Puncte-cheie:
- Una din marile virtuți ale democrației americane este că a reușit să creeze, în ultimii două sute de ani, instituții puternice, stabile, care își fac treaba independent și profesionist și servesc interesul public indiferent de rezultatul alegerilor, acestea din urmă având doar rolul de a desemna deținătorii temporari ai demnităților politice și de a indica marile direcții strategice pe care le vor lua politicile publice americane, desigur, în limitele date de Constituție și de tradiția culturală și administrativă robustă a unui stat de drept, în care nimeni nu este mai presus de lege (iar asta nu e doar o vorbă pe hârtie, ci o realitate non-negociabilă a tuturor legislaturilor);
- Michael Flynn, fost consilier de securitate națională al președintelui Trump (cel mai important post al administrației americane, prin definiție omul nr. 1 de lângă șeful executivului), și-a recunoscut vinovăția de a fi mințit FBI în legătură cu contactele avute în 2016 cu reprezentanți ai Rusiei, fiind al patrulea membru al echipei electorale a lui Donald Trump acuzat în cadrul anchetei desfășurate de procurorul federal Robert Mueller (72 de ani), numit chiar de Trump (!) pentru a investiga acuzațiile de cârdășie ale echipei electorale Trump cu Rusia. Ceilalți membri ai echipei, deja acuzați (unii și-au recunoscut între timp vinovăția, acceptând să colaboreze cu procurorii) sunt Paul Manafort, fost șef al campaniei electorale a lui Trump, Rick Gates și George Papadopoulos, fost consilier de politică externă;
- Acest comentariu nu intenționează să afirme că Trump este vinovat sau nu de cârdășie cu Rusia, pentru că justiția americană nu dispune (încă) de dovezi irefutabile ale implicării personale a actualului președinte Donald Trump, chiar dacă informațiile de ultimă oră, bazate pe declarațiile lui Flynn, par să indice că operațiunile de contactare ale diplomaților ruși ar fi fost făcute la indicația ginerelui președintelui, tânărul Jared Kushner. Articolul de față nu se dorește așadar o critică la adresa președintelui Trump. La ora la care scriu articolul nu avem o reacție a președintelui, vizibil incomodat tot anul acesta de acuzațiile tot mai insistente aduse pe tema relațiilor cu Rusia. Mai important, cred, ar fi să privim cu admirație și respect spre justiția americană, spre oamenii care își fac neclintiți datoria în acele poziții, și spre modul în care se raportează clasa politică americană (Congresul) la o cercetare penală care urcă pas cu pas spre alesul Donald Trump. Vor ieși oare cu o declarație bosumflată despre “statul paralel, care încalcă prezumția de nevinovăție și drepturile cetățenilor”? Vor schimba oare legile justiției, pentru a anula sau reduce independența justiției?
*
Impresionante sunt “lecțiile” justiției americane și întreg desfășurătorul cercetării penale conduse de procurorul federal Robert Mueller, un respectat “om al sistemului”, numit chiar de președintele Trump pentru a investiga acuzațiile privind eventualele înțelegeri oculte ale echipei sale electorale cu reprezentanți ai Federației Ruse, în cursul anului electoral 2016. Și republicanii, și democrații au fost total de acord cu numirea sa în funcție.
Mueller, acum în vârstă de 72 de ani, a acceptat să-și pună în joc întregul prestigiu al numelui și carierei sale îndelungate în serviciul public american, acumulat ca ofițer de marină în Războiul din Vietnam, apoi procuror mulți ani, apoi director al FBI, iar acum procuror federal însărcinat cu rolul de conducător al dificilei investigații cu conotații politice, doar pentru a face lumină în scandalul imens care marchează primul an al președinției lui Donald Trump. Este ultima mare misiune a unui om care a servit cu onoare interesul public american, aproape o jumătate de secol, ajuns acum la ultimul act al carierei sale. Putem presupune că nimeni nu îi spune acestui om la ce rezultate ar fi bine să ajungă și că nu se gândește, ca sărmanii noștri de la Curtea Constituțională, la pensioara lui specială.
Așa cum vedem, lucrurile merg înainte. Ancheta își urmează cursul ei, impasibilă la mesajele iritate de pe Twitter ale președintelui Trump, al cărui prim an a fost umbrit de scandalul interminabil al contactelor pre-electorale cu Rusia. Nu știm acum unde va duce această investigație. Dacă e să formulez totuși un pronostic, cu riscul de a mă înșela, cred că Trump își va continua mandatul la Casa Albă, dar nu pentru că nu ar mai apărea lucruri noi despre discuțiile echipei sale cu reprezentanții Rusiei, ci tot pentru că justiția, la un moment dat, va stabili care au fost limitele acestor discuții și dacă a fost vorba sau nu de trădare. Este posibil să se încheie cu câteva condamnări, de nivel mai jos, de exemplu pentru declarații mincinoase în fața autorităților, de exemplu a FBI (Cum? Avem și noi demnitarul nostru acuzat de declarații mincinoase și e bine mersi în funcție?). Dar nu rezultatele anchetei lui Mueller și consecințele lor politice mă interesează acum, în acest articol. Ci atitudinea Justiției față de politic și mai ales a politicului față de Justiție.
Esențial este modul în care politica (guvernul și Congresul) și societatea americană se raportează la actul de justiție și la statul de drept. Până la această oră, nu am văzut semnale consistente, demne de a fi luate în seamă, că i s-ar cere demisia procurorului federal Robert Mueller. Nu am găsit nicăieri invocat conceptul “Statului paralel”, care s-ar opune voinței exprimate la vot de cetățenii americani. Nu se victimizează nimeni, nu se lamentează nimeni din majoritatea republicană din Congres. Nu am văzut intenția Departamentului pentru Justiție sau a majorității republicane din Congres de a schimba legile justiției, pentru a slăbi independența procurorilor, de exemplu.
Am văzut de-a lungul anilor, inclusiv în perioada în care am activat ca diplomat în Canada, nenumărate demisii (noi aici le zicem „de onoare”, o prostie balcanică tipică elitelor care nu au cultura statului de drept, demisia e demisie și punct) ale unor demnitari din țările occidentale, asupra cărora planau doar acuzații ori suspiciuni (nicidecum condamnări definitive) cu privire la încălcarea unor legi sau a unor exigențe morale asociate cu demnitățile publice. Plecau și gata, nu era o dramă, o isterie. Ulterior, dacă erau găsiți nevinovați, puteau reveni în politică.
Nici nu se punea problema să se ajungă la procesul efectiv sau la o condamnare definitivă. Faptul că era cercetat de parchet era suficient ca să plece din funcție. Ne amintim, la nivel înalt, demisia președintelui Germaniei de acum câțiva ani, Christian Wulff, cercetat de procuri că ar fi obținut (nu el, ci soția sa, și nu ca președinte, ci ca ministru de land, cu ani în urmă) un credit cu dobândă preferențială de la o bancă privată, pentru a-și construi o casă. A demisionat, și nu s-a bătut cu cărămida în piept că e o demisie de onoare. A demisionat pentru că nu mai putea reprezenta corespunzător Germania în acele condiții, nici pe plan intern, nici pe plan internațional. Justiția l-a găsit apoi nevinovat. Dar nu a fost o dramă, viața omului a decurs mai departe foarte bine și fără politică, după ce s-a întors la ale lui (era de meserie bancher).
La noi, toate Rovanele, toți Călinii și toți acuzații de către OLAF/Uniunea Europeană sau de către justiția națională, pentru declarații mincinoase în fața justiției sau pentru pagube de zeci de milioane de euro din bani publici, se lamentează că nu se respectă prezumția de nevinovăție și au grijă să se protejeze reciproc în Parlament, pentru a nu ajunge în fața instanței. De demisie nici nu poate fi vorba, pentru că, nu-i așa?, sunt victimele unei uneltiri a Statului Paralel.
M-am întrebat deseori de unde pornește această disperare de a rămâne în funcții de conducere, specifică elitelor noastre guvernamentale și parlamentare, liderilor noștri politici. De ce în alte părți demnitarii pot renunța la funcții atât de ușor, la primele acuzații ale presei sau, nici nu mai vorbim, de la începutul unei cercetări penale (investigații), fără să mai aștepte sentința judecătorilor, și de ce la noi nu ar pleca nici cu condamnări definitive.
Cred că e mai simplu decât credeam. Acolo, politica nu e un mijloc de îmbogățire, de a te realiza ca om, sunt foarte mulți oameni care trăiesc bine și fără politică, de cele mai multe ori mult mai bine și mai liniștiți fără politică decât într-o funcție publică, unde au restricții de tot felul, plus presiunea presei și a opiniei publice. Mulți dintre aceștia câștigă mult mai mulți bani în afara politicii decât într-o funcție guvernamentală, pentru că erau buni și au confirmat în profesiile lor, în țări precum Statele Unite, Germania, Marea Britanie, Franța sau Canada: erau deci generali făcuți pe merit (nu ca săracul Găbiță al nostru, marele plagiator cu stele, pe care nu l-aș compara profesional cu Michael Flynn, citiți-i acestuia din urmă biografia pre-Trump!), avocați și profesori universitari consacrați, bancheri și manageri de succes. La noi, fără funcția de partid și de stat, liderii de astăzi ar fi rămas în praful, bălăriile și sărăcia lucie din Teleorman, fiind niște nulități absolute. Politica este la noi, din păcate, o “soluție” de viață bună, nu un exercițiu onorabil, plin de restricții legislative și de exigențe morale în serviciul public, atunci când ai dovedit tot ce se putea dovedi în cariera profesională. Dar, desigur, veți spune că lucrurile sunt legate, că în acele țări un profesor sau un chirurg nu își duce viața de la un salariu la altul. Ca detaliu, venitul anual al unui chirurg bun în Statele Unite este cam de 7-8 ori mai mare decât al unui congressman/șef de departament guvernamental și se gândește de zece ori dacă îi rentează să intre în politică și să facă sacrificiile pe care le cere demnitatea publică, trăind mai puțin confortabil decât în viața lui privată anterioară.
La noi, acești lideri sunt nimeni, niște zerouri barate, fără funcția din Parlament sau din Guvern. Fără meserie, fără realizări, fără posibilitatea de a-și asigura privilegiile și afacerile pe care și le-au asigurat prin influență politică, fără salvarea întregii familii de la un trai modest.
Uitați-vă la legătura lor cu școala și-i veți găsi, conform surselor publice, pe președinții camerelor parlamentului drept doi repetenți pe la Politehnică. Ieri repetenți, astăzi penali. Toată bunăstarea lor a depins și depinde de supraviețuirea în politică, la vârful puterii. Priviți cum arată, de pildă, dezolarea din Teleorman și veți înțelege ușor de ce au ales unii să facă politică în viață și de ce nu s-ar cam duce înapoi, la profesia lor de bază.
În fine, întorcându-ne la tema noastră, voi încheia spunând simplu – de aceea iubim America. Pentru acest sens profund al justiției, al statului de drept, al căutării până la capăt a adevărului, chiar și la ani distanță, când la noi de obicei se spune: acum ce mai contează? Hai să trecem și pe asta, lasă că merge și așa…
Nu, acolo nu merge niciodată „și așa”, acolo se va găsi întotdeauna un Robert Mueller de neoprit, un șerif căruia șefii din minister să nu-i dea telefon să spună să-l lase în pace pe respectivul că-i din partea lui șefu’ de la județeana de partid sau de la guvern, niște ziariști care nu fac compromisul cu puterea, și mai ales o societate care susține adevărul și justiția, chiar și atunci când acestea par să incomodeze majoritățile democratic alese. Pentru că, așa cum am mai spus într-un articol din vară, referindu-mă atunci la schimbarea legilor justiției în Polonia, de către partidul majoritar din Parlament, „nicio majoritate nu poate face orice dorește”[1].
[1] https://www.contributors.ro/editorial/nicio-majoritate-nu-poate-face-orice-cazul-poloniei/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Poate vor face un „Târg de Crăciun” in fața Casei Albe
Ar trebui sa comparam Romania de acum cu Romania democratiei interbelice, caci pana la comparatia cu Statele Unite este o cale lunga. In epoca interbelica (de pana la dictatura carlista) justitia romaneasca era infinit mai profesionista si mai independenta decat acum. Iar politicienii interbelici erau in mult mai multe cazuri oameni de valoare in profesiunile lor: Maniu, Iorga, Gusti etc. La noi problema se pune sa revenim la nivelul de evolutie democratica atins de Romania interbelica si de acolo sa ne uitam la marea democratie americana si sa aspiram sa ne apropiem de standardele sale. Altfel, mereu va exista o prapastie pe care nimeni nu va putea sa o treaca dintr-un salt. Democratia americana s-a edificat, pas cu pas si etapa cu etapa, in timp. Sa dam Justitiei indep3endenta necesara, chiar daca vor exista magistrati corupti sau imorali, si sa eliminam definitiv tendinta PSD-ALDE de a intoarce Romania inapoi in trecutul despotic comunist.
Ceea ce subliniati in preambul nu face altceva decat sa diferentieze/separe fundamental p*litica din gama prezumtiei fata de cea a vinovatiei. Eventual asumate.
Desigur ca p-acilea vor sari multi la beregatile coanei joi… pardon, justitia invocand p*litica. Ba chiar supralicitand „corectness-ul” ioropean (ca doar „estem” membri „demni”). Fundamental diferit de instictuala ierharhizare.
Contrar asteptarilor, mai razbat si alte stiri prin presa care acum un an cauta doar cancanuri despre Trump:
-„Victorie mare pentru Trump si republicani: Senatul SUA a votat o masiva reforma fiscala ”
– „Economia americana a înregistrat o crestere peste asteptari în trimestrul trei din 2017, majorarea stocurilor si a cheltuielilor guvernamentale compensând cheltuielile moderate de consum, transmit Bloomberg si Reuters.”
Acum, daca Bloomberg si Reuters nu sint in slujba lui Trump, poate ca exista ceva sperante :P
Ceva este oarecum suspect in gindirea unora: Cind parlamentul Romaniei, dominat de PSD+ ALDE voteaza tot felul de legi, ii blamam pe parlamentari ca voteaza cum semneaza primarii. Dar cind congresmenii ori senatorii americani mai resping o lege in prima instanta, imediat se aud urale „inca o lovitura pentru Trump”.
Titlul articolului „„Statul paralel” din SUA îl cam deranjează pe alesul Trump. Așteptăm replica bosumflată a Congresului și schimbarea legilor justiției. Sau nu?” mi se pare incorect.
Cum adica, Trump nu stia legile SUA si acum e „deranjat”? pai poate fi, asa cum a fost catalogar, deranjat un dictator?
Nu cred ca asteptam „replica bosumflata” a Congresului, ci mai degraba se bosumfleaza unii ca nu se intimpla cum au prezis.
Sau nu!
Foarte corecta comparatia intre o tara care functioneaza si o tara ale carei institutii sint gripate.
Toate disctiile publice in acest moment sint axate pe dorinta politicilui de a-si subordona justitia. Este evident ca acela care este capabil sa isi bage dusmanul – rivalul la puscarie va cistiga partida. Competitia se desfasoara in special in sfera politica , echipele schimbindu-se periodic in urma alegerilor. Cred ca nu dam destula atentie coruptiei din sfera institutiilor perene: justitia si serviciile. Putem sa presupunem ca serviciile au strins si poseda destule informatii despre magistrati si politicieni? Putem ,de asemenea , presupune ca in lipsa unui cadru institutional ca in SU , unde abuzul este aspru sanctionat ,cei care detin informatii le vor folosi in folos propriu? Pot oamenii din servicii sa „convinga” magistratii sa dea verdicte in propriul folos? Dar , in special in orasele de provincie , unde magistratii au frati , veri , nasi , fini , cuscri , prieteni , pot fi acesti magistrati fi ondependenti de toti acestia?
Independenta de politic este extrem de importanta! Dar cum vom rezolva independenta fata de ceilalti?
„procurorul federal Robert Mueller (72 de ani), numit chiar de Trump (!) pentru a investiga acuzațiile de cârdășie ale echipei electorale Trump cu Rusia.” „procurorul federal Robert Mueller, un respectat “om al sistemului”, numit chiar de președintele Trump pentru a investiga acuzațiile privind eventualele înțelegeri oculte ale echipei sale electorale cu reprezentanți ai Federației Ruse” – Mueller n-a fost numit de Trump, ci de procurorul general adjunct, Rod Rosenstein. De fapt Trump l-a făcut albie de porci pe procurorul general Sessions pentru că a permis numirea lui Mueller:
https://www.nytimes.com/2017/09/14/us/politics/jeff-sessions-trump.html
Pe fond, e evident pentru orice cititor informat că povestea (echipa lui) Trump – Rusia e o făcătură sinistră, care demonstrează grave probleme de sistem în SUA. America a devenit ţara minciunii instituţionalizate, Senatul, FBI, agenţiile de informaţii, presa, se prefac convinse de autenticitatea poveştii, mai adaugă câte ceva, ca într-un film suprarealist.
CNN: „Trump is right about media bias” http://www.cnn.com/2017/04/30/opinions/trump-is-right-about-media-bias-stanley/index.html
The Federalist: „I’m A Liberal, And I Agree With Sean Hannity That American Journalism Is Dead” http://thefederalist.com/2017/11/30/im-liberal-agree-sean-hannity-american-journalism-dead/#.WiBBVN8YBHo.facebook
Asa ca cine vrea sa se informeze are mai multe sanse cu vloggeri pe youtune.
https://www.youtube.com/watch?v=I5ajF8Ust9k
Unul dintre cele mai bune articole ale Dvs. Domnule Naumescu. O singura problema am: va rugam, nu le mai spuneti „elite”. Nu au nimic in comun, cu niciun fel de elite, decit daca rastalcim cuvintul pentru a imagina o elita a gangsterilor. Si sa stiti ca si in Italia doctorii sunt platiti cam in acelasi raport cu salariul mediu de la noi, dar nu se apuca de furat, nu vine nimeni cu pretexte.
„M-am întrebat deseori de unde pornește această disperare de a rămâne în funcții de conducere..”
Aceasta disperare porneste din:
1. incompetenta – acesti indivizi au o valoare ZERO pe piata muncii. niste trogloditi agaramati ca ei nu s-ar putea angaja nicioadata pe o pozitie de middle management intr-o companie serioasa.
2. coruptie – necalificati si viciati fiind, acesti indivizi fara valoare au dat de bani, influenta si putere. nu exista o combinatie mai nociva decat incompetenta+putere ei stiind ca o data ce se dau jos din caruta nu se mai urca inapoi.
As spune simplu ca este vorba despre:
1. subordonare/aservire politica;
2. coruptie.
Politicul urmareste sa dicteze peste tot.
Deci politicul urmareste cu precadere acele cadre care sunt supuse si executa – un priceput nu se baga intr-o curte murdara ca sa faca 2lei si jumatate.De aceea avem o mizerie de Parlament – multi penali, multi neaveniti in chestiuni delicate – gen alta intrebare?.
Politicul a ajuns sa controleze armata, serviciile, administratia interna, educatia si ar vrea si pre-dansa justitia ca sa fie masa completa.
Comportamentul Ministrului de JUstitie arata ca nu il intereseaza un dialog onest pentru a fundamenta legislatia specifica ci raspunde numai la ce i se sopteste in casca – este venit pe linie politica si executa prea-plecat ordinile.Ii da inainte ca o morisca stricata- dar incompetent nu este…
CCR care inlatura argumentarea unui judecator care se opune unei decizii este alt exemplu de serviciu executat la comanda politica.
Stim ca domeniile in care s-a chinuit UE sa ne face sa intelegem ca este nevoie de o conducere apolitica sunt armata, internele si justitia.S-au prins astia din tara ca au nevoie de cadre si atunci au tabarat in mediul universitar unde daca arunci un ac sar atinsi vreo 2-3 parveniti care selecteaza si pregatesc atent generatie dupa generaite de conducatori supusi si mierosi…
Subordoanrea politica s-a facut prin intermediul puterii detinute temporar…
Pionii instalati, unii chiar la nivele minuscule, din prea -plecarea lor catre partid, care le promite pozitii si mai mari si mai savuroase, la care nu ar fi putut accede altfel, servesc coruptia.
Aia mari nu pot fura singuri – au nevoie de astia mici, si daca toti, dar toti, ar refuza sa se angreneze nici coruptie nu ar mai exista..
exemple ilustre de secunzi ajunsi mari taietori de paini: Prea-plecatul Ministru al Educatiei, vesnicul Arafat de la MS, prea-iubita ex vice-premiera in gubernul Tudose alaturi de mareata Carmen Dan si distinsa evropeana Plumb si mai era unul vesnic la MF dar care a ajuns la BNR
Nici despre Targul din PV nu am fi discutat daca nu apareau unii sau altii care doreau sa isi aseze tarabe acolo sau sa cante si sa joacesi daca prea-luminatul ministrul al educatiei nu se implica prin Inspectoratul Scolar…ramanea dansa Firea singura cu pretestarii…hihihihi
Bine ca inca nu avem si Biserica implicata in ecuatie, dar nu se stie niciodata…
Nu! Clar nu. Tu vrei să-i găsim merite lui Trump exact azi cînd Flynn recunoaște că a mințit, iar el el spune că știa că a mințit, de-aceea l-a și demis? Pe cine crezi tu că satisface mai întîi… și ce anume, nu contează. Trump e atît de handi, nu că ar fi prima oară, încît se incriminează singur.
Acum… reforma fiscală, creșterea economiei… vorbești de parcă Trump e singur pe lume și le naște cum respiră. N-o avea în jur o ceată de capete pătrate care de bine de rău fac ce trebuie să facă. Că Obama a înghețat în proiect în al doilea mandat, cu un congres majoritar republican, nici măcar asta nu e o noutate. Ai idee în ce an republicanii au boicotat congresul, l-au închis?
Caută de google să vezi de cînd FBIul îl are în colimator… De cînd spală bani pentru mafia post comunistă rusă… Nu e informație de Alex Jones pizza gate gen, ci declarații de oficiali. Sînt vechi de 10 ani.
Pune-te și caută înainte să tot măcăni pe-aici aiureli.
Una calda una rece, domnul Valentin Naumescu nu intelege realitatea Americana desi cred ca intelege realitatea Europeana.
Il preamareste pe Robert Mueller ca fiid integru uitind sau nestiind sau deliberat uitand ca acest domn cand era director FBI n-a facut nimic in ceaia ce priveste vanzarea minelor americane de uraniu rusilor.
Domnul Valentin Naumescu dixit „Acolo, politica nu e un mijloc de îmbogățire” uitand Clintonii sau inca odata deliberat uitand, care s-au inbogatit in 15 ani la o avere de $200 milioane de dolari fara
a produce ceva, numai coruptie,
Domnule Valentin Naumescu „doctor în ştiinţe politice”, ar trebui dupa umila mea parere cand scrieti despre un subiect luati in considerare toate evenimentele nu omiteti evenimentele care contrazic asa numitele idei progressive.
Tehnica „minte, minte, ca tot ramine ceva” (mai pe englezeste fake news) este o tehnica in floare si in SUA. Iar daca in SUA un fluture bate din aripi, in alte locuri se stirneste furtuna.
„”Regretam profund si ne cerem scuze pentru grava eroare pe care am facut-o ieri” (vineri), a afirmat ABC News intr-un comunicat. ”Relatarile facute de catre Brian Ross in cursul unui reportaj special nu au fost verificate in totalitate conform standardelor noastre editoriale”, adauga comunicatul.”
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-22153672-abc-news-suspendat-din-functie-jurnalist-pentru-39-39-grava-eroare-39-39-articol-despre-trump-flynn-rusia.htm
„ABC News a venit ulterior cu o corectura la reportaj spunand ca sursa a clarificat ca Trump – ca presedinte ales – i-a cerut in schimb lui Flynn si unui mic grup de alti consilieri sa gaseasca modalitatile de a reface relatiile cu Rusia.”
NB,
ma intreb, in trecere, citi jurnalisti romani au fost suspendati pentru minciunile care ni le servesc zilnic sub acoperirea ca sint de partea buna a baricadei?
Toţi liberal- progresiştii europeni şi români( ca dl Naumescu…) tropăie de nerăbdare ca Trump să dea de dracu’. Poate ar trebui să pornească de la o constatare evidentă: Obama a fost cel mai dezastruos preşedinte din toată istoria Americii. Iar madam Clinton ar fi distrus complet America….
Dar, ca să fiu răutăcios, cred că dezastrul Europei a început cu frau Merkel. Şi d’aia vreau să plece şi să ne lase în pace. Mai bine Trump decât Merkel( oare, ce o zice dl Naumescu despre asta?…)
Intr-adevar, nu putem compara ce se intampla in Romania cu ce se intampla in Canada sau SUA, deoarece atata timp cat suntem inca sub influenta neo-comunista din est, in Romania niciodata justitia nu va fi independenta.
Eu cred ca un motiv de demisie „de onoare” ar trebui sa il reprezinte si greselile sau ideile politice dezastruoase pe care un politician le-a pus in practica. Nu am nimic cu nimeni, insa un exemplu ar putea fi…Obama si Mutti. Unul care a semnat acorduri cu toata lumea, a vrut sa fie prieten cu toti si pe timpul caruia au avut loc cele mai mari scurgeri de informatii care au pus in pericol America, iar altul care prin masurile alese, a permis invazia Europei si destabilizarea acesteia. Acest scandal din SUA a scos la iveala oamenii nocivi din politica, adevaratii „uneltitori” impotriva Americii, oameni de la varful politicii americane. Si cati ca ei n-or mai fi….
Eu cred că pentru dl D Trump statul paralel se află în prezent pe un alt continent și tare mi-aș dori să mă înșel. Nu cred că va fi inaugurat un târg de Crăciun în fața Casei Albe, pentru că nu se știe cine s-ar putea să colinde pe-acolo, dar un conflict cu Coreea de Nord ar face uitate toate acuzațiile. Dl Mattis părea extrem de îngrijorat în ultimele sale declarații.
Paralela nu mi se pare potrivita de loc!
Cineva spunea ca este vorba despre penetrarea sistemului american de catre rusi – si asta nu se intampla de ieri sau de astazi – iar romania nu este USA ca sa poate sa se fereasca eficent, deci cazul este mult mai dens si depaseste mult aspectele invocate in articol.
Perioada de penetrare in USA coincide cu perioada de inflorire in RO a latrinelor si a unor tovarasi care uite ca inca reprezinta RO. Sistemul rusesc pare ca este rodat… Nu este usor sa il scoti afara.
Watergate – nothing – this case is a big issue for USA!
It’s about national security
Ok, deci America este statul paralel cu Romania iar Rusia cel perpendicular (pe Romania). Propun un imn si un steag al Statului Paralel.
De acord 100%!
Da, (si) de asta iubim America, nu pentru ca e sau nu nu stiu ce presedinte superfitos. Astia vin si se duc, nu prea sunt iertati daca calca pe bec si e „dovedit”.
Si pentru ca la ei bastonul de maresal chiar exista in fiecare ranita.. ca nu-l gaseste tot ratanul, asat e altceva! La noi doar ratanii il gasesc :P
Si tot la noi fie e o vaicareala penibila, ca UE nu ne da, ca statul nu asigura venituri la nivel macar apropiat de UE (la bugetari, normal) dar la performanta de Teleorman, saracii primari, ce afaceri de multe milioane ar fi facut in privat…dar se sacrifica sireacii, ce sa mai vorbim de parlementari, niste sacrificati pe altarul binelui public, fie e un jaf cumplit, acoperit si legalizat din ce in ce mai cotit, in fel si chip, de iti vine sa pleci unde vezi cu ochii!
In rest…povesti, ca educatia in sus, in jos, ca medici sau tinerii nu sunt paltiti (de unde? daca nu avem rezultate si performanta transformata in bani?)ne ascundem dupa deget, toate ar deveni mai bune daca ar fi lege si dreptatte, de la sine, apreciez acest articol care „vede” foarte bine esentialul…si chiar nu mai citesc niciun cometariu :P , e de prisos.
Buna seara si multumiri pentru textul cu care rezonez deplin. Imi permit sa insirui cateva ganduri pe care mi le-ati starnit.
Cred ca un motiv important pentru care intr-o democratie avansata, lucrurile se petrec altfel decat in Romania e urmatorul: consolidarea de-a lungul timpului a respectului omului/cetateanului impreuna cu respectul drepturilor lui. Consolidarea drepturilor si respectului omului se face intr-adevar printr-o justitie functionala. Doar ea reda omului dreptatea si demnitatea atunci cand ele sunt lezate orizontal sau vertical (de o alta persoana sau respectiv cand exista un abuz din partea unei institutii).
Apoi, consolidarea vreme de decenii, ori secole a institutillor democratice si a celor de control democratic aduce cu sine in America si Europa garantia colectiva si asumata de stat a inalienabilitatii dreptului individului. Intr-o dictatura care a masacrat entitatea umana inclusiv fizic pe altarul „omului nou” dezumanizat, in slujba masinii abuzive totalitare, evident ca respectul s-a indepartat de sus in jos. La care in post-comunismul a adaugat la noi o injosire inter pares a insemnatatii omului si a valorilor lui mai de pret (inclusiv demnitate) prin tragedia morala infaptuita de televiziunile aservite care au spalat creierele omului roman, abia iesit din intunericul totalitar. Manelizarea (mana in mana cu relativizarea educatiei), ridicarea lipsei de bun simt, a furtului, a ofensei, a violentei la rang de virtuti, au facut ca respectul intre oameni sa decada. (Ori institutiile sunt si ele impanzite de oameni, sa nu ne miram!)
Omul este in centrul contractului social in democratiile/statele de drept functionale. Parghia justitiei, primatul dreptului pentru protejarea interesului individual ori public atunci cand ele sunt legitime, legiferare responsabila, accountable etc. sunt garantiile pe care le pun la dispozitie omului democratiile mature. Cand dreptul si respectul sunt incalcate, cand bunastarea este rapita in folosul unor interese nelegitime intervine justitia in sprijinul omului. De pilda sa faca ordine in mafia medicamentelor, a spitalelor, a cimitirelor, sa ceara explicatii asupra unor averi inexplicabile construite in cariere eminamente publice, etc.
Aceasta parghie suntem pe cale de a o pierde. Astfel incat azi-maine deputatii vor putea calca cu masina nestingheriti protestatari, oameni incomozi vor putea fi arestati, batuti si oprimati, sau slujbele lor sustrase in folosul unor clienti sau hoti de diplome…intrucat asa cum pentru cleptocratia de acum oamenii din bunastarea sau exilul carora se infrupta nu conteaza, pentru cleptocratia devenita sistem, omul nu va mai avea nicio valoare in mod oficial. La fel ca pentru nomenklatura sistemelor autoritare. Cleptocratice si ele in masura semnificativa. Ce facem?
“Conceptul” de stat paralel a fost preluat de propagandiștii comuniști din PSD sau din clica lui ăriceanu din termenul de “deep state” sau stat administrativ inventat de Breitbart. Este de fapt angrenajul birocratic lăsat de administrația trecută care are ca misiune griparea inițiativelor lui Trump. Și au facut-o cu mult succes când travel ban-ul inițial a fost litigat din partea noii adminstratii de procurorii lui Obama! Sau prin luptele in senat pentru nominalizarea posturilor din adminstratie, lupte care întârzie numiri de personal. Presa de curte a lui Obama a amplificat conflictele inerente, a adaugat o doza masiva de știri false, distorsionate and răstălmăcite și a creat imaginea unui haos la nivel înalt. Asta si atunci când lumea din România, ca de altfel din toată Europa, ascultă cu sființenie bbc-ul sau cnn-ul. Din mare păcate, instituții istorice ca nyt, wp, abc au forțat nota si-au desconspirat planurile de a permantiza in “king makers” și vor trebui sa faca mari eforturi pentru a recupera increderea americanilor.