Pe 20 ianuarie 2015, Barack Obama a susţinut în faţa Congresului discursul anual programatic al Preşedintelui, cunoscut drept State of the Union, al şaselea (cel din februarie 2009, la o lună de la depunerea jurământului, a fost doar o adresare introductivă în faţa camerelor reunite, neputând fi considerat oficial „Starea Naţiunii”) şi totodată penultimul din cariera sa politică. Axat, conform tradiţiei, pe situaţia politică, socială şi economică în care se află federaţia şi pe priorităţile interne şi externe ale Statelor Unite în anul recent început, State of the Union este totodată, sau ar trebui să fie, barometrul unei stări de spirit naţionale.
Pentru prima oară de la inaugurarea efectivă a mandatelor sale, pe 20 ianuarie 2009 (atunci într-un vârf istoric al extazului american postbelic, inspirat de formula magică Yes We Can), Obama a vorbit anul acesta în faţa unui Congres dominat în ambele camere de opoziţia republicană. Ostilitatea legislativului s-a resimţit în atmosfera din sala Camerei Reprezentanţilor, neputând fi decât parţial estompată de aplauzele energice ale democraţilor minoritari. Acesta este un semn simplu, dar esenţial, că politicile administraţiei democrate au pierdut pe parcurs suportul majorităţii americanilor (cel puţin a celor care au votat), deşi cifrele vorbesc destul de limpede de un nou curs ascendent al Americii: depăşirea completă a crizei, scăderea şomajului la nivelul minim din 1999 şi revenirea pe creştere a economiei Statelor Unite, la un nivel chiar mai bun decât cel dinaintea crizei din 2008. Şi totuşi, americanii parcă au obosit să mai creadă în Barack Obama. Speranţele clasei mijlocii sunt ruinate, imaginea de putere hegemonică globală este pusă la îndoială, marile reforme sociale trenează din lipsă de consens societal iar votul din noiembrie anul trecut (Midterm Elections) a fost o expresie puternică a dorinţei de schimbare politică. Cum se explică acest paradox?
Ca de obicei, Starea Naţiunii este mai mult decât o agendă. Este un discurs-cheie, aşteptat atât în plan politic şi legislativ, cât şi (sau mai ales) stilistic, fiind proba de măiestrie a speechwriter-ilor din anturajul liderului şi totodată tuşa sa personală, precum şi un indicator al unei anumite stări de spirit, cel puţin a administraţiei dacă nu şi a societăţii americane în ansamblu. O „Stare a Naţiunii” sobră, apăsătoare şi gravă denotă încordare, tensiune, un punct critic sau poate de inflexiune în istoria ţării, în timp ce o „Stare a Naţiunii” strălucitoare şi impetuoasă e menită să radieze încredere şi speranţă, tonus şi vigoare naţională. Discursul Preşedintelui ar trebui teoretic să rezoneze cu starea de spirit a societăţii şi naţiunii americane, să fie consonant cu ele. Anul acesta, clivajul între cele două imagini a fost parcă mai mare ca de obicei, cu un supradozaj de strălucire şi măreţie în expunerea liderului de la Casa Albă, care găseşte însă tot mai puţin suport în inimile americanilor. Dezamăgirea politică atinge un maxim istoric în Statele Unite. Paradoxal, spuneam, fiindcă tocmai acum, după şase ani, lucrurile încep să arate, macro-economic dacă nu şi la nivelul fiecărei familii, mult mai bine ca în anii din urmă.
„Umbra crizei a trecut”, a transmis Preşedintele Obama unei ţări care s-a confruntat o perioadă destul de lungă cu angoasele, ezitările şi confuzia unei puteri (cândva hegemonice) aflate în pierdere de altitudine şi de siguranţă de sine, pregătind totodată imboldul politic pe care va dori să-l dea, anul viitor, candidaturii aproape certe a lui Hillary Clinton. Rata de aprobare a discursului prezidenţial a urcat la 50%, destul de mult peste nivelurile din alte discursuri de anul trecut, dar nu a fost zdrobitoare şi a întărit percepţia de divizare politică profundă a Americii. De regulă, „State of the Union” este un discurs care întruneşte, prin generalitatea şi accesibilitatea lui, un număr mai mare de simpatizanţi decât discursurile specializate sau cele pe teme grele precum buget, reforme sociale, intervenţii politico-militare externe etc. Tocmai din acest motiv, 50% rată de aprobare la Starea Naţiunii nu este chiar un succes epocal şi arată că jumătate dintre americani nu s-au oglindit în optimismul şi splendoarea cuvintelor atent şlefuite ale discursului, care s-a vrut unul unificator şi mobilizator.
Obama a insistat mult pe succesele economiei americane. A trecut (poate prea) uşor, spun mediile americane, peste faliile persistente din societate, peste tensiunile inter-rasiale (de exemplu, episodul Ferguson), peste blocajul unor proiecte legislative majore anunţate anul trecut (cum ar fi reforma legislaţiei imigraţiei, creşterea taxelor pe marile averi sau asigurarea finanţării corespunzătoare pentru programul Medicare), dar a accentuat, cum altfel?, părţile luminoase ale bilanţului administraţiei sale. Printre acestea, a enumerat scăderea spectaculoasă a şomajului, sub 6% (deci Joburi, Joburi, Joburi, pariul dintotdeauna al politicienilor americani!), creşterea generală a economiei (greu de ştiut acum dacă pe „baze sănătoase” sau iarăşi speculative, vom vedea mai târziu), independenţa solidă a Americii de importurile de petrol şi gaze, numărul tot mai mare al tinerilor absolvenţi de colegiu din societatea americană, scăderea generală a ratei criminalităţii (tendinţă uşor de „creat” prin jocul cifrelor şi prin instrumentarul statistic specific, dar imposibil de verificat în practică), apoi din nou apelul la o „politică inteligentă”, care să combine forţa militară cu puterea diplomaţiei, rezervarea dreptului de a acţiona unilateral pentru apărarea valorilor fundamentale ale Statelor Unite (practic, un mesaj discret adresat partenerilor europeni din NATO), în fine, revenirea la obsesiva „unitate a naţiunii americane”, dincolo de dualismul aparent ireconciliabil, roşu-albastru, al votanţilor.
În componenta de politică externă, s-au detaşat reafirmarea angajamentului de distruge Statul Islamic şi de a combate ferm terorismul (menţionând, în această ordine, atacurile teroriste recente din Afganistan şi Franţa), relansarea relaţiilor politico-diplomatice cu Havana comunistă (rată de aprobare 62%!), susţinerea eficienţei sancţiunilor împotriva unei Rusii agresoare, a cărei economie şchioapătă acum tot mai vizibil, deşi, în paranteză fie spus, situaţia din estul Ucrainei nu s-a îmbunătăţit deloc iar războiul a reizbucnit zilele acestea.
În esenţă, deşi criticat de republicani pentru neadecvarea la realitate (prin vocea senatoarei Joni Ernst, recent aleasă, care a prezentat anul acesta replica oficială a opoziţiei), discursul lui Barack Obama a dezvăluit un lucru nou, oarecum neaşteptat după înfrângerea severă din noiembrie. Obama este pregătit să lupte în următorii doi ani cu republicanii, nu este epuizat politic (cum mulţi credeau) şi va reprezenta un factor important în susţinerea viitorului candidat al Partidului Democrat pentru Casa Albă, probabil Hillary Clinton. Ne mai putem de asemenea aştepta la o atitudine mai energică a Statelor Unite în relaţiile internaţionale, la o recâştigare a influenţei Washingtonului pe anumite dosare sensibile, pentru a contracara criticile şi aplombul tradiţional al republicanilor în politica externă, ceea ce în principiu va fi (şi) în interesul României, şi al aliaţilor Americii din Centrul şi Estul Europei.
Revin în final la ceea ce am mai spus cu alte ocazii, victoria republicanilor în noiembrie 2016 nu este garantată doar pentru că se încheie opt ani de guvernare democrată şi, de regulă, după două mandate succesive urmează alternanţa, iar Grand Old Party va trebui să scotocească temeinic prin zestrea de resurse umane pe care le are pentru a identifica o figură credibilă, agreabilă, neradicală şi lipsită de stridenţele şi neadecvările variantelor pe care le-a avut la dispoziţie în alegerile primare din 2008 şi 2012. De exemplu, a mai pune în discuţie, în America secolului XXI, dreptul femeii la avort şi a veni cu accentele vetuste, ultra-conservatoare, ale discursului evanghelic înseamnă practic sinucidere politică înainte de competiţia propriu-zisă. Ştiu unele candidaturi care se vehiculează, dar nu e momentul acum să le analizăm. Republicanii trebuie să rupă în orice caz tradiţia ultimelor rânduri de prezidenţiale şi impresia cvasi-generală că „nu au mână bună” la alegerea candidatului, blocându-se în figuri crispate de multimilionari septuagenari şi în clişee ideologice care amintesc de anii 50-60, în rigidităţi şi absurdităţi care nu mai pot face obiectul unor politici realiste, care să ţină cont de structura socială actuală a Americii şi de schimbarea sistemului de relaţii internaţionale.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Bun articol, o privire lucida asupra „Starii natiunii”.
Un articol in cheia obisnuita a dlui Naumescu.
Foarte buna analiza, ca de obicei, dle. Naumescu.
Economia SUA creste (in timp ce Europa se chinuie), somajul scade, imaginea SUA in lume s-a imbunatatit, politica externa da rezultate (Rusia, Cuba).
Nu stiu ce iepure vor scoate republicanii din palarie dar cu siguranta va fi unul centrist, Clinton va spulbera orice canditat ultraconservator.
Plus estimarea ca doamna Clinton va fi cu certitudine in 2016 candidata Partidului Democrat pentru Casa Alba. Pacat ca al doilea volum de memorii al doamnei H C aparut anul trecut nu a fost inca tradus in romaneste. Este pacat pentru ca nepublicarea lipseste clasa politica romaneasca de un instrument pretios de documentare cu privire la INTERESUL si NIVELUL DE CUNOASTERE a Romaniei a cuiva care poate deveni peste 2 ani Presedinta SUA.
Rata somajului e mai ridicata, inca, fata de cea din ianuarie 2007, cresterea economica sub cea de la aceeasi data (ca sa compar prezidentia lui Obama cu cea a predecesorului sau la momente similare);
Despre dreptul la avort discutia din USA e mai complicata decat pare a rezulta din textul dvs (republicanii invoca necesitatea unor limitari sau restrictii, nu interdictia absoluta; dreptul femeii la avort concureaza cu dreptul copilului la viata si trebuie gasit un echilibru; numarul de avorturi e, oricum, in scadere);
Revenirea economica se datoreaza mai cu seama statelor republicane (red-states) iar despre independenta energetica e un pic amuzant sa se impauneze taman Obama cu reusita asta, cand el si partidul din care face parte promoveaza in diferite masuri agenda eco, sperietoarea „incalzirii globale”, „fracktivismul” (a se vedea recenta interdictie de exploatare a gazelor de sist la nivelul NY).
Cat despre candidatii republicani, cred ca atat Jeb Bush cat si Scott Walker o vor invinge lejer pe madame Hillary.
Doamna Liviuta,
Nu va impartasesc parerea in privinta conceptiei republicane impotriva libertatii femeii de a avea o intrerupere de sarcina.
Conservatorii republicani numai viseaza o super-majoritate conservatoare in Curtea Suprema a SUA care sa intoarca pe dos decizia Roe & Wade. Devreme ce drepturile reproductive nu fac parte dintr-un amendament la Constitutia SUA, ele pot fi anulate de orice fel de curte suprema conservatoare.
Devreme ce nu pot sa intoarca decizia in curtea suprema (cel putin acum), conservatorii republicani incearca sa interzica avortul pe cale administrativa, ridicand bariere peste bariere si tinta lor este sa elimine providerii de altfel de servicii si sa descurajeze femeile care trebuie sa calatoreasca departe pentru intreruperea de sarcina sacrificand timp de lucru si multi bani.
Asa au aparut legi foarte restrictive in statele rosii prin care li se cere clinicilor sa aiba dotare de spitale, doctorii sa aiba drept de practica intr-un spital local, femeia sa aiba o perioada de asteptare, sa se duca la consultare psihologica, sa aiba o sonograma obligatorie, si intre timp gloatele eventual sa o astepte la usa clinicii ca sa o „convinga” prin forta numarului si a protestului lor pe biata femeie care vine in majoritatea timpului neinsotita ca sa renunte la intreruperea de sarcina. Prin astfel de legi in stat cum e Texasul o sa ramana cu o mana de clinici de planificare familiala, pentru ca nimeni nu mai poate face o investitie profitabila in domeniu (nu construiesti un spital numai ca sa faci intreruperi de sarcina, nu e profitabil).
Pe mine practic ma dezgusta ofensiva conservatoare impotriva tuturor femeilor, nu numai a celor care cauta sa aiba planificare familiala. Si totul cu un cinism si o ipocrizie infioratoare, chipurile din grija pentru sanatatea femeii.
Si in acelasi timp republicanii pur si simplu refuza si sa discute de vreo lege care sa elimine discriminarea la plata a femeilor, platite mult sub barbatii cu aceeasi experienta si care face aceeasi munca…
Daca ne uitam cum arata lumea dupa 6 ani de Obama si cum arata atunci cand predecesorul sau i-a predat functia putem constata un puternic recul al democratiei liberale si al securitatii in lume, o America si un Occident in defensiva, care nu isi gasesc cadenta si increderea in propriile valori, subminate de discursul defetist al unui pacifism pagubos si de retrageri iresponsabile (sunt curios cum va arata Afghanistanul peste 1 an si jumatate).
Gandindu-ma cum au evoluat lucrurile sub Obama, mi-e groaza sa ma gandesc cum va arata lumea in noiembrie 2016.
Inca un an si mai mult de 11 luni pana la un alt presedinte (sper, republican) mi se pare enorm de mult pentru cum se grabeste in zilele astea istoria spre o noua catastrofa datorata, in buna masura acestui Chamberlain modern, acestui papitoi care este actualul presedinte al Americii.
scutiti-ne cu otararea asta republicana de doi bani. America si-a revenit partial, pregatiti-va de recesiune. Recesiunea o sa fie noua stare de spirit mondiala ptr mult timp. Ultima masiva a provocat disperarea unor natii si un razboi in care au pierit 60 de milioane.
dar scuteste-ne tu de retorica de tip socialist european falimentar, n-ar fi mai bine? Hussein obamba se mindreste cu rezultatele muncii altora, la care el chiar s-a opus cit a putut, in politica externa e praf si pulbere, cu foarte mare greutate si imboldit de la spate a semnat sanctiunile impotriva prietenului sau, micul paranoic putinel, nu viseaza decit pomeni gen obamacare, pe care republicanii o vor desfiinta pentru ca electoratul lor asta vrea, si legalizarea a milioane de imigranti ilegali dependenti de asistenta sociala care apoi sa voteze democrat, pina la urma exact ce face si pdsr mosit de mosul rosu iliescu la noi. Despre islamofilia lui infecta mi-e si sila sa mai vorbesc. Asa ca lasa scutirile de doi bani ca nu impresionezi pe nimeni, poate doar pe baieteii care vor sa se casatoreasca intre ei, alta dorinta fierbinte a bronzatului nenascut in USA.
rar am mai citit atatea aberatii pe cm.
state of the union or state of the art
who cares ?!
dupa acest discurs epopeic o sa ploua peste romania cu sarmale si cirnati. vor dispare hotii si gropile din sosele. cultura va renaste iar artele vor inflori. maneaua lui guta si salam va fi inlocuita de vioara lui brahms
s a impamintenit obiceiul. e prezent in sua, in romania si n orice alta democratie. cind vorbesc alde pingelica, pamintul se opreste din rotatie pentru o clipa sa i asculte, inima cetateanului descatusat de griji si complexe ticaie mai lent.
capodoperele hollywoodiene au totdeauna un happy ending. pachetul de muschi fara creier rinjeste cu satisfactie, omenirea a mai fost salvata o data de la extinctie.
same old faces under new masks
poor people ! !
Ce are ….. cu prefectura ?
Domnul Naumescu ne prezinta un articol foarte lucid, ca de obicei.
Sunt independent politic si cred intr-adevar ca la ora asta partidul republican are o mare criza de credibilitate.
Daca vor sa aiba cea mai mica sansa sa castige alegerile prezidentiale peste doi ani, trebuie sa iasa din politica lui Gica-contra si sa dovedeasca ca pot face ceva pentru America.
La fel, trebuie sa lase in spate discursul evanghelic care lasa rece majoritatea americanilor.
Eu personal vreau sa aud in campania electorala despre economie, politica externa a Americii, schimbarea de clima, educatie, stiinta, cultura si altele ca acestea, si mai putin de restrictionarea femeilor la planificare familiala si in general discriminarea femeilor sau drepturile LGBT.
In privinta asta, republicanii au o problema foarte mare in conditiile in care 70% dintre americani locuiesc in statele care recunosc casatoriile intre persoane de acelasi sex insa baza republicana este in statele din sud, extrem de conservatoare social si influente. Partidul republican la ora asta e rupt in doua si numai mediul in care s-au petrecut alegerile, cu democratii trebuind sa apere o gramada de posturi de senatori in statele rosii, au facut ca republicanii sa obtina o majoritate si in Senat.
In 2016 climatul politic va fi potrivnic republicanilor, care in primul rand trebuie sa treaca de agenda conservatoare, sa dovedeasca ca pot sa faca ceva pentru SUA dincolo de a bloca initiativele lui Obama si au de aparat o gramada de posturi de senatori in statele problema pentru ei.
Daca vin in 2016 cu o lista de candidati ca in 2012, pot sa se linga pe bot de votul meu deja. America nu are nevoie de un alt Etch-a-Schetch, mormom sau evanghelist.
foarte partizan (antirepublican) pentru un independent politic!
Domnule Bugsy,
Cu republicanii am probleme conservatorismul lor social.
Nu ii las nici pe democrati deoparte. Am cu ei o problema pentru ca dau nas prea tare sindicatelor si au in general o politica externa execrabila, una care incurajeaza Rusia si extremistii islamici la actiune.
In general cand votez, votez persoana, nu partidul care sta in spatele candidatului.
…foarte bipartizan.
De unde si pana unde „partidul republican are o mare criza de credibilitate”? Pana una-alta, tocmai ce si-a adjudecat majoritatea in ambele camere ale Congresului. Sau credeti ca au furat electoral, asa, ca la Romanica?
Domnule Lucky,
Daca ati urmarit alegerile, ati vedea ca au luat conducerea la Senat circumstantial si numai pentru ca democratii au avut mai multe posturi de senator de aparat in state nu tocmai favorabile lor.
In 2016 se invarte roata, in sensul in care republicanii au o gramada de posturi de aparat, si in state nu prea favorabile lor.
Exista o mare sansa ca republicanii sa piarda iar Senatul peste doi ani, impreuna cu presedintia.
In privinta credibilitatii, e o afirmatie adevarata. Mai toate sondajele de opinie nationale o arata.
Cat timp republicanii or sa insiste pe discursul evanghelist, nu o sa votez nici un republican care se declara conservator.
Am mai votat republicani, insa in general cei care sunt moderati, cum ar fi John McCain. Am votat democrat la ultimele alegeri de guvernator in Arizona numai pentru ca reprezentantul republican s-a declarat conservator adanc si pro-life.
In 2016, cand John McCain este pentru realegere pentru senator in Arizona, o sa votez cu doua maini pentru el. In rest, mai ramane de vazut.
As a matter of fact all republican presidential candidates running as moderates lost; starting, with Bush senior second term, followed by Dole, McCain and Romney while Reagan (a conservative) wan twice on a landslide. How about all the conservative governors elected in blue states to clean up the mess all democratic governors left behind.
What republican party need is a real conservative candidate for presidency in 16, to appoint a couple of upcoming vacancies on the Supreme Court, reverse Obama’s executive orders, reverse few laws and clean up the mess this country’s in or this republic’s done for good.
@Naumescu
„cifrele vorbesc destul de limpede de un nou curs ascendent al Americii: depăşirea completă a crizei, scăderea şomajului la nivelul minim din 1999 şi revenirea pe creştere a economiei Statelor Unite, la un nivel chiar mai bun decât cel dinaintea crizei din 2008”
Domnule Naumescu, regret foarte tare ca dv ati acordat atentie numai celor spuse de presedintele Obama cind ati scris cele de mai sus. Daca v-ati fi documentat un pic ati fi aflat de existenta multor altor cifre care macar pun in discutie valabilitatea „cursului ascendent”, daca nu chiar o contrazic de-a binelea.
1) Datoria guvernului federal american a crescut in ultimii sase ani cu cca 80% (de la 10.000 miliarde la 18.000 miliarde dolari).
http://en.wikipedia.org/wiki/National_debt_of_the_United_States#Appendix
Banca centrala americana (Federal Reserve), care este, teoretic vorbind, independenta, a acumulat in ultimii sase ani „datorii” (sau, daca preferati, „injectii de capital” ori „bani tipariti fara acoperire”) de aproximativ 3.500 miliarde de dolari:
http://www.federalreserve.gov/monetarypolicy/bst_recenttrends.htm
In afara de banii mentionati aici sa stiti ca s-au acumulat datorii si obligatii de diverse alte tipuri – imprumuturi pt studii superioare garantate de guvernul federal, imprumuturi imobiliare garantate tot de guvernul federal samd.
