La puţin timp după ultimele alegeri prezidenţiale, autobuzul care mergea spre Drumul Taberei n-a oprit la staţia de pe bulevardul Eroilor, imediat după podul peste Dâmboviţa, din cauza lucrărilor milenare la metrou. Un cetăţean l-a întrebat pe şofer unde va fi următoarea oprire. „La Mălaimare”, a venit răspunsul laconic. La insistenţele cetăţeanului a venit precizarea: „La Cotroceni, la ăla pe care l-aţi votat!” Scena este strict autentică, relatată de o venerabilă octogenară aflată în autobuz.
Aceeaşi spontaneitate a gândirii colective a populaţiei am regăsit-o duminica trecută pe ecranul televizorului. Pe o pancartă purtată în Piaţa Victoriei de unul dintre protestatarii din faţa guvernului scria: “Dragnea şi Tudorel / Sunteţi statul paralel!”,
În câteva cuvinte, autorul textului descria magistral desăvârşirea în ultimul an a unui proces cumplit de dureros, care a făcut ca activităţile statului român să nu se mai intersecteze în nicio direcţie cu interesele legitime ale cetăţenilor săi. Scenele de coşmar din acest an, începute cu Ordonanţa 13, continuate cu o demitere unică prin moţiune de cenzură a unui premier de către cei care l-au numit în funcţie, cu modificările Codului Fiscal în materie de TVA şi plată a contribuţiilor sociale şi încununate cu tentativa de mutilare a legislaţiei în domeniul justiţiei fac din actualul guvern şi coaliţia majoritară din parlament adevăraţi purtători de stindard ai acestui proces îndreptat direct împotriva intereselor şi dorinţelor cetăţenilor. Aceste recente aberaţii primesc, în sfârşit în mod constant, o replică viguroasă atât din partea unui segment important al populaţiei, cât şi a celor mai importanţi parteneri externi ai României.
Din nefericire, acestea nu sunt decât partea de deasupra apei a aisbergului, cea mai ameninţător de vizibilă. Ele se sprijină solid şi confortabil pe imensa masă a realităţilor dureroase din toate segmentele vieţii sociale şi economice din ţară, care împovărează viaţa tuturor locuitorilor ei. Ce să evocăm mai întâi? Situaţia din sistemul sanitar, exodul medicilor şi al personalului calificat? Sistemul educaţional fără vreo legătură cu cerinţele economiei şi societăţii, modificat haotic în fiecare an? Progresul în ritm de melc al infrastructurii, veritabilă frână a creşterii economice? Modificările aduse de la o zi la alta reglementărilor fiscale, care lovesc în egală măsură pe întreprinzătorii români şi străini, dar şi pe salariaţi? Dezinteresul autorităţilor locale de pretutindeni în servirea promptă şi corectă a celor care i-au ales? Promovarea cu osârdie a incompetenţilor, semidocţilor, plagiatorilor în funcţii publice? Incapacitatea condamnabilă de absorbţie a fondurilor europene, care loveşte direct în cetăţeni, instituţii şi companii, în moneda naţională? Sau numitorul comun al tuturor acestora şi al multor altora – corupţia endemică de peste tot?
În faţa atâtor plăgi, din care doar câteva au fost enumerate mai sus, societatea românească nu a reuşit încă să găsească antidoturile necesare, fiind lipsită obiectiv de experienţa şi tradiţia spiritului civic adecvat. Suportul extern se manifestă şi el în limita posibilităţilor. În vara anului 2006 îmi exprimam în faţa unui prieten speranţele că, odată cu aderarea de facto la UE în 2007, lucrurile vor intra definitiv şi accelerat pe făgaşul corect. Interlocutorul, mai inteligent şi informat decât mine, m-a pus la punct cu vehemenţă: “Greşeşti flagrant! Doar până la 1 ianuarie mai trebuie să ne facem temele date de UE! După aceea, ca membri egali, vom face doar ce ne taie capul şi nu prea vor mai avea ce să ne facă…” Anii care au urmat i-au dat deplină dreptate, iar lipsa de reacţie a societăţii a permis ca, în loc să consolidăm un stat servant al interesului colectiv, să ne confruntăm acum cu unul declarat făţiş ca fiind subordonat intereselor personale ale unor indivizi sau grupuri.
Poate că de aici mai vine o rază de speranţă. Am văzut că alternanţele la guvernare ca urmare a voturilor au scos la lumină cum interesele personale ale actorilor politici principali din administraţiile centrale şi locale au devenit transpartinice în urmărirea avantajelor materiale şi în acoperirea reciprocă a urmelor. În ultimii ani, cazuri spectaculoase de corupţie dovedită şi pedepsită au scos la iveală şi că interesul personal al unora poate consta inclusiv în denunţarea faptelor altora în scopul protejării propriei persoane. Dacă mai există la vârful eşichierului politico-administrativ oameni care înţeleg că-şi demolează cariera şi viitorul apărându-i pe unii colegi sau şefi, poate că interesele lor personale vor funcţiona în interesul colectiv. Nimic mai trist decât să aşteptăm ca interesul personal să reprezinte “soluţia de avarie” pentru cel colectiv. Există oare vreo alternativă?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
La „Statul paralel”, daca exista, ca guvernele din umbra facute in Cismigiu, a participat si Dragnea si alte virfuri pesediste. Ce nu le convine acum? au fost cumva dati la o parte?
E nerecunoscatoare Kovesi?
Sa nu ridiculizam soferul autobuzului.
El nu uitase ca Iohannis facuse parte din alt „stat paralel” pregatit la Grivco, si se oferea ca prim ministru garantat de Felix.
Ori era fanul plagiatorului national si, normal ca suferea :P
Mie a început să-mi cam fie frică de justiția asta independentă care are privilegii uriașe și tot mai vrea ceva la salariu. Pînă acum a spălat doi președinți care au furat case și au făcut tot felul de matrapazlîcuri cu bani publici sau cu averea statului. Avem un GIOD al lui Dragnea, nimic despre GIOI al lui Iliescu și îl mai avem și pe Băsescu despre al cărui GIOB nu blow nimeni o vorbuliță. Din GION-ul lui Năstase a intrat într-o scurtă vizită de lucru la pîrnaie numai el, restul sînt scăpați și cu banii puși de-o parte. Justiția asta independentă începe să semene cu puterea întregului popor, democrația socialistă, neamestecul în threbuhrili interne și restul goangelor din vremea lui Ceașcă care se lupta pentru bunăstarea poporului alimentat rațional-științific și pacea între popoare. În ambele cazuri fiecare își trage partea iar rezultatele sînt că atunci poporul murea de foame și de frig, iar acum vede că unora li se umflă conturile și le cresc vile-n curte din nimic în timp ce justiția luptă pentru independență cu o mînă și cu cealaltă strînge de gîți corupția. România are cea mai mare creștere economică, luptă cu corupția din ce în ce mai bine (după cum ne laudă UE), iar oamenii sînt din ce în ce mai săraci. Important e ca România să fie bine și tot românul să prostpiere!
@cetateanul turmentat: prostac mititel, prostpiere tu si cu Putin; eu votez DNA.
Păi, domnule senator, probabil că cel mai eficient ar fi să reformați partidul din interior. Noi, oamenii muncii, ce să zicem?! Vrem și noi o „stângă” mai civilizată, asemănătoare întrucâtva celei occidentale. Din nefericire ne-am procopsit cu infractori la conducerea de partid și de stat.
Cât despre statul paralel („parallel state”), termenul există mai demult în științele social-politice, nu l-au inventat dl Dragnea, ori dl Tăriceanu, iar semnificația lui o poate descoperi lesne fiecare (desigur, NU din discursurile șefilor celor două Camere, ci din literatura de specialitate).
Personal, vă aștept cu acțiuni concrete, altfel dl Ponta ocupă scena, iar în ultimul timp unora chiar li se pare că, oricât de mult l-au urât pe când era la putere, în opoziție a devenit băiat drăguț…
Stimate comentator, daca intuiesc bine ne-am intalnit si ca ziaristi, si ca oameni conectati la politica si sunteti un autentic om “de stanga”, ceea ce este tot mai rar pe scena publica.
Nu mai sunt senator din 2004, iar in grupul PSD intrasem alaturi de colegii din raposatul Partid Umanist. Impreuna cu ei am incercat sa facem dintr-un s.r.l. un autentic partid modern, al clasei de mijloc. Nu am reusit si in 2003 noua din cei 10 (toti cei patru senatori si cinci deputati) ne-am dat demisia din PUR. In conducerea partidului au ramas doar salariati ai s.r.l.-ului, din care ulterior o parte (cea mai) importanta au fost sau mai sunt conservati la racoare. Am trecut la PSD intrucat era partidul pe ale carui liste intrasem in parlament si care ducea Romania spre NATO si UE. „Umanistii” au dus-o insa mult mai bine fara demisionari, iar Dan Voiculescu a obtinut in 2004 de la Adrian Nastase peste 30 de locuri in parlament. Combinatia de succes s-a dovedit in fapt un adevarat dezastru pentru amandoi.
Am lucrat la departamentele de specialitate ale Consiliului National al PSD pana in 2012, cand acestea practic s-au desfiintat si cand nici n-am mai intrat pe lista noului Consiliu National. Impreuna cu multi altii incercasem cu prea putin succes sa punem pe agenda reprezentantilor de frunte ai formatiunii subiectele cele mai actuale, abordate intr-o maniera cat mai profesionista. S-a vazut ca nici nu era nevoie: USL in 2012 si „noul” PSD in 2017 au maturat totul in cale. Nu vreau sa va dezamagesc, dar stiu precis ca o „reformare” a PSD in sensul pe care-l intelegem amandoi nu poate avea loc in conjunctura actuala.
Stiu bine cand a aparut notiunea de “stat paralel”. Nu este singura insusita de impostori, precum marxismul de catre Lenin…
Noi, tot oameni „ai muncii” cum ritos scrie unul din comentatori, nu ne dorim o reformare din interior a PSD. Noi dorim disparitia partidului PSD pentru un motiv simplu: PSD este un urmas al PCR in atat de multe privinte care il fac de reformat. Mai mult inca, membrii lui de frunte sunt de o asemena ticalosie incat il fac nefrecventabil cu exceptia situatiei in care esti la fel de nemernic ca ei. Cum este posibil sa stii ca a fost condus de Iliescu, apoi Nastase, acum Dragnea, sa stii ca democratia in PSD este o vorba in vant, exact in felul in care era in PCR, ca liderii lui isi dovedesc mai intai calitatile de impostor, lipsa de moralitate, si in felul asta se mentin, ca Dragnea a putut fi candidat unic si nici nu a contat daca a fost votat sau nu, ca votarea s-a facut la fel ca la referdumul din 2012, cum este deci posibil sa aiba votanti, cum este posibil sa aiba sustinere de tip mafiot si nicio razvartire organizata „din interior” ? Este posibil pentru ca imoralitatea este quasi atotcuprinzatoare in masa membrilor PSD, un partid cu titlu de stanga, in esenta o mafie nationala totalitara comunistoida. Domnule Alin, poti sa declari sincer un personaj onest din istoria PCR sau PSD cu care ai rezonat cand te-ai inscris in PUR, in partidul lui felix turnatorul? Sau in partidul lui Iliescu? Exista in parlament oare printre membrii care voteaza la fel ca in vremea lui ceasca vreunul sa iasa la tribuna si sa aiba curajul sa ii spuna lui Dragnea verde in fata, nu la suete televizate, ca este un nemernic care a numit un guvern de imbecili si viitorul tarii este mai negru decat oricand in ultimii 28 de ani ? Demersul articolului are ceva sinceritate, dar mergi mai departe, denunta toata mizeria pe care se sprijina si te vei elibera.
Mă întreb dacă statul paralel va participa la mitingul pe care intenţioneaă să-l organizeze PSD.