Guvernul reformelor din Moldova și “creditul de încredere” al UE

Sporirea toleranței în interiorul coaliției de guvernare, confirmată de prelungirea recentă a acordului de conviețuire politică până la finele lui 2020 (TVR Moldova, 16 Septembrie 2019), consolidează câteva procese paralele. Pe de o parte, mobilizarea pro-reformă a blocului ACUM îi atrage pe socialiști volens nolens într-o competiție pozitivă de idei și abordări de politici publice. Chiar dacă socialiștii critică avid neajunsurile acțiunilor întreprinse de anumite ministere, aceștia nu atacă frontal vreo reformă în concret. Altfel spus, capitalizarea politică pe marginea imperfecțiunilor Guvernului Maiei Sandu nu s-a soldat deocamdată cu provocarea de paralizii pe linia de reforme. Pe de altă parte, avantajele comparative ale socialiștilor, care rezultă în disciplină și organizare internă, impune din partea blocului ACUM exigență sporită față de propria performanță politică. De aceea, grija față de “blocul comun” nu poate nicidecum înlocui o reflecție serioasă vizavi de traiectoria individuală a Partidului Acțiune și Solidaritate și a Platformei DA. Sustenabilitatea actualelor inițiative de guvernare depinde de capacitatea partidelor de la guvernare de a menține un grad înalt de popularitate – aspect în care PSRM reușește mai bine. Totodată, reformele desfășurate în Moldova provoacă interes în afara țării. De fapt, statornicirea reformelor influențează în mod proporțional formarea “creditului de încredere” acordat de UE și alții.

Pașii întreprinși de coaliție par uniformi, chiar dacă discursul formulat de blocul ACUM variază, iar alegerile locale din 20 octombrie 2019 ajută la accentuarea rivalităților politice. Ieșirea lui Octavian Țîcu din Platforma DA și lansarea sa în alegerile din Chișinău creează premise pentru consolidarea “grupului rebel” din cadrul blocului (Agora, 20 Septembrie 2019). Acolo se regăsesc deputații cu viziuni anti-ruse, promotori activi ai curentului unionist din societate, care se vor coaliza în jurul deputatului Țîcu, în funcție de rezultatele alegerilor din capitală. Emanciparea spiritelor unioniste în blocul ACUM poate complica relația cu Socialiștii. Astfel, principiile de neagresiune politică, precum renunțarea la “declarații și acțiuni ce dezbină societate” pe motiv etnic, religios și geopolitic, implantate în acordul de prelungire a coaliției 2019-2020, nu garantează nicidecum respectarea lor completă.

Unitatea coaliției depinde în continuare de două aspecte. În primul rând, conviețuirea politică rezultă din capacitatea guvernării de a pedepsi beneficiarii schemelor corupte anterioare, care datează din 2012. Ridicarea imunității a trei deputați din fracțiunea Partidului Șor – Ilan Șor (15 August 2019), Marina Tauber și Reghina Apostolova (16 Septembrie 2019), precum și a deputatului din fracțiunea PDM – Vladimir Cebotari, deschide ușa pentru investigațiile procuraturii încă nereformate, dar aflată sub o presiune politică enormă. Deputații fără imunitate sunt vizați în dosarele privind “furtul miliardului” și concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău, a căror gestionare va deveni un criteriu esențial de măsurare a performanței actualei coaliții. Al doilea aspect determinant în menținerea consensului politic ține de exigența față de respectarea legislației deja existente și adoptarea celei noi. Intențiile de excludere a companiilor “offshore” din sectorul public, demonopolizarea economiei, eliminarea elementelor neconcurențiale de pe piață și reforma justiției vor testa încrederea dintre PSRM și ACUM, dar și devotamentul lor comun față de interesul public. Or, repolitizarea instituțiilor din arhitectura statului de drept (Centrul Național Anticorupție, Curtea Constituțională), văzută în primele trei luni de guvernare PSRM-ACUM, indică o anumită predispoziție de a subordona politic instituțiile de stat. Altfel spus, devierea de la buna guvernare dispune de un grad înalt de probabilitate.

Reformele și agenda europeană – separate sau împreună?

Calendarul politic prelungit al coaliției PSRM-ACUM presupune acțiuni până la finele lui 2020. Acordul de guvernare reînnoit de cele două forțe politice, cu genetică geopolitică distinctă, corespunde cu reformele preconizate de Guvernul Maiei Sandu până în decembrie 2020 (IPN, 26 August 2019). Prin urmare, planurile Guvernului, controlat în mare parte de către ACUM, obțin sprijin și angajament politic de la toate componentele guvernării. Totodată, setul de reforme propus este ambițios, cu țesut dens de acțiuni și centralizat din perspectiva decidenților politici antrenați în asumarea responsabilității politice, dar în continuare fără un cadru temporal fixat (Vezi Tabelul de mai jos).

Tabel. Conținutul acordurilor PSRM-ACUM 1 și 2.

Noul acord PSRM-ACUM este extins și cuprinde 15 domenii de intervenție normativ-legislativă, care implică o conlucrare între Guvern, Parlament și Președinție. De asemenea, acordul are o concentrație puternică de aspecte de integrare europeană. Totuși, relaționarea cu UE este parțial dizolvată cu promisiuni de a participa la activitățile din cadrul CSI și asigurarea unei normalizări a relațiilor politico-economice cu Rusia, în condiții de politică externă activă și “echilibrată” (IPN, 9 Septembrie 2019).

Parametrii integrării europene agreate de către PSRM și ACUM cuprind prevederile Acordului de Asociere fără vreo excepție. Menționat expres de 4 ori la capitolele privind buna guvernare, sănătate și politică externă, Acordul cu UE conferă actului de guvernare o tentă mai degrabă pro-europeană decât de o “politică externă echilibrată”. Totuși, se observă urme de incoerență în modul cum integrarea europeană a fost infuzată în planul de guvernare reînnoit. Astfel, logica reformelor nu rezultă din implementarea propriu-zisă a Acordului de Asociere, la care se face referință în mod sporadic. De fapt, multe reforme sunt sugerate în paralel, dar nu tocmai ca parte indivizibilă a executării angajamentelor față de UE. Acest lucru este explicabil, având în vedere că acordul PSRM-ACUM este o îmbinare de propuneri, schițate în instituții diverse (ministere, partide, președinție etc.), și, închegate neuniform, în grabă, pentru a sigila un document comun. Mai mult decât atât, majoritatea reprezentanților coaliției PSRM-ACUM se confruntă cu problema înțelegerii slabe a prevederilor Acordului de Asociere. De aceea, se creează impresia că Acordul este văzut ca fundament pentru procesele politice din țară mai mult pentru faptul că aduce UE în ecuație, decât pentru că este acceptat ca platformă de transformare multi-dimensională.

UE – indulgentă sau pragmatică?

Atitudinea Bruxelles-ului față de actuala guvernare de la Chișinău emană încredere și speranță. Zonele de risc, anterior evidențiate de către europeni, se regăsesc pe lista priorităților guvernării. Energizarea reformei justiției, cu modificarea legii procuraturii, setarea unui mecanism pentru coordonarea eforturilor anti-corupție pe lângă cabinetul premierului Sandu, ridicarea imunității deputaților vizați în frauda bancară și revenirea la votul proporțional, sunt doar câteva din acțiunile apreciate în UE. Neajunsurile pe care le conțin unele reforme sunt puse deoparte, iar multiplele riscuri sunt ignorate (3DCFTA, 17 Septembrie 2019). Reformatorii din cadrul guvernării actuale fac abstracție de caracterul corupt endemic al clasei politice moldovenești. De asemenea, nu se ține cont de caracterul ciclic al coalițiilor de guvernare, dar și cel volatil în cazul unor democrații instabile, precum cea moldovenească. În asemenea circumstanțe, chiar dacă și involuntar, blocul ACUM favorizează o viitoare consolidare a pozițiilor Socialiștilor.

Deși UE se abține de la orice interferență în politica internă a țării, riscurile legate de repolitizarea instituțiilor cu exponenții PSRM trebuie să figureze în discursurile publice și în rapoartele europene de evaluare. Acest lucru deocamdată lipsește din abordarea UE. Declarațiile făcute de șefa diplomației europene, Federica Mogherini, și Comisarul pentru Vecinătate și Extindere, Johannes Hahn, transmise de la Bruxelles, preferă să dea note pozitive reformelor deja atinse, decât să le critice neajunsurile (Comisia Europeană, 12 Septembrie 2019). Raportul privind implementarea Acordului de Asociere atenționează asupra existenței unei viziuni hiper-optimiste asupra proceselor politice inițiate de coaliția PSRM-ACUM, care diferă de evaluarea obiectivă, din același document, a acțiunilor întreprinse de regimul lui Plahotniuc (Comisia Europeană, 11 Septembrie 2019). Altfel, nu este clar de ce au fost omise primele semnale ale politizării instituțiilor de stat (3DCFTA, 17 Septembrie 2019), dar și alte aspecte problematice ale anumitor reforme. Viitoarele rapoarte ale UE vor trebui să intre în esența reformelor, prezentând zonele de risc, pentru a încuraja auto-corectarea guvernării moldovenești.

Deocamdată, UE folosește tactica deschiderii generale față de reforme, oferind credit politic de încredere substanțial și asistență financiară (IPN, 26 August 2019). În realitate, partea europeană ar putea să manifeste mai multă prudență și evaluare critică deja la această etapă, incipientă. Comportamentul europenilor denotă indulgență sau pragmatism. Indulgența față de guvernanții moldoveni nu ar fi deloc în beneficiul instituțiilor democratice, deoarece pe termen mediu poate repeta degradarea calității guvernării, precum în anii 2010-2013. Dacă UE totuși manifestă pragmatism, atunci aprecierea “voinței politice autentice” a premierului Sandu (EEAS, 18 Septembrie 2019) necesită o echilibrare prin injectarea unei critici constructive în legătură cu imperfecțiunile reformelor.

În loc de concluzii…

Idealizarea excesivă a guvernării de către UE sau SUA, partenerii naturali ai reformelor democratice din Moldova, este în detrimentul blocului ACUM. În consecință, scade nivel de autosesizare față de propriile greșeli ale ACUM, iar odată cu această slăbește vigilența față de partenerii de coaliție ai acestuia – Socialiștii.

Guvernul reformelor, după cum este calificat deseori Guvernul Maiei Sandu, nu presupune întreprinderea unor acțiuni totalmente perfecte. Practicarea întrebărilor sincere pe marginea calității reformelor, atât de către publicul din țară cât și de partenerii europeni, este în deficit. Valoare adăugată a unei atitudini mai responsabile și detașate emoțional față de comportamentul guvernării ar spori legitimitatea actului de guvernare și ar diminua amenințările legate de fortificarea forțelor politice, care simpatizează modelul politic rusesc de funcționare a statului.

Articol aparut pe site-ul IPN.md