios prin definitie).
Erdogan patroneaza de mai bine de un deceniu o dezvoltare economica exploziva a Turciei, una bazata pe capitalism si investii straine dar are o atitudine anti-Israel.
Modi e mare simpatizant al statului Israel, a negociat si a asigura investitii israeliene in regiunea pe care o conducea pana s-a ajunga PM…Nu e clar insa daca va fi si pro-american, iar nationalismul lui mai curand va vrea sa faca India o forta internationala a carei interese vor intra in conflict cu cele ale US.
Orban e un nationalist si un conservator ce tolereaza anti-semitismul extremei-derepte (Jobbik) dar politicile lui Orban n-au nimic de a face cu socialismul lui Marx ci cu incercarea de il imita pe Putin, de a transforma Ungaria intr-o corporatie condusa cu mana forte ce va fi mai competitiva pe plan regional.
Abe ? mai curand o imagine in oglinad a lui Xi Jinping..nici unul nu va incuraja vre-o revolutie proletara.

Nu as fi intervenit daca as fi avut certitudinea ca ceea ce citesc nu este o greseala. Un sistem este totusi un sistem, o ideologie, la fel, despre niciuna nu putem spune ca Fukuyama ca ar fi un sfarsit al istorie, un monosistem si o monoideologie sunt, totusi, perisabile. Nu gasesc niciun argument valid de a lega o religie, oricare ar fi ea, de un singur sistem sau de o singura ideologie. Poate este o profunzime pe care nu o patrund.

Iată că în secolul XXI a apărut un nou termen care înglobează oarecum toate cele trei „virtuţi” caracteristice extremismului secolului XX. Acest termen se numeşte antiamericanism.

…si iata domnule profesor cum am avut dreptate…Mai acum vreo doua zile spuneam ca harvard-ul e un hub marxist, legat de asteptarile dvs, vis-a-vis de d-na ministru, absolventa de harvard
Iata ce a facut absolventul de harvard obama, a legitimat un regim criminal, regimul castro.

Interesant, nimeni nu le-a pus comunismul in carca fanarotilor (Scarlat Callimachi).
In ce priveste administratia Obama, ea reprezinta Partidul Democrat, neo-comunist prin definitie. Nu e vorba de rasa sau religia domnului Obama – Carter si Bill Clinton n-au fost mai buni, si nici Hillary Clinton nu va fi mai buna, daca se va alege. E vorba de o incercare mai subtila de a ajunge la schimbarea constiintei umane, nu dintr-o data cum voisera Lenin si Stalin, ci incetul cu incetul.
Proaspat ales, Obama a si primit Premiul Nobel pentru pace (pe care-l primisera mai inainte cei trei magnifici, Rabin, Peres si Arafat). Spre deosebire de susmentionatii, care reusisera mai inainte sa asasineze ceva evrei, Obama nu apucase sa faca, ca presedinte, absolut nimic. Dar, pentru Camera Obscura care trage sforile, insasi alegerea lui reprezenta un succes.
„1984”, pare-se, a esuat; ce parere aveti despre „Brave New World”?

Desi credeam ca nu ma mai surprind multe, tonul extremist al multor comentarii la acest articol a reusit s-o faca. S-o luam pe rand, de jos in sus.

1. Normalizarea relatiilor cu Cuba este, contrar spumelor facute la gura de neoconii din Congres, potential cea mai benefica (pentru SUA si nu numai) miscare de politica externa a administratiei Obama, un domeniu in care a avut destule ratari pana acum. Astfel nu doar privezi regimul Castro de scuza nr. 1 pentru lipsa reformelor democratice (inclusiv in ochii propriului popor), dar mai si deschizi o piata extraordinara pentru investitii americane, omori din fasa aparitia oricarui avanpost rusesc, dai o mare lovitura regimului Maduro din Venezuela, iti imbunatatesti relatiile cu mai toate statele sud- si central-americane si atragi de partea ta votul latino-american (chiar daca pierzi cativa imigranti cubanezi), punandu-i pe republicani in pozitia de a se opune majoritatii comunitatii Latino din SUA, aparand un embargo care exista de dinainte de a se naste multi dintre ei.
Iar americanul de rand va avea din nou acces la Cohiba, Havana Club si o destinatie turistica ieftina si dezirabila, ceea ce nu cred ca-l va face mai nefericit in vreun fel. Cei care cred ca aceasta miscare va duce la scaderea presiunii pentru reforma asupra batranilor frati Castro se inseala, va avea exact efectul opus.