Poate ati auzit gluma aceea veche: un trilion aici, un trilion dincolo si-n curind vorbim de sume serioase.
Domnule Naumescu, dv nu credeti ca acesti peste 11,5 trilioane de dolari care s-au cheltuit pe datorie, in ultimii 6 ani, ar trebui luati in calcul inainte de spune ca America s-ar afla pe un curs ascendent? Si ca aceste sume uriase vor trebui decontate intr-o buna zi? Si ca nu se poate sa acumulezi datorii la infinit, chiar daca esti o tara asa bogata si puternica precum America?
Domnule Naumescu, dv ati observat ca in discursul lui Obama nu apare absolut nici o referinta la datoria nationala? Cum va explicati aceasta omisiune?
2) Rata somajului raportata de guvern este cel putin discutabila.
Una dintre problemele cele mai mari fiind aceea ca nu sunt luate in calcul persoanele care „nu participa”, in sensul ca nu-si cauta de lucru. In ultimii 6 ani aceasta rata a participarii a scazut cu aproximativ 3 procente din totalul populatiei (320 milioane). Deci o nimica toata de 10 milioane de oameni care ar putea sa munceasca si care n-o fac dar care nu sunt considerati a fi someri!
http://data.bls.gov/timeseries/LNS11300000
3) „lucrurile încep să arate, macro-economic dacă nu şi la nivelul fiecărei familii, mult mai bine ca în anii din urmă”
Conform statisticilor oficiale (US Census Bureau, echivalentul Institutului National de Statistica din Romania), venitul mediu real (adica ajustat cu rata inflatiei) in America a fost in 2013 cu 8% mai mic decit cu sase ani inainte.
http://www.economist.com/blogs/freeexchange/2013/09/incomes
Venitul mediu real în America, scade de vreo 40 de ani.
@Naumescu
„a mai pune în discuţie, în America secolului XXI, dreptul femeii la avort şi a veni cu accentele vetuste, ultra-conservatoare, ale discursului evanghelic înseamnă practic sinucidere politică”
Stimate domnule, haideti sa discutam in chestiune de cauza.
1) Iata ce spune Partidul Democrat in platforma sa:
„Partidul Democrat sprijina puternic si fara echivoc avortul legal si dreptul femeii de a lua decizii in legatura cu sarcina ei, incluzind avortul legal si in conditii care sa nu-i ameninte sanatatea, indiferent daca poate sau nu sa plateasca pentru asta. Ne opunem tuturor eforturilor de a slabi sau submina acest drept. Avortul este o luat ca urmare a unei decizii personale intense, luata de femeie dupa eventuale consultari cu familia, doctorul si sfatuitori spirituali (nota mea: preot, rabin samd). Politicienii si guvernul nu trebuie sa fie implicati. De asemenea recunostem faptul ca mijloace medicale si educatia sexuala ajuta la reducerea numarului de sarcini neplanificate si, ca atare, a numarului de avorturi. Sprijinim puternic si fara echivoc decizia femeilor de a naste copii, folosind servicii medicale pe care si le permite, si asigurarea de si accesul la programe care ajuta femeile in timpul sarcinii si dupa nasterea copilului, inclusiv pentru programe de adoptie.”
http://www.democrats.org/democratic-national-platform
Observatiile mele:
– se precizeaza explicit faptul ca statul trebuie sa plateasca avorturile pt cine nu si le permite
– nu sunt mentionate absolut nici un fel de limitari in legatura cu situatiile in care un avort ar trebui sa fie ilegal (cititi alternativa republicana pt detalii legate de astfel de cazuri)
– nu se mentioneaza nimic in legatura cu copilul nenascut inca ci numai in legatura cu mama sa
2) Iata ce spune Partidul Republican in platforma sa:
„Fideli adevarurilor evidente inscrise in Declaratia de Independenta, sustinem ideea sanctitatii vietii omenesti si afirmam ca un copil nenascut are dreptul fundamental si individual la viata, care drept nu poate fi incalcat. Sprijim adaugarea unui amendament constitutional legat de dreptul omenesc la viata si sprijinim darea unei legi care sa clarifice ca al 14-lea amendament constitutional se aplica si copiilor nenascuti (nota mea: acest amendament stipuleaza, printre altele, ca statul nu poate priva nici o persoana de libertate, viata sau proprietate, fara o decizie judecatoreasca). Ne opunem folosirii de bani ai statului pentru a face sau a promova avorturile, direct sau prin organizatii care fac asta, si ne opunem subventiilor date de stat pentru servicii medicale referitoare la avort. Sprijinim numirea de judecatori care respecta valorile traditionale de familie si sanctitatea vietii omenesti inocente. Ne opunem reducerii si opririi fara acordul persoanei a tratamentului medical sau a ingrijirii, inclusiv a servirii de mincare si apa, persoanelor handicapate, inclusiv nou nascuti, precum si celor in virsta, infirmi. Ne opunem suicidului asistat si eutanasiei, active sau pasive.
Conducerea republicana a sustinut initiativa de interzicere a practicii barbare de avortare prin metoda nasterii partiale (nota mea: prin inducere de dilatare si apoi extractie intacta a fatului, care fat este apoi ucis prin taierea coloanei vertebrale sau pur si simplu lasat sa moara de la sine de foame si sete) si initiativa de sprijini asistenta medicala pentru copii inainte de nastere. Dorim sa cerem Congresului sa dea legi pentru sanctionarea potrivita a personalului medical care nu ofera tratament si ingrijire unui copil care supravietuieste unui avort, inclusiv de tip nastere partiala, in care moartea fatului este intentionata. Facem un apel pentru darea de legi pentru interzicerea avorturilor facute pentru a selecta sexul copilului si pentru a proteja de avort copiii nenascuti care pot simti durerea […] Dorim interzicerea folosirii in scopuri de cercetare a organelor copiilor avortati. […]”
https://www.gop.com/platform/we-the-people/
Observatiile mele:
– se sustine ideea ca avortul sa nu fie platit de stat
– fatul este considerat persoana, care are drepturi
– se precizeaza ce fel de avorturi trebuie interzise (daca doriti sa aflati ce se intimpla fara astfel de oprelisti vedeti cazul acesta: http://en.wikipedia.org/wiki/Kermit_Gosnell)
Acestea fiind scrise, eu las pe domnul Naumescu si pe cititorii acestor rinduri sa aleaga singuri varianta pe care s-o sprijine si sa creada ce doresc in legatura cu ce ar trebui sa faca sau sa nu faca fiecare partid politic.
1. Dreptul femeii la avort: DA!
2. Plata avortului din bani publici: NU!
Si asta pentru simplul motiv ca oricine (deci inclusiv femeia) are dreptul sa aleaga dar nimeni (deci nici macar femeia) nu are dreptul sa aleaga pe banii altora.
@iosiP
„oricine (deci inclusiv femeia) are dreptul sa aleaga”
Cred ca v-ati pripit. Exista constringeri legate de alegerile noastre, in principal legate de impactul asupra altora.
Va referiti cumva la impactul asupra embrionului?
Aflu astazi ca Obama a promis ca isi va folosi dreptul de veto impotriva unei propuneri legislative care sa interzica avortul dupa saptamina 20 de sarcina, cu exceptia cazurilor de incest si de viol care au fost raportate politiei.
http://www.whitehouse.gov/sites/default/files/omb/legislative/sap/114/saphr36r_20150120.pdf
Potrivit unui sondaj de opinie facut recent pe aceasta tema 60% din participanti sunt de acord cu aceasta lege iar 33% sunt impotriva. Vedeti intrebarea numarul 49 din sondajul de mai jos.
http://www.quinnipiac.edu/news-and-events/quinnipiac-university-poll/national/release-detail?ReleaseID=2115
Si apropos de acest sondaj, domnule Naumescu, studiati va rog si intrebarea 48, ca sa vedeti citi oameni sunt de acord ca avortul sa fie legal in toate cazurile sau chiar in majoritatea cazurilor. Probabil ca veti avea o surpriza dar poate asa o veti lasa mai moale cu exprimarea parerilor despre cum tema avortului va duce la sinucidere politica pentru republicani …
@Mariana Strezean
Biserica se impotriveste legalizarii eutanasiei voluntare spunand ca Dumnezeu a dat viata si doar El o poate lua. Nu are insa dreptul sa o interzica si celor care nu cred in Dumnezeu. Legea eutanasiei voluntare nu ar crea o obligatie ci ar asigura un drept. Pe cale de consecinta, cei care cred in Dumnezeu pot sa refuze eutanasia, insa aceasta OPTIUNE nu poat sa fie refuzata celor care cred ca Dumnezeu nu exista, si care doresc sa moara cu demnitate. Crestinii nu au dreptul sa ii oblige pe bolnavii incurabili sa treaca prin infernul degradarilor fizice, psihice si relationale, inerente unor boli incurabile, precum cancerul in fazele terminale.
Eutanasia voluntara (facuta cu consimtamantul pacientului) este legalizata in Elvetia, Olanda, Belgia, Luxemburg, si statele Oregon, Washington si Montana din SUA.
Avortul embrionului (avortul facut in primele 8 saptamani dupa fecundare, care inseamna 10 saptamani de la ultima menstruatie) este un drept al femeii, subsumat dreptului acesteia de a-si decide singura soarta, evitand evolutii pe care nu este pregatita sa le gestioneze fara consecinte negative serioase asupra calitatii vietii (consecinte de natura emotionala – copil nedorit – sau materiala).
Embrionul nu este o „fiinta umana”. Acesta ia nastere in urma fecundarii ovulului de catre spermatozoid. Ovulul este parte integranta a corpului femeii. Spermatozoidul este parte integranta a corpului barbatului. Este un ovul nefecundat o „fiinta umana”? Evident ca nu. Daca nu va fi fecundat nu va ajunge niciodata o „fiinta umana”. Este un spermatozoid o „fiinta umana”? Evident ca nu. O „fiinta umana” se dezvolta din niste celule care nu pot fi considerate „fiinte umane”. Un ovul, in secunda urmatoare fecundarii lui de catre un spermatozoid (sau dupa prima diviziune) nu este o „fiinta umana” ci doar o celula (doua celule) cu potential de a deveni „fiinta umana”. Care este momentul in care „un grup de celule” devine o „fiinta umana”? Este greu de spus, insa este evident ca acel „grup de celule” trebuie sa dobandeasca caracteristicile care definesc o „fiinta umana”. Asa ca mai intai trebuie definita notiunea de „fiinta umana” (fara a apela la dogme religioase) si doar dupa aceea putem sa spunem care este momentul in care vorbim despre o „fiinta umana”, moment in care avortul poate sa fie considerat inacceptabil (daca sarcina nu pune in pericol viata mamei). Este evinent insa ca in primele zece saptamani de la ultima menstruatie nu putem sa vorbim despre o „fiinta umana” ci despre un „grup de celule” structurate (embrion). Pentru exemplificare, sa vedem cum arata o „fiinta umana” (un embrion de 3 – 5 mm lungime) la inceputul celei de a 7-a saptamani de la ultima menstruatie (Gestational Age GA – end week 6 beginning week 7), atunci cand femeia are deja motive intemeiate sa verifice daca este insarcinata (facand o vizita la ginecolog), vizita in urma careia poate sa decida sa avorteze embrionul:
http://tinyurl.com/pm52pk3
P.S. Un ovul fecundat nu devine „fiinta umana” instantaneu, doar datorita faptului si-a completat ADN-ul cu cel al spermatozoidului. De asemenea, dupa prima diviziune celulara avem doua celule si nu o „fiinta umana”. Doar in povestile religioase se intampla minuni instantaneu, prin vointa divina (de exemplu, orbii vad, apa se transforma in vin, etc.). In lumea reala (biologie) este nevoie de timp, de evolutie, de dezvoltare, pentru a se trece de la o forma de existenta simpla (celula, „grup de celule”) la una superioara („fiinta umana”). Indoctrinarea religioasa ii impiedica pe credinciosi sa accepte legile naturii care contravin sistemului dogmatic crestin (exemplu cel mai celebru fiind cenzurarea teoriei heliocentrice, negarea adevarului ca Pamantul nu este centrul Universului).
Domnule Cetatean,
Deja jurisprudenta americana a dat un raspuns la intrebarile de mai sus, bazat pe cercetari riguroase stiintifice.
Un fat se considera viabil dupa saptamana 22 de gestatie (adica poate supravietui in afara corpului matern).
De asta in jurisprudenta americana orice fel de tentativa de a cobora pragul de intrerupere de sarcina la sub 22 de saptamani e considerata neconstitutionala si un abuz al legii.
Ori asta au incercat sa faca republicanii de vreo cativa ani incoace. Au incercat sa treaca legi prin care interzic avorturile chiar si la 6-8 saptamani, chiar inainte ca femeia sa afle ca e gravida. Au incercat sa treaca amendamente statale constitutionale declarand un fat persoana cu drepturi depline din momentul conceptiei, si asta ar fi calificat o intrerupere de sarcina ca omucidere.
Toate tentativele astea au esuat in tribunale, pentru ca 22 de saptamani nu sunt negociabile si pretentia ca un embrion este o fiinta umana este ridicula.
De asta au inceput republicanii a restrictiona libertatea femeii de a avea o intrerupere de sarcina ridicand bariere administrative dupa cum urmeaza:
1. Au incercat sa inchida clinicile de planificare familiala ridicandu-le la nivel de spital (investitii mari neprofitabile). Asta a condus ca la nivelul statului Texas, cu o populatie mai mare ca a Romaniei, sa aiba numai sase clinici de planificare familiala, grupate numai in orasele mari. Restul populatiei trebuie sa calatoreasca sute de kilometri ca sa aiba o intrerupere de sarcina. Asta in conditiile in care 99% din intreruperile de sarcina nu au nici un fel de complicatiei si e una dintre cele mai sigure proceduri medicale.
2. Au lasat, chipurile in numele dreptului la libera exprimare, gloatele de protestatari pro-life la usa clinicilor. Biata femei e luata in primire inca inainte sa intre in clinica de o atmosfera agresiva menita sa o intimideze si sa o faca sa renunte la intrerupere de sarcina. Asta include lozinci scandate, agresare verbala, lozinci afisate si alte ca astea. Nu mai vorbesc de personalul medical agresat verbal si vizual in fiecare zi.
3. Au incercat sa introduca si alte bariere de descurajare: sonograma obligatorie la 48 de ore lucratoare inainte de intrerupere; consult psihologic obligatoriu, perioada de asteptare de doua zile intre consult si procedura. Ma rog, tot ce putea fi in puterea lor ca sa impinga sarcina la peste 22 de saptamani dupa care intreruperea nu mai e legala…
@George Gafencu
Multumesc pentru informatii, nu cunosteam aceste amanaunte.
In ceea ce priveste comportamentul celor indoctrinati religios, nu mai este o surpriza pentru mine. Surpriza va fi atunci cand vor renunta sa „salveze” cu forta toata omenirea, si cand vor inceta sa „arda pe rug” argumentele stiintei.
Unora la dau lacrimile de emotie in fata discursurilor „istorice” ala presedintelui. De obicei sint aceia care ar vota si cu o scindura (sa fie vopsita in albastru si e OK). Nu e absolut nici o diferenta intre ei si aia care ar vota pina si o scindura rosie, dar asta e deja off-topic. Autorul se intreaba cum de entuziasmul presedintelui nu e impartit de americanul de rind. Pai e cam greu sa te bucuri la cifre atunci cind costul asigurarilor medicale iti explodeaza in fata, cind salariul nu ti-a crescut de vreo 7 ani dar costul vietii de zi cu zi se majoreaza, cind ai prieteni care pleaca din oras pentru ca si-au pierdut joburile, cind un search pe indeed iti intoarce 5 rezultate, cind vecinul de peste drum trebuie sa se intoarca in Japonia pentru ca i-a expirat H1 (cei care sint ilegal pot ramine), si tot asa… Bine macar ca a scazut galonul la pompa, dar totusi este indecent sa te lauzi cu asta atunci cind stii care e cauza reala a prabusirii barilului in lume si mai ales atunci cind toate politicile tale sint si au fost contra petrolului. Si ce solutii auzi in discurs? Pai supra-taxarea bogatilor (ah, bogatii – vesnica problema), drepturile transgender, si promisiuni – multe promisiuni. Nimic de responsabilitatea fiscala a guvernului, nimic despre un plan concret de reducere a datoriei publice, nema politici pentru sustinerea middle class (oh, stai ca a zis ca ia de la bogati ca sa dea la middle class, dar eu sint prea prost si nu pricep cum vine asta). Dar nu ai voie sa ridici din sprinceana pt ca esti labeled right wing nut, tea party fanatic, nazist, rasist, habotnic, sau chiar mai rau, republican. Dar astea sint doar rautacisme, daca presedintele zice ca totul e la record high, apoi asa trebuie sa fie.
Ca un partizan declarat al președintelui Obama, ca unul de circumstanță, în lipsa unei alte alternative și în special față de cele două mandate ale precedentului, aș dori să-mi exprim și eu opinia, „în contravenție” față de altele deja etalate aici :
Atentatul de la 11.09.2001 nu s-a produs în timpul mandatului G.W. Bush, ci al vice-președintelui Cheney. Războiul împotriva Irakului, care a destabilizat, țara, zona, și în cele din urmă și securitatea occidentală, tot în timpul mandatului Cheney s-a petrecut. Iar groapa lăsată în urmă, ca urmare a declanșării celei mai mari crize financiare din 1929, tot vice-președintelui îi revine ca responsabilitate.
Câteva statistici legate de crearea de joburi:
http://en.wikipedia.org/wiki/Jobs_created_during_U.S._presidential_terms
Câteva considerații personale, în ce privește dificultatea de a face o justă comparație :
– A pierde 1000 de joburi cu $20/oră și a crea 1000 cu $12/oră, nu înseamnă o recuperare.
– A crea joburi în condițiile în care salariile nu țin pasul cu scumpirea vieții, nu este o revenire. Cele două menționate mai sus, fac parte din pachetul care a determinat pe mulți să-și exprime dezaprobarea în ultimele alegeri din noiembrie.
– A intra masiv în deficit, pentru a stimula crearea de joburi, nu este același lucru în anii ’60, ’70, ’80, când ai un credit rating beton, față de anii ‘2000, când ești îndatorat până în gât și lumea se miră dacă nu cumva ai pierdut contactul cu realitatea.
– A crea joburi într-o anume epocă, este greu comparabil cu alta- nu e totuna când nu ai nici un concurent și e cu totul alta într-o economie globală, unde toți îți dispută întâietatea.
– A crea joburi concrete, în manufactură, este considerabil mai difcil decât într-un domeniu speculativ. Din pricina asta, deși nu-I impart părerile, Jack Welch, fostul CEO GE are în mult mai mare măsură respectul meu, decât inventatorii instrumentelor toxice de investiție. Și da, se poate spune că GE Finance e imens, dar nu e motivul principal al creșterii corporației.
– A crea joburi într-o economie „nouă”, unde se cere o cu totul altă panoplie de „skill sets”, este cu totul alt lucru decât a readuce economia pe linia de plutire, resuscitând vechile joburi pierdute printr-o injecție masivă de cash din partea guvernului. „Arguably”, cum se spune, genul de economie în care Clinton a creat joburi, este foarte diferit de cel al predecesorilor. Și, nu mai puțin adevărat, amplificarea ciclului de „bule”, face această comparație și mai dificilă.
Un candidat republican taliban nu va avea câștig de cauză în 2016, dar unul moderat ar fi cât se poate de competitiv. Partidul republican are încă de rezolvat guerilla internă, produsă de Tea Party, care rămâne redutabil în ciuda faptului că la ultimele alegeri nu a obținut rezultate pe măsura speranțelor. Deci nu este vorba doar de a continua înfruntarea cu președintele Obama, cât de a se repoziționa în vederea alegerilor de la sfârșitul anului viitor.
Păstrând proporțiile, tactica președintelui Obama se aseamănă cu cea a președintelui Băsescu- nemaiavând nimic de pierdut și fiind înconjurat de o majoritate guvernamentală ostilă, va face tot ce-i stă în putință pentru a o „picta”, și nu cu pensula, ci cu bidineaua. Exceptându-i pe cei care din motive ideologice nu văd al rol al majorității republicane decât de a torpila orice initiativă Obama, marea majoritate ar dori să vadă și un mod de a guverna, care implică mai mult decât contre. Dacă vor demonstra o flexibilitate, fie ea și tactică, își vor ușura mult sarcina în 2016- dacă nu, vor face contrariul și vor da apă la moară contracandidatului/candidate democrat, oferindu-se spre a fi „pictați” drept extremi, retrograzi, și reprezentând o minoritate de interese fără vreo legătură cu americanul de rând, exceptând pe cei pentru care ideologia bate economia.
Rata somajului a descrescut pe hartie. Cum tot doar pe hartie a scazut si datoria publica acum de fix 18 trilioane. Si tot pe hartie s-a imbunatatit existenta clasei mijlocii care e pe cale de disparitie din cauza taxelor imense (ascunse sau neascunse). Discursul lui Obama imi aduce aminte de cele ale lui Nicolae Ceausescu. precum Ceausescu, Obama imparte lumea in doua: cum sa-i ajutam pe cei saramani, adica cum sa fortam pe unii sa plateasca pentru lenesi. si totul e frumos pace si senin in epoca de aur daca avem radare si ne mai lasam dusi de nas. Oricine a trait onest in SUA in ultimii 5 ani va poate spune contrariul a ceea ce Obama sustine, si oricine se uita macar pe blogurile specializate in conflictul din Orientul Mijlociu ajunge la concluzia ca ne paste un razboi mondial. In timp ce Obama abera cu nesimtire despre victoria in razboiul cu teroristii pacii, Ambasada SUA din Yemen astepta ordine de evacuare completa..
Domnule Nicu,
Nu stiu ce numiti Dv impozite imense. Fac parte din clasa mijlocie cu venit spre inalt si impozitul efectiv pe care il platesc statului american este 22%.
Comparat cu impozitele pe venit pe care le plateste cineva in Franta, bunaoara, pentru acelasi venit, astea sunt mai putin de jumatate.
Iar eu personal nu ma plang de taxele pe care le paltesc in SUA, desi republicanii le considera „excesive”.
Nu inteleg de ce ar conta cit e impozitul in Franta. Sau ati scris doar asa, sa afle toata lumea ca sinteti upper middle class? Felicitari, sinteti de invidiat.
Domnule Midnight Rider,
Pontul era ca taxele in SUA nu sunt asa de mari nici pentru cei cu castiguri peste medie. Nu castig atat de mult in SUA incat sa ma mai si laud cu el.
Multi francezi vin sa lucreze in SUA si, dupa declaratia lor, venitul lor net in SUA e dublu decat cel in Franta din cauza taxelor aberante cerute de statul francez la cam acelasi salariu brut.
Domnule, nu imi vine sa cred ca explicati atit de multe pe aici si totusi trebuie sa discutam lucruri atit de elementare… Nu stiti ca impozitul e progresiv in SUA? Iar taxarea nu e deloc liniara cu venitul. Si ati avut vreodata curiozitatea sa calculati taxele totale daca lasati copiilor mostenire 1M sa zicem? (e doar un exemplu, sa nu intelegeti ca sint eu in situatia asta) Adica din $100 cistigati prin munca de dvs in timpul vietii, ce % ajunge la copil ca mostenire? O sa va speriati. OK sa lasam mostenirile… dar nici impozitul pe veniturile salariale nu mi se pare mic. Daca stai intr-un stat precum California si lucreaza 2 oameni in familie, nu e rar sa faci 250K, asa ca o sa sari intr-un brick unde impozitarea nu mai e funny deloc… Si totusi 250K nu sint mare brinza, nu esti deloc bogat la suma asta atunci cind o casa e 2M, ai 2 copii si costul vietii iese prin tavan. Si imi spuneti ca n-ar trebui sa ne plingem, ca in Franta e impozit mai mare… Chiar asa? Pai trebuie francezii sa contribuie la 401K? Sau sa adune bani grei pentru tuition? Cit te costa asigurarea medicala in Franta (daca te costa ceva)? Cit costa sa cresti un copil pina la 18 si cit te costa o casa in Franta? Franta e un stat ultra-socialist si multe lucruri sint gratis sau costa mult mai putin decit in SUA. Ce rost are atunci sa compari impozitul SUA vs Franta? Doar asa, pentru senzatie? Nu strica sa va documentati inainte, dar nu din surse de partid sau din media care mult prea des are o agenda.
@Gafencu
„Nu stiu ce numiti Dv impozite imense”
Haideti sa va explic cit platesc eu, care sunt inginer de meserie:
1) impozit federal: 16% in medie (impozitul fiind progresiv va spun doar media)
2) asigurari sociale (platite jumatate de mine si jumatate de firma la care lucrez): 15%
3) impozit in statul in care locuiesc: 5%
Total: 36%.
Intrucit pensia pe care ma astept s-o primesc in viitor de la guvern va fi probabil modesta, trebuie sa-mi string singur bani de pensie suplimentara (cam 5% din leafa, deocamdata, dar va trebui sa cresc contributia spre un 10-15%). Aceste contributii pentru pensie trebuie adaugate la calcul pt a putea face comparatia cu Franta, asa cum ati incercat dv, asa incit am ajuns lejer la un 41% adica aproximativ la nivelul Frantei.
La asta se adauga taxe si impozite ascunse:
– 6,25% taxa pe fiecare lucru si serviciu pe care-l cumpar in statul in care locuiesc: automobil, masina de spalat, cafea de la Starbucks, sandvis si cola de la coltul strazii etc
– taxe pe proprietatea imobiliara: cca 5000$ pe an pe o casa banala (ceva comparabil cred ca ar fi taxat cu vreo 200 euro pe an in Franta)
– impozit pe masina si pe inregistrarea masinii
– impozit pe abonamentul de telefon (de ex. ca sa poata Obama sa ofere de pomana telefoane mobile clientelei lui)
Perfect raspuns, sa mai adaugam aici taxa pe oras (city tax) si taxa pe cupru daca ati auzit de asa ceva. La NY clientii furnizorilor de internet platesc si o taxa de 9 dolari pe firul de cupru montat de germani in 1920! Sa mai adaugam acele taxe ascunse care se rostogolesc la nivelul preturilor cata vreme tot la NY au crescut taxele pe poduri, sosele (desi precum in Romania, nu se repara).. Taxele pe furnizorii de gaz si electricitate samd. La NYC rata taxelor e undeva intre 40 si 50 la suta (adica cel putin la fel de mare ca in Franta daca nu mai mare). In ce priveste taxele pe locuinte acestea sunt mult mai mari decat in restul tarii. Statistica arata ca in statul NY doar 4 milioane din 19 total persoane legale detin o locuinta, asta din cauza preturilor si taxelor. Domnul Gafencu, avem impresia, traieste intr-un stat majoritar republican si gandeste ca un socialist. Mutati-va intr-un stat socialist si sa vedem daca opiniile raman intacte…
Domnule Nicu,
Asta ar fi culmea, republicanii in Arizona, un stat rosu, in care statul nu iti ofera mai nimic (mai bine te spanzuri decat sa devii somer aici), sa se planga ca platesc taxe prea mari…
Daca nu stiti intrebati-ma si va raspund inainte sa-mi spuneti ca domniei voastre nu vi se par iar in felul acesta sa-mi sugerati „subtil” ca de fapt nu sunt in general pentru simplu motiv ca dvs in particular sunteti de acord sa platiti 22% din venitul dvs. Perceptia taxelor, daca tot doriti sa vorbiti din perspectiva impresionista, depinde de locul unde traiti, de slujba pe care o aveti, de standardul de la care ati plecat cand ati ajuns in SUA (si de masura in care ati reusit sa constientizati pe deplin cum standardul initial va determina sa estimati), de asteptarile dvs, samd care toate fac obiectul economiei comportamentale. Si in plus de felul in care raspundeti la intrebarea: este moral sa fortam pe unul sa plateasca pe altul daca nu are nimic concret de castigat? Suntem cu totii de acord ca trebuie sa platim armata, politia, pompierii dar sa-i platesc educatia si sanatate lui Jenkins, nu sunt. Ma doare in cot de Jenkins ca nu mi-a platit mie mamica lui studiile si asigurarea medicala. Mamica lui trebuia sa judece inainte de a se intinde..
Domnule Nicu,
Realitatea in SUA in privinta taxelor e nuantata de la stat la stat.
Locuiesc in Arizona, unde nivelul taxelor statale nu e asa de mare, si de aia nu ma plang de taxe excesive.
Insa am trait si in California, unde nivelul taxelor si accizelor locale sunt excesive chiar si pentru opiniile mele. E fumarit total acolo.
Tocmai asta va spuneam si eu. Presupun fie ca nu ati citit atent, ori va prefaceti ca nu ati inteles, dar e bine ca suntem oarecum de acord..
@ Cetatean.Sugerez sa cititi eseurile lui Ayn Rand pe tema moralitatii platitului educatiei si sanatatii altuia. Nu vad nicio moralitate in a obliga un om care munceste cinstit sa plateasca pentru altii. Dimpotriva argumentele de tip egocentric sunt behaiala de excroc care incearca sa convinga sa ii se dea bani pe nimic..Sunt doua feluri de ticalosi, ticalosii care te acuza ca esti egocentric, si ticalosii criminali care te ucid daca nu le dai banii.
Pe de alta sincer nu ma intereseaza nedumerirea nemtilor, (articolul nu era despre nemtii si nelamurirea lor ci despre America, asa ca stai la subiect sau pleaca) nemtii fac ce doresc in tara si nu au nimic de spus cu privire la ce facem noi in America ca nu i-am invitat si nu au drept de vot. Nelamurirea lor s-ar risipi daca Angeluta ar avea curajul sa actioneze la nivelul moralei pe care i-o face lui Putin. Cand gazele rusesti si energia ruseasca care tine peste 30 la suta din economia Germaniei se va duce pe rapa, cand petrolul de la arabi va secatui vor intelege nemtii subit anumite lucruri, asa cum au inteles francezii dupa Charlie Hebdo ca nu merge multicultura…
See you around..
@nicu
Hai sa iti dau niste exemple de „moralitate”:
„Oxfam a tinut prima pagina a ziarelor anul trecut la Davos dupa ce a prezentat un studiu care arata ca cei mai bogati 85 de oameni din lume detin aceeasi avere ca cei mai saraci 50% (3,5 miliarde de oameni). In acest an, proportia este si mai mare: doar 80 de oameni au aceeasi avere ca mai mult de 3,5 miliarde, fata de 388 in 2010”.
http://tinyurl.com/jw37xpg
Daca niste sisteme economice fac posibila situatia in care 80 de oameni („care muncesc cinstit”) au aceeasi avere ca mai mult de 3,5 miliarde de oameni, atunci toate argumentele despre „moralitate” nu reprezinta decat niste interese cinice ale unor ipocriti egoisti.
Sa vedem niste statistici din SUA aparute in articolul din 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”:
– 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
– 50% dintre americani detin mai putin de 1% din bogatia natiunii.
– 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
– Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor „de rand” este de pana la 500 la 1.
– Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente (asigurate de stat) pentru a supravietui.
– 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !
– 43% dintre americani au contribuit cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie.
– In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un „procent enorm” de 16%, ajungand la 7.8 milioane (2,5% din populatia SUA).
Aceste date arata ca:
1. Regulile „jocului” economic si social nu sunt corecte. Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta URIASA dintre cei putini si bogati (pe de o parte) si cei multi si saraci (pe de alta parte) nu se poate justifica cu argumentul diferentei de valoare dintre aceste categorii, ci este rezultatul acestor reguli economice imorale.
2. „Scara valorilor” a fost distorsionata de cei care doresc mentinerea statu-quo-ului, pentru a justifica aceasta situatie.
3. Cei care sunt dezavantajati de aceste reguli nu pot sa le schimbe (este evident, vezi rezultatele obtinute de „Occupy movement”, cu sloganul „We are the 99%”), deci sunt condamnati la saracie, in numele „moralitatii” religiei al carui dumnezeu este „Mana Invizibila”.
http://tinyurl.com/muydca8
Din cauza unor astfel de atitudini egocentrice, considerate normale in SUA, prefer modelul social european. Iata un extract din articolul „Germanii sunt nedumeriti de discutiile pe tema asigurarilor publice de sanatate din SUA („Healthcare Debate”), discutii in care se afirma ca „se merge in directia Socialismului sau a Comunismului”:
Wolfgang Zoeller, un politician bavarez (landul cel mai prosper din Germania) care a fost parlamentar timp de 22 de ani, si care este „departe de a fi un socialist”, spune: „Pentru mine, problema asigurarilor publice de sanatate este o chestiune de umanism. Doresc ca fiecare persoana, indiferent de varsta, venit, stare de sanatate sau posibilitati materiale, sa fie ajutata atunci cand este bolnava. … Acesta nu este un principiu socialist, este principiul solidaritatii. … In Germania consideram ca societatea are anumite cerinte si responsabilitati pentu fiecare membru al ei. … Pentru noi este clar. Sanatatea reprezinta un risc care nu poate sa fie lasat pe umerii individului”.
https://www.thelundreport.org/content/germans-confused-over-us-healthcare-debate
Analiza excelentă în etapa descriptivă. Folositoare publicului românesc, nu prea stăm noi să ascuiltăm discursurile.
Recomandarea cu privire la ce trebuie să facă SUA în secolul XXI e comparabilă cu ce crede un cercetător de la Agenţia Spaţială Română că trebuie să facă şeful NASA în privinţa explorărilor pe Marte.
Gânduri bune,
Da, un articol bun. Felicitari, dle Profesor Naumescu!
nu mai mult ca alta data. ca partile sunt total ireconciliabile se stie de ceva timp. Revenirea americii mi se pare o tema falsa insa.
Iata ce zice si dl Petre Iancu, DW, despre acelasi subiect al discursului p. Obama despre starea natiunii
http://www.dw.de/planeta-albastr%C4%83-%C5%9Fi-fabricile-ei-de-%C3%AEmpachetat-fum/a-18208934
si o scurta (1 minut) comparatie intre atitudinea lui Barrack 0 la discursul privind starea natiunii in al 7 lea an de mandat fata de cel al lui W din acelasi moment (2007)
https://www.facebook.com/video.php?v=1601010493447143
By the numbers the worst president 18 trilioane datorie, 92 milioane de americani asistati financiar de stat 8% scaderea salariului mediu, cea mai mica forta de munca in 30 de ani in conditiile cresteri populatiei cu 10%.America a fost devansata de China ca cea mai mare economie. Politica externa un dezastru Discursul a la Nicolae Ceausescu,cel putin nea Nicu avea o scuza (4 clase)
Approval rating for President Obama on this forum is about 10%. But thenagain, Romania is a red state.
Cineva spunea : Daca vrei sa-ti placa ceva priveste de departe; daca vrei sa-l intelegi priveste de aproape…
Cam asa si cu discursul lui Obama, e placut urechilor celor de departe (ne-afectati) si total mincinos celor care traiesc realitatea de zi cu zi in SUA….
Starea Natiunii a fost urmarit anul asta de cel mai mic numar de americani din ultimii 25 de ani, mai putini decat cei care se uita la „Dancing with the stars” :-)