Încep prin a spune că mi se pare incredibil că în România se discută atât de mult despre înţelesul libertăţii de expresie, când ştim cu toţii că lupta pentru libertate de expresie încă nu s-a terminat şi face victime în ţările pe care le considerăm nedemocratice. Când Putin asasinează sau încarcerează jurnalişti sărim toţi să denunţăm abuzul şi dictatura; când jurnalişti sunt asasinaţi de nişte terorişti antrenaţi în taberele Al-Qaida din Yemen şi Siria începem să relativizăm, să punem limite, altele decât cele legale. Am auzit chiar argumente halucinante de genul „libertatea de expresie este o formă de corectitudine politică”, nimic mai mult, „a se slăbi cu eroii”. Cei care spun asta probabil nu ştiu că libertatea de expresie este o valoare europeană fundamentală, asumată ca atare în Tratatul Uniunii Europene, în Convenţia Drepturilor Omului şi în Constituţiile ţărilor membre. Aparent e simplu, de la revoluţia franceză încoace, să vorbim despre drepturi şi libertăţi, dar Carta Drepturilor Fundamentale a fost trecută în tratatul de la Lisabona abia în decembrie 2009. Iată că parcursul nostru, ca europeni, nu este atât de lin şi drept cum ne-am aştepta, dacă tot avem o identitate comună şi valori comune. Discuţiile din România cauzate de evenimentele tragice de la Paris, cu cele două percepţii despre înţelesul libertăţii de expresie (poţi spune ce vrei oricui vs. trebuie să existe limite) denotă că nu stăm bine nici cu identitatea, nici cu valorile comune.
Art. 11 din Carta Drepturilor Fundamentale spune că: „Oricine are dreptul la libertatea de expresie. Acest drept include libertatea de a avea opinii şi de a primi şi a transmite informaţii şi idei fără interferenţa autorităţilor publice şi indiferent de graniţe. Libertatea şi pluralismul media trebuie respectat.”1
Aşadar, în statele membre ale Uniunii Europene, nicio autoritate nu poate interveni şi limita libertatea de expresie peste ce s-a stabilit în tratatul Uniunii. Mai departe, in alineatul 2 Carta Europeana a Drepturilor Fundamentale se referă la respectarea pluralismului şi a libertăţii media, adică, în traducere în limba română pentru cei mai pretenţioşi: orice publicaţie media are dreptul să publice orice; mai mult decât atât, interzicerea sau limitarea oricărei media este împotriva libertăţilor şi valorilor europene stabilite şi agreate în tratat. Pe scurt, Mircea Badea are dreptul să se manifeste liber, iar interzicerea sau limitarea lui, a lui Radu Banciu (mai nou), a Antenelor, a lui Dan Diaconescu sau orice fel de media liberă este non-european, nu reflectă aceste valori îndelung cumpănite, gândite şi ulterior ratificate, un proces de care a durat câteva decenii, dacă ne gândim că Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a intrat în vigoare în 1953-2. De asemenea, atacurile şi îngrădirea libertăţii de exprimare a publicaţiilor care nu se încadrează în mainstream, care pot fi acuzate de extremism, islamofobie, antisemitism, rasism, xenofobie este de asemenea interzis. Singurul instrument legal de limitare a unor astfel de publicaţii este legea penală sau civilă, după caz, şi Constituţia. În România, noul cod civil protejează demnitatea, reputaţia şi viaţa privată a persoanei, iar noul cod penal sancţionează instigarea la discriminare (art. 317), împiedicarea libertăţii cultelor (art. 318), răspândirea de materiale obscene (art. 325 – „Fapta de a vinde sau răspândi, precum şi de a confecţiona ori deţine, în vederea răspândirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă”). Aşadar, nu avem motive să limităm altfel decât legal libertatea de expresie, iar cei care se simt ofensaţi au mijloacele legale la dispoziţie pentru a se apăra.
Dincolo de disputa noastră internă oarecum irelevantă, evenimentele tragice de la Paris ne obligă să ne uităm la cauze, motive, explicaţii şi dacă se poate să găsim şi soluţii. Din păcate, încă este relevant să reluăm vechile obsesii legate de colonialism şi revolta celor colonizaţi; trăim într-0 lume globală în care amestecul de populaţii, rase, etnii şi religii era şi este inevitabil. Poziţiile extremiste contra musulmanilor, în totalitate şi fără nuanţe, şi împotriva religiei şi civilizaţiei islamice sunt, iarăşi, profund contra-productive şi nu vor aduce o soluţie, ci vor genera un răspuns la fel de intolerant. Mai mult decât atât, nu putem ignora existenţa unor comunităţi mari de musulmani în ţările europene (cea mai mare fiind în Franţa, 7.7% din totalul populaţiei3). La nivelul politicilor publice, aceşti oameni există şi nu pot fi alungaţi din Europa, ci trebuie luaţi în considerare. Cum, rămâne problema fundamentală.
Politicile multiculturale din ţările europene au încercat diferite abordări: Franţa a negat existenţa oricărei minorităţi, nu a acceptat religiile în spaţiul public, declarând-se stat laic, secular; Marea Britanie a avut o abordare diferită şi a recunoscut toate comunităţile, dându-le dreptul de a se manifesta conform culturii şi religiei lor în spaţiul public. Aşadar două modele fundamental diferite, însă niciunul de succes. Atentate au avut loc în ambele ţări, crime pe motive religioase au avut loc în ambele ţări (musulmanul britanic care a căsăpit un soldat britanic pe stradă, cu cuţitul, in decembrie 2013.)4 Enclavizarea comunităţilor de musulmani s-a făcut programatic în Franţa (în afara oraşelor) şi spontan în Anglia (zonele rezidenţiale fiind părăsite treptat de albi). Într-un studiu făcut de britanici s-a arătat că foarte puţini cetăţeni britanici de altă etnie sunt ataşaţi ideii de britanicitate (Britishness), şi anume englezii, galezii, din ce în ce mai puţin scoţienii; minorităţile etnice cu cetăţenie britanică s-au diferenţiat net de englezi, şi au identificat spiritul britanic cu colonialismul şi exploatarea.5
Asasinatele care au loc – şi care se vor înmulţi – în ţările care au comunităţi de musulmani au legătură profundă cu evenimentele globale pe care aceste comunităţi le asociază unui nou tip de colonialism şi de aroganţă (intervenţia UK în Iraq, a Franţei în ţări africane) care vine pe un fond de frustrare şi inferioritate deja resimţite în ţările de adopţie. La acest lucru se adaugă tensiunea permanentă în care musulmanii la a doua sau a treia generaţie trăiesc în ţările de adopţie, fracturaţi interior între regulile stricte impuse de familie şi comunitate şi libertatea şi tentaţiile unui stil de viaţă occidental. Felul în care unii se adaptează ţine mult de propriile alegeri, dar şi de contextul social în care se mişcă: cu cât sunt mai frustraţi şi izolaţi, cu atât sunt mai violenţi.
In ciuda a ceea ce se spune, Islamul s-a dovedit extrem de atent la schimbare şi modernizare, şi anume la noi tipuri de armament, comunicare şi tehnologie. Din păcate, reformiştii intelectuali din ţările musulmane au rămas o minoritate. E surprinzător să constatăm că în vreme de islamiştii fundamentalişti cer instaurarea Sharia în ţările vestice, reguli stricte şi obedienţă totală faţă de clerici, comunică pe platforme moderne şi trimit instigări la ură şi jihad pe twitter. Pe de altă parte, reluarea discursului anti-colonial şi exacerbarea lui în contextul conflictului israeliano-palestianian este doar o agendă anti-occidentală a unui islam politic, care a eşuat o reformă internă, de modernizare şi adaptare ideologică la vremuri şi a fost preluat de către cei ostili schimbării, care duc această agendă mai departe printr-un singur instrument: violenţa organizată. Statul Islamic, am mai scris despre asta, reprezintă cea mai serioasă ameninţare la adresa democraţiei şi a securităţii vestice. Atacurile cibernetice ale acestor islamişti fundamentalişti blocaţi într-un cod medieval al sharia, dar extrem de modernizaţi tehnologic vor continua, pentru că liderii violenţei organizate în noul terorism sunt oameni instruiţi în vest, cu metode, gândire şi instrumente occidentale pe care acum le folosesc cu succes contra noastră. Tinerii debusolaţi din suburbiile şi enclavele vestice sunt carne de tun şi instrumente în dinamitarea occidentului din interior.
Care sunt aşadar lecţiile asasinatului Charlie Hebdo?
1. Am văzut cum doi musulmani francezi au putut fi eroi, iar trei musulmani francezi au fost terorişti. Asta ar trebui să ne dea de gândit: aşadar Ahmed, poliţisul ucis şi Lassana Bathly, musulmanul originar din Mali care a salvat câţiva ostatici în magazinul evreiesc pot fi francezi buni şi pot împărtăşi spontan valorile occidentale, dar cei doi fraţi terorişti nu. De ce oare? Mi se pare evident că avem o minoritate de tineri debusolaţi extrem de uşor de cooptat de reţelele teroriste. Ei trebuie urmăriţi şi monitorizaţi permanent de serviciile franceze – ceea ce s-a dovedit că n-au făcut-o – şi evitată de acum încolo auto-convingerea că nu trăim sub un pericol permanent.
2. Controlul ieşirilor şi întrărilor din/în ţările europene trebuie să se schimbe. Generozitatea europeană care a plecat de la supoziţia că suntem o mare familie europeană liberă a fost profund zdruncinată. Europa nu îşi poate permite, datorită generozităţii, ca proprii cetăţeni radicalizaţi în Siria şi în alte tabere al-Qaida să circule liber prin Europa. Asta este o veste proastă pentru noi ceilalţi, dar este inevitabilă.
3. În ciuda demagogiei şi falsului, este bine că liderii europeni au arătat solidaritate şi front comun împotriva intimidărilor fundamentaliştilor şi fanaticilor, împotriva imamilor şi clericilor musulmani care vor sharia în Europa. Este fabulos şi extraordinar că cetăţenii simt singuri ce trebuie să facă şi au ieşit spontan în număr impresionant. Este extraordinar că cetăţenii liberi au devenit atenţi la ceea ce se întâmplă cu noi şi pe glob şi la conexiunea dintre evenimente. Apolitismul şi apatia civică trebuie să dispară, dacă vrem să ne apărăm valorile şi libertăţile.
4. Libertatea de expresie trebuie continue şi ar fi minunant să fie asumată de cât mai multe publicaţii şi jurnalişti. Caricaturiştii Charlie Hebdo erau ireverenţioşi cu toate religiile, poate pentru că religia lor (în creştere în Europa) era ateismul. Poate că e momentul să reconsiderăm cât de inteligent este pentru noi, ca civilizaţie, să renunţăm atât de uşor la creştinism şi să îmbrăţişăm alte tendinţe pe cale să devină religii (veganismul, ateismul, alcoolismul – în Anglia, o emblemă culturală britanică deja, cu simboluri proprii – vinerea băutului în exces – Mad/Black Friday). Poate că e inteligent şi un instinct de conservare util să fim mândri că suntem creştini, adică toleranţi, deschişi la minte şi inteligenţi şi să ne purtăm ca atare. Până la Charlie Hebdo era cool să fim anti-creştini, noi împotriva noastră (iar în contextul acesta mi se pare relevant ce spune fostul ateu Michel Houellebecq în ultimele sale romane şi în interviul din The Paris Reviw Interview6 despre religie).
5. Lecţia cea mai importantă, aşa cum văd eu lucrurile: libertatea adevărată de a ne exprima opiniile şi convingerile, fără frică şi cu fermitate. Sancţiunea va fi întotdeauna dezgustul, ridicolul, aprobarea sau dezaprobarea semenilor noştri, în cel mai rău caz un proces în instanţă.
Cred că este extrem de important acum să fim fermi cu valorile noastre, să le afirmăm la fel de ferm (indiferent dacă vom fi etichetaţi islamofobi sau rasişti sau xenofobi sau cum vom fi) împotriva celor care vor să ne intimideze cu violenţă şi atrocităţi, şi anume jihadiştii, fundamentaliştii, teroriştii, islamul radical. Vestea bună este că violenţa extremă a Islamului radical, prin Statul Islamic, Boko Haram şi alţi jihadişti globali înseamnă un singur lucru: deocamdată islamul politic este un eşec, o ideologie falimentară şi violentă. Să nu îi lăsăm să profite de pluralismul şi toleranţa noastră pentru a-şi impune agenda lor anti-occidentală: sharia şi anularea drepturilor omului şi a tuturor valorilor occidentale. Mai mult decât atât să nu le permitem să ne oblige să trăim cu frică, cu teama de a trăi sau de a ne exprima convingerile, indiferent cât de ireverenţioase.
NOTE_________
1 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:en:PDF
2 http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf
3 http://time.com/3658801/5-facts-that-explain-the-charlie-hebdo-attack/
4 http://uk.reuters.com/article/2014/02/26/uk-britain-soldier-idUKBREA1P1KG20140226
5 http://www.ethnos.co.uk/pdfs/9_what_is_britishness_CRE.pdf (p.32)
6 http://www.theparisreview.org/blog/2015/01/02/scare-tactics-michel-houellebecq-on-his-new-book/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
ironia (si ipocrizia) pentru cei care analizeaza acum libertatea de exprimare acuzind ca ziaristii francezi au depasit limitele, se observa cind vitupereaza impotriva a ceea ce se numeste legea Big Brother.
Cind condamni prea marea libertate in exprimare, dar esti impotriva identificarii cartelelor pre platite, ceva nu se leaga.
Statul sa nu imi restrictioneze mie libertatea opiniilor nici prin legi, dar altora nu legile li se aplica, ci kalasnikovul. Si e in regula.
Felicitari pentru articol. Punctul pus pe i, cu claritate si fara infierbantare.
Si eu cred ca civilizatia occidentale trebuie sa-si regaseasca vigoarea, sa se redinamizeze si sa-si cultive valorile pe care s-a cladit, inclusiv crestinismul. Sunt crestin prin traditie mai mult decat prin credinta, dar recunosc valoarea sociala normativa a religiei. Samuel Huntington spune ca, dintre toate elementele definitorii ale unei civilizatii, religia este cel mai important, mai definitoriu.
Nu incerc sa fac apologia religiei, dar cred ca, in ciuda corectitudinii politice si a altor curente care au erodat rolul sau, este important sa ii gasim un rol mai vizibil in societatea de azi, incepand cu a recunoaste contributia sa la definirea civilizatiei euro-atlantice (unde includ si Australia).
Europa trebuie sa inceteze ca, prin corectitudinea politica si alte abordari artificiale, sa-si puna cenusa in cap pentru episodul colonial sau cel expansionist din istoria sa. Aceasta abordare cred ca nu a facut decat sa mascheze tot o atitudine de superioritate autosuficienta in deceniile de aur de dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Afirmarea a ceea ce esti nu inseamna ca astfel cauti un conflict cu cei diferiti fata de tine. Constiinta propriei individualitati este cred necesara pentru conservarea esentialului civilizatiei euro-atlantice si nu inseamna, inca o data, un conflict apriori cu cei care sunt diferiti.
Pana la urma, sa nu fim ipocriti: toti imigrantii, la prima generatie sau nu, au venit in Europa atrasi tocmai de beneficiile acestei civilizatii. De ce nu s-au dus in China sau in India? De ce refugiatii din Siria din vapoarele salvate de marina italiana s-au indreptat spre Europa si nu spre Arabia Saudita sau Iran, in fond tari unde nu se dau lupte?
De aceea, cei care vor sa beneficieze de binefacerile acestei civilizatii trebuie sa respecte valorile ei de baza. Daca te primesc la mine acasa, respecti regulile casei, pentru ca esti la mine acasa, nu pe strada.
Aceasta civilizatie va supravietui doar prin aderenta la si cultivarea valorilor sale. Unii ar putea spune ca aceasta este o abordare apocaliptica, prea pesimista. La aceasta englezul zice: „hope for the best and prepare for the worst”. Banuiesc ca nici romanii, dupa o mie de ani, nu-si inchipuiau ca vor disparea ca imperiu si civilizatie dar iata ca s-a intamplat.
Poate unele remarci pot parea contondente pe alocuri, dar o probleme ca acelea de mai sus necesita o reflectie deschisa, fara falsa pudoare si corectitudine politica.
Reiau recomandarea unor lucrari de referinta care ating aceste probleme:
http://en.wikipedia.org/wiki/Clash_of_Civilizations
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Origins_of_Political_Order
Cred ca fondul problemei este libertatea. Violenta clamata ca libertate nu este libertate. Pentru a decela corect trebuie sa nuantam. Sa vedem ce e una si ce e alta. Libertatea este cea mai de pret valoare umana. Ajungem sa intrupam libertatea cand nu ii constrangem pe altii. Libertatea inseamna inclusiv posibilitatea de a gresi, posibilitatea de a cadea din Rai. Fara opus, fara greseala libertatea nu ar mai exista. Putem deci alege. Asta e marea valoare a libertatii: capacitatea omului de a alege. Infierand greseala, emitem judecati si devenim violenti. Aderand la etichete si infierand conditionarile unor oameni impunem constrangeri. Ne erijam in judecatori si ne cream baricade. In fata identificarilor religioase, etnice, unioniste, statale sau cu valori pe care nu le traim apare intoleranta fata de CEILALTI. Asa apare supravegherea in masa si lupta impotriva semenilor. Mediul in care nu se greseste, in care nu poti sa alegi, in care s-a ales pentru tine si in care greseala este intampinata de corectia celorlalti semeni fie prin oprobiul public fie prin executie este o inchisoare. Tortionarii isi asteapta victimele si victimele isi cauta tortionarii.
Sacrificiul de sine si abandonul in fata violentei si inconstientei semenilor este supremul act de iubire si libertate. Iertarea celor care au gresit cand acest lucru pare imposibil este iubirea neconditionata pentru oameni. Mansoor, sfasiat in bucati in fata multimii striga si rade: nu Ma puteti omora. Iisus pe cruce cere iertarea calailor: Iarta-i Doamne caci nu stiu ce fac!
Cu tot respectul fata de autoare, nu sunt de acord cu concluziile asumate.
Atata vreme cat avem de a a face cu o ciocnire a civilizatiilor si diferente culturale care duc la pierderi de vieti, abordarea pentru astfel de situatii pentru viitor trebuie sa fie extrem de pragmatica, si tine efectiv cont de realitatea din teren, nu de cea pe care o vrem noi sa fie.
Astea sunt faptele:
1. Oameni nevinovati si-au pierdut viata pe seama unor caricaturi la adresa unor simboluri religioase musulmane.
2. Oameni nevinovati o sa continue sa isi piarda viata daca nimic nu se schimba. Nici o parte nu renunta la ce cred ei ca este drept.
3. In tarile musulmane conservatoare, defaimarea sau discreditarea religiei musulmane se pedepseste foarte grav (lovituri de bici sau chiar moartea). Abandonarea religiei islamice se pedepseste in Arabia Saudita cu inchisoare pentru apostazie. In Iran, pentru sfidarea principiilor religiei musulmane pedeapsa este moartea prin spanzuratoare. Deci majoritatea musulmanilor conservatori nu privesc cu ochi buni caricaturile cu profetul Mahomed, cand religia lor le si interzice orice fel de imagine a profetului. Sunt in stare de martiriu pentru ceea ce cred si nimic nu o sa schimbe asta.
Intrebarea fundamentala care se pune este urmatoarea. Merita o varsare de sange pentru ca pe de o parte niste inconstienti vor sa isi exerseze dreptul lor la de exprimare la extrem, iar pe de alta parte niste fundamentalisti religiosi sunt in stare sa omoare pentru imaginea profetului lor?
Raspunsul este un puternic NU.
Care sunt caile de rezolvare a unui astfel de conflict de civilizatii?
1. Limitarea dreptului de expresie este de neacceptat.
2. Izolarea internationala nu o sa duca nicaieri. Si SUA a incercat sa se izoleze dupa 9/11 si iata, am avut atentate islamiste la maratonul de la Boston doi ani in urma si altele se pregatesc.
Intr-o lume tot mai globala, solutiile de mai sus nu merg.
