Data de 31 august este în calendarul cultural al României și al Republicii Moldova Ziua limbii române, stabilite prin Legea nr. 53/2013. La SIMFEST, Festivalul televiziunilor locale, regionale și al producătorilor independeți încheiat recent la Târgu Mureș, lansările de carte și dialogul jurnaliștilor din cele două țări despre „comoara” limbii române au marcat momentul. Dincolo de celebrări ocazionale, Ziua limbii române ar trebui să stimuleze reflecția asupra acurateții limbajului mediatic care, vorba lui Andrei Pleșu, poate „vitaminiza” sau poate „otrăvi” publicul. Trivializarea discursului politic a mers în pas cu trivializarea limbajului jurnalistic, coborât de la discursul (prea) colocvial al unor radiouri sau canale de televiziune, până la mahalagism. Șmechereala, banc(i)ul ieftin, invectivele fac parte din meniul zilnic al unor canale. Dar în afară de grobianismele lui Badea, Banciu sau uneori Pătraru, care se dau oameni de show și au audiență, scăpările zilnice ale prezentatorilor de știri și ale reporterilor de televiziune pot umple antologii voluminoase. Pentru nimic în lume televiziunile românești nu acceptă că în limba română se utilizează femininul „jurnalistă”. Zilele acestea am auzit la DIGI 24 o relatare venită de la „jurnalistul Măriuța”. Una este folosirea generică desemnând profesia (Măriuța este de profesie jurnalist), alta este apelativul folosit în prezentare (relatează jurnalista Măriuța). Interesant e că jurnaliștii adoptă corect femininul „judecătoare”. Dar, degeaba insistența, de la fața locului vor relata invariabil „jurnalistul” Raluca, Ana, Andreea, Gabriela și Măriuța. La fel de încăpățânați sunt jurnaliștii în folosirea cuvântului „trafic” accentuat pe silaba a doua (trafíc), pronunție defectă semnalată repetat de Andrei Pleșu.
Știm că politicienii agramați, rău școliți și indiferenți la stilistica discursului public au coborât nivelul limbajului, taxat copios în cărțile lui Radu Paraschivescu. O propoziție antologică a doamnei premier, întâmpinată adesea în vizitele sale prin țară cu sloganul „Analfabeta!”, dă titlul unuia dintre volumele sale: Orice om îi este teamă. Iar ca motto se oferă un citat din șeful Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, ca să rămânem la vârful politicii:„Credeți că PSD-ul nu sesizeză unul din marile pericole pe care ne paște?”. Să mai adăugăm și ingeniosul soft inventat de tineri ironici, intitulat GRAPINIZER, capabil să modifice orice text ortografic corect într-unul greșit, în spiritul europarlamentarei Maria Grapini. Despre dificultățile multor politicieni de a face acordul dintre subiect și predicat, de a folosi corect pronumele „care” cu acuzativul, sau adverbul „decât”, s-a tot râs. Toate acestea nu reprezintă scuze pentru jurnaliștii care uită că simplificarea mediatică a limbajului nu înseamnă sărăcirea lui, încălcarea normelor gramaticale și alterarea lui. Într-o anchetă inițiată de CNA acum doisprezece ani, Daniela Zeca-Buzura nota trecerea de la limba de lemn a presei de stat și de partid, la „limba de plastic a publicității și a marketingului”, iar lingvista Rodica Zafiu acuza invadarea limbajului publicistic de formule argotice, semn al alunecării mass-media spre divertisment facil. Expresii apărute în presă ca a fi în cărți, a da la gioale, a ține la tăvăleală, a pune batista pe țambal nu ajută deloc educarea publicului. Orice analiză a alterării limbajului folosit de jurnaliști va ajunge la diagnosticul corect: educație precară, lipsa culturii, superficialitate, neglijență. Poate e grea misiunea moderatorului, dar de ce o fi atât de greu să controlezi un cuvât ca „repercusiune”, căruia i se adaugă adesea un incorect „r”. Sau, de ce nu ar interveni moderatorul, fără ostentație, decent, pentru a corecta un interlocutor agramat?
„Doctorul” Paraschivescu, care ne oferea, până nu de mult, necesarele „pastile de limbă” la DIGI 24, una dintre rarele emisiuni de educare pentru o limbă română corectă, frumoasă și suplă, avertizează publicul că limba precară a guvernanților e contagioasă, susținută fiind de prezența zilnică în spațiul public și de notorietatea lor:„Fiecare discurs al Vioricăi Dăncilă ar trebui însoțit de o erată…Vestea proastă este că, încet-încet, dăncileza se transformă în limbă alternativă de țară. Nu mai e mult până când o să ne întrebăm în gând:cum se spune corect, „antepriză” sau „antrepriză”, „trebuie”, „trebie” sau „trebuiește”? Iar jurnaliștii sunt primii infectați.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„La fel de încăpățânați sunt jurnaliștii în folosirea cuvântului „trafic” accentuat pe silaba a doua (trafíc), pronunție defectă semnalată repetat de Andrei Pleșu”.
De fapt:
”tráfic / trafíc s. n., pl. tráficuri / trafícuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink” iar forma corectă este TRAFÍC, traficuri, s. n. (cf. Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ), cu accent pe a doua silabă, vezi https://www.dex.ro/trafic
Să nu-l uităm pe nou venitul ”ca și” (ca și ministru, ca și deputat, etc), care face o carieră fulminantă și deja l-a detronat pe celebrul ”deci” pus înainte de a începe orice frază sau propoziție. Deci ca și politicieni orice om îi este teamă că greșește, d-aia cine zice prostii lumea vede și vorbește. Gen.
„Jurnalistul Măriuța”
Mă bucură exprimarea corectă în limba română și o consider obligatorie pentru cei al căror instrument de lucru este cuvântul. Mă întreb, însă, dacă are vreo importanță ceea ce spune jurnalistul sau doar cum o face.
„Dăncilizarea” pare să fie o licență lingvistică menită să o pună pe d-na prim-ministru într-o lumină nefavorabilă. Eu nu cred că este chiar atât de vinovată pentru gafele care i se atribuie. Spre exemplu, până de curând d-na Ramona Ioana Bruynseels i-a fost consilieră d-nei V Dăncilă. Cunoștințele domniei-sale în domeniul geopolitic, dovedite în urmă cu două zile la un post TV, ar fi putut-o fără îndoială să o pună în situația de a o informa cu toată convingerea pe șefa sa, aflată în vizită la Podgorita, că este în Pristina.
D-na Bruynseels, candidată la președinție cu susținerea unui partid care are mulți membri „rezerviști”, a spus cu seninătate și aceeași convingere că Federația Rusă este membră NATO și participă alături de România la exerciții militare. De fapt a răspuns la o întrebare despre partenerii noștri estici pe care se pare din felul în care a primit răspunsul că nici moderatorul nu-i cunoaște. Moderator care a primit cu seninătate, fără să clipească, informația cu privire la apartenența Rusiei la NATO și fericita ei colaborare militară cu România…
De fapt, „jurnaliștii” la care se referă articolul sunt în general cititori de teleprompter, care pun invitaților întrebări gândite de alții și ale căror răspunsuri sunt incapabili să le evalueze. Mă interesează foarte mult dacă toate acordurile după gen sunt corecte?! Nu știu sigur… Poate mai important ar fi ca mesajul pe care îl transmit jurnaliștii să fie corect. Pentru care parte din meserie este mai important profesionalismul? Pentru cea formală? Sau pentru onestitatea cu care este practicată?
Dacă un jurnalist este o „conservă” cu misiunea de a manipula în campania electorală telespectatorii, chiar nu mai contează cât de bine se exprimă în limba română, din punctul meu de vedere este la fel de puțin credibil și schimb postul TV de cum apare pe ecran. Acum mai este încă un jurnalist pe care nu îl urmăresc, Marius Pancu de la Digi 24.
Tot Radu Paraschivescu explica de ce e important sa vorbesti corect. Daca cineva nu are suficienta logica pentru a ordona corect cuvintele intr-o propozitie si de a lega propozitiile intre ele, e greu de crezut ca poate intelege si analiza probleme mai complexe. In primul rand ca nu se poate face inteles de catre interlocutori, fiecare va intelege ce vrea sau ce poate. In al doilea rand, neglijenta in modul de exprimare tradeaza lipsa de organizare. Ori un om care nu-si poate ordona propriile ganduri, nu va putea niciodata purta o discutie argumentata. Iar un om care nu poate dialoga, nu poate invata, are doar pareri proprii.
Ati pus punctul pe i.
Tragedia este ca politicienii care nu pot face acordul între subiect și predicat sunt cei care au făcut în scoala gramatica.
Astăzi in lumea anglofona nu se mai preda gramatica si ma apuca groaza cand citesc un raport scris de colegi mai tineri.
Cea mai mare amenințare asupra vorbirii corecte vine din sfera digitalului. Francezii su un cuvant nou, les textos. pentru generația care se exprima monosilabic. Pătrunderea în comunicarea curentă a unor abrevieri englezesti stupide de tip lol transforma limba într-o varză londoneză (era sa zic bruxeleza, dar nu se potriveste).
Doamna Armanca,
Am să-ncep cu un comentariu… la comentariu: @Jay are dreptate. Documentele citate o confirmă. DAAAAR… Și A. Pleșu are dreptate (și sînt de aceeași părere) afirmînd ce afirmă. Accentuarea pe prima silabă am învățat-o (auzit-o) în școala primară și pe toate căile media ale timpului. Excesul de… corectitudine al jurnalicilor contemporani e ridicol, întrucît ei calcă-n străchini de n ori pe secundă. Să lăsam „trAficul” în pace, așa cum a intrat în limbajul comun ab initio, atenție!!!! Toate celelalte afirmații, comentarii de mai jos vizează nivelul de educație al ultimilor 30 de ani, catastrofal, în general, și sinistru, în particular. Toate se trag de la EDUCAȚIE, iar manifestarea la care ați participat – apropo de ”Ziua limbii române” – a mai pus niște bomboane pe colivă!!!! Sărbătorirea e-n fiecare an. Ei, și??? Problema e veche și s-a agravat pe măsura trecerii timpului și-a înmulțirii numărului de analfabeți în posturile decizionale ale țării. Și-apoi, mai vine și aroganța, nesimțirea, tupeul, grobianismul care susțin, precum alegătorii alesul, prostia potentatului social, care răspîndește molima mai ceva ca ciuma neagră în Evul Mediu. Iar răspîndacul principal a fost și rămîne MEDIA! (e părerea mea, n-am preluat-o, ci împărtășesc ce-am citit pe Internet).
Sigur, unii scriu cărți umoristice incriminatoare (de care se amuză gîndacii de bucătărie, întrucît impricinații n-au… organele cu care să îngurgiteze informația și, eventual, să-si schimbe niște gene). E cazul lui Paraschivescu R., pe care-l citați pe-acolo si al cărui umor… relativ n-are cum să determine migrația pinguinilor analfabeți în Brazilia. Umple spațiul unei lansări de carte sau al unui format tv. Uneori e penibil… Sînt o consumatoare de media în limitele timpului disponibil, dar ceea ce-am învățat la școală (de la cea primara pînă la cea superioară și după) a fost esențial în înțelegerea penibilelor scîncete pe care media contemporană pe scoate în încercările ridicole de-a se exprima, spre înțelegerea=captarea auditoriului. Publicul e dat peste cap de valul de tîmpenii, imbecilități LINGVISTICE perorate de diverse capete vorbitoare pe teleecrane sau frecvențe radio. Nu că-n presa srisă sau pe internet ar fi un răsfăț de profesioniști! Nici vorbă. Toți o apă și-o aceeași INCOMPETENȚĂ PROFESIONALĂ! Și asta de niște (deja!) zeci de ani!
Mi-a făcut plăcere, la un moment dat, să descopăr pe Internet un site în care am regăsit multe dintre nemulțumirile mele de iubitoare a limbii române, însemn național, mai presus decît drapelul, după părerea mea. Le-am regăsit ”smulse” din peisajul media și… comentate! Cu argumente! Am revenit periodic și așteptările nu mi-au fost înșelate. De ce aceste probleme CONCRETE n-ar constitui subiectul unor dezbateri CONCRETE, LA OBIECT pe la diversele reuniuni la care participați și despre care aflăm prin recenziile pe care le faceti?!?!?!? Apropo, Academia română a murit?!?!?!
Vă fac cunoscute doar cîteva link-uri ale site-ului respectiv:
http://dorudumitrescu.ro/cascadorii-risului/reset-format/
http://dorudumitrescu.ro/cascadorii-risului/epidemia-de-incultura-sau-ca-si-prosti/
http://dorudumitrescu.ro/cascadorii-risului/prostia-sta-cu-media-la-masa/
http://dorudumitrescu.ro/cascadorii-risului/masa-critica-a-prostiei-i/
http://dorudumitrescu.ro/cascadorii-risului/masa-critica-a-prostiei-ii/
http://dorudumitrescu.ro/cascadorii-risului/prostitutia-lingvistica/
http://dorudumitrescu.ro/cascadorii-risului/stupid-people-ii/
http://dorudumitrescu.ro/cascadorii-risului/melci-natingi/
Este obligatorie o precizare: nu m-am lipit eu de teleecran, dar atunci cînd am văzut, am văzut BINE ce-am văzut: „pastila” lingvistică a lui Paraschivescu nu s-a ridicat niciodată la nivelul profesional al „pastilei” „CORECT”, emisiune realizată, cu ani în urmă, de televiziunea publică. Avea informație, avea umor, consultanți specialiști de la Litere și… o prezentatoare extem de agreabilă: Ruxandra Gheorghe. În mod… firesc (în contextul media din RO!), această „gură de aer”, pentru limba română, a dispărut de pe ecrane!!! Eu nu mă mir deloc! Admir „ieșirile” dnei. Rodica Zafiu (pe care le menționați, printre altele), dar luarea în vizor a tuturor impotenților profesional de pe teleecrane sau unde radio nu trebuie să elimine, din lista „pușilor la zid”, lungul șir de impotenți profesional care girează, din spatele celor aflați în fața camerei / la microfon, degringolada mediatică a lumii mioritice contemporane, în vîrtejul căreia LIMBA ROMÂNĂ e violată cu sălbăticie, secundă de secundă, cu totală și impardonabilă inconștiență (=prostie).
P.S. REPET: Academia română a murit?!?!?! (că-i o morgă, se știe de mult!!!!)
In limba engleza accentul se pune pe prima silaba.
In limba franceza accentul se pune pe a doua silaba.
Daca vreti sa va convingeti puteti consulta dictionarul online hallo.ro
Ramane sa ne hotaram daca suntem francofili ori anglofili ca sa rezolvam dilema !
Nimic despre romgleza? Foarte multi dintre jurnalisti folosesc barbarisme de origine engleza dovedind ca nu cunosc limba romana. Ca sa nu mai vorbim de posturi de televiziune care ne aseadiaza cu „breaking news”, ca sa dam doar un exemplu. Am ajuns atat de rau incat vanzatorul ne intreba „cu ches sau cu card?”.
Si daca zici „numerar” intreaba „ce’i aia?”:). Desigur si multi cetateni plecati in alte tari fac la fel sau mai rau.
Dar daca zici „bani peșin” ? ….vei fi retrograd, antic di de demult ! Ha, ha, ha
„Dar daca zici “bani peșin” ? ….vei fi retrograd, antic și de demult ! ”
Sensurile sunt ușor diferite și au legătură cu cronologia tranzacției.
Adesea termenul „peșin” este folosit cu sensul de „numerar”, dar la origine el însemna plata în avans, sau altfel spus „plătești și primești marfa”. „Numerar” poți plăti și la finalul tranzacției.
Altfel, formele arhaice ale cuvintelor sunt astăzi ridicole. Deși corectă cândva, forma de plural „succesuri” a substantivului „succes” a fost îndelung discutată și ridiculizată în spațiul public.
La fel si ” bani gheață”….