luni, mai 20, 2024

Ucraina astăzi: bătută de Rusia, înşelată de Germania şi Franţa, respinsă de Olanda şi cu banii luaţi de oligarhii corupţi

Dezolant tabloul Ucrainei de astăzi. Într-un fel, chiar mai apăsător decât cel din zilele şi săptămânile eroice ale EuroMaidanului, de la începutul lui 2014, pe care îl vedeam, deşi evident în tonuri dramatice, cel puţin încărcat de emoţie, curaj, energie mobilizatoare şi speranţă. Totul părea atunci posibil. Drama Ucrainei se îndrepta, credeau revoluţionarii, spre un final fericit, spre întâlnirea cu Europa civilizată, sigură şi prosperă. Când am afirmat, imediat după „victoria EuroMaidanului”, că lucrurile nu vor merge nicidecum în această direcţie şi că perspectiva mai marelui nostru vecin e în cel mai bun caz mediocră, Ucraina fiind marele perdant al celui de-al doilea Război Rece, mulţi m-au acuzat de pesimism.

Două evenimente politice semnificative din ultima săptămână par să reaprindă criza Ucrainei, de parcă tot ce i s-ar fi întâmplat acestei ţări în ultimii ani nu ar fi fost de ajuns. Olanda a respins prin referendum ratificarea Acordului de Asociere UE-Ucraina, ruinând până şi bruma de apropiere politică a Ucrainei de Uniunea Europeană, aflată oricum mult sub nivelul aşteptărilor iniţiale, iar premierul „emanat” al Revoluţiei EuroMaidanului, Arseni Iaţeniuk, puternic contestat în cadrul coaliţiei de guvernământ, a demisionat[1]. Preşedintele Poroşenko, la rândul său, apare în scandalul „Panama Papers”, ca investitor în firme obscure offshore din paradisuri fiscale. Peste toate, Comisia Europeană a criticat performanţele slabe ale guvernului pro-european în aplicarea Acordului de Asociere, lipsa de rezultate în combaterea corupţiei şi a influenţei decizionale a oligarhilor[2], iar declinul nivelului de viaţă al populaţiei şi deficitele economico-financiare ale Ucrainei s-au adâncit considerabil, bugetul de la Kiev supravieţuind la limită, practic de la un împrumut extern la altul.

Dincolo de impactul negativ al celor două eşecuri, unul european, celălalt intern, trebuie spus că evenimentele în sine nu sunt surprinzătoare. Merită, cred, reluat, ce spuneam în iunie 2014, la scurt timp după alegerea triumfală a magnatului ciocolatei, Petro Poroşenko, în funcţia de preşedinte: „Ceea ce pare astăzi o importantă victorie politică la Kiev este începutul unei lungi şi chinuitoare tranziţii economico-structurale, al unei dezintegrări teritoriale previzibile, al dezamăgirilor profunde ale populaţiei privind nivelul de trai, al aşteptărilor stânjenitoare la uşa cancelariilor occidentale pentru ceva mai mult decât frumoase cuvinte de îmbărbătare ori felicitări pentru curajul şi eforturile făcute.

Banii din Vest vor fi puţini şi vor veni cu „ţârâita”, în raport cu nevoile mari ale ţării. Consensul politic al pro-europenilor de la Kiev se va sparge curând, sub povara responsabilităţilor guvernamentale tot mai greu de îndeplinit, a ambiţiilor politice personale şi a lipsei culturii politice a coaliţiilor, prin care şi noi am trecut. Datoriile către Gazprom vor trebui oricum achitate, mai devreme sau mai târziu, căci vine o altă iarnă grea, iar noul preţ fixat de ruşi va fi mai mare, ca pentru nişte „pro-occidentali” ce sunt ucrainenii acum.

Europenii vor constata că guvernarea pro-UE nu e perfectă, că are probleme majore legate de corupţie, administraţie şi justiţie ineficiente, precum şi deficienţe în protecţia minorităţilor, probleme pe care le ştim dealtfel din regimul „portocaliu” Iuscenko-Timosenko. Entuziamul pro-european se va stinge treptat în mult încercata ţară iar Ucraina va ieşi discret de pe agenda occidentalilor, odată ce relaţia cu Rusia se va fi normalizat.

