CEX-ul de ieri al PSD sau mult zgomot pentru nimic

S-a întâmplat oare ceva cu adevărat important în cursul celor câteva ore bune cât a durat ședința Comitetului Exercutiv Național al PSD?
Nici vorbă! Doar s-a mai dovedit o dată că acest partid este unul complet nereformabil și că până și acei membri ai conducerii sale care pozează în reformatori ori opozanți ai felului autocratic în care Dragnea înțelege să îl conducă nu o fac decât spre a-și promova interesele personale. Acutizate în momentul de față de consecințele politice și, eventual, penale pe care le-ar putea avea modul sălbatic în care binomul Liviu Dragnea-Carmen Dan a ordonat să fie tratați de către Jandarmeria Română manifestanții pașnici din seara zilei de 10 august.
Bun. E adevărat. Ieri la Neptun s-au schimbat cuvinte grele între reprezentanții celor două tabere existente în partid. Tabere care s-au manifestat mai proeminent, mai violent, mai abitir ca niciodată. Prima tabără este una radicală, dură, peremistă, tabăra “veneticilor”, și îi are drept lideri pe Liviu Dragnea, Carmen Dan, Lia Olguța Vasilescu și Claudiu Manda. Cea de-a doua se arată un pic mai liberală, mai rafinată, mai dispusă spre negociere și compromisuri. Îi are drept principali reprezentanți pe doamnele Ecaterina Andronescu și Gabriela Firea. Adică două personaje cu o oarecare vechime în partid, chiar la conducerea acestuia, personaje care au pierdut vizibil din influență în cele 20 de luni de când PSD se află la guvernare și de când Liviu Nicolae Dragnea a transformat partidul în instrumentul politic cu care vrea să scape de imensele lui probleme penale.
Sigur, există o seamă de diferențe între doamna Andronescu și doamna Firea. Tocmai de aceea alianța lor este una de circumstanță, s-a legat și s-a consolidat îndeosebi din luna ianuarie încoace, după demolarea guvernului Tudose. Oricâte reproșuri i s-ar putea aduce d-nei Andronescu, fostul ministru al Educației în guvernele Năstase și Ponta este de o calitate net superioară celei a doamnei Firea. Tocmai de aceea repet că alianța lor este una de circumstanță și fără un viitor autentic. Nu trebuie uitat că disidența celor două doamne intervine după o lungă coabitare a respectivelor cu cei care fac astăzi legea în PSD, că are mai degrabă motive personale, că s-a coagulat greu, ezitant, anemic și că nu vizează modificarea unor lucruri de substanță din acțiunea politică a social-democraților români.
Chiar dacă gruparea, oricum firavă, Andronescu-Firea ar fi izbutit să își facă auzit ceva mai proeminent glasul în ședința de ieri a CEX, chiar dacă d-na Firea ar fi obținut retragerea sprijinului politic pentru d-na Carmen Dan, lucru aproape imposibil ținând de relația specială dintre ministrul de Interne și dl. Liviu Nicolae Dragnea, nu am fi avut de-a face decât cu o europenizare superficială a discursului tot mai „asiatic”, mai „turcit” al PSD. Iar această ‘’ turcire’’ reprezintă o realitate sesizată și amendată fără menajamente de mulți lideri ai autenticei social-democrații europene. Realitate pe care nu cred nici că ar fi vrut, nici că ar fi putut să o atenueze ceilalalți contestatari ai d-lui Dragnea. Adică Niculae Bădălău, Paul Stănescu care ține morțiș ca Dragnea să o silească pe Viorica Dăncilă să emită cât mai curând o ordonanță de urgență pe tema amnistiei și grațierii, Marian Oprișan ori Mihai Tudose. Nu trebuie uitat nici faptul că d-na Firea a fost cea care a dat semnalul debarcării fostului premier Sorin Grindeanu și a reprzentat un aliat de bază al d-lui Liviu Dragnea atunci când acesta pecetluit soarta guvernului condus de Mihai Tudose, alungat de la putere la începutul anului 2018. Disidența doamnei Firea s-a constituit numai după ce actualul primar general al Capitalei a primit semnale numeroase și indubitabile că Dragnea&co nu privesc deloc cu ochi buni aspirațiile ei de a deveni candidatul partidului la prezidențialele din anul 2019.
Sunt naivi cei care pun preț pe anunțul făcut ieri de dl. Dragnea că nu va candida la funcția de președinte al României. Este vorba doar despre un anunț de circumstanță, despre niște vorbe de clacă, iar dacă dl. Tăriceanu se amăgește fie și numai un minut cu ideea că spusele d-lui Dragnea ar fi echivalentul informației că el va fi cu adevărat candidatul unic al alianței PSD-ALDE înseamnă că nu a învățat nimic din ceea ce i s-a întâmplat în 2013 d-lui Crin Antonescu.
Ce a însemnat, așadar, cu adevărat ședința de ieri a Comitetului Executiv Național al PSD? Poate o psihodramă ratată. Poate o rescriere după ureche, în specificul zilelor noastre, al politicii dâmbovițene, a ceea ce se ascunde în spatele unui titlu shakespearean celebru. Mult zgomot pentru nimic de Teleorman transferat spre uzul și deliciul presei la malul mării. Atât și nimic mai mult.