Statul paralel și ALDE

Zilele trecute a reieșit la rampă dl. Crin Antonecu. Considerat de unii, pe vremea în care acesta se afla în prim-planul scenei politice, un orator de marcă, un spontan, auoreolat de faptul că are în cv statutul de fost președinte al PNL și fost co-președinte al USL.
O alianță răposată în februarie 2014, spune domnia-sa, și nu o face pentru prima dată, eminamente din cauza și vina d-lui Victor Viorel Ponta.
Ruptura dintre cei doi oameni politici, dar și dintre marile partidele conduse odinioară de respectivii a mai fost explicată de câteva ori de dl. Antonescu. Potrivit acestuia, cauza principală a defecțiunii nu ar fi fost ambițiile prezidențiale ale d-lui Ponta, care nu și-a respectat promisiunile inițiale (dar câte promisiuni se respectă aievea în politică, și nu doar în cea românească?), ci “opțiunea reală , chiar dacă ocultă (a d-lui Ponta, n.n.) cu ceea ce s-a numit statul paralel”.
Nu este pentru prima dată când dl. Antonescu formulează astfel de acuzații la adresa fostului său prieten politic. Pentru ele, dl. Antonescu nu nici cum pretinde, nici de ce aștepta plata unor drepturi de autor. Pentru simplul motiv că și alții, la loc de frunte situându-se pesediștii și televiziunile arondate lor, au proferat alegațiile cu pricina. Reiterate acum, ele nu au cum să nu fie relaționate cu “amorul”, pare-se că deja cvasi-pierdut, pe care dl. Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului României și al ALDE, l-a nutrit pentru partidul Pro România, al cărui creator- șef este nimeni altul decât dl. Ponta.
Să ne amintim că până mai deunăzi, până când fostul președinte al PSD, dl. Liviu Dragnea, zburda în libertate și era socotit nu numai un aliat politic de nădejde, ci și un prieten desăvârșit de însuși dl. Tăriceanu, acuzații precum cele vizând legăturile cu statul paralel, erau cam tot la fel de primejdioase precum acele de deviaționism aduse în anii stalinismului nomenclaturii devenite indezirabile ori cele de formalism care le garantau artiștilor punerea creației lor sub obroc și interdicția de semnătură.
Dacă în cazul relației cu partidul Pro România elanul d-lui Tăriceanu pare să se fi temperat subit îndată după CExN de lunea trecută al PSD, nu același lucru s-ar putea spune în privința acuzațiilor aduse de liderul ALDE guvernării. O guvernare din care și el, și partidul sunt parte. Pe care acum dl. Tăriceanu o socotește impotentă, obligatoriu de regândit și de reformulat, restructurată din temelii. Numai astfel putându-se ca Executivul, dar și coaliția să treacă din starea de defensivă în care se află de ceva vreme în cea de ofensivă.
Domnului Tăriceanu nu îi mai este pe plac nimic. Nici bugetul, nici veșnica renunțare la investiții, nici rectificarea bugetară, nici tăierile masive de fonduri de la Educație.Dacă cu doar câteva luni în urmă, aflat la masa împărțelii în compania penalilor Dragnea și Vâlcov, dar și în aceea a ministrului Teodorovici, d-lui Tăriceanu i se părea “cu cifrele pe masă” că “viitorul sună bine”, că precum Stalin odinioară, și Dragnea, și PSD-ul au întotdeauna dreptate, la vreo opt-nouă luni distanță lucrurile stau cu totul altfel. Atât de profundă a fost schimbarea încât atât dl. Tăriceanu cât și ALDE au procedat la o radicală schimbare de statut, dar și de meniu. Au devenit vegetarieni și sunt oricând gata să plece de la măcelărie. Și aceasta poate că nu atât din dorința, evident de pe acum falimentară, ca dl. Tăriceanu să acceadă în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, ci, mai ales, pentru a da o ultimă oportunitate de salvare muribundului ALDE. Care, în cazul continuării coabitării cu PSD, nu mai prea are nici o șansă de a mai pupa nici măcar un singur loc în viitorul Parlament. Or, de această perspectivă nu vor mai putea fi făcute vinovate lucrăturile statului paralel.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro