Procurori și jurnaliști

În cazul în care încă ți-ai mai păstrat capul pe umeri și mai ai încă mintea întreagă, este imposibil să nu te pună pe gânduri înverșunarea cu care presă aservită puterii PSD-ALDE s-a năpustit asupra procurorului general al României, dl. Augustin Lazăr.
Acuzându-l că în anii în care a lucrat în calitate de tânăr procuror la Alba Iulia ar fi fost omul partidului și al Securității și că s-ar fi numărat printre torționarii disidentului anticomunist Iulius Filip. Căruia i-ar fi respins în anul 1985 cererea de liberare din penitenciarul Aiud. În corul acuzatorilor se înscriu gazetuțele de multă vreme compromise Evenimentul zilei și Cotidianul, dar și televiziunile urât mirositoare România tv, felixiana Antena 3 și sucursala acesteia TVR 1, prin emisiunea România 9 a lui Ionuț Cristache. Aceea prin care intermediul căreia este plătită de PSD aproape întreaga redacție a Cațavencilor.
Nu mai departe decât sâmbăta trecută, în microbuzul ce mă aducea de la Gheorgheni acasa la Oradea, aruncând o privire peste ediția on line Evenimentul zilei (nu, nu mai dau demult bani peste această fițuică cu valoare zero) mi-a atras atenția un titlu care mai să își ducă cititorii la concluzia că „organul” proprietate personală a nefrecventabilului domn Dan Andronic ar fi intrat în posesia unei dovezi irefutabile în conformitate cu care s-ar putea spune, fără putință de tăgadă, că dl. Lazăr ar fi fost securist și torționar cu diplomă. În realitate, Evz reproducea în parte un articol apărut cu câțiva ani în urmă în România liberă, articol în care autoarea lui, d-na Ondine Gherguț, susținea că mai toți procurori aflați în serviciu în perioada comunistă erau absolvenții unor cursuri speciale, organizate în mare taină de Departamentul Securității Statului. Numai că în articolul cu pricina nu era nicăieri menționat numele d-lui Augustin Lazăr.
Toată murdara mistificare a Evenimentului zilei și a falșilor jurnaliști cu numele de Andronic, Curea, Simona Ionescu venea la numai o zi după ce Antenele lui Felix Voiculescu o dăduseră rău de tot în bară prezentând drept victimă al aceluiași malefic domn Augustin Lazăr un pretins mare disident anticomunist, până atunci neștiut de nimeni, și care, la o cercetare nițeluș mai atentă, s-a dovedit un mizerabil deținut de drept comun.
Cu câteva zile înainte ca falsificatorii de la Evenimentul zilei să se dedea la o asemenea manipulare grosolană, însuși maestrul lor, dl. Ion Cristoiu, comitea pe blog un articol, reprodus, firește, și în fițuica Evz ce se mândrește cu faptul că este creația acestuia. Articol în care “academicianul Cristoiu” (insul ia bani și este membru în fantasmagorica Academie a Oamenilor de Știință, o invenție, printre alții, a doamnei Ecaterina Andronescu de unde ia mi dumneaei un fel de burs[ de merit) susținea că în anii dictaturii comuniste nu puteai să fii procuror, să te menții în post și să avansezi în funcție dacă nu beneficiai de binecuvântarea forurilor de partid și a baieților cu ochi albaștri. Dacă dl. Cristoiu are dreptate, înseamnă că același lucru se aplică și în cazul Avocatului Poporului, dl. Victor Ciorbea, ca și în acela al ministrului Justiției, dl. Tudorel Toader.
Pe de altă parte, în aceiași ani-lumină nu prea puteai să fii nici jurnalist, cu atât mai mult să deții o funcție de conducere în presă, dacă nu erai agreat cam tot de aceleași foruri, iar pentru șefie nu aveai binecuvântarea Elenei Ceaușescu. Mai concret, nu puteai să fii redactor șef-adjunct, fie chiar și responsabil al umilei Secții agrare a Scânteii tineretului, cu atât mai puțin al revistei Teatrul dacă nu aveai ceea ce se chema pe vremea aceea “dosar bun”. Iar dl. Cristoiu pesemne că îl avea de vreme ce, atunci când l-am cunoscut eu, cu ocazia Întâlnirilor revistei Teatrul, ediția de la Timișoara, a ținut imediat să îmi spună că are un considerabil număr de șefie în presă. Să reamintim că, de la un moment dat încolo, pentru a putea da admitere la Facultatea de jurnalism care era integrată Academiei de partid „Ștefan Gheorghiu” aveai nevoie de tot felul de acorduri ale organizației de UTC, de partid plus de un an de stagiu în producție.
Așa după cum scriam în comentariul publicat sămbăta trecută, urmăresc cu mare atenție desfășurările în cazul Augustin Lazăr. Poate și fiindcă am învățat să nu am încredere în nimeni, nu mi se pare deloc abuzivă decizia CNSAS de a-l reverifica pe dl. Lazăr. Cu toate acestea, nutresc deja convingerea fermă că nu dorința de adevăr, nu voința de a-i face dreptate d-lui Iulius Filip îi animă pe toți cei ce îl acuză pe dl. Lazăr ori ii cer demisia la scenă deschisă. Ci interese politice, dorința de a-și pune în loc omul. Sluga fidelă. A lor ori acela pe care îi slujesc ei înșiși.