Liviu Dragnea, precum Popriscin

Unul dintre motivele pentru care dl. Liviu Nicolae Dragnea a convocat Congresul extraordinar al PSD, desfășurat la București la începutul lunii martie a fost acela de a induce în rândul populației ideea că PSD și-ar fi adjudecat pe veci puterea. Că se va eterniza la guvernare. Că, precum în cazul Fidesz-ul lui Orbán, nimeni nu va mai putea prognoza când și cum PSD-ul va pierde puterea ca urmare a unor alegeri libere.
În lunga, lăbărțata lui cuvântare la forumul-social-democraților români, dl. Dragnea a enunțat tot felul de planuri. A dat noian de indicații prețioase. A mers până acolo încât a stabilit și care vor trebui să fie obiectivele de politică externă ale României, făcându-se a uita că aceasta este atributul președintelui României. Lăudătorii din presă ai gugumăniilor ale lui Liviu Dragnea s-au grăbit să omagieze pretinsa clar-viziune a inginerului cu un de repetenție la activ în studenție. Primul a fost Bogdan Chirieac care a vorbit cu toată dragostea ce i-a adus o comică celebritate și cu tot ridicolul aferent în voce.
Iată însă că zilele trecute dl. Dragnea ne-a arătat că nu glumește și a făcut vorbire despre intenția mutării ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim. Iar s-a găsit un lăutar plătit din presă- e vorba despre Ion Cristoiu- care să îi aducă elogii și să aplaude inițiativa și curajul, în fapt iresponsabilitatea, tupeismul și uzurparea de calități oficiale la care se dedă numitul Dragnea Nicolae Liviu.Nu mai departe decât astăzi se pare că dl. Dragnea trage o fugă în Israel servindu-i drept bodyguard ideologic d-nei premier Dăncilă.
Între timp a mai apărut o noutate care ne arată că Liviu Dragnea e precum un celebru, tragic personaj dintr-o extrem de cunoscută scriere a lui Gogol, personaj care, la un moment dat, a început să se viseze regele Spaniei. Reîntruchiparea lui Popriscin, săvârșită pe meleaguri teleormănene (Alexandria a ajuns din pricina lui Dragnea să fie detestată și luată în derâdere precum era pe vremuri Scorniceștiul lui Nicolae Ceaușescu) i-a cerut agramatului premier al României, d-na Viorica Vasilica Dăncilă, să pregătească o Hotărâre de guvern prin care să se bună bazele unei comisii (a câtea?) a cărei misiune să fie elaborarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung a României. Adică nici mai mult, nici mai puțin decât oână în 2040. Strategia aceasta pusă la punct de comisia al cărei președinte urmează să fie obligatoriu dl. Liviu Nicolae Dragnea va trebui să devină literă de Evanghelie pentru toate viitoarele guverne ale României. Indiferent de culoarea lor politică. Probabil că va fi, de fapt, gândită de banditul, condamnat la 8 ani de închisoare, Darius Vâlcov.
Astfel de ambiții de vizionarism concretizate prn așa-zisele programate minunate a mai avut doar Nicolae Ceaușescu. Marile biblioteci ale României încă mai păstrează maculatura conținută în volumele copertate în piele de culoare roșie România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate. Tot acolo se mai conservă și exemplare din Programul PCR de construire a societății socialiste multilateral dezvoltate și de înaintare a României spre comunism. Revoluția din decembrie 1989 a pus capăt, în cel mai dur chip cu putință, ambițiilor megalomanice ale lui Ceaușescu. În anul în care se vor împlini 30 de ani de la acel însemnat act istoric în România vor avea loc alegeri prezidențiale. În cazul mai mult decât probabil în care candidatul PSD, indiferent că acesta va fi Dragnea sau obrăznicuța primăriță Gabriela Firea, cariera actualului președinte al PSD va ajunge indiscutabil într-un moment mai mult decât critic. Adică terminus.
Există așadar șanse bune ca cei 22 de ani de mărire la care visează cu ochii deschiși penalul Liviu Dragnea să se încheie după primul. E de sperat că șansele se vor metamorfoza în realitate.