Omul politic al anului 2019

Dl. Klaus Iohannis a câștigat cel de-al doilea mandat constituțional de președinte al României cu un scor care ar putea fi calificat drept istoric doar dacă am face complet abstracție de cât de slabi, de nesemnificativi, de fără importanță politică reală i-au fost contracandidații.
De fapt, încă din momentul în care și-a anunțat candidatura, dl. Iohannis era socotit de marea majoritate a analiștilor politici câștigător sigur. Reușita summit-ului european de la Sibiu, rezultatele proaste ale PSD la alegerile europarlamentare, condamnarea la trei ani și jumătate de închisoare a fostului președinte al PSD, banditul Liviu Nicolae Dragnea, substituirea acestuia cu insignifianta Viorica Vasilica Dăncilă au întărit convingerea că dl. Klaus Iohannis nu va avea nici cea mai mică problemă în a deveni pentru încă cinci ani președintele României.
Toate aceste observații nu intenționează cu nici un chip să diminueze nici meritele, nici proporțiile succesului d-lui Iohannis. Ele nu vor decât să servească drept introducere unui editorial al cărui scop este acela de a argumenta că adevăratul om politic al anului 2019 nu este dl. Iohannis, ci dl. Ludovic Orban. Președintele PNL și actualul premier al României.
Dl. Ludovic Orban a preluat șefia PNL într-un moment critic pentru partid. PNL devenise șters, nesemnificativ încă înainte de întâmplările cu tâlc din anul electoral 2016. Gafele în cascadă comise de atât de decorativa și de fără substanță președintă din acea a vreme a PNL, d-na Alina Gorghiu, impusă la șefia PNL de nimeni altul decât președintele Klaus Iohannis, bâlbâielile copilărești în stabilirea candidatului partidului la Primăria Capitalei (să ne amintim de mega-prostia reprezentată de nominalizarea pentru o scurtă perioada a d-lui Marian Munteanu) au fragilizat încă și mai mult PNL care, practic, a fost un biet iepuraș în bătaia puștii PSD la alegerile parlamentare din decembrie 2016.
Practic, atunci când dl. Orban a preluat conducerea PNL, în primăvara anului 2017, acesta aproape că ajunsese în pragul destructurării. Putea candida cu succes la condiția de fantomă politică și nu erau deloc puțini aceia care credeau că PNL va repeta trista soartă a PNȚCD. Cu atât mai mult cu cât fuziunea dintre mai vechiul PNL și atât de șifonatul PDL era departe de a fi dat rezultatele așteptate, iar în multe organizații județene mocneau conflicte. Se dădeau lupte de orgolii, pentru ciolan și pentru funcții.
Dl. Orban s-a dovedit în timp un bun negociator și un și mai bun pacificator. A probat un remarcabil , și pentru mine neașteptat, simț al măsurii. A știut și să nu mizeze pe exacerbarea unei relații concurențiale prea apăsate cu USR, a fost cumpănit în formularea de replici, a lăsat deschisă calea dialogului, a știut cum să răspundă iacobinismului care, după cum se vede, îi costă din ce în ce mai mult pe tinerii și atât de vocalii politicieni din partidul condus de dl. Dan Barna.
Succesul moțiunii de cenzură din toamnă în reușita căreia foarte puțini credeau, abila folosire a strategiilor specifice compromisului politic care nu a depășit nici un moment marginile iertate, abilitatea mersului pe sârmă grație căruia formula de guvern monocolor a obținut validarea parlamentară sunt tot atâtea succese în primul rând ale d-lui Ludovic Orban.
Indiscutabil, noua formulă de guvern este tare, aș zice chiar că mult prea departe de perfecțiune. Sunt deja câteva ministere-cheie unde sunt semne mai mult decât evidente că alegerea titularului nu a fost tocmai foarte inspirată și unde se impun remanieri. Care ar trebui operate cel mai târziu în primele zile ale anului 2020. Indiferent dacă vor fi sau nu alegeri anticipate. PNL vorbește în continuare pe mult prea multe voci, în partiturile acestea adesea false își face loc discursul populist ori antagonizarea dintre angajații la Stat și cei de la privat, apar reminiscențe din vorbele de clacă dar primejdioase ale pedelismului, iar canonul nu e semn nici de coeziune și nici de seriozitate, egolatria și supra-evaluarea pe care le probează prim-vicepreședintele Rareș Bogdan, un fals produs politic ieșit din jobenul președintelui Iohannis, nu inspiră deloc credibilitate. Ci doar cațavencianism în stare pură. Cred, de asemenea, că atât dl. Orban cât și colaboratorii lui cei mai apropiați, în frunte cu doamna vice-premier Raluca Turcan, dar și doamnele Anisie de la Educație și atât de prolixa Violeta Alexandru de la Muncă și Salarii ar trebui să fie mai cumpăniți, mai scumpi la vorbă atunci când tot emit panseuri și fac planuri despre asumarea răspunderii guvernamentale și unde trebuie, și unde nu, și unde este constituțional, și unde și-ar putea face simțită intruziunea toxică atât de pesedizata Curte Constituțională. O veste cum nu se poate mai îngrijorătoare este aceea că în cursul săptămânii conducerea PNL ar putea da ok unui necugetat și pernicios import de traseiști politici. Nu știu cât de inspirată este și decizia luată din arsenalul de tristă amintire al PDL și al guvernului condus de marioneta politică Emil Boc referitoare la interzicerea cumulului pensiei cu salariul, mai ales în sectoare bugetare unde se resimte o acută lipsă de personal calificat. Sănătate și educație.
Cu toate acestea, cu toate reproșurile ce i se pot aduce, dl. Ludovic Orban este, detașat, omul politic al anului 2019. Să vedem cum va evolua în anul ce urmează.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro