luni, iunie 17, 2024

Negaționismul de stânga și sentința judecătorească în cazul Gheorghe Ursu

Am citit și scris cu puțină vreme în urmă despre excelenta carte “Negaționismul de stânga” a istoricului și gazetarului francez Thierry Wolton. Autorul vorbește în spațiul a aproape 200 de pagini despre prestidigitațiile cu pretenții intelectuale la care se dedau unii dintre profesioniștii negării răului comunist.
“Negaționismul înseamnă- precizează Thierry Wolton- negarea faptelor istorice dovedite sau deformarea lor”. Autorul precizează că, în cazul celor care neagă bilanțul comunismului, care-i trec sub tăcere morții și îi ascund cauzele “se poate vorbi despre un negaționism de stânga “.
Gândul m-a dus la cartea lui Wolton și la răul pe care îl reprezintă negaționismul de stânga citind, zilele trecute, motivarea sentinței prin care o judecătoare pe nume Mihaela Niță îi scoate basma curată pe foștii ofițeri de Securitate, Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș. Doi indivizi preluați, bineînțeles, fără probleme la începutul anului 1990 de noul SRI creat, după chipul și asemănarea lor de Ion Iliescu și Virgil Măgureanu. E vorba despre doi ofițeri altminteri vinovați până în măduva oaselor de moartea fostului disident anti-comunist Gheorghe Ursu.
Motivația sentinței prin care numita Niță Mihaela, indubitabil foarte curând beneficiara unei “binemeritate” pensii speciale pentru nedreptățile comise de la înălțimea postului de judecătoare, pare a fi redactată nu în România anilor 2019-2020,ci în birourile nu știu cărei Județene de partid care dicta ce trebuie să facă milițienii, securiștii, procurorii și judecătorii spre a se dovedi demni slujbași și apărători ai cuceririlor revoluționare dobândite sub conducerea PCR și a secretarului general, tov. Nicolae Ceaușescu.
Numita Niță Mihaela ii neagă post mortem, cu o nerușinare și ticăloșie fără seamăn, inginerului Gheorghe Ursu condiția de persecutat pentru convingerile sale politice exprimate nu doar în Jurnalul făcut pierdut fie de Securitate, fie de SRI, ci și în scrisorile olografe expediate și citite la postul de radio Europa Liberă ori prin viu grai, în fața colegilor de muncă. Aceeași numită Niță Mihaela, o Alexandra Sidorovici sau un Alexandru Voitinovici supraviețuitori în era post-comunistă, scrie negru pe alb că cel căruia îi refuză cu o nerușinare specifică unui procuror comunist din vremea lui Stalin, Gheorghiu-Dej și Ana Pauker statutul de disident anticomunist nu a fost omorât ca urmare a ordinelor date, primite și executate de oamenii Securității și ai Miliției printre care și numiții Vasile Hodiș și Marin Pîrvulescu. Pe care ca într-o adevărată frăție a penalilor îi lasă să îi stea alături în lista celor ce beneficiază și vor beneficia și pe mai departe de binefacerile pensiilor speciale.
Aflu că numita Niță Mihaela a absolvit Facultatea de Drept în anul 1993. Ceea ce înseamnă că în anul 1989 respectiva individă avea pe puțin 18 ani. Adică nu se poate să îi fi fost necunoscute detalii precum acelea că în România comunistă se nega existența deținuților politici și de conștiință. Că celor care îndrăzneau să pună la îndoială justețea politicii PCR și genialitatea lui Nicolae Ceaușescu li se înscenau fapte de drept comun. Că se spunea despre ei ori că sunt borfași la drumul mare, ori nebuni ( a se vedea cazurile doctorului Ionel Cană și a muncitorului Vasile Paraschiv), ori homosexuali, ori deținători ilegali de valută, așa cum au stat lucrurile în cazul inginerului Gheorghe Ursu.
Prin sentința dată în cazurile Hodiș și Pârvulescu, numita Niță Mihaela , profitând de legea care îi asigură inamovibilitate, comite o crimă gravă la adresa memoriei nu doar a lui Gheorghe Ursu, ci și a suferinței îndurate de un întreg popor de-a lungul celor 45 de ani de comunism. Mai grav e că nimeni, nici măcar un singur judecător, un singur membru al CSM nu a găsit cu cale să condamne ticăloșia comisă în numele Securității de numita Niță Mihaela. Cu toții fiind, pesemne, preocupați de menținerea pensiilor speciale.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. ISTORIA NU ESTE UN OBIECT JURIDIC. ÎNTR-UN STAT LIBER, DEFINIREA ADEVĂRULUI ISTORIC NU ESTE ATRIBUȚIA NICI A PARLAMENTULUI ȘI NICI A AUTORITĂȚII JUDICIARE.

    Jean Sévillia INCORECTITUDINEA ISTORICĂ

  2. „Prin sentința dată […], comite o crimă gravă …”

    Grupul securisto-comunist care a capturat statu român de 30 de ani și-a consolidat în timp poziția prin guvernarea cleptocratică.

    Suntem martoci de fapt la o resurecție a celor care au făcut parte din aparatul de partid și al Securității. În acest curect se înscrie reabilitarea lui Iulian Vlad, spre exemplu.

    …Și este exact sentimentul pe care l-am avut atunci când Lucian Boia a fost decorat de ambasadorul Germaniei.

    • Nu înțeleg legătura între dl Lucian Boia și dna Mihaela Niță; dacă se poate, vă rog explicitați !
      Mulțumesc

      • „Nu înțeleg legătura între dl Lucian Boia și…”

        Pentru a lămuri puțin întrebarea dumneavoastră, vă referiți cumva, d-le Stefan Bragarea, la sentimentul de dezaprobare și dezgust pe care îl generează atitudinile favorabile manifestate public față de foștii lucrători ai Securității și vechii colaboratori?…

  3. nu stiu daca i „negationism de stinga” . un lucru e crystal clear insa : profitorii dictaturii prostilor (n a fost comunista, aia n aveau ideologie, poate doar cizmarul analfabet s o fi crezut in ceva) credeau doar in burduhanele lor. stilpii dictaturii prostilor erau justitia, armata, si militia / securitatea. aia aveau cele mai mari salarii si magazine proprii. toata pleava romaniei era adunata aici, descultii erau incaltati de stat, prostii capatau un status. spuneti mi ce s a schimbat ? cine s elitele si specialii de azi, de a ajuns romania ciumata, ultima n europa, furata si decimata ? daca studiezi efectele (multiple) n o sa ajungi niciodata la cauza/e (citeva)

  4. Daca nici un judecator nu s-a disociat public de sentinta injusta data in cazul Gheorghe Ursu, inseamna ca nici un judecator din Romania nu este mai bun decat aceasta judecatoare.

  5. „îi refuză cu o nerușinare specifică unui procuror comunist din vremea lui Stalin, Gheorghiu-Dej și Ana Pauker statutul de disident anticomunist nu a fost omorât ca urmare a ordinelor date, primite și executate de oamenii Securității și ai Miliției”

    „Este evident, in opinia Curtii, ca in vederea audierii victimei Ursu Gheorghe de catre organele de securitate, in timp ce se afla in Arestul Directiei Cercetari Penale a Inspectoratului General al Militiei, arestat preventiv pentru o infractiune de drept comun, a existat o coniventa infractionala intre factorii de decizie din cadrul structurilor competente din cadrul Departamentului Securitatii Statului si cele din cadrul Inspectoratului General al Militiei, respectiv Stanica Tudor si Creanga Mihai, incarcerarea victimei cu cei doi informatori Clita Marian si Radu Gheorghe si tratamentul la care a fost supusa victima in arest realizandu-se in interesul organelor de securitate”
    „Pe baza probelor administrate nu se poate retine ca, in aceasta perioada, cei doi lucratori de Securitate au exercitat violente asupra victimei”
    Curtea a retinut insa condamnarea inculpatilor a caror vinovatie a fost dovedita:
    – detinutul Marian Clita – cel care l-a batut pana la moarte pe Gheorghe Ursu
    – Tudor Stanica si Mihai Creanga, sefii Militiei, responsabili de custodia victimei aflata in arestul institutiei si ordine neregulamentare de instigare la tratamente asimilabile torturii

    mdeci…?

      • nu am citit originalul motivarii, pentru ca nu mi-e accesibill, fiind nevoit sa ma multumesc cu surse disponibile
        dar poate n-ati citit ce am citat eu:
        „tratamentul la care a fost supusa victima in arest realizandu-se in interesul organelor de securitate”

  6. Domnule Morariu, daca chiar dorim ca acesti judecatori corupti, care achita jigodiile comunisto-securiste, negand probe concludente si dand decizii contrare evidentelor, sa plateasca pentru faptele lor, atunci haideti sa facem plangere penala individei pentru abuz in serviciu.
    Daca plangerea ajunge la un procuror iubitor de comunisto-securisti, mai facem una, si asa mai departe.

    Articolul dumneavoastra nu reprezinta decat o atentionare ce nu produce niciun fel de consecinte. Nesimtirea romaneasca e fara limite si anii de dupa 1989 dovedesc din plin aceasta. Creati un grup care sa faca ceva efectiv impotriva coruptilor si imbecililor din justitie.

    In rarele cazuri in care jigodiile comunisto-securiste si urmasii lor (in special din PSD, partidul infractorilor de sorginte comunista) primesc pedepse privative de libertate, acestea sunt modice, bestiile sunt protejate si cand stau dupa gratii de alte jigodii generate de sistemul comunistoid generat de gasca Iliescu si urmasii gastii, apoi sunt eliberati mai devreme de alti membri ai gruparilor procomuniste, nedoritoare de democratie.

    Dar hai sa fim seriosi si lucizi, romanilor le place asta, pentru ca nu am vazut si nu vad proteste de amploare, asa cum ar fi normal sa fie, intr-o tara cu minim simt democratic.

  7. Pentru cineva care a absolvit Facultatea de Drept în 1993 e foarte posibilă existența unui angajament cu Securitatea semnat încă de pe la 16-17 ani, deci prin 1987 sau 1988. Unii dintre noi au trăit vremurile acelea, iar la Drept nu se putea da admitere fără recomandare scrisă de la Partid. Recomandare a cărei obținere trebuia pregătită încă din clasa a XI-a, așa mergeau lucrurile pe-atunci.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro