Am citit faptul că zilele trecute articolul 7 al Legii educației a primit o adăugire la alineatul 1, prin adoptarea în Senatul României a unei inițiative din partea a doi parlamentari, dintre care unul este teolog. Această adăugire interzice în sistemul de învățământ românesc „activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași”. Privitor la această inițiativă, aș dori să argumentez mai jos următoarele poziții: 1. Că o asemenea lege este în sens formal un act de poliție a gândirii, independent de conținutul ei. 2. Că învățământul nostru teologic este în general de o calitate atât de slabă încât, în loc să asimileze problemele fundamentale cu care se confruntă spiritul uman contemporan, are luări de poziție foarte inculte. 3. Că diferența dintre sex și gen este prost formulată în articolul de lege, deoarece blochează distincția dintre natură și cultură. 4. Că studiile de gen din România nu au făcut încă progrese suficiente pentru a face ca o asemenea poziție să fie resimțită ca indiscutabil ridicolă chiar înaintea promulgării actului de lege. 5. Că eu sunt mama cărților mele și aș vrea să aflu dacă asta este ceva ilegal. Dar să nu pierdem vremea. Deci:
1. Înainte de a mă gândi la conținutul lui, constat că acest articol de lege interzice activitatea răspândirii unei teorii în general. Dar „răspândirea unei teorii” este o expresie foarte vagă. Poți răspândi o teorie afirmând-o public în mod categoric. Dar o poți răspândi negând-o la fel de categoric, până atragi atenția unui public suficient de numeros. Sau o poți răspândi tăcând asupra ei la un curs despre paradigmele feminine și masculine ale culturii, când auditoriul tău cel cult știe că bibliografia internațională abordează subiectul, iar tu taci pur și simplu despre el. Sau îl poți răspândi spunând frecvent că nu vrei să îl răspândești. Prima posibilitate, să admitem, cade sub incidența legii. Dar următoarele? Să admitem că și ele. Dar pentru ca o lege adoptată să aibă vigoare, ea trebuie să aibă instrumente de aplicare. Care sunt aceste instrumente pentru cazurile de mai sus, cu excepția primului? Să recunoaștem împreună că ele devine extrem de incontrolabile. Îmi imaginez cu dificultate că aș putea fi amendat dacă eu aș spune zilnic studenților mei că doresc să respect legea educației naționale, articolul 7, alineatul 1 și că nu voi propaga învățăturile interzise acolo. Dar este evident că îmi fac atent la ele auditoriul cel cult și critic. Prin urmare, activitățile de verificare a atitudinilor mele devin echivoce, iar această lege încearcă să controleze însăși natura problematizării intelectuale, deși ea este liberă din motivele semantice menționate.
2. Faptul că un teolog are asemenea inițiative este pentru mine lamentabil. Am predat destul de mulți ani în mediile teologice și am constatat proporția covârșitoare a studenților care nu cunosc sursele patristice ale tradiției creștine, care nu exersează limbile acestor surse, care nu problematizează aceste texte ca pe unele fondatoare ale culturii noastre religioase și laice deopotrivă. Ba mai mult, știu că în tradiția noastră teologică apar forme noi ale unei vechi proiecții culturale asupra unui occident „decăzut” și opus unei tradiții spirituale autentice, trăitoare și intolerante la secularizarea apuseană, preocupată etern să scoată la lumină valori profunde și comori spirituale de tradiție care se pot opune răului lumii contemporane. O asemenea atitudine este fundamental greșită pentru că se bazează pe neînțelegere, prejudecată, lipsă de studiu și atitudine forestieră în fața mijloacelor subtile ale cercetării umaniste în general. Înainte ca teologul să stabilească faptul că între sex și gen nu există diferență, el poate studia un tulburător pasaj din Despre Treime, XII, al lui Augustin, în care autorul opune pasajul din Geneză privitor la crearea femeii din coasta bărbatului celui în care Pavel punea broboada pe capul femeii. Acolo el acceptă ambele pasaje, dar explică faptul că: a) primul trebuie înțeles în sensul în care aceeași rațiune (și nu două distincte) trebuie aplicată teoretic, având ca simbol masculinitatea, și trebuie aplicată practic, având doar ca simbol femininitatea; b) al doilea trebuie înțeles în lumina primului și nu invers. Aceasta înseamnă că pentru el feminitatea și masculinitatea sunt forme de manifestare culturală ale unei identități unice a creației lui Dumnezeu. Teologii trebuie să studieze aceste texte.
3. Diferența, așa cum e formulată, lasă loc unei echivocități, pentru că are două sensuri. Primul sens: nu avem voie să spunem că sexul și genul diferă, adică eu, ca om, am și sexul bărbătesc, și genul bărbătesc, ci trebuie să spun că acestea două sunt unul și același lucru și anume bărbătescul din mine. Al doilea sens: nu avem voie să spunem că sexul și genul diferă, adică eu, ca om, am sexul bărbătesc, dar simt eu așa că aș avea genul femeiesc și o să îmi iau telefon roz și poșetă cu sclipici (desigur, quod absit!), sau că am sexul femeiesc, dar simt așa o insațiabilă dorință de a mă angaja sudoriță (ceea ce, warum nicht?). Dacă ne ocupăm de al doilea sens (și îmi imaginez ca legislatorul pe acesta l-a avut în vedere), putem discuta, deoarece el are consecințe comportamentale și sociale semnificative și antitradiționale. Voi discuta asta în ultimul paragraf. Revin acum la primul sens. Îmi este clar că și el are consecințe comportamentale și sociale semnificative. Dar ele sunt tocmai ale tradiției noastre, iar interzicerea lor ne opune acesteia. Dacă aș afirma că între sexul și genul meu nu pot face nici o deosebire, (însă apartenența mea biologică este o evidență, adică sunt sau bărbat, sau femeie), atunci înseamnă că reduc genul la sex și nu invers. Dar ele sunt ireductibile tocmai în tradiția iudeo-creștină. De pildă, faptul că această tradiție vorbește despre un Dumnezeu-Tată nu este o chestiune de sex, dar este una de gen, pentru că acest gen produce, prin afirmația că Dumnezeu este Tată, un tip de cultură cu comportamente specifice, deosebit de cel al civilizațiilor bazate pe experiențe religioase care pornesc de la figura arhetipală a Marii Mame etc. Nu mă interesează aici valoarea lor, ci doar faptul că ele au consecințe distincte în plan cultural și asta înseamnă că Tatăl și Mama în acest sens se referă la gen și nu la sex. Așadar, cine blochează distincția dintre gen și sex neagă implicit faptul că Dumnezeu este Tată (iar de teologul inceptor al măsurii legislative trebuie să se ocupe brațul receptor al Bisericii). Nu sunt un teolog, ci un istoric al filosofiei: de aceea, pentru mine a nega valoarea de Tată a lui Dumnezeu este doar echivalentă cu a nega deosebirea dintre cultură și natură și a o reduce pe prima la ultima. Cultura mea se întemeiază pe faptul că o origine se rostește despre sine (în termenii creștinismului că Fiul este rostit ca Verb al Tatălui), așadar eu am misiunea (masculină ca gen, nu ca sex) de a medita infinit la ce este predicația și la a practica discursul argumentativ ca pe o celebrare a acestui fapt originar. Iar aceasta înseamnă cultură, construită într-o paradigmă, poate că bună sau rea, dar în orice caz una a Tatălui. E un topos comun, amintit și de Pavel că, fără duh, am fi asemenea vitelor.
4. Studiile de gen au intrat în învățământul universitar românesc pe o cale destul precară. Ele s-au asociat de la bun început cu studiile de postmodernism, de cultură recentă, sau în cel mai generos caz, cu cele de sociologie și filosofie strict contemporană. De aceea, ele s-au făcut cel mai adesea purtătoarele unui antitradiționalism dezinteresat (uneori, chiar ostil față de) studiile de filologie și filosofie clasică, de premodernitate sau, în sens absolut, de erudiție. Consecința a fost faptul că ele s-au dezvoltat pe o bibliografie exclusiv recentă, fără să își cerceteze critic și autonom fundamentele. Din această consecință au provenit altele două: a) li s-a părut că ele sunt de dată recentă și că modernitatea lor ar trebui să privească superior „vechiștii”, provocând de fapt o tensiune artificială față de aceștia în mediile academice; făcându-și incomplet meseria, au provocat o breșă regretabilă în studiile umaniste; b) neasumând un discurs suficient de cuprinzător cultural, nu au putut produce o stimă publică generalizată, suficientă pentru a discredita inițiative legislative cum este cea prezentă chiar înainte de apariția ei. Dovada mea este că în bibliografiile lor nu apar lucrări fundamentale, dar vechi, care le întemeiază domeniile în lumi academice mai înțelepte. De pildă, în aceste bibliografii nu apare niciodată Christine de Pisan, Cartea cetății doamnelor, celebru manifest al studiilor de gen în secolul al XV-lea. Nimeni nu discută în acele medii ideile citate ale lui Augustin, nimeni pe minunata Hildegard in Bingen sau pe Bernardus Silvestris, iar ideea unei „paradigme feminine a literaturii” a fost reținută cel mult ca o curiozitate literară, dar nu ca o idee suficient de profundă pentru a ne trimite direct la fundamentele de gen ale culturii noastre umane și europene.
5. Mă întorc acum la primul sens al echivocității despre care vorbeam: acela în care mi se interzice să gândesc în paradigme de sex și gen determinate distinct. Abia aici chestiunea devine complicată, pentru că atunci sexul și genul pot fi deosebite între ele (adică diferența dintre natură și cultură este respectată), dar suntem obligați să le determinăm cu aceeași specie. Cu aceasta, însă neg experiența fundamentală a creației artistice, pentru că neg auctorialitatea ei. Iată la ce mă refer. Istoria culturii mele are două atitudini față de autorul unei opere de artă: una în care acest autor uman împărtășește condiția auctorială cu Creatorul în sens absolut, admițând faptul că omul nu poate crea din nimic, și alta care neagă această poziție. Prima este tradițională, a doua este modernă. Prima derulează ideea de autor uman într-o paradigmă feminină (pentru că admite o gestație internă a operei și nașterea ei de către om, dar cu colaborarea inspiratoare externă a unei alte instanțe). A doua derulează aceeași idee într-o paradigmă masculină (care rezultă logic prin negarea determinațiilor modelului anterior). Putem discuta despre aceste lucruri, dar a asuma un model auctorial tradițional nu mi se pare un păcat și nu cred că trebuie formulate legi parlamentare contra lui. Altminteri, simt că această lege este împotriva mea dacă spun „mă simt mama tuturor cărților mele”. Și într-adevăr, mă uit pe raftul de alături, îmi văd cărțile „de autor”, traducerile și edițiile și mi le iubesc ca pe copilul meu. Știu că le-am scris, însă, într-o paradigmă în care nu m-am pretins niciodată autorul lor în sensul unei creații din nimic, ci le-am scris interpretând, criticând, gândind o cultură deja dată, așadar în primul sens al creației, care mi se pare mai apropiat de o paradigmă feminină decât de una masculină. Da, sunt mama cărților mele și mă simt foarte jignit de faptul că oamenii culturii căreia i le-am dăruit îmi interzic acest mod de gândire.
Firește, nu am scris aceste rânduri ca să încurajez băieții din grădinițe să se joace cu bentițe roz și cratițe sau fetițele să mânuiască kalaschnikovul de plastic. Dimpotrivă, cred sincer că Falanga și Poemul chiuvetei sunt capodopere literare. Dar eu am scris aceste rânduri ca să arăt că orice lege care mă împiedică să gândesc liber și critic fundamentele culturii mele este stupidă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Faptul că un teolog are asemenea inițiative este pentru mine lamentabil.”
De asemeena, faptul că 20% din textul articolului despre amendamentul la Legea Educației este dedicat teologiei este remarcabil.
Am convingerea că dacă cel care depunea amendamentul pentru modificarea respectivei legi ar fi fost absolvent al Politehnicii, s-ar fi găsit un grup care să blameze inginerii, găsind lamentabile demersurile inginerești.
De ce nu considerm mai adecvat să considerăm lamentabilă acțiunea unui parlamentar român? Eventual, a unuia care aparține ideologic și promovează politicile sociale ale Partidului Mișcarea Populară?
De la un articol pe săptămână care beștelește religia, s-au înmulțit la două. Este probabil ca în scurt timp să fie publicat zilnic câte un articol antireligios, scris pe un ton mai radical, ori mai blând, cu înjurături exprimând intoleranța, ori cu filosofii elaborate sofistic. Important este să promoveze fundamentalismul ateu!
Spre deosebire de dvs, n-am citit pe aceasta platforma niciun articol anti-religie, poate ptr simplul motiv ca e vorba de un site serios, cu o majoritate de comentatori lucizi, bine educati si respectuosi. Este adevarat ca, de cativa ani incoace, numeroase au fost textele critice fata de diverse autoritati ale BOR sau sustinatori ai lor + sau – ponderati… S-au criticat ,deci, persoane, cu nume si prenume, nu institutia bisericii in general si nici atat religia, in ansamblul ei! Nuanta.
Sper sa o sesizati.
p.s.majoritatea criticilor nu sunt atei, ci credinciosi de alta factura, buni cunoscatori ai religiilor in general, si al crestinismului in particular.
@Ela _ „Spre deosebire de dvs, n-am citit pe aceasta platforma niciun articol anti-religie…”
Regret că, spre deosebire de dumneavoastră, nu am reușit să le evit, poate „pentru simplul motiv că e vorba de un site serios, cu o majoritate de comentatori lucizi, bine educați si [de cele mai multe ori] respectuoși”, iar asta mă determină să citesc în întregime și cu atenție textele publicate.
Când scrieți despre „majoritatea criticilor” îndrăznesc să presupun că vă gândiți la o atitudine obiectivă, centrată asupra problemelor în discuție (după cum le-am relevat în comentariul anterior) și în nici un caz la intoleranță și radicalism ateu (nedeosebit cu nimic de cel religios).
Adică, înțeleg că vă doriți din partea „criticilor” amendamentului la Legea Educației, la fel ca și mine, fără să găsim însă aceasta în textele aflate în discuție, o abordare de felul următor: https://www.marginaliaetc.ro/d-p-aligica-o-sugestie-moderata-de-natura-academica-privind-disputa-legata-de-amendamentul-la-legea-educatiei/
Așadar, mă bucur că suntem de acord. Toate cele bune!
Desi consider ca nu trebuiesc incurajate miscarile homo-lesbi, cred ca legea propusa e o mare timpenie. Se pare ca parlamentarii nu au ce face. Ma-ntreb daca legea preconizata e compatibila cu legile EU
Oricum e revoltator cum se-ncearca la toate nivelele nationale, internationale, chiar si in lumea virtuala sa se impuna cenzura. Nici aceasta platforma nu face exceptie, si aici se cenzureaza la singe, chipurile in numele civilizatiei.
Si daca interzice, ce?
Cine mai ia in seama toate tampeniile din Legea Educatiei?!
Fiecare elev se descurca deja singur si valoarea principala dupa care toti se uita este ca scoala sa lase in pace elevii.
Cu sau fara tampenia respectiva, educatia din Romania tot un sistem falit de evitat ramane.
Articolul (de lege) in discutie e un atentat la libertatea de exprimare si un act de cenzura, demn de regimurile totalitare, de altfel aminteste de interdictii similare puse in practica, char fara legiferare, in epoca ultranationalismului salbatic ( bolsevismul si pornografia culturale, etc. ).
Ironia situatiei consta in faptul ca discutiile despre diferenta dintre gen si sex au o origine si o natura ´teologica´, sint produsul culturii crestine si manifestarea unui complex dualist-puritan relativ la ´sex´, caci aceasta cultura a redus sexul si erosul la pofta carnala si ´pacat´, admisibile doar ca functie genezica institutionalizata ritual, de nevoie. In compensatie, ´genul´ a devenit o identitate foarte fluida: sufletul e feminin si ´mireasa´, misticismul degenerind frecvent intr-un gen (literar) erotic, iar tratatele antieretice de-a dreptul intr-unul pornografic, printr-o inevitabila defulare ; ingerii erau efebi imbujorati si inseriati, iar virtutea a ajuns aproape un sinonim pt. abstinenta si pudoare ; si totusi in Evul Mediu se purtau dispute aprinse despre sexul ingerilor sau despre (im)posibilitatea mintuirii femeilor ca femei, daca nu cumva ele trebuiau sa se masculinizaze, de unde si idealul medieval al femeii fara forme, ´virtuoase´, care isi neaga feminitatea, ba cineva chiar ar putea vedea in toate acestea inceputurile societatii egalitare de ´camarazi´, uniti printr-o iubire virtuoasa, agape, ´intru Domnul´, iar dupa ce Dzeu a murit sau s-a retras plictisit, intru Umanitate.
Este doar una dintre contradictiile Conservatorismului crestin, de un ´sex´ pagin si viril-muscular in haine si vopseluri de ´gen´ crestin. Exista metafore evanghelice mult mai tari, lupi in piei de mioare, respectiv de pastori, etc.
„Bună-i învățătura la om, nu zic ba, că luminează mintea și întărește sufletul pre cărările
Domnului; iară nice pre multă nu-i bună, că strică omului capul și-l îndeamnă la măscări.” (Toparceanu, Domnia lui Ciubar-Voda). Concluzia la Toparceanu e de fapt pe dos dar fraza e suculenta.
Mi-e greu sa inteleg argumentatia autorului, in special la punctul 3 (nu ca 1 ar fi mai logic; a tacea despre un subiect nu inseamna a propaga, chiar daca tertele persoane stiu ca subiectul exista. De exemplu, vazind Mr. Jones ieri as zice ca faptul ca multe decenii nu s-a vorbit despre Holodomor, desi sint destui care stiau de realitatea foametei si cauzele ei, nu inseamna ca existenta acestuia a fost „propagata”, ba din contra). Poate ca mie mi se par trase de par argumentele si altii, mai dedati gindirii teologice, vor intelege mai mult decit mine.
„Alles, was überhaupt gedacht werden kann, kann klar gedacht werden. Alles, was sich aussprechen lässt, lässt sich klar aussprechen.” Hier ist, meiner Meinung nach, jedoch nicht der Fall.
Am uitat sa intreb ce vrea sa spuna autorul prin „atitudine forestiera”. Mi-am zis ca poate o exista in alte limbi din care s-ar fi putut inspira, gen franceza, ca o aemenea combinatie nu e germanica si cu atit mai putin kirkegaardiana (dintre limbile ce la mei stapinim si noi, nefilosofii) dar n-am reusit nici cu DEX nici cu Larousse sa-i dau de capat.
Ce vreau eu sa zic nefilosofic e ca initiativa stupida a onor parlamentarilor in cauza ar trebui atacata in termeni clari, concisi si simpli, atit de simpli incit sa inteleaga si Bilal (dl. Dragos Mateescu, care mai scrie din cind in cind pe aici, ar putea lamuri aluzia).
Expresie metaforica. Forestier vs subtil. Barbar vs subtil. Atitudine forestiera = atitudine primitiva, lipsita de o intelegere profunda, subtila.
Multumesc. E curios ca DEXul nu are nici un fel de intrare pt o alta semnificatie decit cea legata de padure. Combinatia insa exista la Mugur Grosu care insa prin prisma linkului de mai jos pare delirant …
http://www.respiro.org/Issue5/poezie_mugurgrosu.htm
Chiar sint curios sa stiu de unde provine sensul.
Stimate domnule comentator, semnificația „calugarului forestier” a fost creată in articolele lui Andrei Plesu din anii ’90, contra ideii că adevarata credință și valorificare a ei practică ar exclude efortul de instructie culturala și mai ales eruditia. Eu am dorit sa fac o aluzie discreta la acele discutii foarte captivante.
Stimate dle Baumgarten,
Multumesc pentru lamurire. Am absentat din pacate de la discutiile anilor ´90. Nefiind credincios sint doar pentru eruditie si pentru cunoasterea religiei ca fenomen cultural si nu intru trairea ei. MfG
Înțelegem că fost-a omu’ pădurii și acum e de-al culturii.
De obicei e pe dos, mai intii filosof, si apoi pustnic (macar ca si-n pustietate filosoful tot filosof ramine):)
Mi-am adus aminte ca forestiere e un sinonim al lui straniero in italiana dar tot nu se apropie de barbar, primitiv, etc. fiind o definitie neutra, fara incarcatura negativa.
@cititor nefilosof _ „Mi-e greu sa inteleg argumentatia autorului”
Cer iertare dacă în vreun fel dau impresia că vreau să mă substitui autorului, dar eu cred că vă scapă ceva din subtilitatea argumentului. Asta nu înseamnă neapărat că el este mai convingător decât pare. Încerc să ajut…
Textul se referă la transmiterea în public [de către un eventual propagator] a curiozității asupra subiectului nerostit. Autorul presupune existența unui public receptiv la subiect suficient de numeros, dar și destul de disponibil pentru a înțelege aluziile și a face investigații pe cont propriu.
În exemplul dumneavoastră, ar fi vorba despre un curs universitar, ori o conferință internațională, sau un congres organizate la Kiev în epoca stalinistă, având drept temă colectivizarea forțată. Un vorbitor ar putea trezi interesul asupra Holodomor nenumind-o astfel în mod explicit, dar vorbindu-le oamenilor despre efectele politicilor agrare ineficiente.
În cazul sexual aflat în discuție, un profesor ar putea stârni interesul auditoriului asupra subiectului, în perioada aceasta de aprinse dezbateri, prin exprimare aluzivă, sau prin evitarea ostentativă a lui („tăcere”).
Fără a mă împotrivi mesajului textului, cu care sunt în principiu de acord, permiteți-mi vă rog să aduc observația că, de obicei, argumentația este construită astfel atunci când concluzia o precede.
@Constantin
Multumesc mult pentru clarificare. Cred ca para. 1 e un pic cam tras de par, cu atit mai mult cu cit era mai usor de atacat in primul rind interzicerea raspindirii unei opinii (mai restrictiva decit a interzicerii (raspindirii) unei teorii). Asta asa, simplu, dpdv al logicii.
Finalul para. 3 (originea care se rosteste despre sine si misiunea masculina …) si intregul para. 5 sint lucruri care ma depasesc, in sensul ca mi se par artificiale, construite si cel putin pt mine nu chiar formschlüssige.
Această adăugire interzice în sistemul de învățământ românesc „activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași”.
Nu am citit Legea educatiei, asa ca intreb: este aceasta ideologie (teorie, opinie) SINGURA interzisa?
Cursuri de fascism, de exemplu, se predau la liber?
Sigur ca da!
La istorie si la filosofie (eventual), la stiinte politice (obligatoriu). Depinde de nivel, desigur.
Istoria nu sterge cu buretele pentru ca nu ne convine noua astazi.
Sunt si voci fundamnetaliste ce sustin tocmai stergerea cu buretele. Miscarea aceasta radicala a ajuns si in cultura de curand. Acele voci apartin tocmai grupurilor semidocte.
===
De separat insa studierea din perspectiva istorica (sau a analizei politice etc.) de propaganda si prozelitism.
Poema chiuvetei, ca tot vorbim de gen.
La punctul 2 sunt de acord cu dvs, majoritatea clerului nostru este prost educat sau chiar incult. Restul sunt vorbe de claca.
Acest proiect de lege, poate prost definita, răspunde unei ofensive a unei intelectualității superficiale, de pseudo-stanga, preocupata de drepturilor minoritatilor, fara a fi de loc interesata de drepturile majorității și de tradițiile unei societăți in mare parte conservatoare.
Reacția majorității este, poate, după cum spuneți, lipsita de tact, dar de asteptat. Nu degeaba in campania electorala din Polonia președintele Duda spunea:
Gay “ideology” is worse than communism.
Am avut o ruda care in1946 mergea prin sate și le citea din Manifestul Partidului Comunist in care se prevedea desființarea familiei, a ajuns la Aiud si Pitesti. Astăzi avem intelectuali de frunte promovand același manifest și asteptandu-se la premiul Academiei.
Asta e problema. De zeci de ani, prin universitati, licee, manifestari ONU, UE, UNICEF, UNESCO, OMS, concerte, expozitii, publicitate, filme si nu in ultimul rand in inchisori si lagare (cu si fara ziduri) se impune cu tancul si se insinueaza cu tastatura/pixul o revolutie care distruge civilizatia si schimba insasi definitia omului. Noi insa ne ocupam de subtilitati de semnatica (ca Bill Clinton https://edition.cnn.com/2017/08/17/politics/tbt-clinton-grand-jury-testimony/index.html) si nu vedem ca rinocerii preiau lumea.
Distrugerea familiei, jafurile si distrugerile care au loc acum in SUA sunt formulate si sprijinite de aceleasi persoane, institutii si onguri marxiste. A wast right wing conspiracy https://www.irishtimes.com/news/hillary-condemns-right-wing-conspiracy-1.129233, nu-i asa?
