Sâmbătă, 20 iulie, gazetarul și scriitorul Cristian Tudor Popescu a publicat pe platforma republica.ro un comentariu în care relata cu lux de amănunte filmul consfințirii demiterii d-nei Laura Codruța Kövesi din postul de procuror-șef al DNA. În rolul principal al respectivului thriller politic evolua nimeni altul decât actualul președinte al României și candidat sigur la prezidențiale, dl. Klaus Werner Iohannis.
Nu știu în ce loc anume s-a aflat sâmbătă dl. Iohannis. La Sibiu, în cine știe ce stațiune montană, la mare. Dar textul d-lui Popescu, apărut, desigur, dintr-o întâmplare, chiar într-o zi de Sfântul Ilie, ar fi trebuit să determine o furtună în conștiința d-lui Iohannis. Nu de alta, dar numai cu o zi înainte el ;i Administrația Prezidențială au dat publicității o scrisoare venită din partea președintelui Republicii Franceze, dl. Emmanuel Macron, în care acesta făcea cunoscută decizia Franței de a o susține pe d-na Kövesi în cursa în vederea obținerii postului de procuror-șef european.
Trec peste lipsa de acuratețe cu care presa a relatat conținutul scrisorii în cauză, pretinzând că dl. Macron l-ar fi anunțat pe dl. Iohannis că acesta l-ar retrage din cursă pe contra-candidatul d-nei Kövesi, dl. Bohnert. Trec și peste faptul că precizările lămuritoare au venit din partea d-lui Dacian Cioloș, însă nu neapărat și nu exclusiv datorită dorinței domniei-sale de a contribui la corecta informare a publicului din România, ci pentru a sublinia meritele partidului PLUS și ale grupului Renew Europe în respectiva operațiune.
Trec cu tot dezgustul cuvenit peste reacțiile de prostie și ură venite din partea Vetelor și Zițelor din PSD, adică doamnele Dăncilă și Grapini. De la ele nu mă așteptam și nu mă aștept nici pe mai departe la nimic bun, cum nu mă aștept la nimic bun din partea PSD-ului în ansamblu. Nu mă număr printre aceia care, din motive de corectitudine politică, țin de fiecare dată, să își asigure cititorii că ar nutri convingerea fermă că PSD ar avea în rândurile lui și oameni de calitate. Dacă îi are, unde sunt? Cum de au acceptat oamenii aceștia pretins de bună calitate ticăloșiile lui Dragnea, cum de îngăduie ca în locul lăsat liber de trimiterea acestuia în închisoare să se lăfăie cineva de submediocritatea doamnei Dăncilă, gardată de alți doi impostori pe nume Eugen Orlando Teodorovici și Mihai Fifor?
Nu pot însă să trec peste ceea ce, la urma urmei, înseamnă însuși miezul problemei. Dar și esența editorialului de sâmbăta trecută al d-lui Cristian Tudor Popescu. Mai toată lumea, adică aproape întreaga clasă politică din România, încearcă să obțină oareșice profit de pe urma ipoteticului succes al doamnei Laura Codruța Kövesi. Fiecare a avut, pasă-mi-te, o contribuție, toată lumea a pus acolo unde trebuia o vorbă bună. Mai lipsește doar să o aud pe doamna V. V. Dăncilă că PSD a făcut o faptă bună atunci când și-a canalizat toate energiile, și-a mobilizat spiritul mafiot, de gască penală spre a o goni pe Laura Codruța Kövesi de la șefia DNA, drept pentru care musai trebuie și ea să o primească la aeroport. În caz de succes, desigur. La cât de lipsită de morală și de bun simț se arată a fi insa care își spune cu emfază “premierul României” te poți aștepta chiar și la o astfel de răsturnare de situație. Și la un nou înghițit al vorbelor rostite, pesemne, când doamna Dăncilă iarăși nu era ea însăși, așa cum nu era când accepta să fie marioneta gangsterului Dragnea. Doamna Laura Codruța Kövesi a candidat din proprie voință, iar dacă va fi să și câștige postul va fi în exclusivitate succesul domniei-sale.
5 COMENTARII
LĂSAȚI UN MESAJ
Sprijiniți proiectul Contributors.ro
Carti
„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ
Carti noi
Definiția actuală a „schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.
Carti noi
Esential HotNews
contributors.ro
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Doamna Laura Codruța Kövesi a candidat din proprie voință, iar dacă va fi să și câștige postul va fi în exclusivitate succesul domniei-sale. ”
Întru totul de acord. Dar…
Este firesc ca dl Iohannis să dorească funcții importante…Altfel ar fi rămas profesor la un colegiu din Sibiu.
Demiterea d-nei Kovesi l-a pus într-o poziție extrem de inconfortabilă. Nu a dorit-o, iar presa vremii a reținut declarațiile domniei-sale în acest sens. Dar, Curtea Constituțională, aflată în slujba infractorilor, a decis că trebuie să semneze „ca primaru’ ” ceea ce a decis dl 2 Dorel. Apropo, rectorul de la Iași a devenit un domn absolut respectabil…
Iar partenerii occidentali, din lumea civilizată, cei care au păstrat permanent contactul cu dl Iohannis (cu altcineva credibil din conducerea României s-a dovedit a fi dificil), NU CONCEP că deciziile Curții Constituționale ar putea fi puse în discuție.
Prin urmare, putem să-l înjurăm pe dl Iohannis pentru demiterea d-nei Kovesi, că-i la modă în preajma alegerilor, dar ORICE ar fi făcut domnia-sa d-na Kovesi tot ar fi părăsit conducerea DNA. Și probabil dl Iohannis ar fi pierdut din susținerea publică. Dar, curiozitatea mă împinge să întreb mereu, ce se întâmplă cu cei care au determinat demiterea d-nei Kovesi?! De ce ei sunt priviți cu admirație și recunoștință, în timp ce dl Iohannis, aflat atunci într-o poziție fără altă ieșire, este criticat?!
Păi, sunt alte motive pentru care poate fi atacat dl Iohannis, de pe când era primar la Sibiu, avea relații cu dl Carabulea și apropiații săi etc. De ce oare ni se servește o ciorbă reîncălzită?
Păi nu e chiar așa.
Vad ca refuzati LA GRAMADA sa recunoasteti MERITELE OAMENILOR DE BINE.
De exemplu ale domnului Cristian Tudor Popescu.
Nu merge asa !
CTP ul a fost primul care s-a interpus intre Laura Codruța Kovesi si
glonțul nemilos ce se indrepta spre inima EROINEI intr-o emisune
in care a intrebat-o
(cum numai Adrian Paunescu il intreba pe Ceausescu de ce se sacrifica
atat de mult pentru tarisoara)
DOAMNA KOVESI, NU VA TEMETI PENTRU VIAȚA DVS ?
Va spun eu ca fara acea interventie a CRUCISATORULUI nu mai era acum Codruta in carti
ca Procuror Sef
Dupa cum nici Simona nu ar fi castigat Wimbledonul fara sprinul E-SEN-TIAL al aceluias
capitan nejucator – vorbitor expert in tenis cat in filme .
Si apropo – sa nu uitam cine a impins-o pe podiumul Ursului de Aur de la Berlin pe
regizoarea capodoperei cinematografice globale Nu m-atinge ca te-ating ! , domisoara
care desi nu se numeste Ciulei se numeste orisicat macar Pintilie.
Drept ar fi ca la apogeul (deocamdata) carierei domanei Codruta sa recunoastem si meritele avute in promovarea ei de catre Monicai Macovei, Traian Basecu, Victor Ponta, Elenei Udrea si a organizatiei din TREI LITERE care promoveaza drepturile omului pe toate meridianele si paralelele sub mandru drapel cu stele si dungi.
„Dăncilă că PSD a făcut o faptă bună atunci când și-a canalizat toate energiile, și-a mobilizat spiritul mafiot, de gască penală spre a o goni pe Laura Codruța Kövesi de la șefia PSD (??)”
In rest, bun articolul.
Acesti pretinsi intervenienti, care au „contribuit”, cica, la succesul d-nei LCK, au fost descrisi inca din vremea lui Al. Donici prin celebra fabula „Musca la arat”
Si, apropo, de ctp,: neonorabilul Mafalda a dat iar cu bata in balta, incercand sa arunce vina totala asupra lui Johannis. In laboratoarele din subsolul urbanului se clocesc tot felul de lave ultramurdare pentru anihilarea concurentilor incomozi de pe scena politica, ctp este un mercenar care se vinde celui care poate plati mai gras pentru prestatiile lui
Si totusi, o intrebare ma framanta. E chiar atat de buna aceasta doamna procuror al Romaniei?.Ca despre dna. Macovei stim cate i s-au pus in carca si dintre toate cea mai dura fiind legata de duritatea sentinetelor pretinse sau chiar obtinute.
Un singur lucru serios il pot reprosa acestei „stele noi”, pe firmamentul celei mai temute institutii din si in toate timpurile, procuratura; instrumentului de pedepsire cu orice pret a celui (desigur, intotdeauna, desigur) vinovat (!!) si anume, ” de ce nici sub comanda dumneaei, Codruta D`Arc, nu s-a mai auzit nimic despre „dosarul mineriadei”, celei de inca prea trista amintire ?.Acel dosar ar fi putut fi mult mai edificator spre lauda carierei acestei procuror cu multe merite. Acum si aici, putem spune ca pentru „populatia” asa cum definea Tutea, poporul nostru…) tarii, este mult mai important/interesant., condamnarea concreta a unui corupt bine parvenit, decat condamnarea vinovatilor ( probabil prea multi si prea sus pusi, ba chiar si, sau mai ales, si procurori…), pentru moartea tinerilor si batuti si omorati si vinovati declarati. Pai nu minerii au salvat atunci…patria?. Poporul si tarisoara?. Nu lor le-a multumit adanc impresionat si fierbinte, dl. Iliescu?.
Dar poate ca tocmai asta e miza aferenta sustinerii cu atata tarie si incapatanare a promovarii cat mai sus a teribilei noastre tinere procuroare, salvgardarea unui anume segment responsabil si vinovat, amanand sine die, dezvelirea adevarului, mereu ascuns sub preș. Preș, de care mereu ne impiedecam…
Despre erorile teribile facute de anume procurori, constant si spectaculos murdar, nimeni nu discuta prea mult si nu prea inteleg de ce. De teama cumva?. Sau dintr-un fals „respect” ?.