În mod natural, după ce ireparabilul s-a produs, acum și părțile care înainte erau împotriva Brexit-ului caută să vadă partea plină.
Britanicii anti-Brexit vin acum cu un realism de ai putea crede că, folosit acum o lună, ar fi adus și mai multe voturi taberei… pro-Brexit. Cancelarul Osborne a recunoscut că nu are rost să mimezi că ajungi la excedent bugetar, dacă, realist vorbind, nu are cum să se-ntâmple asta. A mai venit și cu propunerea unei rate de impozit pe profit de 15%, ceva ce nu se mai vede decât prin Estul care caută soluții disperate să atragă investiții. Ministrul comerțului și investițiilor, Price, lord și respectat om de afaceri, a vorbit la Hong Kong, despre cum își va trimite o armată de atașați comerciali care să explice că ”eliberați de tendințele birocratice ale Bruxelles-ului, care sufocau micile afaceri”, UK va intra ”în a doua epocă de aur a comerțului și investițiilor”. Să mai adăugăm aici și că se conturează tot mai clar decizia naționalizării falimentarelor combinate siderurgice deținute de indienii de la Tata Steel.
Ne imaginăm ce valuri ar fi făcut astfel de declarații în cazul unui UK in și nu pe picior de exit din UE. Doar că acum, Europa, cea anti-Brexit până mai ieri, are alte priorități – când nu aleargă cu camionu să mute la Berlin și Paris afaceri din neeuropeana Londră, se grăbește să-și afișeze propria libertate pe care i-o dă o Uniune fără spectrul veșnicului cârcotaș britanic. Iată o întâmplare cu tâlc petrecută zilele acestea în tabăra noastră, a celor rămași și chemați să strângem rândurile, urmând neabătut Proiectul European.
Marți, în Parlamentul European reunit la Strasbourg, parcă a avut altă rezonanță declarația că UE va finaliza lista jurisdicțiilor fiscale ne-cooperante. ”Juridicții, adică să le punem pe nume, paradisuri fiscale”, ca să-l cităm pe comisarul Moscovici. Comisarul a amintit că se lucrează la schimbul automat de informații între autorități privind beneficiarul final al structurilor înregistrate, să afli ”cine face ce”. Este un subiect sensibil, care nu mai poate fi ocolit mai ales după mega-scurgerea numită Panama Papers, din acestă primăvară. Și nu știu de ce, dar simt că o să se vorbească de acum mai apăsat despre cum cele mai multe companii din baza de date a avocaților panamezi Mossack Fonseca sunt înregistrate în jurisdicția … Insulele Virgine Britanice ( peste 113.000, adică mai bine de jumătate) și, paradoxal, nu în Panama ( un sfert din companii).
Pe frontul deschis al luptei totale împotriva evaziunii fiscale, nu dădea bine să reamintești că BVI face parte din teritoriile de peste mări unde locuitorii primesc automat cetățenie britanică și, implicit, devin cetățeni UE. Deci, chiar dacă nu erau nepărat sub juridsicția UE, nici …neafiliați nu se putea zice că sunt. Dar, din 24 iunie, lucrurile se pare că s-au schimbat.
”Uitându-ne în urmă, constatăm că marea problema cu proprietarul beneficiar era legată de UK, de structurile britanice construite de-a lungul secolelor. Știm că acestea sunt o parte fundamentală a sistemului de tax avoidance care există la ora actuală în lume. Iată de ce, cred că astăzi putem întoarce Brexit-ul în Taxit”. (taxează, impozitează).
Extraordinar de nediplomatica declarație este a lui Nils Torvalds, un deputat finlandez, din familia ALDE. (vezi scriptul filmului prezentat de biroul de presă al PE, min 3,59). Fost membru al comuniștilor finlandezi (ajuns se pare până în Comitetul central), fost ziarist, fiul unui cunoscut poet și tatăl unui inginer softist și mai cunoscut, fiind creatorul Linux, sistemul de operare la liber, acest Nils Torvald, așadar, nu este poate o voce de primă mărime în establishmentul European, așa cum nici Finlanda nu e Germania. Dar a creat, să recunoaștem, un termen care prinde ușor și are potențial de-a face carieră unională.
Foarte ușor, acest ”TAXIT” se poate extinde și la alte arii unde, până acum, se simțea, o ceață britanică. Spre exemplu – CCCTB, baza comună consolidată de impozitare a companiilor mari, cea care, dacă mai era o surpriză, francezul Moscovici a amintit încă o dată că se relansează anul acesta. (Mai ales că, până acum unul din opozanții CCCTB cu are ar fi trebuit să se poarte negocieri dure era, ați ghicit, UK).
Votul Brexit schimbă acum modul în care UE pune problemele sensibile – printre ele, implicit, şi mult politizatul subiect al fiscalităţii trans-europene, în care prețurile de transfer și alocarea profiturilor sunt cuvintele cheie. Până la urmă, pozițiile celor două tabere se rezumă tot la alocarea profiturilor – au învins cei care au promovat ideea că UK pierde mai mult decât câștigă din UE. (despre asta am vorbit și în postarea din 24 iunie).
Despre cum a confiscat Europa fiscalitatea națională
Întreaga reformă fiscală la care lucrează acum Bruxelles-ul se centrează în jurul reformulării conceptului de avantaj fiscal la nivel național care să nu dăuneze la nivel european.
Spune multe în acest sens recentul document de lucru intern (internal working paper) privind ”ajutorul de stat și rulings” (acordurile fiscale), publicat de Direcția generală de Competiție (DG Competition).
O informare de lucru, într-adevăr, pentru că dă de lucru celor care n-au înțeles că, de la un anumit nivel, trebuie să-și analizeze poziția fiscală la nivel european, și nu mai se mai pot baza pe o eventuală protecție națională. ”În timp ce statele membre se bucură (enjoy) de autonomie fiscală în desenarea sistemului lor de taxare directă, orice măsură pe care statul membru o adoptă trebuie să se conformeze regulilor EU privind ajutorul de stat, care sunt obligatorii pentru statele membre și se bucură de prioritate în fața legislației domestice”.
Și, continuă documentul, ”încă din 1974, Curtea de Justiție a UE a clarificat faptul că în competența Comisiei în domeniul controlului ajutorului de stat intră și zona impozitării directe a companiilor”.
Și uite așa ajungem pe terenul tranzacțiilor intragrup și al prețurilor acestora, așa-numitele prețuri de transfer, pe care Fiscul le vrea la valoarea de piață. Dar, în noul context, acest teren nu mai ține de Fiscul național, ci intră direct în curtea UE.
Pentru că, tot luna trecută, de la Bruxelles a venit și ”decizia CE privind ajutorul de stat acordat de Luxemburg către Fiat”. Aproape 9 luni i-a luat Comisiei să dea drumul publicării in extenso a deciziei, după ce în octombrie anul trecut anunțase concluzia – ”Comisia a ordonat Luxemburg-ului să recupereze impozitele neplătite de Fiat, prin divizia sa luxembrugheză Fiat Finance and Trade (FFT), care s-a bucurat de un avantaj competitiv incorect, în urma încheierii în 2012 a unui ruling (decizie fiscală anticipată).
Voi reveni asupra argumentelor tehnice folosite de Comisie, dar acum mă opresc doar asupra interpretării extreme a avantajului fiscal la nivel de grup de companii. Este nivelul următor în modul cum se judecă conformarea în materie de prețuri de transfer.
Este nivelul bruxellez.
”Principiul valorii de piață este în mod necesar parte a evaluării pe care Comisia o face asupra măsurilor fiscale de care beneficiază un grup de companii, indiferent dacă statul membru a incorporat sau nu acest principiu în cadrul său legal. Astfel, pentru evitarea (any avoidance) oricărei neînțelegeri, principiul valorii de piață pe care îl aplică Comisia în evaluarea ajutorului de stat nu este cel care derivă din Modelul Convenției Fiscale OECD, care nu este un instrument obligatoriu, ci este un principiu general care decurge din aplicarea articolului 107(1) al Tratatului de Funcționare a UE (TFEU), obligatoriu pentru statele membre și de la care regulamentele fiscale naționale nu pot face rabat. În consecință, ca răspuns la observația făcută de Luxemburg potrivit căreia Comisia înlocuiește autoritățile naționale fiscale în interpretarea legii luxemburgheze, Comisia amintește că nu examinează dacă ruling-ul contestat se conformează principiului valorii de piață statuat în Codul Fiscal și reglementărilor din Luxemburg, ci dacă administrația fiscală din Luxemburg a conferit FFT un avantaj fiscal selectiv, în accepțiunea TFEU, prin emiterea unui ruling care confirmă o alocare de profit diferită de acel nivel al profitului care ar fi fost taxat după sistemul de impozitare general din Luxemburg dacă aceleași tranzacții ar fi fost executate de companii independente care ar fi negociat, în circumstanțe comparabile, la nivelul pieței”.
Sună complicat? Și totuși … e clar!
E clar că intrăm într-o nouă Europă fiscală. Sincer să vă spun, mi se pare atât de departe momentul iulie 2013 când anunțam că a început ”era BEPS” – ansamblul de măsuri la nivel global pentru evitarea reodării bazei de impozitare și mutării artificiale a profiturilor. BEPS-ul, via OECD este, dacă vreți, pretextul prin care se ajunge mai repede la țintele proiectului european, din care politica fiscală comună este o parte esențială.
Rămâne valabilă întrebarea – și unde suntem noi, cum jucăm în noul … TAXIT?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Unul dintre cele mai bune articole citite de mine anul asta. tema extrem de importanta, foarte bine documentat si explicat. bravo!
Sper ca UE sa puna capat furtului sustinut de paradisurile fiscale. Daca un cetatean fura 1.000 euro e condamnat la inchisoare. daca un politician fura 1.000.000 euro si-i pune intr-un paradis fiscal scapa.
cat poate sa mai dureze asta?
Ati incurcat rau borcanele, nu e vorba de bani furati ci de plata taxelor in tari in care taxele sunt mai mici. Imaginati-va ca aveti o companie cu un sediu in Bulgaria si unul in Romania si in Bulgaria taxele sunt 10% si in Romania 16%; daca ati avea profit pe companie platit si ati plati taxe integral in Bulgaria, ati plati impozit 10% acolo si nimic in Romania.
Ce se vrea prin TAXIT e ca taxele sa fie impartite intre tari pe niste principii care suna bine, dar care nu prea se pot aplica: filialele unui grup care isi vand produse care nu se gasesc pe piata (ex: subansamble pentru o anumita masina) nu au cum sa calculeze pretul de piata al produsului pentru ca produsul nu se vinde pe piata.
Exemplu: Dacia Romania fabrica motoare la Pitesti si le vinde filialei din Rusia. Care e pretul de piata al motorului? Nimeni nu vinde motorul respectiv in Rusia, daca ar fi vandut la pretul de piesa de schimb (adaos 50%) masinile asamblate de Renault in Rusia ar fi artificial mai scumpe. Cat profit e in acest caz in Romania (unde se fabrica motorul) si cat e in Rusia (unde se asampleaza masina)?
Este pretul cu care este facturat contabil in actele de transfer catre filiala din Franta – ce era asa de greu de aflat?
Si fi sigur ca daca vor incerca o miscare cu actele vor fi prinsi mult mai usor in acest caz, deoarece acel pret va trebui sa fie identic cu cel folosit la motoarele instalate la noi.
Tocmai ca birocratii nu vor pretul de pe factura, ci cel de piata. Asta e toata povestea, companiile folosesc pretul de pe factura, legal, cei din Bruxelles vor pretul de piata.
„se conturează tot mai clar decizia naționalizării falimentarelor combinate siderurgice deținute de indienii de la Tata Steel.”. Care sunt sursele acestei informatii?
Dincolo de controlul transferurilor de profit in jurisdictii exotice si tax-free (gen BVI) – care nu stiu daca e o idee asa de buna, mai ales daca UK iese din UE si va fi libera sa isi stabileasca singura politica fiscala- marea problema pentru Romania e cea a optimizarii fiscale europene- conceptul acesta de „avantaje fiscale care nu dauneaza la nivel europeana”. Aici Romania poate suferi, aceasta e o metoda de a ingradi libertatea economica a noilor membri UE- mai ales cei care nu au intrat deja in euro (acolo lucrurile sunt mai simple).
In ceea ce priveste preturile de transfer e oarecum bine ce se intampla la nivel european, pentru ca in Romania nu exista nici un control si a fost metoda de falimentare a multor intreprinderi romanesti (daca tot ati discutat de siderurgie, sa dam exemplul uzinelor Mechel in Romania care au fost decapitalizate prin preturi de transfer mult sub preturile pietei timp de ani de zile).
Aha,din cauza crizei,dar şi al concurenţei globale nemiloase din partea unor state emergente puternice(China,Rusia,India,etc),încet-încet(prea încet!),statelor dezvoltate le vine mintea la cap.Prima chestie este problema evaziunii fiscale prin off-shorre-uri care diminuează bugetele naţionale.Nu are importanţă că chiar guvernele închideau ochii la activităţile ilicite din off-shorre-uri,acum nu mai pot să suporte „furăciunile” şi vor să reglementeze chestiunea.În fine,mai bine mai târziu decât niciodată…
Dar mai rămâne încă o problemă…atomică de luat în considerare.Problema sistemului financiar-bancar mondial în care totul este suspect,de exemplu salvarea de la faliment a băncilor private prin fonduri publice(bugetare).Adică profiturile uriaşe sunt privatizate dar pierderile/falimentele sunt plătite din bani publici.Dar asta este o chestie…grea,dificil de rezolvat din cauză că….nu vrea nimeni să o rezolve.
Of,ce grea este democraţia asta…
Ce legatura are democratia, sistem politic, cu economia? Fiscalitatea exista si in tiranie, nu doar in democratie, si invers – democratia nu implica neaparat taxe.
@Lucifer – și în perioadele de ”profituri uriașe”, ele nu erau cumva impozitate? Și încă de două ori, mai întâi ca profit în sine, iar după aceea încă o dată, atunci când erau distribuite ca dividende.
E super să ai vederi socialiste și să trăiești într-o realitate proprie, dar chiar și în acea realitate statul impoozitează atât profiturile băncii, cât și dividendele acționarilor.
Câteva chestii amuzante:
1. Care companii „aleargă cu camionu să mute la Berlin și Paris afaceri din neeuropeana Londră ”?! Singura chestie sigură de care știm până acum e că „fuziunea” (termen eufemistic pentru absorbția de către englezi :-D ) burselor din Frankfurt și Londra continuă spre oroarea și revolta politicienilor germani și cea a diverșilor conțopiști UE.
2. Este simptomatic faptul că marea lucrătură fiscală ce se zbate printre urechile birocraților bruxelezi a fost atât de măiastru sintetizată tocmai de un fost membru al CC al prtidului comunist finlandez. Ăștia erau cu toții oamenii KGB-ului în lumea civilizată. Majoritatea deveniți ecologiști pe stil nou, de l-i se spune „pepeni” – adică verzi pe dinafaraă, roșii pe dinăuntru. Se știe doar ce succese epice au înregistrat peste tot geniile economice comuniste :-D .Totodată asta indică foarte clar convergența politicilor fiscale ale iexperților UE cu cele comitetelor de stat ale planificării din defunctul CAER. Stai uneori și te întrebi dacă diriguitorii ieconomiștii de la Bruxelles au administrat vreodată măcar o bombonerie sau un magazin de suveniruri înainte de a da lovituri mortale bietei Europe.
3. Pe scurt, ideea genială pe care o transmite autorul, e că UE urmărește o „armonizare” fiscală. Cine percepe taxe mai mici ca și nivelul stabilit după ureche de Bruxelles înseamnă că „subvenționează” companiile. Altfel spus companiile ce operezaă în UE nu vor mai putea profita de politicile fiscale diferite ale țărilor membre ca să opereze în țările cele mai puțin distructive pentru afaceri ale UE. Adică dispare cometiția internă. Toate țările vor deveni la fel de neatractive. Asta în mod sigur va opri fuga tot mai accentuată a capitalului din UE și va întări competitivitate economică în cădere liberă a UE :-D :-D :-D Sau altfel spus economiile din estul continentul ce au o fiscalitate mai scăzută vor fi forțate să devină la fel de ineficiente ca și Franța sau Italia. Să vezi dupăaia ditai explozia creșterii economice ;-)
Citeam ieri în fugă pe http://www.factiva.com despre diviziile financiare ale marilor producători de de automobile din afara UE ce au afaceri în UE (Ford, GM, Honda, Toyota, Hyundai & KIA) ce-și aveau deja oricum cartierele generale ale diviziilor financiare ale subsidiarelor europene la Londra și care cu toate încep procese de „consolidare” (termenul era cel de „streamline” – de obicei ăste e un eufemiscm ce descrie fuga precipitată dintr-o zona neprielnică într-una mai puțin toxică) a prezenței finaciare din UK în detrimentul celor de pe continent.
Cum ar fi zis toa’șu Stalin văzând ce fac băieții ăștia lăsați de capul lor: „Pohvalnaia gramota tavarișci!” :-D
Birocratii de la Bruxelles nu au administrat niciodata macar o bombonerie pentru ca imediat ce au terminat Stefan Gheorghiu au fost repartizati direct „la centru”, asa ca toata economia pe care o stiu e cea de pe hartie.
@Josef Svejk – în acea decizie a Comisiei Europene e vorba despre ajutorul de stat acordat de Luxemburg câtre Fiat, nu despre nivelul taxelor din Luxemburg. Înțelegerile individuale dintre autoritățile fiscale ale unei țări și diverse companii nu sunt tocmai corecte, indiferent ce încearcă frenezia dvs. anti-UE să susțină.
În altă ordine de idei, îmi pot muta activitatea în Irlanda pentru că acolo e impozitul pe profit mai redus, dar nu e OK să raportez în Irlanda producția obținută în România. Și nici să vând la preț derizoriu producția fabricii din România către filiala din Irlanda a propriei firme, după care să vând clienților aceeași producție, dar de data asta la prețul normal.
Ideea Uniunii Fiscale nu s-a nascut in sanul stangistilor din Finlanda. O piata comuna poate fi functionala si benefica numai in cazul in care exista un set de reguli coerente si transparente, aplicabile pentru toti participantii.
Criza datoriilor (inca in derulare) in Europa a furnizat dovezi zilnice ca o Uniune Monetara nu poate fi functionala in lipsa unei Uniuni Fiscale. Zona Euro este in mod evident incapabila sa isi gestioneze dezechilibrele macro-economice daca nu detine si un tip de structura care sa supravegheze cheltuielile si modul de colectare al veniturilor. Fara acest mecanism, moneda euro va fi mereu vulnerabila la socuri. O Uniune Fiscala ar putea sa contribuie la mai multa stabilitate prin impunerea unei discipline financiare – controalele ar face ca state mai ”visatoare” Grecia, Portugalia, Spania, etc. sa isi gestioneze mai bine bugetul, ar asigura linistea pietelor, ar atrage investitii si ar genera crestere (toate acestea contribuind la prosperitatea membrilor).
P.S. ”Va contribui in mod esential la ordine, stabilitate si la un aranjament satisfacator pentru toti al finantelor”- asa argumenta in 1790 Alexander Hamilton, secretar al Trezoreriei americane, atunci cand a cerut intrarea intr-o uniune fiscala a statelor fondatoare ale Americii.
@Florix – o uniune fiscală va concentra majoritatea activității economice în ”banana albastră”,. iar europenii din afara ei vor trebui să se ducă acolo pentru locuri de muncă. Puteți vedea asta și în România, regiunile sărace devin din ce în ce mai sărace și mai depopulate.
La fiscalitate identică, este lipsit de sens pentru un agent economic să-și deschidă o fabrică la Vaslui, atât timp cât o poate face la Cluj. Numai produsele de uz local, gen pâinea de la colțul blocului, mai merită fabricate chiar la Vaslui. La scara Uniunii Europene, România este în situația Vasluiului. La fel era și Irlanda, însă a înțeles asta la timp și a redus fiscalitatea. Indiferent ce zicea Hamilton.
Rezon!
Uniunea aia fiscală americană nu s-a realizat nici azi, la 226 de ani după ce a cerut-o Hamilton. Există state americane fără taxe pe venit tot ala cum există state americane cu taxe pe venit (marjoritatea, din păcate). Există state americane fără „sales tax” așa cum există state americane cu „sales tax” (un soi de TVA ce nu depășește însă niciunde 9%). Sunt nenumărate disparități legate de sistemele fiscale de la un stat la altul și există de asemenea diferențe imense în ce privește taxele pe prorietate de la un county la altul în același stat. Asta nu împiedică o economie performantă ci dimpotrivă, o stimulează.
P.S.: În plus am auzit că vor să-l scoată pe Hamilton de pe bancnota de $10…
Iar Comisia Europeană a considerat în senilitatea ei că o facilitate fiscală (plata unor taxe mai mici în avans) acordată FIAT de către gvernul luxemburghez e un ajutor de stat. Ăsta e genul de imbecilități ce alungă capitalul din Europa. Ăsta e genul de sminteală ce va asigura un succes strălucit Brexitu-ului.
De ce nu e OK să vă mutați afacerea în Iralnda dacă impozitul pe profit e mai redus?! Exact asta e baza dezvoltării economice: libertatea neîngrădită a comerțului și stimularea competiției între state. Adică dacă statul irlandez poate trăi bine merci cu un nivel mai impozitării mai mic ca România sau Franța, atunci el trebuie penalizat și forțat să ajungă la un nivel al impunerii comparabil cu cel al țărilor europene corupte, ineficiente și risipitoare. Și toate astea doar pentru ca irlandezii să plătească impozite mai mari, să cumpere produse mai scumpe și să aibă un șomaj mai mare. Genial! :-D :-D :-D
În momentul când statul se amestecă în politicile de prețuri ale companiilor private omoară afacerile, le alungă din țările lor și forțează consumatorii să plătească mai mult pe același produse fără a se alege cu nimic în schimb.
@Josef Svejk – când o discuție devine un dialog al surzilor, de-obicei există o explicație :)
Dacă eu scriu ”îmi pot muta activitatea în Irlanda”, iar dvs.răspundeți ”De ce nu e OK să vă mutați afacerea în Iralnda […] ?!”, ce credeți că ar spune un psiholog despre asta? Așa. într-un cabinet oarecare …
Atunci când există argumente logice nu e un dialog al surzilor. Chestia cu dialogul surzilor e calea de „salvare a feței” celui ce nu mai are argumente.
Dumneavostră ziceți chestia cu mutatul activității în Irlanda ca o amenințare. Adică se sfârșeste lumea după aia. :-D :-D :-D La faza asta chiar că merită să întrebați un psiholog :-D
Not only theory, but also the experience indicates that an economic union cannot function properly unless a single currency is underpinned simultaneously by – not simply fiscal rules – but by „fiscal integration”. There is a need for a common treasury for the Eurozone – closer fiscal union could mean closer coordination of taxation and spending limits between European governments. Thecommon eurobond will be the first step (a formative one). It can help the eurozone to combat speculative attacks and that’s key. But over the longer run, it cannot deal with the challenge of making the area functional. Better a Fiscal Union than a flawed and „non-functional” one!
http://www.debatingeurope.eu/focus/infobox-arguments-for-and-against-fiscal-union/#.V4H9VzmLS2z
http://www.debatingeurope.eu/2011/08/30/should-germany-leave-the-eurozone/#comment-238
http://www.debatingeurope.eu/2011/09/08/does-europe-need-a-fiscal-union/#.V4H9RzmLS2w
Domnule,
E magnific ce spuneți numai ca nu se verifică în lumea reală. S-a plecat de la o piață comună a unor țări cu monede și sisteme fiscale diferite. Piața comună a oferit prosperitate economică și creșteri economice masive țărilor participante. Apoi s-a născut ideea că reglementări comune si o monedă comună ar stimula o creștere economică și mai robustă. La nici 10 ani de la introducerea lor o criză financiară pustiitoare produce scădere economică și apoi stagnare cronică.
În loc să se revină la modelul de succes original, se insistă acum că moneda unică și reglementările comune sunt totuși soluțiile optime, dar ca să meargă ar mi trebui produsă și unificarea fiscală. După ce va eșua și asta, ce mai urmează pentru susținerea utopiei falite?!
Josef Svejk, sa zicem ca e cum spui uh si marile companii isi mentin sediul diviziilor financiare in Londra, asta pentru cetateanul britanic de rand care a votat pentru Brexit inseamna prea putin, exporturile catre UE dinspre Marea Britanie vor avea taxe vamale. Asa ca marile companii isi vor muta fabricele in interiorul UE pentru a evita plata taxelor vamale, ceea ce va insemna mai putine locuri de munca pentru cetateni MB si mai multe pentru cei din UE.
… bine-bine, dar tarile UE nu exporta in UK? ele nu vor fi supuse la taxe vamale?
Chiar crezi ca supusii Majestatii Sale sint in genunchi, iar ioropenii pe cai mari ii biciuiesc?
Gata, deja vezi teritoriul UK pustiu, toti ioropenii isi vor lua lumea in cap :P
Inseamna enorm. Prosperitatea urmeaza intotdeauna capitalul si nu munca bruta.
Apoi Marea Britanie importa din UE mai mult decat exporta. Iar Germania si Franta exporta fiecare in UK mai mult decat exporta fiecare din ele in SUA. Evident ca si exporturile UE catre UK astea vor fi atinse de taxe, daca exporturile UK sunt taxate. Smecheria e ca in ziua de azi avem ce se numeste „a buyer’s market”. Adica o piata pe care oferta e mai mare ca cererea. Deci e foarte usor sa importi din alta parte.
Asta e unul din motivele pentru care cancelareasa nemteasca e cat se poate de rezervata cand vine vorba de pedepsirea englejilor pentru Brexit si spera ca se va gasi o solutie. Solutia, dupa ce se calmeaza apele va fi ca UK va avea practic acces la piata UE fara rerstrictii (o sa le puna englejilor taxe vamale la exportul de banane si pepeni :-D) si fara prea multe obligatii sau cu obligatii simbolice. Pur si simplu Germania nu poate renunta la ~8% din exporturile sale fara a intra intr-o recesiune severa. Britonii pot insa importa din alta parte…
In plus englezii scapati de restrictiile UE pot implementa un sistem de taxe scazute care va face productia lor competitiva chiar si peste taxele vamale. Chestia cu taxarea pe profit la 15% e un doar un exemplu.
@Josef Svejk – „britonii” despre care vorbiți sunt în multe cazuri capacități economice amplasate pe insulă, dar aflate în proprietatea unor firme germane: E-On, Siemens, DB Schenker etc. De unde credeți că or să importe acești ”britoni”? :P
Vor importa de unde e mai ieftin, vor continua sa plateasca angajatii britanici sau vor da faliment. E cat se poate de simplu. Profitul n-are mama, n-are tata si nici patrie de origine :-D
Pe o raza de vreo 10 mile de locul unde lucrez sunt fabricile mai multor companii germane Rexroth-Bosch, Siemens, Sauer-Danfoss, Zeiss, Wurth, etc. Sa nu va imaginati ca ele aduc ceva din Germania, ca daca ar face-o ar inchide tarabele. E mult mai ieftin sa aduca produsele finite din Germania decat sa aduca componente si sa plateasca mana de lucru sa le asambleze. Daca nu o fac si prefera sa le produca aici inseamna ca n-au alta optiune. Deci cumpara componente de aici si vand pe ambele continente americane. Exact aceeasi figura se va intampla si in UK.
Dealer-ii de masini de aici au o hartie lipita de parbriz sau unul din geamurile laterale cu pretul si caracteristicile masinii. Ea cuprinde si provenienta componentelor (in %) si punctul de asamblare. Cam la toata masinile germane, japoneze si mai nou si la cele coreene componentele sunt produse in SUA, Canada, Mexic, Brazilia, masinile fiind asamblate in SUA sau Canada. Practic nimic nu vine din tarile de origine… Am umblat anul trecut pe la mai multi dealer-I cand mi-am schimbat masina si am fost surprins sa vad asta. Acum vreo 3 ani cand si-a schimbat sotia masina inca mai erau inca, componente din tariele de origine de obicei motoarele si transmisa. Acum nimic…
Amu’ ca sa ne mai amuzam un pic: in urma cu vreo 20 de minute cand iesem pe usa carciumii la care mi-am luat pranzul, am vazut pe TV-ul din sala de asteptare cum astia de la Fox radeau ca Manuel Barosso, fostul sef al comisiei europene, s-a angajat la o banca americana din Londra si ca se muta la Londra cu catel si cu purcel cu tot. Faceau bascalie spunand ca omul s-a grabit sa-si gaseasca o slujbulita calduta inainte sa le pune rasistii vize de lucru la cetatenii UE. :-D :-D :-D
Cum nemtii la randul lor si-au amintit si ei brusc saptamana asta ca Junker e un betiv iresponsabil care trage la masea la micul dejun, pranz si cina care a gestionat catastrofal povestea cu Brexit-ul, iar cum FAZ spunea ca omul ar trebui trimis la oficiul fortelor de munca sa-si caute o slujba la care se pricepe pana pe la sfarsitul anului, te pomeni ca-si gaseste si asta ceva job de usier din ala cu joben rosu la vreo-un club londonez plin de snobi. Ca mde, prestanta pentru o astfel de pozitie chiar are :-D :-D :-D
Uniunea Europeana a anuntat deja transferul sediului Autoritatii Bancare Europene (EBA) de la Londra , in cazul in care britanicii vor apela la Articolul 50 (un lucru firesc). Anul trecut, Marea Britanie (un membru UE) a contestat cu succes in fata Tribunalului Uniunii Europene politica BCE potrivit careia casele de compensare trebuie sa fie amplasate in “zona euro“. Aceasta victorie a permis Marii Britanii sa evite situatia in care o mare parte a operatiunilor de clearing derulate pe platforma Clearnet a bursei de la Londra sa fie transferate in Europa continentala. Acum, daca Marea Britanie renunta la titlul de membru UE, BCE va reveni din nou asupra subiectului.
Exista precedentul norvegian. Brexiterii pot beneficia in continuare de accesul liber la piata comuna, inclusiv la servicii financiare, telecomunicatii, clearing, etc, cu conditia ca Regatul Unit sa adopte legislatia si regulamentele trasate de birocratii de la Bruxelles (fara privilegii;)
Evident ca dupa iesirea UK din UE toate organismele birocratice ale UE, nu numai EBA, se vor muta de la Londra. Iar EBA e o insititutie bircoratica a UE asa cum prefectura Teleorman e un organism al statului roman. Daca judetul Teleorman decide secesiunea de Romania (n-avem noi norocul asta :-D), Romania o va muta de acolo :-D
Aceeasi chestie cu BCE (acea institutie a UE care tipareste euroii ce sunt risipiti in Grecia :-D ). Poate sa reconsidere ce vrea. Asta nu face economia muribunda a Europei cu nimic mai vioaie. Evident ca britancii au incercat sa stoarca toate avantajele posibile cat au fost in UE si vor continua sa o faca pana la momentul iesirii. Iesirea e pana la urma o decizie pragmatica si daca vreti egoista, dar care are ofera o serie de avantaje economice. Capitalul va continua sa fuga din Europa spre alte zari mai primitoare (inclusiv UK), in timp ce birocratii bruzelezi rascopti si moflujii furibunzi cu miluiti cu pomeni tot mai subtiri vor continua sa tune si sa fulgere impotriva imperialistilor nemilosi ce-si plaseaza banii departe de taxele ucigase in „paradisuri fiscale”…
Da, tovarase Svejk, mai usor cu pianul pe scari, cu epitetele jignitoare, cu analizele „pertinente” si citatele din Stalin, cand dumneata pui cratima asa (in paragraful de putin mai sus): (si nu, nu e din „viteza”, cum multi semidocti se scuza, dupa ce simt nevoia sa-si demonstreze […] – no comment)…
(am incheiat citatul din tov. Svejk)
Stimte domn,
Nu trebuie să fiți îngrijorat și nici să disperați. Îmi cer scuze dacă v-am creat emoții inutile. Glumeam. Dl. Junker nu vă pune în nici un fel în pericol slujba care vă oferă un joben roșu gratis și bacșișuri atât de consistente. :-D
Ma indoiesc ca au zis de ce sa mutat la Londra:
Goldman Sachs has hired the former head of the European Commission José Manuel Barroso to help it through the fallout from the UK’s shock decision to quit the EU.
The Wall Street investment bank announced on Friday that Mr Barroso is joining as non-executive chairman of London-based Goldman Sachs International (GSI), the bank’s largest subsidiary. He will also be an adviser.
Mr Barroso, who presided over the commission for a decade, told the Financial Times that he will do what he can to “mitigate the negative effects” of the Brexit decision. If the UK loses access to the EU single market, US banks may need to move big parts of their large European businesses out of London.
S-a mutat la Londra că să facă bani, nu ca să salveze planeta… :-D
Mie totusi imi scapa o chestie…
Cum de marii barbati de stat care au condus poporul in aceasta lupta pentru neatarnare s-au cam facut nevazuti.
Eu ma asteptam sa se aseze deja in fruntea maselor si s-ai conduca imediat spre „iepoca de aur” (si la noi a fost unul si a murit impuscat).
Daca imi amintesc bine, ultimul popor visator care a fost lasat rupt in cur dupa un referendum a fost poporul grec. Si astia drept spre „iepoca” se indreapta.