Facultate umanistă din cadrul UBB, masterat. Materie obligatorie, ținând de literatură, denumire cuprinzătoare. Te-ai fi așteptat să studiezi câțiva autori. Nu. O singură autoare contemporană, lesbiană, aleasă de profesoară, subiectul tezei ei de doctorat, pe care ar fi bine să o cumperi. Nu e musai, dar, date fiind sarcinile care te așteaptă, e clar că ar fi soluția cea mai confortabilă. Ca la noi.
Hai sa simplific: exista doar doua sexe/genuri/genders. Restul sunt preferinte/ inclinatii personale si bullshituri neomarxiste. Incercarea de rescriere a istoriei din ultimele saptamani intra in aceeasi agenda.
Din fericire natura e neutra si dezechilibrele se autoregleaza. Pacat de societatea vestica, cea mai avansata economic, social, stiintific din istoria umanitatii. Nu uitati, africa si orientul mijlociu sunt starea default a umanitatii. Mare grija la ce va doriti.
Norocul e că interdicția asta privește școala și ce se întâmplă strict la școală. Școală autohtonă e locul unde copiii merg pentru că n-au încotro, nu pentru că le-ar plăcea. Iar puzderia de inutilități predate catastrofal acolo sunt tratate cu maximă indiferență de ei.
Imensul entuziasm cu care copiii încep de la clasa zero dispare văzând cu ochii încă din clasele primare astfel că, de la clasa a cincea încolo, ei împart lucrurile foarte clar: școala românească e o obligație plictisitoare pe care trebuie s-o ducă în spate că să-și poată lua diplomele cu care să se care cât mai repede și cât mai departe de o societate înapoiată, ermetică in fața rațiunii și dominată copios de o elită precară intelectual a cărei singură preocupare e propria îmbogățire.
Exceptionala pozitie si argumentatie!
Si totusi, ati perdut timpul argumentand niste problematici simple :
1. Da , legea este un act de politie, dar sunteti total impotriva politiei ? ( de ex. daca ati fi in SUA, ati mazgali si dvs. statuile?) ;
2. Sa observati ca invatamantul teologic este slab este ca si cum v-ati plange ca caloriferul a inceput din nou sa curga dupa ce instalatorul tocmai a plecat; ar trebui doar sa puneti un borcan sub el;
3. Legea blocheaza distinctia dintre natura si cultura. Pai daca legea chiar asta urmareste, nu vi se pare ca o face categoric , clar si fara nuante? Poate mai interesant ar fi fost sa explicati de ce o face ;
4. Studiile de gen nu au facut progrese in Romania . Si daca ar fi fost mai dezvoltate nu ar fi facut aceeasi reducere a sexului la cultura si, invers, a culturii doar la sex?
5. Nu , nu este ilegal sa fiti mama cartilor dvs. , nici tatal lor si nici mama si tatal in acelasi timp. Daca au fost intr-adevar un act de creatie , rolul dvs se va fi terminat dupa scrierea lor.
Doua pagini atat de bine scrise nu sunt cam mult pentru o stupiditate?
Splendid si admirabil articol! O pereche de palme aplicate de filosof celor 2 parlamentari. Pe langa controlul de constitutionalitate, ar fi necesara, uneori, si o cernere de factura culturala/filosofica a proiectelor de legi.
Cand scrieti un articol si despre profesori?
De ce profesorii din Romania striga elevii pe numele de familie si nu pe numele lor ? Un sensei daca are autoritate nu si-o pierde atunci cand iti foloseste numele mic si vorbeste cu tine.
Daca nu se practica o comunicare de la Adult la Adult, elevul va invata pe de rost si la 40 de ani ce dicteaza seful.
Mulțumesc pentru articol, excelent argumentat! Și? Ce urmează? Veți ataca legea? Veți scrie reprezentantului dumneavoastră politic să inceapă procedura de atacare a legii? Veți organiza un mic protest la școală? Toate cele bune!
Dvs cumva credeti ca doar persoanele de gen femeiesc pot fi mama? Reduceti identitatea parentala la gen? Ce atitudine retrograda. Pai in familiile homosexuale, formate din doua persoane de sex masculin care se identifica amandoi de gen barbatesc, e foarte posibil ca unul dintre ei sa joace rolul parental de mama pentru copii (infiati).
Daca ati fi sincer pana la capat, ati accepta ca sunt trei identitati distincte: identitatea de sex, identitatea de gen, si identitatea parentala. Asadar, dvs puteti fi mascul (sex), barbat (gen) si mama (parinte), fara probleme. Sunt asadar opt combinatii posibile, sau poate chiar 27, daca consideram si hermafroditii, pangen, si pan-parinte.
1. Legea dovedeste cat de scazut este nivelul de educatie al alesilor poporului. In alta ordine de idei, ce cauta un teolog intr-un parlament? Nicaieri in lumea civilizata nu gasesti asa ceva. Niciun partid serios nu promoveaza astfel de specimene din motive ce tin de o logica electorala elementara.
Privind altfel lucrurile, de ce un teolog doreste sa fie parlamentar? Asta dovedeste care este nivelul „teologilor” in Romania!
2. Nivelul invatamantului teologic in Romania este lamentabil. In general, absolventii de invatamant teologic sunt subdezvoltati intelectual, provin din familii in care cartile au reprezentat si reprezinta o raritate. Multi sunt manati de interese financiare catre asa ceva si nu sunt buni decat in a repeta lucruri pe care nu le inteleg. De racordare la ceea ce inseamna spiritul uman astazi, de racordare la nivelul stiintific al societatii contemporane, nici nu este cazul sa vorbim. Zero!
Dorinta arzatoare a clerului de a-i fi subventionat de catre stat invatamantul teologic(stat laic, de altfel; cel putin asa se autodenumeste) nu poate produce altceva decat repulsie. Incercarea de intoxicare a societatii de catre cler cu dogme religioase rudimentare, de sorginte medievala, produce de asemenea repulsie.
3. Cu riscul de a supara pe multi, chiar si pe autorul articolului, trebuie sa precizez ca o teorie nu poate fi validata decat prin demonstratie argumentata logic(eventual prin calcule matematice), prin experiment sau observatie. Orice altceva nu reprezinta de fapt, decat o insirurire de afirmatii si idei subiective, care pot fi frumoase, interesante, captivante, insufletitoare, dar nu pot fi considerate ca fiind adevaruri.
„… ce cauta un teolog intr-un parlament? Nicaieri in lumea civilizata nu gasesti asa ceva. ”
Ce prostii poti sa citesti pe Contributors!
***
In „Caiete”, o sa dati la un moment dat peste o intrebare retorica, de fapt o concluzie exaltata la care ateul Cioran a ajuns la un moment dat (daca mai tin bine minte, tocmai fusese profund impresionat, infiorat de-a dreptul, de o ceremonie religioasa la care a asistat la Biserica Rusa din Paris):
„Ce este un filosof pe linga un teolog?!”
@Grigore Answers: Suntem in 2020. Realitatile lumii de azi difera cu mult raportat la realitatile lumii interbelice sau cele ale anilor ’60.
Tot respectul pentru Emil Cioran si pentru toti marii intelectuali romani de valoare ai acelor ani, dar a argumenta pareri pro ortodoxe azi cu citate din Emil Cioran este o mare neghiobie.
In alta ordine de idei, un teolog dedicat nu are ce sa caute intr-un parlament. Faptul ca este acolo dovedeste ca e mai mult interesat de politica decat de profesia sa. Deci nu e un teolog, ci un PACALICI!
Filozofi, teologi….cu ce se ocupa aceste personaje azi !? Incepand cu mijlocul secolului 20 aceste personaje nu mai reprezinta nimic….sunt niste bieti PAREROLOGI! Emit idei si teorii subiective, nedemonstrabile, nevalidabile prin nimic. Vanzatori de iluzii si colportatori de „adevaruri” nedemonstrabile.
Dintre cultele existente pe planeta, ortodoxia este cea mai inapoiata. Complet negationista, neadaptata deloc contemporaneitatii, se incapataneaza sa intoxice populatia cu dogme religioase rudimentare, de sorginte medievala, asa cum precizam intr-un comentariu precedent. Prin ceea ce face, se situeaza impotriva civilizatiei, impotriva independentei de gandire si atitudinea ei are efecte nefaste asupra nivelului de intelegere a societatii de catre omul de rand.
Nu contribuie deloc la cresterea nivelului intelectual al individului, ci la mentinerea sa in intuneric si ignoranta.
„Sant mama cartilor mele” si „cartile sunt copiii mei” nu sunt problema. Problema este daca le inscriem ( cartile) la gradinita.
Desi traditionala, Romania a surprins in bine nu de putine ori, in ultimii ani – esecul referendumului lui Dragnea si alegerea lui Iohannes, de pilda.
Aceasta discutie are loc, insa, in vremuri de teroare ideologica si talibanism cultural exercitate de minoritati asupra democratiei liberale si culturii Occidentale.
Cineva a spus intr-un forum public ‘ persoane care menstrueaza’, la care scriitoarea j.K.Rowling, autoarea lui Harry Potter, a replicat cu un umor fin, ‘ People who menstruate.’ I’m sure there used to be a word for those people. Someone help me out. Wumben? Wimpund? Woomud?’. Si pt asta a fost infierata in stil proletar, I s-au ars carti si daca s-ar fi putut, ar fi fost interzisa. Pt ce????
A fost retras un episod din Fawlty Towers – umor englezesc quintessential- care este 99% self-deprecating – intr-o actiune reminscenta de talibanii care au tras cu tunul in statuile budiste.
In societatea definita prin libertate, s-a ajuns sa nu mai ai voie sa vorbesti sau sa gandesti in afara „liniei de partid”.
The Madness of Crowds – gender, race and identity politics, Douglas Murray.
De la o societate engleza armonioasa, egalitara si toleranta, in care nu mai exista discriminarea minoritatilor, s-a ajuns la ura si lupta de clasa- privilegii pt minoritati, femei contra barbati, negrii contra albi, trans contra tuturor si toate minoritatile impreuna cu stanga radicala, impotriva societatii si culturii celei mai egalitare si tolerante din istorie.
Referinta la Iohannis a fost legata de teama (dovedita neindreptatita) ca romanii ar fi putut sa nu prefere un om serios, doar pt ca nu era etnic roman.
In orice caz, un articol f. frumos al unui autor mult admirat. Desigur, adevarul individual subiectiv si obiectiv exista. Nu cred, totusi, ca individul sau exceptia au dreptul moral sa faca legea universala. Nu exista doi oameni la fel ( nici anatomic, nici fiziologic, nici imunitar, nici cardio-vascular, nici mental , nici senzorial, nici spiritual). Nu se fac definitii stiintifice bazate pe variatii indiviudale sau de grup, subiective sau obiective. Se fac pe ceea ce este comun si general. Este ceva f. marxist, intolerant, absurd si ne-adevarat in activismul de gen, cand acesta interfereaza in adevarul stiintific. In urma cu cativa ani, intr-un jurnal medical englez f. cunoscut, a fost publicat „un studiu” a carei concluzie ( preluata de toata mass-media din lume) a fost ” alcoholul este mai daunator decat heroina”. Este un neadevar strigator la cer, cu consecinte fatale pt cineva care s-ar lasa de baut si s-ar apuc asa injecteze heroina- dar asta nu i-a impiedicat nici pe autori si nici pe editorii jurnalului sa publice o asemenea minciuna, daca inversarea adevarului si bulversarea oamenilor ar contribui la legalizarea marijuanei – pt care milita, daca imi amintesc bine, cel care a condus „studiul’. Variatiile de sex si de gen sunt cunoscute de sute de ani. Toti oameniii sunt egali si nu trebuie discriminati dar activismul politic nu trebuie sa falsifice adevarul stiintific. Stiinta are scopul ei – de a afla adevarul material, nu are scopul si nici dreptul de oferi sau impune etica sau morala.
Liberal democratia a functionat pe principiile esentiale ale libertatii cuvantului nu sunt de acord cu ce spui dar iti apar dreptul de a spune), „patul, biserica si bucataria sunt chestiuni private” si omul era judecat nu dupa culoare, origine sau preferinta sexuala , ci dupa caracter si capacitate.
Activismul noii ideologii a rasturnat valorile, omul este in primul rand „femeie”, in primul rand „negru” , in primul ” gay”, etc, a acaparat domeniuil public si a instaurat o teroare ideologica. Cine nu gandeste si vorbeste in limbajul activist, este terminat public si economic. Mai sunt inca alegeri libere dar nu mai exista libertatea cuvantului. Arta este cenzurata si istoria macelarita.
Pe mine nu ma intereseaza culoarea, etnia, patul sau religia nimanui. Ma intereseaza caracterul si capacitatea. De asemenea nu ma intereseaza sa mi se dicteze ce sa spun ce sa gandesc.
Fiecare sa-si traiasca viata dupa cum decide dar sa ma lase pe mine in pace si sa nu mi se faca spalare de creier.
In scoli trebuie predata liberatea de alegere si toleranta dar nu ca femeia este barbat sau ca exista 28 de variante de genuri si sexuri umane, cand de de cand se sti e lumea, pana acum o ora, erau numai doua si nu s-a produs nici o descoperire care sa revolutioneze stiinta.
Cand o sa fie descoperite osemintele peste o suta de ani, ce o sa se gaseasca? Un barbat sau doi barbati. Cu exceptia celor care au facut op. de schimbare a sex ( ce procent din populatia lumii?). Si care nu e clar cum o sa fie la batranete cand nu o sa ma ia hormoni….
Un barbat care se simte ca o mama este excelent dar nu este o mama, ci este pur si simplu un barbat care simte ca o mama. Nu se poate schimba semnificatia absolut esentiala umana a conceptului de mama sau femeie ( fara de care nu exista omenire) pt a acomoda sentimentul unor barbati.
Stiu ca este anacronic si peste limita dar am vazut un documentar despre „trans-sexuali” cu filmari de la universitatea canadiana unde preda psihologul Jordan Peterson – teribil . Niste tineri fragili dar isterizati complet si agresivi – folosesc un limbaj nou – se refera la oameni ca la binari sau non-binari. Ca la numere!!! Limbajul binar in informatica, pt calculatoare. Si se incurca ei insisi cand se refera la propria persoana. F ciudat. Cum o minoritate f mica 0.5 %? poate sa creeze o. asemenea harababura si teroare. Daca nu vorbesti limbajul lor nou, sant ofensati, se simt amenintati probabil, te considera ca esti anti si esti pedepsit. In Canada s-a votat o lege care pedepste cu inchisoare daca ii insulti chiar si fara intentie.
In orice caz, for the record, eu m-am referit la barbatii -barbati genetic si fenotipic, care doresc sa fie femei sau mame.
In nici un caz nu m-am referit la persoanele cu probleme hormonale sau cromozomiale congenitale.
Chestiunea este f. confuza.