Evenimente

S-au înșelat amarnic toți cei ce au profețit că vom avea parte de o vară în cursul căreia ne vom plictisi de moarte. Nici vorbă!
Iată, nu mai departe decât în săptămâna ce se încheie am privit cu amuzament jocul de-a alba-neagră al minusculului ALDE, dar și al d-lui Călin Popescu-Tăriceanu, care simțeau imperios nevoia să ne mai dea un semn de viață, iar semnul a luat forma șantajului eșuat. Un șantaj în formă continuată fiindcă d-lui Tăriceanu nu i-a ajuns cât s-a făcut de râs în august. Are nevoie să fie luat în râs și aceasta se va întâmpla și de mâine încolo, și în septembrie când iar va pleca, iar nu se lasă.
Remanierea a fost mai degrabă o permutare, adică o rotație a cadrelor ca pe vremea lui Ceaușescu. Ne-am ales cu propunerea guralivei doamne Dana Gârbovan ca viitor posibil ministru al Justiției și dacă respectiva propunere devine faptă s-ar putea să avem surprize mai mari și mai neplăcute chiar decât cele din timpul mandatului lui Tudorel Toader. Aceasta dacă președintele Iohannis nu își va lua în serios misiunea și va face ceea ce trebuie. Adică o va respinge pe sus-numita pentru simplul motiv că respectiva doamnă nu este nicidecum independentă, așa cum mincinos pretinde d-na Viorica Dăncilă, ci, prin toate zicerile și acțiunile sale, s-a dovedit jenanta, mizera trompetă a PSD.
Am notat și un Congres ( al doilea în anul 2019, să fie oare “ultimul” cum i-a scăpat pe gură doamnei prim-ministru) al PSD care a consfințit candidatura d-nei Viorica Dăncila devenită Ochiul tigrului la alegerile prezidențiale. Veste primită de națiune cu bucuria pe care o încerci atunci când ți se servește o limonadă caldă. Congresiștii, unul mai motivat ca celălalt, semănau teribil cu aceia de la ultimul bal al PCR din noiembrie 1989, iar discursul doamnei Dăncilă a fost unul numai bun pentru a fi rostit la Congresul Mamelor Democrate.
Afișul săptămânii a fost însă ținut de vizită de lucru, a doua în cursul actualului mandat, pe teritoriu american a președintelui Klaus Iohannis. Lor adăugându-li-se și evoluțiile, atâtea câte sunt, ale tragediei de la Caracal, dar și o nouă tragedie. Cea consumată în Spitalul de psihiatrie de la Săpoca. Ambele creatoare de semne de întrebare privind siguranța cetățeanului.
Indiscutabil, evenimentul cel mai important al săptămânii rămâne primirea la Casa Albă de către dl. Donald Trump a d-lui Klaus Iohannis. Care, trebuie să o recunoaștem, are valoarea sa, deloc minoră, și numai pentru faptul că fostul primar al Sibiului este singurul președinte al României post-decembriste de două ori la rând primit de cel numit în mod tradițional „cel mai puternic om al Lumii”. Dacă în 2017 a fost vorba despre o vizită de Stat, de data aceasta a fost vorba numai despre o vizită de lucru. De unde și o scădere vizibilă a protocolului.
Să însemne oare faptul acesta o desconsiderare de către Statele Unite a României ori a președintelui țării noastre? Nici vorbă! Comentatori avizați ai vieții politice americane, ai dinamicii acesteia au observat o creștere semnificativă a acestui gen de vizite. Poate mult mai pe placul imprevizibilului președinte american. Dar și mai în specificul secolului al XXI lea.
Dl. Iohannis și dl. Trump au discutat aproape 90 de minute, au abordat probleme de securitate comune, printre care și aceea a întăririi prezenței americane în România, fapt, ce în mod vizibil, a provocat enervarea Moscovei. Scutul de la Deveselu îi dă insomnii d-lui Vladimir Putin, de unde și ampla operațiune de dezinformare pe această temă întru reușita căreia sunt cooptați și condeieri din presa bucureșteană. Zilele trecute li s-a alăturat voinicește și inenarabila d-nă Mungiu-Pippidi. Căreia trebuie să recunoaștem că îi stă cum nu se poate mai bine în compania d-lor Cristoiu și Nistorescu. Președinții Iohannis și Trump au semnat o declarație, au susținut declarații de presă. În cursul cărora președintele SUA a insistat asupra rolului luptei împotriva corupției care trebuie să continue în România.
E vorba aici nu doar despre sprijinirea indubitabilă a ceea ce a făcut bun din acest punct de vedere președintele Iohannis, ci și de un cec în alb dat candidatului la alegerile prezidențiale Klaus Werner Iohannis. Am fi mult prea naivi dacă nu am lua în calcul și această semnificație și dacă nu ne-am fi dat seama că dl. Iohannis a contat în bună măsură și pe asta. Se putea obține mai mult? Desigur. Poate chiar în chestiunea vizelor pentru români. Din cele spuse de președintele Iohannis la sediul Ambasadei României, nu am avut defel impresia că am avea dreptul să ne așteptăm la surprize agreabile în viitorul apropiat în acest domeniu.
În nici un caz nu am avut parte de ceea ce odinioară propaganda comunistă numea o „o vizită istorică”. A fost vorba doar despre o vizită normală. De domeniul firescului, dar căreia Administrația americană i-a subliniat încă de la anunțare semnificațiile simbolice. Nu trebuie să ne mire nici că în cursul întâlnirii cu ziariștii președintele SUA a insistat atât asupra complexității raporturilor țării lui cu China. Administrația americană deține propria ei listă de priorități, pătrunderea tehnologiei chineze de ultimă oră în lume, avântul celor de la Huawei înseamnă o preocupare de maximă intensitate pentru actuala administrație, iar dl. Trump are nevoie de aliați. Pe care dl. Trump îi caută din cât se pare cu precădere în zona estică a Europei. Printre posibilii aliați se află, pe cale de consecință, și România. De aici trebuie să intre în joc diplomația, consilierii de politică externă ai d-lui Iohannis. Oricum, reafirmarea continuării și aprofundării alianței, a interesului american pentru România înseamnă câștiguri importante. România trebuie să dovedească cât și cum se poate conta pe ea. Iar respingerea propunerii ca dl. Iulian Iancu, un ins cu mii de fire legat de interesele energetice ale Rusiei, să devină vicepremier ar fi un semn că dl. Iohannis are de gând să respecte ceea ce a convenit cu dl. Trump.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro