Coaliția PSD-ALDE joacă Ciuleandra pe economia tot mai slăbită a României

Nu știu care a fost motivul real ce a stat la baza amânării ședinței speciale de guvern ce ar fi trebuit să aibă loc vineri. Al cărei rost ar fi fost acela de a aproba suita de modificări la Codul fiscal. Respectiv stabilirea cadrului legislativ ce ar urma să îi permită alianțe coaliției PSD-ALDE să își pună în practică primejdioasa decizie de a trece în sarcina angajaților plata asigurărilor sociale. Un veritabil salt mortal, fără plasă, un experiment social iresponsabil de pe urma căruia sunt tot mai multe indicii că ar urma să iasă prost stabilitatea economico-financiară a României și traiul cotidian al cetățenilor țării. Nu cred că totul se explică prin pretinsa lipsă de avize cu care a fost justificată, pentru ochii lumii, amânarea.
După durul schimb de cuvinte din cursul zilei de joi dintre președintele Klaus Iohannis, pe de o parte, șefii celor două partide ce alcătuiesc coaliția, dl. Liviu Dragnea și dl. Călin Popescu-Tăriceanu, și premierul Mihai Tudose, pe de alta, mi se pare puțin probabil ca guvernul să facă vreun pas semnificativ înapoi. Chiar dacă vineri Consiliul fiscal a dat aviz negativ pe ordonanță, argumentându-și în cel mai convingător mod cu putință poziția. Spunând că, dacă PSD-ALDE își pun intențiile în aplicare, anul viitor s-ar produce un gol de 5,2 miliarde în bugetul țării. Nu trebuie să ai cine știe ce studii economice spre a înțelege argumentele respectivului Consiliu. Numai când auzi și vezi cifra simți un fior rece pe șira spinării. Doar alianța PSD-ALDE nu vrea să le bage în seamă. În cel mai bun caz ne putem aștepta la un gest de complezență din partea Exdecutivului. Ceva minor, fără prea multă importanță. Nu îl lasă la mai mult orgoliul, orbirea, prostia, îngâmfare, nu i-o îngăduie slaba calitate umană și profesională a celor ce dețin astăzi posturi-cheie în ministere și la șefia celor două partide de guvernământ. O adunare informă de inși care se socotesc infalilibili, ce se încăpățânează să creadă și să afirme sus și tare că majoritatea confortabilă de care se bucură pe mai departe în Parlament, ca urmare a votului masiv favorabil dat îndeosebi social-democraților, le-ar permite să ia orice decizie, să încalce orice normă elementară de consultare democratică.
Puțin le pasă domnilor Dragnea, Tudose, Tăriceanu că de data aceasta lucrurilor stau sensibil diferit față de felul în care au stat la data de 11 decembrie 2016. Și anume că nici măcar cei ce le-au acordat votul, conștienți sau pur și simplu fermecați de promisiuni electorale care mai de care mai fanteziste, nerealiste și cărora astăzi guvernanții nu mai știu cum să le amâne termenele de aplicare ori pur și simplu să le facă uitate, nu privesc cu prea multă încredere ceea ce ar urma să li se întâmple după 1 ianuarie 2018. Huiduielile de care a avut parte zilele trecute președintele PSD, Liviu Dragnea, amenințările sindicale sunt rău prevestitoare. Să vedem cât de mare va fi mobilizarea la protestele anunțate pentru această –seară. Cum-necum e tot mai vizibila nervozitatea președintelui PSD, în vreme ce președintele ALDE, pare să fi suferit o veritabilă congestie cerebrală care nu îi mai permite decât să repete obsesiv sintagma “Statul paralel”. Dl. Dragnea este la fel de încăpățânat precum a fost modelul său, Nicolae Ceaușescu, și speră ca lui îi va ieși cumpărarea disperată a populației cu 100 de lei în plus în cazul în care situația va scăpa de sub control.
Sigur, la o primă vedere, fiecare cetățean, fiecare familie se gândește la dinamica veniturilor proprii. Oameni au îndoieli că atunci când va veni momentul încasării primului salariu după schimbarea radicală a Codului fiscal vor mai avea pe card o sumă egală celei aferente lunii decembrie 2016. Dacă bugetarii s-au împăcat deja cu ideea că majorările de lefuri promise de Legea salarizării unitare nu au fost decât praf în ochi (s-au amânat în iulie, iar în ianuarie plusul promis se va duce pe plata asigurărilor), sperând totuși că salariul net le va rămâne același (deși salariul real scade vertiginos aproape zilnic, din cauza scumpirilor, creșterii ratei cursului de schimb, măririi cuantumului dobânzilor bancare ca urmare a ceea ce se întâmplă cu ROBOR-ul), salariații din sectorul privat au toate motivele să fie de-a dreptul speriați de apropierea datei de 1 ianuarie.
Guvernul se dovedește la fel de ezitant în privința acordării unor garanții ferme că există mijloace pentru protejarea celor care lucrează la patron, astăzi spune una, mâine alta, la fel cum a făcut-o de la sfârșitul lunii iunie încoace și în privința transferării CAS și CASS în sarcina salariaților. Una declară luni premierul Tudose, alta marți ministrul Finanțelor, Ionuț Mișa, alta miercuri ministrul Muncii și Justiției Sociale, Lia Olguța Vasilescu, cu totul altceva spune joi față de ce a afirmat luni același domn Tudose. Executivul s-au urcat într-un Carusel de la înălțimea căruia pare că plănuiește să arunce în gol România. Guvernanții s-au angajat într-un veritabil joc de-a alba-neagra cu banii, dar și cu viitorul țării. Nu se aud decât pe ei înșiși, nu își admiră decât canonul propriu indiferent cât de fals ar suna acesta, nu bagă defel în seamă avertismentele economiștilor serioși, ale cercetătorilor și profesorilor universitari, unii dintre ei nutrind indubitabile vederi de stânga, sunt insensibili la semnalele mediului de afaceri, la avertismentele din ce în ce mai îngrijorate venite din afara țării, la realitatea că economia țării se dă de-a dura. Se fac că nu aud acele voci care atrag atenția că cheltuielile sunt masive, în totală disproporție cu rata colectării, că ne împrumutăm într-un ritm amețitor, că creșterea economică bazată eminamente pe consum este absolut nesănătoasă. Opoziția este ca și inexistentă, arareori se mai aude glasul liberalului Florin Cîțu, useriștii fiind preocupați aproape exclusiv de disputele lor interne.
Joi s-a făcut auzită clar vocea președintelui țării. Dl. Klaus Iohannis a avut o intervenție mai mult decât binevenită care lasă să se înțeleagă fără dubiu că șeful Statului va uza de toate prerogativele consitutuționale spre a încerca să pună capăt țopăielii fiscale nebunatice a coaliției PSD-ALDE. Din păcate, respectivele prerogative sunt extrem de limitate, dându-i posibilitatea d-lui Iohannis să respingă doar o dată legea bugetului pe anul 2018. Pe urmă se va face voia majorității. Care se pare că vrea să joace Ciuleandra pe economia României. Și face un experiment social pe socoteala românilor.PSD reafirmând-și astfel natura bolșevică.