Un singur lucru ar merge in conditiile unui stat de drept. Libertatea de expresie nu poate fi suprimata. Insa daca duce la pierderi de vieti nevinovate, autorii morali (cei care au provocat scandalul) pot fi judecati pentru crime de incitare la ura religioasa si chiar accesorii la crima, in conditiile in care libertatea lor de exprimare a dus prin deviere la o crima odioasa. Pentru prima ofensa de felul respectiv (de exemplu prima caricatura defaimand pe Mohamed) ar putea scapa cu suspendare (nu au stiut ca ceea ce fac poate provoca o astfel de reactie). Dupa aceea, oamenii or sa fie preveniti ca gura (sau creionul mare) mare poate duce la puscarie daca cineva are de suferit.
Daca o astfel de apropiere de tematica respectiva se face cum trebuie, cand cineva va desena o caricatura ofensatoare va trebuie sa se gandeasca foarte bine la consecinte si o sa se cenzureze singuri stiind ca daca un singur om nevinovat o sa isi piarda viata sau integritatea corporala pentru ceva care ei au provocat cu buna stiinta, or sa ajunga la puscarie.
Numai in registrul asta se poate rezolva situatia cu crimele islamiste (creand legislatie speciala impotriva discursurilor promovand sau provocand ura sau actiuni extreme).
Aici nu se mai pune vorba de caricaturistii care stiau la ce se expun. Si-au mai pierdut viata unii care nu aveau nimic de a face cu caricaturile respective, cum ar fi politisti sau pur si simplu oameni care s-au nimerit sa fie la locul nepotrivit si timpul nepotrivit.
Haideti sa renuntam la limbajul asta al civilizatiilor ca este empiric neadevarat si periculos politic. Huntington a fost criticat si demascat ca problemtic deja din anii 90. Daca continuam cu discursul asta care vede civilizatiile ca blocuri uniforme, monolitice si fixe in timp nu avem nici o posibilitate de a rezolva conflictele punctuale decat prin aplicarea violentei. Haideti sa ne gandim cum putem ameliora situatia fara a trage concluzii despre „noi” si „ei” care reduc pluralismul intern al oricarui grup.
practic, ce recomandati dvs e sa ne tinem gura de frica.
nu stiu care sunt solutiile, dar stiu sigur ca eu nu doresc sa traiesc intr-o asemenea societate.
desi sunt relativ tanar si nu am prins comunismul, pot sa spun sigur ca nu doresc sa traiesc in societatea pe care o propuneti dvs, o societate in care mergi la puscarie pentru ca niste spalati pe creier s-au simtit jigniti de ceva ce ai spus.
sincer, mi se pare incredibil ca puteti sa propuneti asa ceva.
si mi se pare incredibil ca se vorbeste atat de mult despre cum ar trebui noi sa ne tinem gura, in timp ce nu se vorbeste aproape deloc despre cum imamii instigatori la crima ar trebui sa-si tina gura.
precizare: comentariul meu ii este adresat domnului George Gafencu.
Perfect de acord; nici eu nu as vrea s atraiesc intr-o astfel de societate.
Dealtfel, ce s-ar intampla daca impreuna cu niste prieteni ne-am declara ca fiind un grup care este ofensat de pozele cu fotbalisti?
Aceeasi atitudine consecventa – sa nu stirnim bestia.
Bestia nu are ce cauta intre oameni! Sa stea dincolo de gard si sa ne injure cit vrea de acolo, iar noi nu avem de ce sa sarim gardul. Dar si noi ave dreptul sa ridem de bestie cit dorim. A, daca cineva nu suporta sa fie injurat si se duce sa-i ceara socoteala bestie pe teritoriul ei trebuie sa isi asume si riscurile aferente. Dar si daca bestia sare gardul la noi avem dreptul sa ne aparam prin toate mijloacele.
In rest doar vorbe. Ma intreb cum v-ati simti daca vecinul v-ar interzice sa va spalati pentru ca imaginea virtuala cu dumneavostra dezbracat sub dus ii jigneste religia care interzice imaginile cu persoane nude. In fond pe caricaturile pe care le-am vazut nu scria nicaieri Mahomed sau Alah (or fi in altele). De ce or fi hotarit unii ca erau imaginile acestora cind nu exista nici o reprezentare grafica a numitilor in vreo lucrare islamica (sau islamista)? Deci totul se petrece in imaginatia lor!
PS. Coranul in sine este o blasfemie la adresa evreilor si crestinilor. Ce facem? Repetem cruciadele? In logica acestor islamisti asa ar trebui. De fapt asta incearca. Sa provoace un conflict global care fie sa duca la disparitia tuturor celorlalte religii sau macar la despartirea planetei in doua lumi din care una sa fie total controlata de ei pina cind vor fi suficient de puternici sa se impuna peste tot.
Articolul lui A Cornea este edficator:
http://www.contributors.ro/cultura/islamism-%C8%99i-fascism/
„Libertatea de expresie nu poate fi suprimata. Insa daca duce la pierderi de vieti nevinovate, autorii morali (cei care au provocat scandalul) pot fi judecati pentru crime de incitare la ura religioasa si chiar accesorii la crima, in conditiile in care libertatea lor de exprimare a dus prin deviere la o crima odioasa.”
Regret, domnule Gafencu, dar de aceasta data nu pot fi de acord cu dumneavoastra: nu se poate culpabiliza o persoana pentru ca actele sale au produs consecinte generate de actiuni aflate in afara legii. Daca s-ar folosi aceasta metoda de „disuasiune” ar insemna ca cel care-si exprima liber opinia sa poata anticipa reactiile (ilegale) ale celor care se simt ofensati.
Nu simt imboldul sa ironizez cele intamplate, dar nu pot sa nu-mi inchipui o societate in care redactoriul de la Charlie Hebdo ar fi obligat sa-i contacteze pe islamisti si sa le prezinte caricaturile din urmatorul numar al revistei, cu intrebarea „Uite, asta intentionam noi sa publicam, voi ce intentionati? Trimiteti un comando, aruncati o scoala in aer sau ce? Asta ca sa stim daca publicam sau nu.”
Domnule IosiP,
Deja exista legi care se refera exact la ce spuneti mai sus.
Se cheama legi impotriva incitarii la ura de oricare ar fi ea (religioasa, politica, samd).
Legile respective sunt in Romania, insa nu si in Franta.
Un jurnalist roman a fost amendat de CNA exact pentru un discurs care incita la ura (se lua atat de crestini, cat si de mahomedani).
Problema este ca legile respective nu prea sunt respectate sau nu exista, si caricaturile cu Mohamed intra exact in aceeasi categorie.
Problema mea este cu vietile nevinovate pierdute.
Cineva poate sa spuna ca poate sa se izoleze si sa faca ce vrea, si tot atentate teroriste or sa fie. Exemplul clasic este filmul anti-musulman „Inocenta musulmanilor” aparut la Los Angeles, si imediat dupa aceea un atac terorist asupra ambasadei americane in Benghazi, unde au murit patru americani nevinovati care nu aveau nimic de a face cu filmul respectiv, fiind la locul si timpul nepotrivit.
Ideea este ca nu cedezi din cauza fricii. Eu daca m-as autocenzura as face-o ca sa nu curga singele altora aiurea pentru ceva care eu spun, scriu sau desenez.
Domnule Gafencu,
Aveti dreptate, legile exista (cel putin in Romania) dar functioneaza invers decat ceea ce propuneti dumneavoastra. Concret, daca eu scriu un articol importiva tiganilor si un tembel (roman) omoara un tigan, pentru ca asa a inteles sa procedeze dupa lectura articolului, sunt pasibil de pedeapsa. In schimb, daca un tembel (tigan) omoara un roman din motiv de „enervare” nu sunt responsabil, intrucat nu exista nimic in articolul meu care sa-i sugereze aceasta actiune.
Desigur, ramane aspectul responsabilitatii morale (contrapuse libertatii de expresie), doar ca aici discutiile sunt mult prea complicate pentru acest cadru de comunicare.
Asa, ce propuneti, sa ne cenzuram pina la anihilare. Pai astia se ofenseaza de orice. Astazi de Mohamed, miine ca de ce nu-i lasam sa abuzeze de femeile lor, poimiine ca de ce existam.
Domnule, raspunsul trebuie sa fie pragmatic, dar nu asa cum ziceti d-voastra. In locul francezilor, as pune jordia pe comunitatile musulmane locale (arestari in masa ale celor care sint extramisti) plus deploy trupe regulate la ISIS acasa; dupa ce am discutat cu Turcia sa inchida granita.
Domnule,
Va urez mult succes cu ce vreti sa faceti mai sus. Ecuatia geodinamica e mult mai complexa decat credeti din cauza Iranului, Rusiei, Arabiei Saudite si altora ca ei care nu or sa permita nici un fel de interventie occidentala in Orientul Mijlociu. Daca se putea, se facea in Siria. Turcia deja se distanteaza de NATO.
Daca vreti un nou razboi mondial, exact asa ar incepe.
Domnule,
Cred ca non-actiunea va incuraja si mai tare teroristii. Contrar opiniei populare, violenta rezolva citeodata lucrurile. Daca nu faci o demonstratie de forta, te vor crede slab si iti vor da in continuare la cap.
Nu ma intereseaza ce legi are Arabia Saudita, si nu le puteti aduce in discutie in spatiul european. Nu ma speriati cu al 3lea razboi mondial. Ca idee, Turcia poate fi „cumparata”, iar Siria este o greseala americana pe care se pare ca o platim scump.
O atitudine de fatalau e contra-productiva.
Domnule its-not-news,
Nu sunt adeptul inacțiunii. Însă dacă acțiunea e prost făcută, face mai mult rău decât bine.
America nu a vrut să meargă la război în Siria pentru că e secătuită după războaiele din Irak și Afganistan. Când a pornit aceste războaie SUA era pe excedent de balanță iar acum este în datorii adânci. Diferența a fost aceste două războaie care au slăbit SUA.
Și cam care au fost rezultatele? Talibanii încă zburdă în Afganistan și pot veni oricând la putere, iar Irakul e o țară foarte coruptă și a apărut statul islamic cum s-au retras americanii. Pentru câteva mii de miliarde de dolari cheltuite, cam slabe rezultatele.
Global, situația e mai proastă acum decât era 15 ani în urmă și toți se așteaptă SUA să facă pe jandarmul planetei de unul singur și ei să cârcotească pe la colțuri fără să de nici un ajutor.
SUA nu mai e dispusă să fie jandarm planetar, lucru care ruinează financiar. Alții trebuie să își aibă grijă de problemele lor. Dacă e să fie o intervenție armată, ficare trebuie să contribuie.
Ilustrati perfect teza mea: EU trebuie sa-si asume rolul de imperiu.
Nu prea vad utilitatea de a deveni „crestini” ca sa ne aparam valorile occidentale de furia islamistilor.
Asa cum exista talibani islamici, exista si talibani crestini – atit catolici, ortodocsi si restul denominatiilor religioase crestine.
Corul „apostolilor bunei – cuviinte” ce s-a declansat in spatiul media rominesc cu discursul „nu te poti atinge umoristic/batjocoritor” de „cele sfinte” ne poate cinta in curind despre o lege care sa impuna limite de respect si ne-caricaturizare a liderilor si simbolurilor crestin ortodoxe. Sunt singur ca BOR o are deja pregatita in sertar.
A nu face misto de cele sfinte suna bine, dar de la a impune printr-o lege limite unor caricaturi cu profetul Mahomed sau Isus, Arsenie Boca sau preaferict barbosul nostru Daniel deschide calea spre a se impune alte comportamente si limitari sociale …
In concluzie pe scurt – nu „mai crestini” avem nevoie sa devenim, ci mai seculari, mai laici , lasind religiile doar in spatiul privat, ca experienta si traire privata.
Altfel, „crestinindu-ne” prin lege si presiune publica, cel putin in Romania o sa ne trezim cu inca 10 catdrale faraonice, inca 40 000 de popi platiti de stat si ore zilnice de religie in scoli, fabrici si uzine.
Cultura si libertatile democratice occidentale isi trag seva, radacina, baza din crestinism, dar societatea moderna, pluralista si liberala occidentala actuala au fost create tocmai prin eliberarea de perceptele si dogmele religioase crestine si de prevalenta diversilor lideri religosi.
Binomul crestin vs. musulman e de sorginte medievala, Europa a depasit faza aceea.
Binomul actual e laic/liber vs. indoctrinare si fanatism.
Da, insa ce vedem in Franta este si rezultatul acestei laicizari fortate si impuse de stat. Sunt de acord ca religia ar trebui sa fie o optiune privata, insa statul nu trebuie sa impuna nimic referitor la religie, trebuie sa existe separararea stat – biserica, oamenii lasati liberi sa aleaga ce vor. Dincolo de asta, vrem sa ignoram, dar crestinismul este o valoare fundamental europeana, asta este istoria noastra, pe fapte. Ce am vrut sa spun, concret: cred ca daca ne asumam identitatea de crestini, fara ezitari sau temeri ca am jigni comunitatile musulmane sau alte religii, poate ca nu ar fi avut atat curaj islamistii radicali sa ne impuna, in Europa, agenda si religia lor. Pentru ca, de fapt, ei ne dispretuiesc pentru auto-dispretul nostru, pentru modul in care ne auto-anihiliam si ne pierdem stima de sine, ne e rusine sa ne recunoasteam ceea ce suntem. Corectitudinea politica – in sensul ca toti suntem declarati egali, desi de facto toata lumea stie ca nu suntem – a dus acest dispret si depreciere de sine la nivelul urmator, cand nu mai stim cine suntem.
Scrisoarea unui terorist arab catre seful :
Zalutam rezbekt vechi, Jefu.
Aderizat România cu bomba la valiza ascuns, tregut fara broblem control la aerobort.
Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar. Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine..Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel,noi ajuns la sbital, doctor roman durut la cur, noi luat cur fok..
Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la România ,cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum…!
Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geam sparte ca Beirut , tigle kazut la cap cind vind bate.
Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine! Astia romani are tupeu nu gluma ! Urgent trebuie recrutat, jefu ! Bomba cu azotat mare efect aveam..
Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman.Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat , tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei…
Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter.
Aicia la România , mult cretin!
Zbierat, zguibat la sin, cacat be mine de frica!
Jefu, ma indorg acasa!
Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba!
Foarte corecta analiza cu cateva semne de intrebare:
1. De ce afirmarea crestinismului e importanta acum? Ce are secularizarea cu libertatea de expresie? Daca ne afirmam pluralisti, sa aceptam si veganismul. Nu am inteles ce e cu alcoolismul ca religie – nu prea exista comparatie intre Mad Friday si veganism.
2. A declara ca multiculturalismul a esuat in UK e o exagerare. Da, sunt motive de a critica, da nu a esuat el asa usor.
3. Limitele dreptului de a se exprima: mi se pare ca discutia publica nu face o distinctie intre dreptul de a te exprima si resposabiliatatile care sunt legate de exercitarea acestui drept, responsabilitati care trebuie judecate contextual. In lumina analizei situatiei geopolitice internationale pe care o faceti, in lumina ghettoizarii Frantei urbane, a marginalizarii ne-albilor deprivati economic, ce responsabilitati ne revin ca Europeni si ca jurnalisti cand ne exprimam? A fi critic cu tipul de jurnalism din Charlie Hebdo (rasist, Islamophobic, sexist, xenophobic) NU inseamna ca 1. justificam atacul; ori 2. cerem limite legale ale dreptului la expresie. Inseamna doar ca avem o discutie nuantata despre responsabilitatile ce ne revin ca jurnalisti si ca ce cetateni intr-o situatie politica in care raporturile de putere in tre noi si ei sunt in favoarea noastra.
3. Remarca referitoare la faptul ca nu trebuie sa ne mai amagim ca traim in siguranta: Mi-e teama ca acest atentat va fi o ocazie excelenta de a militariza zonele urbane, de a creste exponential bratul politienesc al statului, de a utiliza nevoia de securitate pentru cresterea puterilor executive si subminrea unor drepturi democratice, mai ales pentru cei mai vulnerabili.
1. E importanta pentru ca face parte din identitatea noastra; am ajuns aici si din cauza ca am anulat o parte din identitatea europeana (discutia lunga cu privire la introducerea in Tratatul de la Lisabona a crestinismului, ca valoare fondatoare – istoric vorbind, si nu numai. Exact, daca acceptam veganismul si ateismul, nu vad de ce ne este atat de jena de crestinism. Mad Friday este unul dintre motivele pentru care musulmanii britanici si islamistii radicali ne dispretuiesc, pentru ca aici a ajuns „cultura” britanica, asta vad strainii pe strazile britanice. Clericilor musulmani fundamentalisti le este foarte usor sa opuna acest model sobrietatii modului de viata condus de Sharia.
2. Intr-un fel, sper ca nu a esuat, insa nu am motive sa fiu optimista, segregarea si diferentele majore sunt acolo. E o atitudine de toleranta fortata, impusa. Exista o tensiune in societate, care poate sa duca in orice directie. Ideal ar sa se acomodeze tensiunile si sa ajunga la numitorul comun – valorile occidentale, dar eu nu sunt optimista aici.
3. Am spus ca e foarte important ca oamenii – jurnalisti, opinie publica – sa iasa din apatie si localism si sa inteleaga evenimentele globale si conexiunea dintre ele, si atunci felul responsabil in care ne exprimam vine de la sine. Pentru islamofobie, rasism, sexism, xenofobie, antisemitism exista in toata tarile europene institutii care monitorizeaza exact tipul acesta de limbaj si discriminari, deci se auto-regleaza in timp, daca suntem atenti. Eu as fi mai ingrijorata de imamii musulmani care cer sharia si instinga liber la ura in fiecare saptamana.
4. Traim intr-o lume radical schimbata si diferita de ceea ce ne doream, la nivel de proiect european (identitate comuna, valori comune, circulatie libera). E un nou tip de tensiune. Abuzul statului poate fi monitorizat si tinut sub controlul societatii civile. Pe de alta parte, cand apar in presa site-uri tinute de teroristi cu instigari la ura si decapitari, cu chemari la atacuri si fabricat bombe pe media sociala nu mai sunt atat de sigura ca ne putem prezerva toate libertatile fara a re-negocia un compromis undeva. Excesele statului trebuie denuntate, dar pe mine m-a inspaimantat faptul ca unul dintre fratii asasini a intrat si a iesit liber din Franta, cu armament, iar complicea lor a plecat linistia din magazin si acum e disparuta, nimeni n-are habar unde si cum. Trebuie sa gasim o formula prin care sa securizam siguranta/dreptul la viata cu libertatile celelalte. Asta e lumea in care traim acum. In plus, n-am nicio indoiala ca, fara stirea noastra, guvernele ne monitorizeaza. Anglia e tara cu cele mai multe camere de luat vederi pe cap de locuitor. Spre deosebire de universul orwellian cred ca avem si noi – societate civila, cetateni, jurnalisti – metode prin care sa demascam abuzurile si sa-i tinem responsabili pe cei care incalca drepturi fundamentale. Inca traim intr-o societate libera, asa schimbata cum e, are inca libertati. Reversul ar fi, daca nu intelegem si pericolele, ca le oferim teroristilor toata libertatea de miscare de care au nevoie pentru a ne ataca oricand.
Răspunde
Si mie mi-a fost dificil sa constat ca multi dintre romanii consultati sa-si dea cu parerea – adica oameni ale caror opinii sunt respectate si care, deseori, imprima si altora (cititori, auditori, spectatori, fani!) un acelasi mod de „citire” al evenimentelor – au demonstrat ca nu vad padurea, din cauza copacilor… :(
Aceasta fiind realitatea romaneasca si, o data ce surpriza sau incredulitatea s-au mai atenuat, cred ca o prima intrebare care se impune, ar fi : a inteles jurnalistul X sau filosoful Y despre ce se vorbeste, de fapt?
Prefer sa cred ca NU, pentru ca altfel ar fi vinovati de instigare la intoleranta, adica la ura!
De aceea, stimata dna C. Postelnicescu, „disputa noastră internă oarecum irelevantă”, mie mi se pare ca nu este de loc de exclus din context, pentru ca suntem preocupati de atitudinea romanilor, nu?
Astfel, referitor la art. 325 din Noul Cod Penal pe care-l citati – „Fapta de a vinde sau răspândi, precum şi de a confecţiona ori deţine, în vederea răspândirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă”). – eu consider ca nu are nicio incidenta in cazul care ne preocupa, el limitandu-se sa combata propagarea „obscenitatii”, adica a trivialitatii de ordin sexual!
Or, problema noastra e un pic mai ampla, nu?
In alte tari exista legi care condamna clar rasismul si antisemitismul fara posibilitate de interpretari atenuante a faptelor celor mai banale, ca injuraturile cele mai „banale”. Nu stiu daca exista si in Ro asa ceva, sper ca da…Apoi, intr-o societate care se vrea civilizata, legile existente trebuiesc si aplicate, fara exceptie, tuturor celor care le incalca!
Lectia 5 mi se pare, si mie, cea mai importanta pentru Ro!
Asimilarea ei va depinde, cred, de evolutia educatiei romanesti, prin concursul tuturor factorilor de decizie (scoala, presa, policticieni, justitie, biserica).
Imi imaginez ca astazi, este prematur sa speram ca soferul nervos care coboara din masina sa ia la bataie pietonul prea lent, de maine va da dovada de intelegere si curtoazie!? Nu stiu de ce dar, sunt SIGURA ca acelasi sofer se numara printre cei care condamna caricaturistii (executati!) considerand ca au avut ce-au meritat pentru „faptele lor grave”…exista deci o prima problema de simpla intelegere si raportare la evenimente!
Este motivul pentru care gasesc scandalos ca cei „cu mai multa minte” nu gasesc util sa explice, cu calm si pe intelesul tuturor, ce inseamna toleranta si solidaritatea, comparativ cu obscurantismul si barbaria…
Cum va explicati ca xenofobia este condamnabila doar in anumite cazuri si nu in toate?
De exemplu este condamnata ura fata de evrei (care are si nume antisemitism). Rasismul in schimb e asociat mai degraba cu culoarea pielii si e condamnat mai degraba vis-a-vis de negroizi.
De ce nu e condamnata xenofobia fata de alte natii ca si in cazul antisemitismului ? De ce se condamna asocierile etnice ale ungurilor, ale rusilor ?
Cum va explicati ca presa internationala promoveaza ura fata de rusi punand un semn de echivalenta intre evenimentele din Ucraina si poporul rus ?
De ce asocierile statale care manifesta un puternic sentiment national sunt condamnabile ( de ex. Rusia, Ungaria) iar Israelul nu ?
De ce crima impotriva etnicilor rusi din Ucraina, Palestina e acceptabila iar impotriva etnicilor ucraineni si evrei este condamnabila ?
De ce razboaiele purtate in numele unei democratii, adica in esenta a unei ideologii, si violentele comise in numele acesteia sunt acceptate in timp ce aderarea la alte criterii de asociere este condamnata ?
De ce, un proiect unionist cum e Uniunea Europeana care are la baza doar criterii economice este un fapt laudabil iar asocierea pe criterii etnice este un lucru condamnat ?
Care e diferenta dintre America si Uniunea Europeana in afara de spatiul geografic si sistemul legislativ ?
De ce America si Uniunea Europeana sunt bune iar Rusia e rea ?
De ce Rusia e perceputa ca fiind rea si China nu e ?
„De ce Rusia e perceputa ca fiind rea” – punem mina de la mina si iti platim o calatorie inapoi in timp – de ex in 1986.
Dupa 2 saptamini de stat in frig la bloc, cu cartele pt orice, cu pauze de curent si cu poza tovaraslui ceausescu pe perete…o sa te ceri inapoi
Sau poate preferi 1952 – cind pt un banc sau o bucata de piine data cuiva pe strada „faceai canalul”.
@Vlad, ma simt flatata de numarul si consistenta intrebarilor pe care mi le adresati! Cred insa ca este vorba de o simpla greseala de tastatura :( , si ca chestionarul nu e pentru mine ci pentru autoarea articolului.
Whatever, sunt tenatata totusi sa reiau cateva dintre temele interesante pe care le sugerati, deoarece unele mi se pare ca persista in a ramane surse de confuzie…
– rasismul se refera exclusiv la „RASE”, adica albi, negri, galbeni,etc. Am pus in cap de lista albii, pentru ca ne-am obisnuit sa-i consideram ca „etalon”, dar exista si rasism anti-albi (Namibia, Zimbabwe, Africa de Sud, unele comunitati afro-americane din SUA).
– antisemitismul se refera doar la evrei (in mod eronat, semiti fiind si majoritatea arabilor!), pentru ca nu reprezinta o rasa specifica (pot fi si negri, si galbeni, etc) ci la o etnie care, de-a lungul istoriei a fost stigmatizata si decimata pentru UNICUL motiv ca erau evrei!
– xenofobia este ura de strain in general, si se exprima deopotriva fata de oricine nu este nativ dintr-un loc.
Nu cunosc legislatia romana dar, tarile occidentale pedepsesc atat instigarea, cat si manifestarile la ura pentru cazurile mentionate mai sus!
Personal, nu cred ca este ceva mai nedrept, mai abject si mai condamnabil, decat sa fii judecat (sau direct executat!) NUMAI pentru ca te-ai nascut intr-un fel sau intr-un loc, si nu intr-altul!
Restul, de ce Rusia si nu Ukraina, etc., tin de politica pura si nu intru aici si acum in detalii, tot ce pot sa va spun este ca impartasesc impresia de dezacord pe care am simtit ca o aveti (?) referitor la unele manevre si discursuri poltice, absolut discutabile!?
Multumesc pentru inganduinta de a accepta participarea mea la discutie.
Multumesc pentru clarificari. Eu as comasa cele trei criterii si le-as spune localnici si straini. Localnicii apartin unui spatiu determinat si au dezvoltat caracteristici genetice si culturale prin coabitare. Strainii sunt localnicii care pleaca din spatiul lor originar si vor sa se stabileasca in altul.
Ca si bun simt mi se pare ca strainii sunt cei care trebuie sa se acomodeze localnicilor si sa gaseasca o cale pasnica de convietuire cu acestia si nu invers. In cazul in care nu le place existand posibilitatea intoarcerii in spatiul de origine, daca plecarea a fost una voluntara.
Mi se pare de un nemasurat prost gust sa auzi straini abuzandu-si si defaimandu-si gazdele.
Exceptiile sunt reprezentate de refugiati si de cei constransi sa locuiasca in alt spatiu.
In speranta unei convietuiri armonioase intre toti oamenii …
@ Ela: am spus si mai sus, avem astfel de institutii care monitorizeaza derapajele de limbaj sau discriminarea, discursul rasist, xenofob, antisemit, islamofob.
Da, pentru mine este oarecum irelevanta pentru ca suntem o tara iesita relativ recent din comunism, unde nu aveam libertate de expresie, suntem vecini cu Rusia lui Putin unde jurnalistii sunt asasinati si mi se pare ca lucrurile astea au trecut pe langa noi si nu am invatat nimic. In plus, din 2007 suntem membri UE si minimal ar fi sa stim care sunt valorile la care am aderat. PS: unii au spus ca acele caricaturi erau obscene, sunt convinsa in o revista similara in Romania ar fi denuntata ca obscena si pornografica. Filosofii si formatorii nostri de opinie au vorbit despre auto-cenzura, care este un mecanism intern care se regleaza fin, de fiecare in forul lui interior, nu prin limite externe si de aceea tine de o mecanica interioara. Daca unii nu au acest reglaj interior nu inseamna ca trebuie asasinati sau interzisi, trebuie atentionati. Toleranta fata de violenta si barbarie si gasirea de circumstante atenuante asasinilor nu o vad deloc necesara in cazul asta, ci doar solidaritatea.
La nivelul formatorilor de opinie (un ”cerc de nobili” pe care pe care eu nu-l văd limitat doar la breasla educatorilor sau mass-media ci incluzând și pe oamenii politici) se află cheia ieșirii din acest impas.
Organizațiile aflate la vedere (Guvernele, Bisericile, Societățile Civile) poartă responsabilitatea eliminării spectrului vieții sub loviturile teroriștilor care își justifică asasinatele în numele unui Dumnezeu sau al altuia și își rezervă ”dreptul” de a lovi pe oricine, oriunde și oricând.
Eu pot să mă rezum la a-mi limita benevol libertatea de exprimare atât cât este necesar pentru a nu agrava idiosincraziile celui de lângă mine.
Krishnamurti despre violenta:
http://groundviews.org/wp-content/uploads/2013/10/Krishnamurti.jpg
http://oldenboom.typepad.com/.a/6a00e39332b5c58834017742cfafe8970d-pi
Mi se pare rigidă pledoaria dumneavoastră. Sigur, libertatea de expresie nu este de îngrădit. Dar dialogul cu oamenii de credinţă islamică trebuie dus pentru a ne armoniza și a trăi pe pământ în pace. Cum poţi purta un dialog dacă nu-i înţelegem și să-I respectăm( și respect religios) Până vor ajunge să poată ironiza orice, mai durează. Oare nu avem destule subiecte de ironie și să nu-i irităm pe cei care nu pot înţelege modul nostru de a ne manifesta?
Nu armele ci dialogul, armonizarea conceptelor, conlucrarea ecumenică este poate cale care va rezolva problemele. Sigur că ceea ce a-ţi menţionat ca măsuri în Europa pentru jihadiști sunt clar de realizat, dar să dai în judecată mereu pentru insultă…. Unde ajungem și cine este real în stare să o facă?
Cu stimă, Victor Diaconescu
Libertatea de expresie poate că este cheia de boltă a Democrației.
Dar noi suntem în primul rând oameni, nu zei, deci atunci când ne exprimăm o facem pentru oameni și între oameni iar pe acest teritoriu singurele principii sunt: Civilitatea, Buna Cuviință, Bunul Simț.
Faptul ca sunt ateu a devenit un pericol letal pentru mine în caz că vecinul musulman află ?
sau, invers
El ar trebui să mă evite, cu grijă știind că sunt violent și că nu tolerez să mă judece cineva pentru faptul că încă nu mi-am găsit un zeu căruia să mă închin ?
La urma-urmei avem o Constituție care este foarte clară !
Să revedem în primul rând Articolul 22 și apoi Articolele 29,30,31,32,33.
Cetățenia se obține asumând aceste principii la care Cultura Occidentală a ajuns la capătul unui drum sinuos și după foarte multă vărsare de sânge și martiriu. Aceste principii suntem obligați să le apărăm cu orice preț împotriva invaziei barbarismului.
Poate că principiile din Jihadul Interior au mai multă consistență filozofică decît niște articole dintr-o Constituție iar o societate ai cărei indivizi urmează cu strictețe calea Jihadului Interior ar fi una deschisă către un larg umanism. Poate că acte criminale ca cel despre care vorbim nu numai că nu ar fi tolerate de către o astfel de societate dar chiar nu ar fi posibile.
Până una-alta suntem confruntați cu lipsa de respect față de principii umaniste, atât față de cele impuse de Lege cât și de cele impuse de bunul simț, o lipsă de respect practicată atât de către omul comun cât și de către cel formator de opinie, indiferent că omul respectiv este ateu, creștin orthodox sau musulman. Aici vina este împărțită între Familie, Biserică și Stat (religios sau secular).
Nici el, vecinul meu musulman, și nici eu, ateul, nu avem dreptul de a impune unul față de celălalt discriminări, de niciun fel !
Dar atât eu cât și el trebuie să acceptăm principiul separației dintre inefabilul credinței făptuită într-o intimitate garantată de Constituție și obligațiile cetățeanului statuate de aceeași Lege.
Iar această separație nu va fi obținută dacă eu nu mă pot abține să tachinez credințele lui iar circumstanțele obținerii de avantaje financiare de pe urma acțiunilor mele sunt agravante.
Există limite interioare ale libertății de exprimare pe care nu am dreptul să le depășesc dacă prin asta voi atenta la libertatea interioară de exprimare a altuia.
Pentru asta este nevoie de un anumit tip de Cunoaștere numită Empatie.
Astfel, eu mă alătur discursului domnului Andrei Pleșu:
”E oare permis să putem spune orice despre oricine şi despre orice?”
”Cred că am dreptul, în numele libertăţii de expresie, să cer public limitarea înţeleaptă a libertăţii de expresie, mai exact să cer legiuitorului şi spiritului civic, dar şi bunei cuviinţe, civilizaţiei interioare, bunului simţ să mă ajute”
http://adevarul.ro/news/eveniment/crima-libertate-religie-1_54b2ed08448e03c0fd822b34/index.html
Omul modern luptă pentru libertate şi asta nu e rău. Dar libertatea e la pachet cu responsabilitatea. Pe asta, omul modern, mai totdeauna o uită. Ea e cenuşăreasa, e cea nebăgată în seamă sau chiar scoasă din ecuaţie. Şi nu numai în exercitarea dreptului la exprimare, ci şi în exerciţiul politic sau cel economic. Exploatarea iresponsabilă a planetei noastre, secătuirea ei în goana şi lăcomia după bogăţie, va conduce în cele din urmă la apariţia „terorismului” naturii. Natura se va „răzbuna”, căci stricându-i echilibrul sfârşim prin a o transforma în … „teroristă”. Soluţia ar trebui căutată cât de repede posibil, căci nu e timp de pierdut, şi aceasta e simplă: responsabilitatea, partea lipsă din ecuaţie. Dar oare ne vom dovedi capabili să ne-o asumăm? Şi să ne-o însuşim? Ceasul ticăie, iar noi suntem pe .. Titanic.