2. Termenul de „antiamericanism”, pe care distinsul comentator de mai sus incearca sa-l echivaleze cu extremismul. Oare cand vom avea decenta sa recunoastem ca o parte importanta din cei ce se declara anti-americani au de fapt o problema cu politica externa americana? Cel mai evident exemplu apare din comparatia intre Europa si America Centrala si de Sud. In Europa (mai intai de Vest, apoi dupa caderea URSS si de Est) America a avut o influenta extraordinar de pozitiva, de la implicarea in cele doua razboaie mondiale, planul Marshall, sustinerea pentru crearea UE si sustinerea extraordinara pentru reforma in Europa de Est dupa colapsul sovietic.
In America de Sud si Centrala, SUA a reprezentat mult timp (mutatis mutandis) ceea ce a reprezentat URSS pentru statele din Blocul Estic. In special dupa revolutia cubaneza, de frica extinderii comunismului in America de Sud si pentru protejarea unor interese economice (remember United Fruit) SUA a adus si mentinut la putere regimuri fasciste prin lovituri de stat si interventii brutale. Guatemala in 1953, juntele din Brazilia, Chile in 1973, regimul Strossner in Paraguay si in special infama Operatiune Condor, ai caror zeci de mii de morti se datoreaza politiei politice bine antrenate la School Of The Americas in Columbus, Georgia. Aventurile americane din Orientul Mijlociu si sustinerea unor regimuri dictatoriale din jurul lumii au creat la randul lor destul anti-americanism.
Fara a da o lista enorma de exemple, exista multi anti-americani care nu au nici o problema cu poporul american ci cu politica externa a elitelor americane. Exista la fel de multi care AU o problema cu poporul american si cu valorile sale, iar impotriva lor trebuie sa luptam cu totii, ca aliati ce suntem. Insa a spune ca anti-americanismul e sinonim pentru ura impotriva poporului evreu, respingerea completa a capitalismului sau anti-liberalismul este fie o eroare intelectuala grosiera, fie propaganda desantata. Argumentul „They hate our freedoms” trebuie abandonat si inlocuit cu intrebarea sincera „What is it they hate about us?”.

3. Sunt in mare parte de acord cu Dl. Tismaneanu in ceea ce priveste increngatura de-a dreptul spurcata dintre anti-liberalism, antisemitism si anti-capitalism, precum si efectul de potentare reciproca al diferitelor tipuri de extremism. In anul 2014, a echivala anticomunismul contemporan cu antisemitismul interbelic denota fie ignoranta, fie rea-vointa, fie amandoua.

Insa as adauga ca de prea multe ori (insa nu si in cazul de fata, al domnilor Poenaru si Rogozanu) termenii de „antisemit” si „anticapitalist” sunt folositi ca o maciuca numai buna de dat in cap celor ce au critici legime la adresa statului israelian sau a sistemului capitalist modern. Absolutizarea nu duce niciodata la nimic bun.

Ca sa dau un exemplu personal, ma opun politicilor statului evreu in teritoriile ocupate, consider ca regimul impus palestinienilor se apropie periculos de mult de Apartheid, sunt de parere ca extremistii evrei (ultra-ortodocsi si nu numai) au obtinut mult prea multa putere, sustin miscarea BDS (Boycott, Divestment and Sanctions), sunt de acord cu recunoasterea Palestinei ca stat in interiorul granitelor din 1967 si cred ca sustinerea neconditionata a SUA pentru statul evreu, departe de le face un bine, cauzeaza nenumarate probleme, impiedicand aparitia unor reforme autentice si deteriorand imaginea SUA in lume. In ochii unor oameni aceste convingeri ma califica pentru eticheta de antisemit, as fi curios daca si in ochii d-lui Tismaneanu.

De asemenea, intre anti-capitalismul unui ideolog marxist si anti-capitalismul unui sustinator tipic al miscarii Occupy e diferenta cer-pamant. Capitalismul nu este venit din ceruri odata cu Chivotul Legamantului si nici nu reprezinta vreun panaceu pentru problemele societatii moderne. Inegalitatea veniturilor in crestere continua, distrugerea mediului inconjurator, coruperea din interior a mecanismului democratic (Citizens United e un exemplu tipic), cenzura corporatista, abuzul sistemelor de patente si proprietate intelectuala, colapsul sistemului financiar (pentru care nici un CEO n-a facut macar o zi de puscarie), atacul capitalului transnational asupra guvernelor si sistemelor legale ce le stau in cale (clauza ISDS din TTIP) sunt tot atatea motive de protest si revolta impotriva unui sistem care refuza cu incapatanare sa se reformeze si ai carui apologeti continua sa sustina, ignorand un munte de dovezi, ca singura cale de a opri tendinta naturala de transformare a capitalismului in capitalism de cumetrie (sau crony daca preferati) este reglementarea sa.

Imi cer scuze, dar cand am scris ” ai carui apologeti continua sa sustina, ignorand un munte de dovezi, ” – am vrut sa scriu „continua sa ignore un munte de dovezi ca”. Viteza :)

Antiliberalism? Nu stiu ce inseamna liberalismul, cu atat mai putin a fi anti el.
Antisemitism? Inteleg ca semitii ar fi un neam sau ceva: a fi impotriva unui neam e in primul rand ridicol, apoi futil.
Anticapitalism? Ei, aici stiu si eu ceva. Domnule Tismaneanu eu nu i-am citit pe cei care ii recomandati lui Florin Poenaru: nu am timp, si nu va ascund, sunt sigur ca unii ma vor plictisi. Uitati insa, de ce eu stiu ce e capitalismul (si deci si anticapitalismul) iar dvs. nu: astazi am asteptat sa-mi intre niste bani in cont pe un produs de mecanica grea care a fost deja livrat pentru a putea da salariile la angajati. Banii care trebuia sa-i primesc urmau sa-mi si deblocheze conturile fiindca statul s-a gandit ca in cei 5000 de lei datorie stau marile averi asa ca mi-a poprit conturile. In acelasi timp, sora mea mi-a spus acum 2 zile ca banca ii va executa apartamentul fiindca a avut intarzieri repetate la plata unui credit cu care a incercat sa faca o afacere care s-a dovedit falimentara. Vedeti de ce eu stiu ce-i capitalismul? Fiindca astept bani sa dau salarii si nu-i primesc de la un om caruia i-am facut si discount (cat urasc cuvantul asta) numai sa mi-i dea pana azi; fiindca traiesc intr-o presiune psihologica cauzata de lipsa banilor; fiindca zi de zi sunt obligat sa fiu in logica violator sau violat: pot sa dau faliment maine si sa ma angajez la multinationala sau sa strang din dinti si sa fiu anuman. Deci, eu sunt capitalist, eu stiu ce e aia, si tot eu urasc din talpi pana in par capitalismul. Eu nu va propun iluzii, economii ale darului, va spun ca inainte de a face alaturari stupide sa stiti despre ce vorbiti. Sau poate dvs. va place capitalismul fiindca aveti succes. Sunteti bestseller, nu-i asa? Cum zice prietenul dvs. Gabriel Liiceanu, ati facut fata ‘provocarilor libertatii’. Si eu fac fata dle. Tismaneanu: calc pe tot ce inseamna moralitate doar pentru a nu fi violat, accept sa fiu violator, capitalist. Dar nefericitul care mi-a spalat masina cat timp am scris eu asta pe smartphone nu face fata.