Lumea îi va cere la început lui Poroşenko „ciocolată”, apoi socoteală.”[3]

Magia pro-europeană aşadar s-a spart. Dezvrăjirea de liderii Revoluţiei EuroMaidanului, la rândul lor măcinaţi de lupte politice intestine, a început să corodeze vizibil coaliţia de guvernământ şi să sugereze perspectiva alegerilor anticipate. Nu se va ajunge probabil acolo, dar nici preconizata învestire a fostului primar Volodimir Groisman, în vârstă de 38 de ani (rămâne de văzut dacă ideea se concretizează), propus premier de Blocul preşedintelui Poroşenko, nu va rezolva, pe fond, criza Ucrainei, ci doar va căuta să câştige timp şi să evite o prăbuşire totală a economiei. În aceste condiţii sumbre, încep negocierile pentru formarea unui nou guvern al coaliţiei pro-europene de la Kiev.

Noul premier nu va avea viaţă uşoară şi nu va calma tensiunile politice şi sociale din ţară, atâta timp cât marile puteri nu i-au găsit încă Ucrainei un loc rezonabil pe harta geopolitică a Europei. Iar asta nu se va întâmpla curând, căci momentul nu e deloc propice în Uniunea Europeană iar interese infinit mai mari decât scoaterea Ucrainei din „groapa tampon” a Estului Europei îi vor reţine pe occidentali de la orice gesturi spectaculoase de susţinere a Kievului. Ucraina e prea mare şi prea nefericit aşezată în coasta Rusiei pentru a putea fi salvată de europeni sau de americani. Pe de altă parte, trebuie să admitem că Ucraina nu se poate salva singură de la înec, trăgându-se de păr afară din vârtej.

Nu sunt multe de făcut şi de sperat pentru o perspectivă europeană autentică a fostei republici sovietice de 45 de milioane de locuitori. Rusia i-a luat Crimeea şi a învins-o în războiul de secesiune din Donbas. Germania şi Franţa abia aşteaptă eliminarea sancţiunilor aplicate Rusiei, probabil la vară (după „faptele bune” din Siria), pentru a reîncepe afacerile adevărate pe piaţa rusească. Olanda îşi joacă ipocrită partiturile politice interne, anti-Bruxelles, pe spatele Ucrainei, cu sau fără influenţa rusească asupra partidelor naţionaliste de dreapta din Vestul Europei, invocată de mediile americane[4]. Administraţia Obama, la rândul ei, a promis mult şi a făcut, de fapt, prea puţin pentru aspiraţiile pro-occidentale ale Kievului. Spus simplu, toţi ar avea comentarii inteligente de făcut dar nimeni nu se bagă.

Chiar şi scenariul „finlandizării” Ucrainei, adică al unei dezvoltări şi integrări economice de tip occidental dar cu limitarea structurală a neutralităţii politico-militare, este foarte puţin probabil, dependenţa şi apropierea economică, istorică şi culturală de Rusia fiind în acest caz incontestabile. Mai mult sau mai puţin separată de problematica identităţii şi a regiunii din care face parte, corupţia rămâne în Ucraina un subiect care nici măcar nu a fost deschis cu sinceritate, până la capăt (nu mai vorbim de soluţii pentru reducerea fenomenului), aşa cum cel puţin a explodat ca temă în Republica Moldova.

Aici, în România, perspectiva învecinării cu un stat eşuat, corupt şi respins de Europa nu poate să ne bucure. Cu atât mai mult cu cât, neputând face altceva spectaculos şi semnificativ în politica internă, pot deja să intuiesc că Ucraina va vira treptat spre un naţionalism al frustrărilor, spre o dreaptă radicalizată, care se răzbună pe minorităţi pentru greutăţile vieţii de zi cu zi (de atâtea ori în istorie s-a întâmplat aşa), spre un model de agresivitate societală, instabilitate, infracţionalitate şi furie în creştere.

Acum doi ani, în gerul de stepă rusă din ianuarie şi februarie, printre corturile rezistenţei lor spontane şi eroice, mureau împuşcaţi de forţele de ordine tinerii Kievului, în piaţa-simbol a idealului european al ucrainenilor, forţând plecarea preşedintelui pro-rus Viktor Ianukovici. Acum, e adevărat, nu mai moare nimeni în EuroMaidan, e o linişte resemnată, cameramanii din toată lumea şi-au strâns echipamentele şi au plecat iar speranţele pro-europene ale Ucrainei s-au risipit în vântul neputinţei din Estul Europei.

