La despărțirea de un cameleon-Victor Ciorbea

Poate că și din cauza stupefacției provocate de imensa obrăznicie a coaliției PSD-ALDE de a o impune prin vot în postul de avocat al poporului pe atât de compromisa insă Renate Weber, rămasă ca urmare a alegerilor din 26 mai fără slujbă -și, Doamne, cât a dat ființa aceasta din gură ba la Bruxelles, ba la Strasbourg spre a justifica toate ticăloșiile puterii, asaltul susținut al acesteia împotriva Statului de drept, totul cu gândul la un nou mandat de europarlamentar pe care alegătorii i l-au refuzat drastic- mai nimeni nu s-a ocupat de dl. Victor Ciorbea. De ieșirea lui din spațiul public. A ieșit într-un anonimat cumplit, și sper să o fi făcut definitiv, din viața un alter –ego al celebrului Akaki Akakievici. Care a părăsit un post în care nu trebuia să ajungă, post în care a fost cocoțată tot fără merite și în dispețul românilor acum d-na Renate Weber. Confirmându-se și astfel îngrijorătoare zicere Alte măști, aceeași piesă.
Atâta vreme cât a ocupat funcția de Avocat al poporului, dl. Ciorbea a făcut de toate, a slujit pe toată lumea, i s-a închinat ba lui Tăriceanu, ba lui Dragnea, s-a căciulit, s-a milogit ca nu cumva să rămână fără pensie specială. Numai de popor și de interesele acestuia nu i-a păsat deloc. Iar în rarele ocazii când mai era prins la înghesuială de presă care îi cerea să își explice inacțiunea, somnul, indiferența, lașitatea, dl. Ciorbea devenea dintr-o dată vulgar, agresiv, semănând teribil cu Nicolae Ceaușescu. Cel care declara sus și tare că nu răspunde decât în fața Marii Adunări Naționale.
Dl. Ciorbea pare-se că nu a răspuns și nu va răspunde niciodată în fața nimănui. Nici măcar în fața propriei conștiințe pentru simplul motiv că nu o are.
Ca mulți alți inși dezgustători care au populat interminabila noastră tranziție, dl. Ciorbea s-a afirmat mai întâi în lupta și munca sindicală. A devenit peste noapte mare activist la CNSRL Frăția.
A făcut pe moțul silitor, sărac și cinstit (chiar mai sărac și mai cinstit decât Ion Iliescu ceea ce trebuie să recunoaștem că este o performanță fiindcă mai rar un ipocrit precum fostul președinte al României), a pozat în opozant al FSN și FDSN și uite așa l-a păcălit pe președintele PNȚCD, marele Corneliu Coposu. Pe urmă și pe succesorul acestuia, Ion Diaconescu. Ciorbea a ajuns prin vot popular primarul general al Capitalei (să ne reamintim că l-a avut drept contra-candidat pe Ilie Năstase căruia nici un om zdravăn la cap nu putea în nici un caz să îi dea votul), iar pe urmă a fost uns prim-ministru, deși încă nu era membru de partid.
Fostul procuror comunist Victor Ciorbea a devenit unul dintre primii gropari ai guvernării CDR ( nu-i vorbă că la compromiterea acesteia au contribuit din plin și PD-ul d-lui Petre Roman avându-l la ora aceea vârf de lance pe Traian Băsescu), a prelungit cu încăpățânare agonia unui Executiv în care, de la un moment dat încolo, nu îl mai asculta nimeni, în fine a plecat pe pustii.
Pe pustii? Nici vorbă. Dl Ciorbea s-a înscris în PNL, a prestat voinicește pe la Anetenele felixiene, i s-a băgat sub piele lui Crin Antonescu, a devenit parlamentar, iar mai apoi a fost miluit de USL cu dregătoria de Avocat al poporului. Nu de alta, dar omul contractase pe la felurite bănci împrumuturi nenumărate care într-un fel sau altul trebuiau plătite. Ciorbea s-a agățat cu dinții de funcție, a făcut ceea ce i-au ordonat noii stăpâni, a uitat cuvinte precum onoare, demnitate, popor și a fost înainte de toate un avocat al puterii.
Săptămânile trecute și-a încheiat fără glorie misiunea. A eliberat un loc care a fost ocupat de o insă care îi seamănă teribil. La mai toate capitolele. Traseism, cameleonism, oportunism. Și lipsă de bun simț cât cuprinde.