Acarul Păun din Sănătate

Negocierile desfășurate până astăzi între sindicaliștii din Sănătate și ministrul de resort, doamna Sorina Pintea, nu au adus rezultatele scontate. Nici una dintre părți nu a înregistrat nici cea mai mică victorie, dar nu a făcut nici un pas în spate.
Pentru simplul motiv că, din câte se pare, d-na Pintea nu a fost mandată de Guvern să ofere în plus nimic. Nici măcar o promisiune de mai bine.Doar abureli și vorbe. Iar sindicaliștii nu mai vor să se lase păcăliți o dată.
În fapt, d-nei Pintea i-a fost încredințată de câtăva vreme misiunea de a scoate castanele din foc cu mâna-i proprie. Iar focul l-au pus mai întâi ministrul Muncii, doamna Lia Olguța Vasilescu, și mai apoi fostul titular al portofoliului Sănătății, dl. Florian Bodog. Și unul, și celălalt au făcut promisiuni en gros, au garantat creșteri salariale care pentru orice om cu capul pe umeri păreau de la o poștă mult prea hazardate dacă ținem seama de situația economică a României.
S-au promis lefuri ca în Occident, sume de-a dreptul colosale, s-a lăsat impresia că din martie încolo pentru angajații din Sănătate viața se va confunda cu un imens fluviu alcătuit lapte și miere. Într-o primă instanță chiar s-a garantat că nimeni nu va pierde nici un leu, ci, dimpotrivă, toată lumea va încasa lefuri pe care nici un medic, nici un asistent, nici un chimist, nici un brancardier nu va ști cum să le cheltuiască. Realitatea din teren este, din păcate, cu totul alta. Din incompetență, din lucru prost, din grabă, din infantuare, din calcul politic, iar principala vinovată, doamna Olguța ot Craiova, formată în stil și pe croi vadimist, a aruncat pisica moartă în curtea d-nei Pintea și a recurs la un limbaj mai mult decât de neîngăduit pentru un ministru.
Nu doar că în fața greșelilor ei cât casa d-na Lia Olguța Vasilescu a preferat soluția datului birului cu fugiții, ci și-a amintit, probabil de adolescență, când îl auzea la televizor pe Ion Iliescu edictând că protestatarii, recte cei din Piața Universității, nu au decât să fiarbă în suc propriu. Nemulțumiți nu sunt, cum vor să ne lasă să înțelegem autoritățile, doar asistenții medicali, biochimiștii, farmaciștii, infirmierele, brancardierii, ci și foarte mulți medici cărora modificările aduse regimului sporurilor le dijmuiesc, în unele cazuri, destul de consistent veniturile. Sau, mai corect spus, așteptările.
Doamna Sorina Pintea a încercat la început să facă și dumneaei pe niznaiul, a spus că soluțiile problemei trebuie identificate de manageri. Atâta doar că legea e lege, statele de plată sunt verificate de ordonatorii principali de credite care ridică neputincioși din umeri. Pur și simplu nu se poate, nu se poate fiindcă nu îngăduie legea, nu se poate fiindcă nu sunt resurse.
Nefiind Mafalda, nu pot să mă aventurez în prognoze referitoare la ce va fi astăzi. Când sindicaliștii se vor întâlni cu mai mulți miniștri și se va încerca iar găsirea unei soluții.Cert e doar un singur lucru- că situația nu e deloc simplă. La Oradea, la UPU, de pildă, după demisia șefului Serviciului, unul dintre pionierii SMURD-ului din România, dr. Hadrian Borcea, ca urmare a unei decizii luate cam pe genunchi și, din câte înțeleg, cu un ușor iz politic, de Consiliul local controlat de Opoziție, situația a devenit de-a dreptul explozivă. Se vorbește despre faptul că 80% din personalul angajat și-ar fi pregătit demisiile. Politic reacționează și reprezentanții PSD-ALDE care vin cu soluții total nerealiste. Pe care, la urma urmei, le vor deconta pe pielea lor tot pacienții.
Situații similare care pot deveni necontrolabile se înregistrează și în alte domenii de activitate. În învățământul superior, de pildă, unde deciziile populiste ale ministrului Valentin Popa-Pamblică privind majoarea burselor studențești fară bugetarea respectivelor creșteri din fonduri guvernamentale se apropie de scadență. Se vorbește chiar despre faptul că, după recentele măriri salariale, care în Educație nu au depășit 20%, ar plana primejdia ca, din toamnă, măcar o parte dintre instituțiile de învățământ superior din România să nu își mai poată plăti profesorii.
În tot acest timp guvernanții dovedesc că nu au învățat nimic. Continuă țopăiala bugetar-fiscală. Promit noi și noi măriri salariale. Găsind tot felul de Acari Păuni și explicații pentru o rată a inflației care ne face șefi de pluton la nivelul Uniunii Europene și din ce în ce mai vulnerabili dacă, Doamne ferește!, vine o nouă criză.