NOTE__________________


[1] http://www.cbc.ca/news/world/ukraine-arseniy-yatsenyuk-1.3529130

[2] http://www.economist.com/news/europe/21692917-ukraines-grace-period-tackling-cronyism-may-have-run-out-dear-friends

[3] Valentin Naumescu, „Pupat Piaţa Euro Maidanului. Occidentalii felicită şi abandonează Ucraina în favoarea relaţiei cu Rusia”, 9 iunie 2014, în volumul Marile schimbări. Crize şi perspective în politica internaţională, Valentin Naumescu, Bucureşti: Ed. Trei, 2015, 262-63.

[4] https://www.washingtonpost.com/opinions/russias-influence-in-western-elections/2016/04/08/b427602a-fcf1-11e5-886f-a037dba38301_story.html

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Era infinit mai bine ca UE să-şi fi văzut de treabă şi să nu fi propus acordul de asociere, care a provocat revoluţia Maidanului şi războiul cu Rusia.
    Dar aşa, ucrainenii au pierdut Crimea şi Donbasul şi au rămas şi fără acord de asociere (de care beneficiază până şi Chile). Adică şi bătuţi, şi cu banii luaţi.
    E un caz-şcoală despre politica făcută după ureche.

    • Dupa dumneavoastra razboiul din Ucraina si anexarea Crimeei sunt fix o urmare a acordului UE-Ucraina? Dar nu ne spuneti nimic despre cine l-a pornit si respectiv cine a anexat Crimeea! Ca si cum subit ucrainienii s-au rasculat subit impotriva unui acord cu care tot ei, in majoritate. fusese-ra de acord.

      • Până şi victor L a înţeles mai mult decât tine. Cum să se revolte ucrainenii ÎMPOTRIVA acordului de asociere?! Succesiunea evenimentelor a fost aşa:
        1. UE a propus acordul de asociere
        2. Ianukovici (presedintele Ucrainei) a refuzat să-l semneze, ceea ce a provocat
        3. Revolutia Maidanului, care a adus la putere un preşedinte şi un guvern pro-Occident
        4. Rusia a atacat Ucraina pentru a bloca aderarea acesteia la UE şi NATO
        5. Olandezii au refuzat prin referendum ratificarea acordului de asociere (pentru ratificare e nevoie de acordul tuturor statelor). Cercul s-a închis.

  2. Ucraina mai are de suferit !!!,Ucraina are de platit pacate ,si-s multe .
    Ucraina a sarit dintr-o barca in alta si a tinut sa faca valuri pentru spectacol !!!,sau din obisnuinta .Rusiei i-a placut intodeauna sa se intinda , si-a crescut fii intodeauna cu ideea ca-s carne de tun si asta o scuteste de explicatii . Orgoliul slav ramane ,prima capitala a Rusiei pina la Ivan cel groaznic a fost Kievul ,desi au trecut 500 de ani de cand rusii s-au mutat la Moscova ei considera ca Kievul e tot al lor ca si toata Ucraina de altfel.
    Rusii au infiintat-o ca stat Ucraina si au pretentii ,Ucrainienii au fost de mute ori mana dreapta a rusilor aceea cu care tineau palosul ori pusca ,unitatile de cazaci erau majoritare ucrainiene si erau elita armatelor tariste.
    Azi sa accepti o istorie taiata in doua peste noapte nu-ti vine bine mai ales ca mariajul n-a fost doar pentru pat !!!,vezi sute de mii de familii mixte ,dar si teritorii clare rusesti trecute prin vointa
    politicienilor in ograda Ucrainei :regiunea Donetk,Crimeea ,Bucovina de nord ,Sudul Basarabiei,
    Estul fostei Cehoslovacii,Sudul Poloniei !!!.
    Crimele impotriva celor incorporati cu forta armelor nu se uita si nu se iarta .
    S-a acumulat prea multa ura care nu lasa apele sa se linisteasca.
    Franta,Germania voiau Ucraina ca piata pentru industriilelor , Olanda nu-si sacrifica linistea si banii de dragul Ucrainei .In tot acest CIRC POLITIC ,Ucraina n-are bani sa-si asigure linistea interna , economia Ucrainei a ramas dependenta de Rusia ombilical ,materiile prime si piata de desfacere sunt in Rusia !!!.
    Cei care au muls Ucraina n-au investit in Ucraina au dus miliardele in paradisuri fiscale .
    Riviera franceza e plina de propietati rusesti sau ucrainiene.
    Ucraina mai are multe de tras pina sa-si gaseasca drumul.

    • ???
      ” teritorii clare rusesti trecute prin vointa politicienilor in ograda Ucrainei :regiunea Donetk, Crimeea, Bucovina de nord ,Sudul Basarabiei, Estul fostei Cehoslovacii,Sudul Poloniei !!!.”

      Astea sunt teritorii clare rusesti??

      • Well … la data cand au fost trecute catre Ucraina – teritoriile respective erau de facto stapanite de rusi.

        Acesta este stapanirea care conteaza, nu argumentele „Istorizate” si „cosmetizate” propagandistic.

        „Patria si Dreptul Meu!”
        .

  3. Nici noi românii nu știm cum e mai bine.O Ucraină puternică parcă ar fi bine,dar este nevoie de bani,de mulți bani,care să salveze Ucraina.Și cine să dea banii și,mai ales,să intre în conflict cu rușii?Personal îmi pare rău de Ucraina,dar nu cred că are vreo șansă.Mai mult,în viitorul apropiat va fi o sursă de destabilizare în Estul continentului și probabil va fi sfărtecată de unii și de alții.Probabil va rămâne o Ucraină mai mică între Nipru și Nistru,zonă tampon între Rusia și Europa.
    Și Moldova ”noastră”,oare cum se va comporta în fața dezastrului Ucrainei?

    • Daca Ucraina reusea sa scape de Rusia atunci istoria in aceasta zona ar fi putut sa fie alta…

      Acum putem sa cantam prohodul acestei regiuni.
      Este nevoie de multi bani petnru redresarea Ucrainei si pentru ca planul a putut sa fie urmat arata ca tot ce inseamna marile puteri si institutiile internationale sunt neputincioase in redresarea unei tari.

      Ucraina era si este o piesa importanta in geopolitica zonei si de aceea ar fi trebuit/trebuie sa se actioneze hotarat.

  4. poate UE ar trebui sa le dea voie muncitorilor ucraineni sa lucreze in europa. stiu ca nu sunt locuri nici pentru europeni dar asa am atinge mai multe obiective..In primul rand istoric, cultura lor e mai apropiata de cea europeana deci riscul de a pune bombe a mult mai mic decat la comunitatile magrebiene/arabe, dna merkel si-ar vedea balantele infloritoare si asta pare ca e tot ce-o intereseaza si cel mai important, pe termen lung optica comunitatilor s-ar schimba (romania e un exemplu) si asta ar face mai mult decat toata propaganda rusa. se pot dezvolta elite culturale scolite in occident care incet-incet vor aduce alt aer in societate. doar ca in europa nu cred ca gandeste cineva pe mai mult de 2 ani inainte. deocamdata americanii par sa gandeasca ei pentru europa, cand nu uita cum a facut obama.

  5. Politica este arta posibilului spunea Bismarck. Politicienii ucraineani s-au dovedit cam lipsiti de simtul realitatii facandu-si iluzia ca vor putea accede in Uniunea Europeana cu o economie mult inferioara celei a Romaniei, cu o uriasa dependenta energetica de Rusia si avand Rusia ca partener comercial principal.
    Economia Romaniei a intrat intr-un declin brutal cand a pierdut piata CAER si nu si-a mai revenit nici azi. Sa visezi ca poti vinde pe piata UE produse din Ucraina, facute cu tehnologiile anilor 70, este de-a dreptul iresponsabil. Am prieteni care merg in Ukraina sa faca micul trafic de frontiera, mai toti mi-au spuns ca produsele de acolo sunt ieftine, dar, si acum, mai proaste decat faceau Romanii acum 25 ani.
    Nu mai intru in aspecte de ordin geopolitic, vreau doar sa mentionez ca Ukraina este un fel de Austro-Ungarie a sec 21, un fel de talmes-balmes de teritorii furate in cardasite cu rusii de la polonezi, slovaci, unguri, romani si, mai recent, paradoxal de la partenerii in rapturi, rusii. Cu un mixaj etnic si cultural asa de divers, cu vecinul de la rasarit, putere nucleara, avand o semnificativa coloana a 5-a in Ukraina, intrarea in Nato a fost iarasi o naivitatea de neimaginat.
    Ca si in alte cazuri, Occidentul a promis marea si sarea, si apoi i-a lasat pe junii de la Kiev intr-o situatie mai proasta decat acum 3 ani.
    Cand ii judeca pe liderii politici, istoria are prostul obicei de a nu-i judeca dupa intentii, ci dupa rezultate. Sunt convins ca asa se va intampla si cu maidanici din Kiev.

