Dl. Teodor Meleșcanu și PSD sau Cine se aseamănă se adună

Anul 2020 a început prost pentru dl. Teodor Meleșcanu. Numai în cursul acestei săptămâni respectivul ins a primit două vești proaste.
Prima a ieșit în piața publică marțea trecută și constă în anunțul făcut de IICMER, anunț în conformitate cu care respectiva instituție a demarat procedura de investigare a comportamentului fostului diplomat în cursul lunii decembrie a anului 1989. Atunci când, aflat în serviciu diplomatic la Viena, a mințit ambasadorii Statelor occidentale, dar și opinia publică internațională, afirmând împotriva evidențelor cu seninătate că în România nu se întâmplă nimic ieșit din comun. Carevasăzică pentru fostul slujbaș al diplomației comunisto-ceaușiste manifestările de stradă, reprimarea violentă a acestora de către Armată și Securitate, răniții, morții din zilele Revoluției erau inexistente. Nu însemnau nimic. Că astăzi dl. Meleșcanu își rescrie biografia nu are nici o valoare. Credibilitatea respectivului este egală cu zero.
Grav nu mi se pare neapărat faptul că domnul, de fapt tovarășul Meleșcanu, a scos pe gură minciuni în calitate de propagandist diplomatic al naționalismului-comunist de tip ceaușist în care și-a petrecut cam jumătate din viață și din carieră, Ci că, odată întors din misiune diplomatică în străinătate, tovarășul Meleșcanu, devenit peste noapte domn cu zâmbete și maniere occidentale extrem de bine mimate, a fost primit la București cu brațele deschise de noul regim Iiiescu- Roman și că drept recompensă pentru minciunile sale și, probabil, și pentru altele asemenea dar și pentru presupusele lui servicii securistico-diplomatice a fost plasat în postul secretar de stat tot la Externe. Pentru ca, mai apoi, din 1992 și până în 1996 tot dl. Meleșcanu să îndeplinească chiar funcția de ministru de Externe. De ce altă dovadă mai bună am mai avea nevoie pentru a realiza minciuna în care s-a scăldat România între 1990 și 1996 decât realitatea halucinantă a numirii și a menținerii într-o funcție de prim-plan a unui individ aparținând clar nomenclaturii comuniste? Ce altă dovadă mai concretă a răului făcut țării de absența unei legi a lustrației, a ignorării, minimalizării, chiar a batjocoririi Proclamației de la Timișoara, cu al său celebru punct 8 decât miraculoasa carieră a d-lui Teodor Meleșcanu? Care imediat după schimbarea de putere din noiembrie 1996 a avut neobrăzarea să afirme că i s-ar fi făcut o mare nedreptate neoferindu-i-se măcar un post de secretar de Stat.
Nu-i vorbă, datorită aviatorismului său politic grație căruia a trecut prin nenumărate partide, dl, Meleșcanu a recuperat mai apoi cam tot ceea ce se putea recupera la capitolul demnități și funcții. Fiind ba ministru al Apărării, ba al Justiției, ba iarăși de Externe și chiar- culmea neseriozității politice românești!- director SIE.
Indiferent la ce concluzii va ajunge investigația IICMER, d-lui Teodor Meleșcanu nu i se va putea întâmpla nimic. Va primi cel mult o sancțiune morală. Dar ce legătură are aproape octogenarul domn Meleșcanu cu morala? Absolut nici una.
O dovedește felul în care același domn Teodor Meleșcanu a primit decizia de ieri a CCR care a calificat drept neconstituțională alegerea lui toamna trecută în funcția de președinte al Senatului. În loc să aibă minima decență, onoarea, măcar un rest de demnitate, fostul slujbaș al lui Ceaușescu a anunțat că nu își va prezenta , așa cum ar fi fost firesc, demisia. Dl. Meleșcanu, om cu obrazul gros și cu moralitate zero, așteaptă motivarea deciziei Curții Constituționale. Și este susținut moral spre a-și desăvârși ticăloșia de PSD. Care s-a exprimat în acest sens ieri prin vocea d-lui Robert Cazanciuc.
Locul d-lui Meleșcanu este la lada de gunoi a istoriei. În les enfers de la mémoire. Acolo unde este, de altfel, și locul PSD. Fie și numai în numele principiului “Cine se aseamănă se adună” .
Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro