Normalizarea dialogului cu Rusia a revenit în prim plan la Conferința de Securitate de la Munchen din 2020. Liderul francez Emmanuel Macron vrea o relație îmbunătățită cu Rusia. Solicitarea repetată de a reabilita dialogul strategic cu gigantul estic nu ignoră agresiunea rusă față de Ucraina, ci o privește ca pe o unică abatere de la normă.
Asemenea abordare aduce beneficii guvernelor și liderilor naționali cu simpatii pro-ruse pronunțate în interiorul UE și, cu precădere, în proximitatea europeană. În consecință, convingerile politice tolerante față de activitatea infracțională a Rusiei pe arena internațională obține vizibilitate publică, publicitate politică gratuită și potențial electoral favorabil forțelor pro-ruse, precum în cazul Moldovei.
Macronizarea abordării față de Rusia
Insensibilitatea lui Macron față de atacurile hibride rusești omniprezente, în afacerile ucrainene și cele europene în general, conturează perspective periculoase pentru coeziunea și integritatea procesului de europenizare. Prin urmare, este validată acceptabilitatea apropierii politice de Rusia, chiar și cu prețul neglijării criticilor regimului autocratic condus de Vladimir Putin.
Motivat de pasivitatea accentuată a Germaniei, cauzată de viitoarea tranziție politică post-Merkel, liderul francez inoculează perspectiva unui compromis cu Moscova. Într-un context internațional impactat de unilateralismul comercial american și neo-imperialismul investițional al Chinei, Macron justifică necesitatea coabitării cu Rusia, chiar dacă o declară “incomodă” (Euronews, februarie 2020).
Astfel, consecințele politice pentru popularizarea discursului despre unificarea “spațiului de la Lisabona până la Vladivostok” scad dramatic. Se proliferează o convingere controversată transnațională că UE ar fi incompletă fără un parteneriat cu Rusia. Intenția lui Macron este mai mult de a investi energie politico-diplomatică pentru a coordona acțiunile cu Rusia în regiunile comune, decât de a eșua în anticiparea acestora.
Integrare europeană cu accent rusesc
Poziționarea realistă față de amenințările structurale provocate de factorul rusesc este umbrită de o gândire înșelătoare față de capacitatea și voința internă a Rusiei de a se corecta. Privirea Rusiei prin prisma unei oglinzi distorsionate nu favorizează nici forțele de opoziție locale și nici elementele democratice din vecinătatea europeană, unde influența rusească premiază și tolerează lideri de profil pro-rus care desconsideră democrația liberală.
O deschidere față de Rusia fără aplicarea unui filtru critic induce ideea că integrarea europeană ar fi compatibilă cu prezența rusească, chiar dacă cea din urmă își construiește „puterea blândă” anume pe denigrarea nucleului liberal care stă la baza identității și proiectului european.
Anularea îngrijorărilor europene față de situația critică a democrației ruse și efectele acesteia asupra arhitecturii de securitate regională și internațională slăbește standardele politice atașate la europenizarea Moldovei și altor țări din Parteneriatul Estic.
Prin urmare, integrarea europeană capătă accent rusesc, caracterizat prin trei aspecte majore. În primul rând, relația cu UE este redusă la cererea de finanțare externă în schimbul unei abordări tehnice față de orice reformă. Al doilea aspect presupune o prioritizare a sectoarelor economice, unde prevalează interesele financiare, iar dedicația pentru implementarea principiilor politice este coborâtă în subsolul cooperării bilaterale. Nu în ultimul rând, valorile tradițional-creștine sunt puse pe picior de egalitate cu cele liberale, care stau la bazele statului de drept, din care fac parte drepturile omului. Astfel, segmentele sociale care au rămas în spatele europenizării sunt descurajate să îmbrățișeze valorile liberale, vizualizate drept sursă a impasului.
În loc de concluzii…
Macronizarea abordării europene față de Rusia aduce cu sine provocări clare pentru poziționarea obiectivă și critică față de comportamentul infracțional al regimului lui Vladimir Putin în raport cu proprii cetățeni, dar și în interiorul afacerile internaționale.
Avantajul integrării europene constă în principiile politice pe care aceasta le implică, mai mult decât aspectele practice care vin împreună cu absorbția reglementărilor europene. Reabilitarea relațiilor cu Rusia fără transformarea politică a acesteia, precedată de eliberarea teritoriului ucrainean, se poate solda cu un accent rusesc puternic asupra integrării europene din vecinătatea estică a UE.
articol aparut pe site-ul ipn.md
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
O paguboasa „continuitate” a orbirii occidentalilor fata de pericolul rusesc, fata de aspiratiile imperiale- panslaviste, ortodoxiste sau comuniste- care anima Rusia de veacuri. Noi astia, mai apropiati geografic, patitii vedem altfel lucrurile !
Macron continua orbirea „aliatilor” de la Teheran si Yalta … Doar banii (interesele inguste) conteaza ?!
ce ignoranti vesticii astia (!) si ce neatenti / neglijenti … in ciuda scolasticii cu care se tot lauda atata ; cata turpitudine !
O mare deziluzie este politica Franţei şi a Germaniei faţă de Rusia, mai ales pentru ţările din Est care, de-a lungul istoriei, au avut de suferit de nenumărate ori de „binefacerile” agresivităţii ruse. Iată, România a pierdut în favoarea Rusiei 25% din teritoriul naţional ( Basarabia, Bugeacul şi Bucovina de Nord).
Revenind la „europenii noştri”, să constatăm cedările succesive ale Franţei în cazul Georgiei şi ale Germaniei în cazul Ucraina( răpirea Crimeei, agresiunea din Est, ocuparea Mării Azov, tratatele odioase Minsk I şi II) şi Moldovei( Transnistria şi instalarea guvernului pro-rus la Chişinău). Se adaugă politica refractară a Uniunii Europene faţă de Est, ca în cazul Polonia, Hungaria, România, Bulgaria obstrucţionate permanent de Bruxelles pentru motive ridicole.
Aşa că se pune serios problema ce vom face în viitorul apropiat după Ultimatumul lui Macron. Fiindcă s-a spus clar: ori acceptaţi suveranitatea Franţei/ Europei, ori „valea”! Ţările din Est au devenit o povară, sunt cârcotaşe, ba chiar au început să facă concurenţă economică „marilor democraţii” occidentale. Şi asta nu se iartă!
Acest articol nu face decat sa sublinieze inca o data faptul ca fenomenul putinizarii Europei este in plina defasurare. Eu as intreba altfel: ce ne mai tine pe noi romanii in aceasta Europa avand in vedere situatia politica? Concret, ce asteptari mai putem avea noi de la UE si cum se vede viitorul nostru in cadrul UE, daca-l privim prin prisma politicilor Frantei si Germaniei?
Nu cumva asistam la o destabilizare a Occidentului european chiar din interiorul sau prin acesti „cai troieni” precum Macron? Cine isi inchipuia asa ceva acum 10 ani, de exemplu?
Şi eu îmi pun la modul serios această întrebare. De fapt, statele din Est nici nu mai sunt dorite, ba se face totul pentru a le forţa să plece de bunăvoie.
„Normalizarea” asta a relatiilor are sensuri diferite, in functie de cine face apel la ea…
Ar fi interesant de vazut cum ar arata un parteneriat al UE cu Rusia si cum ar fi Rusia capabila sa indeplineasca anumite conditii (legate de drepturile omului, libera circulatie, emigranti etc.) pe care UE ar trebui sa le impuna (asa cum le impune Marii Britanii, de exemplu).
Pana sa vina domnul Trump la putere, nu exista decat un „nebun negru” pe esichier. Acum exista si un „nebun alb”. Franta si Germania depind (cel putin energetic) de Rusia, asa ca trebuie sa-i cante in struna domnului Putin si sa ignore directivele „nebunului alb”, de peste ocean. Nu este exclus nici ca Rusia sa aiba oarece „conserve” politice la varf, prin Franta si Germania. Abia atunci cand va fi obtinuta independenta energetica a Occidentului, Rusia va aluneca in irelevanta.
Pana la urma, ca si intre oameni, cu unii vecini te intelegi mai bine, cu altii – mai putin bine. Tragi un gard inalt, de-o parte a curtii si lasi vecinul indezirabil sa-si vada de viata lui, dincolo de gard.
Intențile, analizele autorului sunt bune. Franța blocează azi tratatele de aderare pentru membti noi, cancelara Merkel cere începerea de tratate de aderare în Mai 2020 cu Albania și Macedonia de Nord.
1: Franța lui E. Macron are aceleași interese și metode în UE/EWG-CE de la început 1957 până azi. Paris se vede de la început ca leader unic necontestat în UE/EWG-CE. Politica externă franceză este deci politica externă al UE/EWG-CE. Europa de la Atlantic (fără UK) până la Ural a fost politica franceză (naționalistă) a lui De Gaulle. E valabil până azi. Paris vede în Rusia o contrabalanță față de SUA/NATO. Nu e un parteneriat „strategic” francez- rusesc.
2: Westgermany are în tratatul de la Elysee 1963 (De Gaulle- Adenauer/CDU) „Präambel”, o condiție generală suprapusă (impusă de Bundestag) în care „Westbindung” înseamnă relația cu NATO/SUA are aceași pondere, aceași importanță ca relația cu Franța și UE. NATO e scutul militar nuclear pentru RFG cum a precizat încă o dată cancelara A. Merkel la Berlin 2019 împreună cu Stoltenberg/NATO. Deci nu se poate vorbi de aceleași interese și strategie la Paris și Berlin/Bonn față de NATO/SUA.
3: Relația față de Rusia lui Putin nu e aceași la Paris și Berlin. Franța se vede ca actor global, politic (Siria, Iran) și militar (Libia, Africa sahariană, Mali. Niger, etc), cu sediu în consiliul de securitate ONU (Veto ca SUA, Rusia, China, UK). Berlin are „export” ca strategie economică și în parte și politică. Nordstream2 a arătat problemele legate de aceste interese ale RFG.
…”… Reabilitarea relațiilor cu Rusia fără transformarea politică a acesteia, precedată de eliberarea teritoriului ucrainean, se poate solda cu un accent rusesc puternic asupra integrării europene din vecinătatea estică a UE….”…..
4: Rusia e un exportator de gaze, petrol, cărbune, minereuri (titan), lemn, materii prime și armament. Rusia nu are o pondere economică globală (BIP 1.700 miliarde Euro, UE cu 14.000 miliarde Euro). Politica agresivă a Moscovei în estul continentului se bazează pe 6.500 arme nucleare, față de 300 franceze (90 în UK). Timpul de 15 minute pentru zborul de rachete cu arme nucleare e același ca acum 60 de ani. Nu s-a schimbat esențial.
5:UE.27 nu are o politică externă proprie, nu e posibil cu „unanimitate de voturi” în consiliul ministerial al șefilor de state încă mulți ani. Josep Borell nu e vizibil ca reprezentant activ în politica externă UE.27. Estul UE.27 are în NATO/SUA scutul militar /nuclear de apărare. UE.27 nu are o apărare militară proprie azi și încă mulți ani. Nu e posibil cu „unanimitate de voturi” în consiliul ministerial al șefilor de state încă mulți ani. Pentru Franța estul UE.27 nu are o pondere însemnată. Vizita lui E. Macron la Varșovia 2020 nu a schimbat esențial politica franceză.
6: Estul continentului în afara UE.27 e mai expus presiunilor Rusiei lui Putin încă mult timp, mult mai mult decât partenerii în UE.27. In est nimic nou?
Conceptul francez „UE/ZE cu două viteze” (F. Hollande 2016, E. Macron la Sorbonna 2017) se realizează azi punctual cu 8- 10 parteneri în probleme ca „impozit pe hârtii de bursă” etc.
Cum va vota Bucureștiul în problema „unanimitate de voturi” în consiliul ministerial al șefilor de state?
Din punctul meu de vedere starea Uniunii Europene este critica acum si nimeni nu vorbeste despre asta, exceptand articole precum acesta de pe Contributors. Astazi este are loc cel mai important summit european de la infiintarea UE incoace. Dupa ziua de azi vom vedea daca Soarele mai rasare asa cum o facea pana acum. Sursele mele imi spun ca, cel putin pana in iulie, statele membre nu vor ajunge la un acord pe buget. Oricum, chiar daca vor ajunge la un acord, vor exista reduceri masive de costuri la toate nivelurile institutiilor UE si reduceri de fonduri europene. Cam este realitatea. Acum, depinde ce vreti sa auziti sau depinde cat de frumos doriti sa fiti mintiti.
Mult prea pesimist?