    Un exemplu pe care-l gasesc potrivit. Cantemir, un june entuziast si bine educat, dar lipsit de simtul realitatii, a vrut sa scoata Moldova din aservirea fata de Poarta. Spre norocul romanilor n-a reusit si a trebuit sa moara in exil in Rusia. Am spus spre norocul romanilor, pentru ca reusita incercarii lui Cantemir ne-ar fi adus pe majoritatea romanilor in situatia de azi a Ucrainei, daca nu cumva ca parte a Ucrainei.
    Brancoveanu a fost mult mai inteligent, a jucat cu rusii, austriecii si turcii si aceasta politica a fost mai patrunsa de realpolitik. Refuz sa-mi imaginez ce se intampla daca Brancoveanu trimitea trupe la Stanilesti si Petru I isi punea un guvernator la gubernia din Valahia. Poate ca azi stiam mai bine rusa decat franceza si engleza.

    • Cinicule,poate un nickname mai potrivit era rus-cinic.
      Sa o luam pe indelete:
      Ucraina poate nu vinde produse prea multe in UE dar crede-ma ca in curand voi importa produse Made In Ucraina dar din depozitele din Polonia. Strict din cauza procedurilor de comert/import diferite. Deci eu cred ca Ucraina are mult de oferit UE si invers.
      Vorbesti de Romania care nu si-a revenit dupa pierderea pietii CAER. Acesta este un bullshit de prima mana. PIB-ul Romaniei in 2013 era cel putin de doua ori mai mare decat cel din ’89 deci nu inteleg despre ce revenire vorbim. Despre revenirea la o economie in care vindeam la un curs fals marfuri , la pret mic, marfuri de calitate indoielnica?
      Comparatia Ucrainei cu imperiul austro-ungar este deplorabila. Poate daca inlocuim Ucraina cu Rusia obtinem cat de cat o comparatie rezonabila dar asta doar fiindca Rusia se comporta ca o putere de sec XVIII. Factorul civilizational sau administrativ al austriecilor lipseste total in cazul rusilor.
      Exemplu cu Cantemir e bun dar nu inteleg paralela cu Brancoveanu, Moldova nu a devenit gubernie rusa dupa Stanilesti si nici nu avea cum fiindca acolo rusii au fost invinsi din fericire. Pe cale de consecinta nici Muntenia nu avea cum. Aluzia la realpolitik e destul de rusofila fie vorba intre noi.

      • Spuneam ca daca Brancoveanu se alia si el cu Petru I impotriva rusilor, poate ca turcii erau invinsi la Stanilesti si rusii se instalau in principate (vezi cazul tarilor baltuce dupa razboaiele ruso-suedeze castigate de Petru I). Pentru cine cunoaste efectele rusificarii in Basarabia, imaginati-va acelasi proces pe o durata dubla in cele doua Principate care abia se trezeau spre formarea unei natiuni! Va garantez ca ti fi vorbit cu un putrenic accent rusescs (daca mai vorbeati moldovineste ori rumineste).
        Comparatia cu Austro-Ungaria e foarte potrivita. In frontierele actual Ucraina este un stat artificial format prin translarea spre W a Poloniei, translatie operata in 1945 de rusi cu colaborarea unui guvern de comunisti tradatori (asa zisul guvern de la Lublin). Polonia a pierdut regiunea Lvov-ul si a primit teritorii germane (va spune ceva numele de Breslau sau Danzig ?). Mai adugati la asta anexarea Transcarpatiei, a Bucovinei de N, a sudului Basarabiei (in ultima provincie ucrainenii reprezantau cam 10% din populatie, in ciuda a peste 100 ani de rusificare). Ucraina n-a exista niciodata in aceste frontiere, nici macar in timpul lui Bogdan Hmelniţki, cel care incendia Iasii lui Vasile Lupu.

