Nu aș mai fi revenit asupra tragediei consumate în incinta Spitalului Universitar „Floreasca” și nici asupra “afacerii Beuran” dacă vinerea trecută celor care vor să îl scoată basma curată, mai mult să îl prezinte drept o victimă politică și un monument de umanitate pe profesorul plagiator nu li s-ar fi alăturat și postul de televiziune Realitatea plus. Fapt la urma urmei explicabil prin apartenența la PSD a patronului postului, dl. Cozmin Gusă, patron în fața căruia dl. Octavian Hoandă este gata oricând să se facă preș numai să îi îndeplinească, dacă nu cumva chiar să-i anticipeze poftele.
La începutul emisiunii Realitatea românească, dl. Hoandră a făcut vizibile eforturi de a da citire unei compuneri,pesemne proprii, împănată cu citate, scrisă întru salvarea doctorului care e tot mai evident că minte de la un cap la altul. Toți apărătorii d-lui prof.univ. dr. Mircea Beuran se dau de ceasul morții în întreținerea legendei că acesta ar fi făcut un mare gest de omenie acceptând să opereze un caz socotit de alți confrați inoperabil. Adică o femeie bolnavă de cancer aflată în fază terminală.
Se trece însă parcă prea ușor cu vederea peste detaliul că în favoarea femeii asupra căreia pare că s-a abătut toată nepriceperea medicală din lume a intervenit un coleg al d-lui Mircea Beuran, prof.univ. dr. Ioan Lascăr. Adică a intrat în funcțiune celebrul n-ai pe cineva? care a stat la baza unui formidabil scheci de televiziune interpretat cu zeci de ani în urmă de inegalabilul Toma Caragiu.
Încă și mai grav e faptul că dl. Beuran care spune că a acceptat cazul din dorința de a-i da femeii o rază de speranță (cât de patetic a fost domnul chirurg într-un interviu în care invoca bucuria redării putinței de a bea apă cuiva din care aproape a dispărut deja aproape orice urmă de viață!) nu și-a ținut făgăduială asumată în fața colegului lui de breaslă și de ierarhie universitară. Operația din duminica fatală nu a fost începută de dl. Beuran. Ci de învățăceii domniei-sale. Rezidenții care pare-se că au pus în aplicare învățătura primită de la marele profesor și au fușerit în cel mai criminal chip cu putință cazul. De fapt, domnul profesor șef de secție nu s-a deranjat să își părăsească domiciliul decât după ce a primit telefonul care-l anunța că pacienta a căzut victimă focului.
Sunt multe lucruri nu doar din perspectivă medicală, ci strict omenește de neînțeles în încrengătura de fapte din duminica cu pricina și din tot ceea ce a urmat după. E de sperat că cercetarea pe linie medicală dar și pe cea juridică vor lămuri cele mai multe dintre ele. Și că nu se va pune batista pe țambal în numele cinicului principiu morții cu morții, vii cu vii. Printre ele eu nu pot înțelege solidaritatea profesorului Lascăr cu profesorul Beuran. Felul în care primui încearcă un fel ciudat de chirurgie plastică al cărei rost ar fi umanizarea chipului celui de-a doilea.
Să fie asta solidaritate medicală? Urâta solidaritate a vieții indiferent de modul mizer din punct de vedere moral în care este trăită asupra morții?
11 COMENTARII
LĂSAȚI UN MESAJ
Sprijiniți proiectul Contributors.ro
Carti
„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ
Carti noi
Definiția actuală a „schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.
Carti noi
Esential HotNews
contributors.ro
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Să fie asta solidaritate medicală? ”
A existat mai înainte între domniile-lor o solidaritate în jurul d-lui Adrian Năstase, de care sunt apropiați, la fel cum sunt apropiați de PSD. În vreme ce unul a făcut parte dn guvernul condus de dl Năstase și a ocupat posturi didactice cu aajutorul acestuia, acoperind un plagiat, celălalt, l-a oblojit pe dl Năstase cu fularul Burberry, spunând despre zgârietura acestuia că a fost o imensă rană care trebuie tratată luni de zile.
Da, aceasta este solidaritatea medicală…
Din cele spuse in text ,intelegem ca operatia in sine ,ca o ultima forma de salvare a unui pacient cu putine sanse de supravituire ,a fost inceputa de echipa domnului profesor si din cauza incidentului referitor la declansarea unui foc ce a cuprins si pacientul aflat pe masa de operatie ,domnul profesor a fost chemat de urgenta (presupus a fi acasa ).In urma incidentului domnul profesor si-a asumat raspunderea pentru neglijenta comisa de propria echipa ce printr-o manipulare defectuasa a unor substante a facut posibil declansarea incendiului . Este fara indoiala o situatie nefericita ce in urma unui cumul de factori s-a transformat intr-o tragedie .Sunt doua planuri ale discutiei ce trebuiesc separate si anume ce spune legea sau daca legea s-a mai pronuntat intr-un vreun caz similar si pe de alta parte , partea emotinala ce cuprinde si ea cele doua aspecte : intreaga activitate pusa in slujba binelui (nenumarate operatii reusite) versus momentul de neglijenta (trebuie indentificat la modul propriu ,cine a fost persoana (cu nume si prenume ) care a manipulat defectuos substantele producatoare de incendiu ). Intr-un alt plan al discutiei putem pune o intrebare : cine trebuia (ca fisa a postului in cazul respectiv )sa fie chirurgul principal ,cel agreat si numit de bolnav in vederea indeplinirii operatiei in fapt. Raspunsul la cele doua intrebari este edificator pentru aflarea unui adevar strict in acest caz, dar nu putem elimina si ca vrem si ca nu vrem o intreaga cariera pusa in slujba cetateanului .Chirurgia nu este o stiinta exacta si numai cei care au aceasta meserie si cei care au suferit o interventie chirurgicala pot intelege diferenta intre viata si moarte , ce de atitea ori un chirurg o aduce ca parte a vietii si nu a mortii .
V-as propune o reinterpretare la ideea celor 2 planuri,intreaga activitate depusa in numele binelui versus neglijenta din acest caz: daca eu (care de cand traiesc nu am furat nimic-in numele binelui) intr-o zi bag sub haina o sticla de tarie care costa 250 de lei si nu o scot la caserie ( din neglijenta) si sunt prins, sunt judecat sau nu?
E vorba de minciuna. Dnul Beuran minte, sau daca preferati, nu spune adevarul. De vreme ce trebuia sa opereze, dar nu era prezent la spital, e o problema mare, nu-i asa? Nu e vorba de neglijenta criminala si atat – incendierea pacientului din cauza nerespectarii procedurilor – ci si de incercarea de acoperire care urmeaza. Care va sa zica profesorul e acasa dar figureaza la spital, nu opereaza dar figureaza ca opereaza in acte, vine la spital dupa ce apare evenimentul, minte asumandu-si eroarea dar numai ca sa acopere o si mai mare minciuna, nu raporteaza evenimentul la timp desi procedurile-i cer sa o faca, etc. Mai e ceva de spus? Ce scuze sa mai gasim? Si de ce sa gasim scuze?
De ce spuneti ca nu si-a tinut Beuran promisiunea, din moment ce el o operase initial cu vreo saptamana inainte, iar operatia a doua era o urgenta aparuta in urma complicatiilor, care, urgenta fiind, poate ca nu suferea amanare?
Cine spune ca Beuran a operat-o si prima oara? Protocolul de operare ca e semnat de Beuran? Nu e o dovada, si al doilea tot de el era deja semnat. (Fals si uz de fals!!!- articol in Codul penal.)
In orice tara din lume faptul ca rezidentul opereaza fara supraveghere se lasa cu anularea dreptului de practica medicala pentru cei doi si si cu ceva inchisoare.
Iar faptul de a intra in blocul operator cum a intrat e alta culpa medicala grava, cam cu aceleasi sanctiuni.
Mai punem la socoteala si precedentul ars?
Restul povesti pentru adormit fraieri.
Mult mai grav decat eroarea medicala, este problema morala. Pacientul si familia acestuia au trait cu impresia ca o somitate va incerca sa faca un miracol. In realitate operatia urma sa fie realizata de rezidenti care nici macar nu erau supravegheati asa cum cere legea, si care s-au dovedit incapabili sa realizeze corect procedura preliminara, nu mai vorbim de operatia propriuzisa. Pacientul a fost de la bun inceput un cobai pentru practica rezidentilor.
Aici este adevarata problema, atitudinea fata de pacient, exista medici care isi permit sa realizeze proceduri experimentale, sau pur si simplu practica, pe deplin constienti ca respectiva procedura nu va imbunatati situatia pacientului, doar in scopul experientei personale (sau a rezidentilor in cazul de fata). Asa ceva este inadmisibil in orice ara civilizata.
Iar solidaritatea profesorului Lascar cu profesorul Beuran se explica foarte simplu, face parte din aceeasi categorie. Acesta nu este altul decat cel care a realizat prima operatie de schimbare de sex din Romania pe un pacient care abia implinise 18 ani si care avea tulburari evidente de personalitate. Respectivul a devenit om al strazi si a regretat amarnic decizia de atunci. Sigur ca legal nu exista o vinovatie, dar moral…
In sistemul medical romanesc, doctorul este un fel de Dumnezeu, exista un orgoliu infinit, nu poti sa-ti permiti sa ceri o a doua opinie sau o explicatie mai detaliata. Dincolo de tratamentul lapidar, nu de putine ori trebuie sa supori un limbaj obscen sau chiar jigniri. Pacientul un fel de obiect, o piesa pe banda de productie, o simpla caramida in cariera medicului. Fara a generaliza, exista destui medici care sunt cu adevarat oameni, respectul fata de pacient este o problema serioasa a sistemului medical romanesc, despre care se vorbeste extrem de putin.
Cineva, cu ani in urma, a vrut o lege a sanatatii, o lege moderna.
Dar „tara” a sarit ca arsa ca ipochimenul vrea sa il dea afara oe doctorul Calafat.
Doctor care e mai puternic decit Presedinti sau guverne. Dece? nu se vede de acoperire :D
Minunat articol,domnule Morariu. Aş vrea să mă opresc puțin, nu asupra „haitei de hiene” de la spitalul Floreasca ci asupra „haitei linguşitorilor”de la Realitatea+ tv. Asemenea lipsă de caracter, linguşire în fața mai-marilor zilei, jalnică închinare pentru „ilustrul” geal Iulian Vlad. Prosternarea în fața Securității a lui Guşă şi a lui Hoandră îi face dezustători în aceeaşi măsură cu coriştii Antenei3 (Sorin Roşca Stănescu, Cristoiu, Chirieac, Nistorescu, Andronic Dan, Anghelescu, Savaliuc, Abraham ş.c.l. Înfiorător. Drept care vineri, sâmbătă si duminică atunci când „iluminații Clujului” ocupă quasi tot spațiul de emisie eu nu comut deloc pe canalul Realitatea+. O fi bine, o fi rău? Ştiu că nu-mi mai fac sânge rău.
Cazul este revelator pentru o boala de sistem. Dar avem sistemul medical pe car il meritam! Nu exista nici o presiune din partea populatiei pentru reforma. Lumea tace, se lasa manipulata cu mituri despre medicina romaneasca si medicii ei exceptionali, cine poate se mai trateaza ipocrit in strainatate. Nimeni nu iese in strada, nimeni nu se revolta ca se fura la rezidentiat, ca se plagiaza la doctorat, ca se avanseaza in ierarhie pe pile, ca managerul de spital arunca banii pe fereastra, ca si cum nu e treaba lor. Si cand cineva e operat inutil, fara indicatie si mai ia si foc, multi isi zic ” bine ca nu eram eu acolo’..Cazul impresioneaza un pic prin incredibilul situatiei dar numarul vicimelor este impresionant, lumea ignoranta de abia daca intelege ceva de cata pierdere de sansa au parte pacientii in fiecare zi, la orice varsta si pe tot cuprinsul tarii…
„n-ai pe cineva” a ramas doctina ascunsa care ghideaza interactiunile dintre cetatean si stat. iti incalca unul proprietatea si rezolvi problema daca „ai pe cineva la politie”. Posturile la stat au fost si raman „prin cineva” – o consecinta inevitabila a socialismului.