E vorba de budgetul UE.27 pentru anii 2021-2028. Lipsesc cele 11 miliarde Euro pe an de la UK. Cei care sunt donatori (Olanda, Danemarca, Suedia, Austria, RFG) cer „restructurare” în budgetul UE.27. Mai mulți bani pentru apărare (Frontex), digitalizare, AI, inovație și mai puțini bani pentru „bălegar de vaca (39 % din budget sunt subvenții agrare, cerința franceză).
Nu sunt probleme grave. În vara 2020 doamna cancelara A. Merkel va prelua președinția temporară UE.27 de la Croația. Va aranga un compromis de 1,08 % din BIP pentru UE.27 în loc de 1,0 % BIP cum e acum. Nimic grav.
Problema pentru UE.27 e stagnarea economică (SUA are creștere de 4 %, China are creștere mare de 6 %), deteriorare demografică (SUA are creștere demografică, azi media e de 35 de ani și va fi 37 de ani 2050- Robert Kagan: Of paradise and power. America and Europe in the new world order. Knopf, New York 2003/Macht und Ohnmacht. Amerika und Europa in der neuen Weltordnung. Übersetzt von Thorsten Schmidt, Siedler, Berlin 2003). Vârsta medie în UE.27 va crește la 52 de ani.
BIP în SUA se va dubla, la fel în China. BIP în UE.27 nu ține pas cu ceilalți doi mari actori globali. Problemele UE.27 sunt azi „„unanimitate de voturi” în consiliul ministerial al șefilor de state”. Se va negocia până când la toamna 2020 se va decide un budget nou. Nimic nou la Bruxelle.
„Problemele UE.27 sunt azi „„unanimitate de voturi” în consiliul ministerial al șefilor de state”,
„Tari donatoare”, „Politica externa comuna…” – manipulare masmedia vestica.
Nu vreau sa imi imaginez EU fara unanimitate de voturi in consiliul ministerial al șefilor de state!
60% sau mai mult din tarile mai sarace vor ajunge colonii la mila donatoarelor!
Budgetul UE.27 de 140 miliarde Euro pe an, deci 1 % BIP e foarte mic. Deci nu e vorba de bani. Budgetul e mult prea mic în comparație cu o bancă globală care are 1.500 miliarde Euro pe an cifră de afaceri sau fondul Blackrock care a colectat 7.000 miliarde Dolari și investește în intreprinderi la burse.
Problema UE.27 e pentru ce se folosesc acești bani puțini. Nu cred că are sens ca 38 % din budget să se transforme în „bălegar de vacă”, deci subventii agrare (Franța cere protecție agrară și subvenții agrare). Cerința mai mulți bani din budget pentru apărare (Frontex), digitalizare, AI, inovație și „Green Deal” e una, păstrarea vechilor structuri ale budgetului e contrariul.
Olanda, Danemarca, Suedia, Austria și în parte RFG se opun structurii budgetului din trecut. Cei din est cer bani pentru „restructurarea” energetică, deci pentru regiuni cu cărbune etc.
Valea Jiului și Oltenia primesc 7,5 miliarde Euro pentru dezvoltarea regională. Să sperăm că vor folosi 1 miliard Euro fiecare an 2021-2028 în folosul cetățenilor, mai puțin în buzunarele jecmănitorilor, hoților, tâlharilor și ticăloșilor. Acesti „penali patrioți” sunt problema țării, mai puțin certurile la Bruxell.
Privind viitorul Rusiei în acest secol eu nu cred în izolarea ei, este ca un urs care nu încape într-o cușcă. Macron încearcă o învăluire, o tentativă de a dresa ursul. Franța este departe de Rusia. SUA au venit cu baze în estul Europei. Fiecare face cum poate să se apere de pericolul rus, dar Romînia ce ar putea face? Eu cred într-o politică de echilibru inteligent, ce s-a pierdut este pierdut. Iar Ucraina nu este o fecioară ce trebuie plânsă , cum se poartă cu românii și cu ungurii din teritoriile anexate cândva de URSS? Ucraina este încă o fiică a fostului imperiu.
Occidentul a dorit ca Hitler să distrugă URSS, jocul nu a mers, acum același Occident face jocul de-a prietenia cu Rusia, ce credibilitate să aibă?.
Mike Pompeo declara neunazi, Crimea e pierduta, cu alte cuvinte nu mai are nici un rost sa ne amagim si nici sa mai incercam readucerea Rusiei pe „drumul drept”, rusii au speculat slabiciunile occidentului , a democratiei in general si la momentl oportun au actionat, in felul lor, nu cred sa mai cineva intratat de naiv sa creada cu Rusia poate fi convinsa ca ar fi mai bine sa renunte la Crimea, statutul estului Ucainei, zonele rebele putand fi masa de negociere daca toate partile ar accepta realpolitica plecand de la premisele date.
In opinia mea Macron incearca acest lucru, sa scoata occidentul dintr-o situatie ingrata in care singur s-a manevrat, a trecut de partea Ucrainei fara sa tina cont de situatia speciala a acestei foste regiuni sovietice bagandu-se intr-un conflict fara nici cea mai sumara anticipare a efectelor care ar putea rezulta, actiunile rusesti punandu-i occidentul in fata faptului implinit.
Macron si-a asumat acesta abordare a relatiei cu Rusia datorita lipsei de leadership pe plan european, nemtii fiind acum mai mult ocupati cu gasirea unui cancelar care sa puna capat erei Merkel si sa reorienteze din temelii politica externa/interna germana.
Germania daca dam dreptate sondajelor va fi condusa in urma alegerilor parlamentare care vor urma de o coalitie formata din crestin democrati impreuna cu verzii si inca nu este clar cine ar putea fi cancelarul, un crestin democrat sau un candidat al ecologistilor.
Cu o eventuala venire a unui ecologist la putere intrega politica germana atat interna cat si externa se va schimba radical, in ce directie, greu de spus.
Oricum treburile nu arata bine, Germania va intra intr-o criza politica indelungata si vom vedea daca acesta va deveni si una economica.
Macron probabil anticipeaza acesta slabiciune germana si incerca sa preia volanul Europei fara sa tina cont de pasagerii masinii care din diferite motive oscileaza intre semne de apatie pana la stari de voma pronuntate datorita „stilului de condus” pe care Macron il testeaza pe „pacientii” europeni.
Singurul care se poate intinde si da pe spate, e Putin, mai o pescuiala, mai o vanatoare prin Siberia la bustul gol si cocotat pe calul alb, asta e, ghinion pt. cei care stau cu capul in pamant.
Rolul americanilor in Ucraina ramane in continuare o nebuloasa, actiunile si pozitiile acestora ramanand un mister.
Romania este foarte aproape de bastionul rusesc din Crimea, un stranut al armatei rusesti probabil producand panica pe tot frontul.
Ce este de facut ? continuarea izolarii Rusiei cu rezultate ridicole si mai mult de imagine sau incercarea dezamorsarii situatiei prin negocieri politice ?
La negociere este nevoie de mult compromis si bunavointa politica, rezultatul incert dar.
Doreste cineva confruntarea directa si deschisa cu Rusia ? sau gasirea unor reguli prin care pacea pe continet sa fie asigurata, multe optiuni nu sunt.
Iată un răspuns la intrebările dv . Nu eu l-am inventat, nu eu trebuie să acuz , nu noi trebuie să ne ”acomodăm” cu realitatea …
https://www.ziarulnational.md/foto-propaganda-ruseasca-in-parlamentul-de-la-chisinau-promovata-de-socialistii-lui-dodon-octavian-ticu-daca-urati-atat-de-mult-romania-nu-l-mai-trimiteti-pe-vaniusa-ceban-cu-cersitul-pe-la-bucuresti/
Accesați și …dați-vă cu părerea .
Cel mai mare pericol pentru UE este ea insasi.
Mai precis politicienii RUPTI DE REALITATE.
Realitatea e ca cei din economia reala se chinuie. Nu exista stabilitatea necesara pentru a avea copii. Cine mai vrea copii azi la 20-30 de ani?…
Care e solutia in viziunea clasei politice? IMIGRATIA EN GROS si ultraimpozitarea contribuabilului generator de plusvaloare si deja stresat de concurenta acerba. Mult noroc cu asta! A incercat Merkel ceva pe fata, dar nu a iesit grozav si acum au revenit la hush-hush.
Daca nu se astampara politicienii, prevad victorii ale populistilor si iesiri masive din UE.