        Sa revenim si la argumumentul dvs cu dublarea GDP Romaniei in ultimii 25 ani. Daca ati fi avut curiozitatea sa analizati evolutia GDP in majoritatea tarilor europene ati fi putut vedea ca mai toate si-au triplat GDP in aceasta perioada. Cu alte cuvinte Romania a avut o crestere mai lenta decat alte state in ciuda intrarii in UE.
        Sa luam cateva exemple : GDP Bulgaria crestere 300% in ultimii 25 ani, Greacia crestere 240% (asta intr-o tara afectata de o grava criza economica), Croatia crestere 310% in ultimii 20 ani (post independenta) si intr-o tara care a trecut printr-un razboi civil si fara sa fi intrat in UE. Portugalia crestere 400%, Austria crestere 300%, etc. Draasa adugam si cireasa de pe tort : Albania crestere 600% !
        GDP Romania a inceput sa creasca abia din 2001, asta insemnand ca economia Romaniei a stagnat intre 1989-2001, iar consumul intern s-a facut prin imprumuturi si vanzarea de active.

        Cat despre acuzatia de rusofil, daca asta e tot ce-ati inteles cred ca nu are rost sa mai continui dialogul cu dvs.

        • @Cinicul:nu este chiar așa.În primul rând despre ce pib vorbești:pib nominal sau pib la paritatea puterii de cumpărare?Apoi mai discutăm…dacă am timp.

          • Marturisesc ca nu inteleg ce nu „este chiar asa”
            Tor ce am incercat sa dovedesc mai sus este ca ritmul de crestere la Romaniei nu este superior tarilor din jur, unele nefacand parte nici azi din CE, altele trecand chiar prin razboaie. Comparatia ritmului de crestere al PIB nu are cu nimic de-al face cu paritatea puterii de cumparare asa cum sugerati dvs pentru ca nu am comparat PIB in valori absolute ci doar evolutia lui.
            Astept o argumentatie mai serioasa.

        • Mai multa dreptate nici ca poti avea…

          Turcii se multumeau cu birurile, rusii vor si salteaua pe care dormi si casa in care stai….

          Stai linistitit, unii inteleg mai greu, sau daca inteleg si nu le convine esti „rusofil”, nedemocrat, si altele….

          Vis a vis de PIB, Romania a pierdut si inca pierde trenul pe mâna ei. Sau mai corect, pe mâna indolentei politicului si a societatii civile , care e minunata, dar lipseste cu desavarsire. La noi in tara, fiecare e pentru el. Din pacate.

  6. Foarte bun articolul. Ucraina e prinsă cu degetele în tocul (r)uşii. Din est primeşte, din când în când, căte o palmă şi multe ameninţări, iar din vest câte o linguriţă de „zahăr”, ca să se mai întremeze, plus un sac mare de sfaturi. Cum să scape de corupţi, cum să reformeze economia, instituţiile, armata, serviciile, cum să organizeze administraţia, teritoriul, învăţământul, cultura, limba .. ea fiind cu degetele în uşă. E adevărat că se află în situaţia ingrata de a alege între a-şi tăia câteva „degete” pentru a le scăpa pe celelalte şi eventualitatea deloc de neglijat de a face cangrenă, cu o posibilă sucombare. Pentru a ieşi din strânsoare are mare nevoie de sacrificiu, hotărâre, clarviziune. Nu văd care dintre liderii lor ar avea curajul politic şi hotărârea necesară de a lua decizia corectă pe termen lung. Ucraina nu va putea să spere să adere la UE cât timp e prinsă în menghina rusească. Dar nici nu va rezista mult timp strânsă cu uşa. E nevoie de o soluţie de pacificare a întregii zone. Şi de oameni cu viziune.

  7. Și totuși Yanukovich nu refuzase acordul de asociere. Ceruse 50 de miliarde de euro pentru compensa impactul economic. Până la urmă se pare că Ucraina a primi acești bani, dar cu altă destinație.

  8. Da, batuta, inselata, fara bani, dar libera. Libera, intelegeti? In saracia ei, cu idealurile daramate insa nu o simpla sluga. Precum o femeie abuzata ce alege sa divorteze, cu toate riscurile inerente. Si cu oprobiul public nejustificat de a privi asa cum o priviti dvs. si comentatorii dvs. Ucraina astazi. Nu aveti dreptate. Nu era nicio alta cale pentru Ucraina, cum nu a fost nici o alta pentru tot estul Europe. Drumul de la tiranie la libertate cere sacrificii. Este adevarat ca toti am trait cu iluzia ca se poate mai bine si mai repede, dar daca ne-am intoarce in timp nu am face alta alegere ci, poate, mai putine daca nu alte greseli.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro