Home » Administratie »Analize »Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Cu ce se mai ocupă elefantul roșu din camera vecină

Cristian Felea mai 17, 2019 Administratie, Analize, Global / Europa, Sinteze
44 comentarii 7,176 Vizualizari

România poate juca un rol activ în promovarea politicilor de reformare a administrației publice, de menținere a statului de drept (…) dacă România și-ar asuma ca prioritate în timpul Președinției stabilitatea și securitatea la frontierele UE, ar avea interesul de a găzdui summitul Parteneriatului Estic din 2019, consolidând astfel interesele geopolitice ale UE și putând da un nou impuls parcursului european pentru Moldova și Ucraina.”

Europuls(1)

Aprilie 2019, undeva în nordul țării, foarte aproape de granița României cu Ucraina. Un elicopter K26 zburând foarte jos, peste vârfurile arborilor, pătrunde în spațiul aerian al țării dinspre Teresva și, înainte de a ajunge în apropierea Săpânței, aruncă încărcătura de contrabandă și dă să se întoarcă pe direcția Bedevlia, dar aparatul de zbor nu ia suficientă altitudine și nu poate evita contactul cu liziera, prăbușindu-se în câteva secunde într-un zgomot înfundat de mecanisme frânte.

Este încă noapte și, pentru că a avut grijă să intre în România zburând sub plafonul de 100 de metri, pilotul Dimitri Evghenevic Kostikov a reușit performanța nedorită ca, deși grav rănit, să nu poată fi ajutat pentru că nimeni dintre cei care l-ar fi putut ajuta nu știa că s-a prăbușit, nici măcar autoritățile române de frontieră.

Contrabandiștii au ajuns rapid punctul de întâlnire, au ridicat marfa și au dispărut grabnic, lăsând cât mai puține urme. Unii erau ucraineni, alții români, dar niciunul nu punea preț pe virtutea omeniei. Mai degrabă pe instinctul primar de conservare, care le spunea că autoritățile se poate să fi fost alertate și patrulele poliției de frontieră erau pe aproape, așa că s-au îngrijit să transporte rapid încărcătura de la locul incidentului, urmând ca de soarta pilotului să aibă grijă Cel de Sus.

Din păcate, autoritățile române n-aveau habar că o aeronavă străină intrase ilegal în România, nici că se consumase o scenă infracțională gravă și, bineînțeles, nici că aventurierul pilot Dimitri Evghenevic Kostikov, adjunctul șefului piloților militari de elicoptere din Minsk, era în agonie. Așa că, în vreme ce familia îl aștepta să se întoarcă acasă mai bogat cu câteva mii de dolari, iar grănicerii români completau hârtii sau așteptau schimbul, imprudentul pilot se stingea în frigul zorilor.

Povestea militarului belarus care, după ce și-a arătat măiestria în exerciții militare complexe, cum a fost Zapad 2017, unde armatele rusă și belarusă au simulat invadarea Europei de Est, s-a gândit să-și pună abilitățile și în slujba unor contrabandiști, ocazie cu care putea să cunoască ceva mai îndeaproape și ”teritoriul inamic”, ridică destul de multe semne de întrebare; doar că acestea sunt estompate de fabrica de zgomote a campaniei electorale pentru europarlamentare.

Mă încumet să formulez aici câteva astfel de întrebări, cum ar fi: (i) chiar îndeplinim toate condițiile pentru a fi o frontieră sigură a Uniunii Europene, astfel încât politicienii noștri să clameze îndreptățit că suntem pe nedrept ținuți departe încă de Schengen? (ii) cu dotarea actuală, forțele noastre armate și serviciile de securitate pot întâmpina și apoi respinge agresiunile militare la frontiere? și, în fine, (iii) a făcut România tot ce putea, în calitate de deținătoare a Președinției Consiliului UE, pentru a identifica problemele Parteneriatului Estic și a repune pe agendă proiectul, de care depinde inclusiv securitatea noastră și a frontierelor noastre de stat din nord și est?

ÎN ȚARA ORBILOR CHIORUL ESTE ÎMPĂRAT

În discursul public de la București toate cele trei chestiuni înfățișate anterior sunt utilizate polemic, în funcție de interesul politic, motiv pentru care nu prea a mai rămas loc și pentru o analiză reală. Știm, așadar, că am fi tehnic cât se poate de pregătiți pentru Spațiul Schengen, dar ar exista State Membre ale UE care se opun cu toate acestea aderării noastre; partidele politice folosesc tema în diverse moduri, plecând de la acest discurs.

Dar mai există și o altă realitate, cea a pachetelor cu sute de kilograme de droguri de înaltă puritate, o afacere de mult prea multe milioane de euro ca să poată fi tratată ca un fapt divers, care eșuează pe litoralul Mării Negre exact atunci când sistemele de supraveghere ale frontierei maritime au sincope tehnice. Sau, într-o perfectă și ironică similitudine, realitatea de care tocmai am vorbit, a unui un elicopter de fabricație sovietică, despre care nu știm de câte ori a reușit să intre nesesizat în spațiul nostru aerian cu țigări de contrabandă, arătând cât de sigure ne sunt frontierele.

Dacă punem problema așa, dacă mai luăm în considerare și faptul că, recent, o patrulă a poliției a fost pur și simplu ridiculizată de complicii unor contrabandiști, care au împiedicat-o să-și execute misiunea și apoi au dispărut (fără să sufere nici măcar consecințele pe care le-au încercat pașnicii participanți la demonstrația din Piața Victoriei în august 2018), ajungem la aceeași concluzie cu Mark Rutte: ”…vom putea pretinde intrarea în Spațiul Schengen când vom respecta toate regulile statului de drept și ale democrației. Pentru că, indiscutabil, nu ne îndreptăm în direcția bună”(3).

Analiza pe care o propun în continuare nu este despre siguranța frontierelor noastre sau capacitatea de apărare reală a statului român la momentul actual, ci despre cum anume reușește clasa noastră politică, în principiu aceia dintre politicieni care guvernează țara în prezent, de a identifica soluții novatoare de tip diplomatic pentru a preveni punerea frontierelor din nord și est sub presiune și a salvgarda securitatea națiunii.

Parteneriatul Estic este instrumentul prin care Uniunea Europeană încearcă să securizeze și să contribuie la prosperitatea unei zone care, așa cum este evident, constituie tamponul dintre ambițiile imprevizibilului și contondentului imperiu rus și proiectul democratic european.

România, ca Stat Membru aflat la granița estică a Uniunii Europene, extrem de aproape de Federația Rusă, ar trebui să fie permanent și în cel mai înalt grad interesată ca Parteneriatul Estic să fie un proiect de succes, să se consolideze permanent și să constituie cadrul în care țări vecine, cum sunt Moldova și Ucraina, să evolueze sinergic cu proiectul european.

Cu alte cuvinte, interesul României ar trebui să fie acela de a contribui diplomatic cu cele mai inovative instrumente pentru ca Parteneriatul Estic să aibă viitor și țările care fac parte din proiect să își consolideze economiile și implicit cadrul democratic de guvernare.

În anul 2015, la summit-ul de la Riga, Parteneriatul Estic își propunea ca arii prioritare de cooperare: (i) o mai bună guvernare, prin întărirea instituțiilor democratice; (ii) economii mai puternice, prin dezvoltare și piețe cu oportunități tot mai robuste; (iii) o mai bună interconectare, eficiență energetică, proiecte de mediu favorabile combaterii schimbărilor climatice; (iv) societăți mai puternice și încurajarea mobilității populației; (v) mai larga implicare socială a celor în vârstă, defavorizați și îmbunătățirea mijloacelor de comunicare.

În primul semestru al anul 2019 a venit rândul României să dețină președinția Consiliului UE, iar guvernul român a anunțat prompt că va face din promovarea Parteneriatului Estic o prioritate. În discursul premierului V. V. Dăncilă în fața Parlamentului European, din 15 ianuarie ac., erau anunțați patru piloni principali de acțiune prioritară – Europa convergentei, Europa siguranței, Europa actor global, Europa valorilor comune -; pentru ca, referindu-se la al treilea pilon menționat, să detalieze:

În viziunea noastră direcția principală de acțiune în acest domeniu trebuie să pornească de la angajamentele comune asumate prin Strategia Globală de Politica Externă și de Securitate a Uniunii Europene. (…) Aniversarea, anul acesta, a 10 ani de la lansarea Parteneriatului Estic va reprezenta un moment important în acest sens. O atenție deosebită însă (!?) trebuie acordată Balcanilor de Vest.”

Senzația este aceea că, din >prioritate Parteneriatul Estic a fost trecut la și altele, iar dezvoltările ulterioare conturează destul de clar că guvernul V. V. Dăncilă s-a mărginit să piloteze în voia curentului acest proiect partenerial, deși se presupune că interesele de politică externă și de securitate ale României ar fi trebuit să ne determine să ne luptăm pentru el, să organizăm un summit pentru a impulsiona foaia de parcurs 20 Deliverables for 2020(4) și să subliniem progresele făcute până acum în cadrul Parteneriatului Estic.

Centrul de Expertiză Europeană – Europuls, în cadrul proiectului ”Platforma de Sprijin RO2019”, alături de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, a enunțat importanța Parteneriatului Estic și a propus următoarea premisă: ”România își poate exercita influența în țările din imediata sa apropiere, care au nevoie de un suflu european, îndeosebi Ucraina și Republica Moldova. (…) UE și prin urmare România ca stat membru, au nevoie de o regiune stabilă și sigură la est. Cea mai mică destabilizare a vecinilor orientali provoacă efecte automate în țara noastră, prin urmare România ar trebui să adopte un rol mai activ în negocierea acordurilor de orice fel sau în intensificarea activităților diplomatice care ar putea asigura stabilitatea și pacea țărilor vecine.”

În viziunea Europuls, din perspectiva intereselor noastre: …dacă România și-ar asuma ca prioritate în timpul Președinției stabilitatea și securitatea la frontierele UE, ar avea interesul de a găzdui summitul Parteneriatului Estic din 2019…”. Din păcate, la finele anului 2018 apăruseră deja indicii că Uniunea nu-și va asuma organizarea unui summit al Parteneriatului Estic în anul 2019 și nici România nu s-a implicat să și-l asume, astfel că cei zece ani de parteneriat au fost recent celebrați la Bruxelles printr-o Conferință organizată la cel mai înalt nivel(6).

De ce la Bruxelles și nu la București, aceasta este o întrebare la care guvernul actual va trebui, cândva, să ofere un răspuns. Premierul V. V. Dăncilă a insistat, în preziua Consiliului European informal de la Sibiu, pe ideea că președintele Klaus Iohannis a omis să o invite să participe la lucrări. Acest subiect și premisele false care l-au generat a fost intens dezbătut la București, dar nimeni nu s-a întrebat de ce guvernul Dăncilă nu a organizat un summit al Parteneriatului Estic, sau nu s-a implicat măcar în găzduirea Conferinței aniversare?

Organizarea acestei conferințe, imediat după Consiliul European de la Sibiu, nu doar că ar fi conferit premierului V. V. Dăncilă, în calitate de gazdă și de cel mai înalt reprezentant al președinției României la Consiliul UE, ocazia de a-și pune în valoare abilitățile diplomatice la care râvnește, dar ar fi permis legarea coerentă a două evenimente internaționale de prestigiu și ar fi dovedit că țara noastră are o politică coerentă și aduce valoare atât pentru viitorul Uniuni, cât și pentru politica de vecinătate.

Din păcate, evenimentele organizate la Bruxelles în 13 și 14 mai ac. nu i-au implicat și pe oficialii guvernului României în calitate de organizatori, ci doar pe președintele Klaus Iohannis, care a participat ca invitat și reprezentant al țării care deține președinția Consiliului UE. Este foarte puțin pentru interesele României și motivul pentru care pledoaria președintelui țării noastre pentru întărirea Parteneriatului Estic, în lipsa unui angajament concret al guvernului, poate fi consemnată doar ca retorică de politică externă.

În fine, ca o ultimă și amară tușă asupra modului în care guvernul actual al României înțelege și construiește politica de vecinătate, mai vreau să menționez că, din șaizeci de acțiuni aflate pe agenda comună a Parteneriatului Estic în intervalul ianuarie – iunie 2019, doar trei au fost/vor fi găzduite de București (vezi tabelul de mai jos). Ceea ce este foarte puțin pentru un Stat Membru care deține președinția Consiliului Uniunii Europene și mai are și un interes special pentru vecinătatea estică.

Tabel: Evenimentele comune ale Parteneriatului Estic, găzduite de România

Data Domeniul Tema
Februarie
28 Economia digitală Declarația privind parcursul comun pentru un Acord regional privind roamingul, în perspectiva anului 2020
Aprilie
2 Energie Întâlniri succesive informale cu Consiliul UE pentru transport, telecomunicații și energie
Iunie
25 Forum de afaceri Vecinătate, creștere, comerț

PRĂVĂLIA DE PORȚELANURI A ELEFANTULUI ROȘU

În Eseu despre orbire, José Saramago descrie un loc distopic în care toți oamenii orbesc brusc, în afara unei singure persoane. În mod ciudat, personajul care își păstrează vederea, deși are acest atu incredibil, nu se simte deloc în siguranță și are nevoie de infinite precauții și de o diplomație ieșită din comun pentru a nu le da celorlalți de înțeles că vede, de teamă că ar putea deveni victima lor.

Ca într-o confirmare cumplită a viziunii lui Saramago, numeroase personaje ce au orbit brusc și nu văd mai departe de lungimea măruntelor interese personale sau de grup, conduc lumea reală și se bulucesc să facă același lucru și în ultimele redute ale libertății și democrației. Nici România nu face excepție.

Nu am adus întâmplător în discuție Parteneriatul Estic, pentru că el juxtapune cât se poate de relevant trecutul nostru din dictatură și viitorul pe care ni-l doream, dar pe care-l subminăm cedând fără noimă țara controlului celor orbi la beneficiile binelui comun. Nu ar strica, aruncând o privire spre est, să ne aducem aminte de ce-am dorit atât de mult să devenim un stat membru al Uniunii Europene.

În anul 2015, sub influența președintelui Armeniei din acel moment, Serj Sargsyan, funcția de premier a primit puteri sporite, în urma revizuirii Constituției. Ceea ce a încercat să facă Serj Sargsyan, și anume să își creeze instrumentele legale și instituționale prin care să păstreze puterea în stat și după încheierea mandatului prezidențial, a avut ca sursă de inspirație modelul de la Kremlin.

Doar că, începând cu martie 2018, armenii au anticipat iminența ca planul lui Serj Sargsyan să prindă contur și au declanșat proteste masive la Erevan și nu numai, liderul de opinie al protestelor fiind Nikol Pashinyan, un fost jurnalist. În 17 aprilie 2018, când Parlamentul l-a ales pe Serj Sargsyan în funcția de premier, protestele s-au intensificat și a fost declanșată și o grevă generală. După șase zile de proteste masive, Serj Sargsyan a demisionat, preferând această soluție uneia care ar fi implicat violențe masive, cu consecințe imprevizibile.

Mișcarea de protest a societății armene, care a determinat Partidul Republican, aflat la putere la Erevan, să renunțe (cel puțin deocamdată) la modelul putinist, a fost numită de armeni cu mândrie Revoluție, iar premier al țării a devenit (cu 59 de voturi în Parlament din 105), în mai 2018, Nikol Pashinyan.

La distanță de un an de la protestele care au întrerupt planurile autoritaristului Sargsyan, armenii încearcă să înțeleagă măsura în care au avut de câștigat în urma Revoluției și ce mai au de făcut pentru a reduce speranța în societate și a găsi calea spre prosperitate.

Vranouhie Gevorgyan, o femeie în vârstă, numită și Bunica Leila, sau Bunica Revoluției, de origine abhaziană, a devenit simbolul protestelor din martie-aprilie 2018. La un an de la proteste Bunica Leila consideră că Revoluția a adus speranță, și că Pashinyan este capabil să acționeze inteligent și în folosul poporului, așa că viitorul nu poate fi decât unul mai bun pentru țară(11).

Majoritatea armenilor însă, profesori, preoți, mici comercianți sau pur și simplu păstori, înțeleg că lucrurile nu s-au schimbat automat și că, oricât de bine intenționat este noul premier, pur și simplu Armenia este o țară săracă și lipsită de oportunități, în care bunăstarea nu poate veni peste noapte(12). Dar sentimentul libertății și al eliberării încă se manifestă în societatea armeană la un an după Revoluție, pentru că, pur și simplu, ceea ce au câștigat cu un an înainte li se pare mult prea prețios pentru a fi lăsat să piară.

În iulie 2018, Putin l-a trimis în misiune la Minsk ca ambasador pe Mihail Babici (sau Mikhail Babich), un fost ofițer KGB și ulterior FSB și care a servit la un moment dat ca împuternicit special al lui Vladimir Putin în Cecenia. Sosirea lui Babici în Belarus și faptul că acesta a început imediat să pledeze pentru ideea realizării unei uniuni statale a Federației Ruse și Belarusului l-au iritat foarte tare pe președintele Alexander Lukașenko.

Așa că Lukașenko nu și-a lăsat replicile așteptate. Mai întâi, președintele belarus a exclus crearea unei uniuni între Belarus și Federația Rusă, apreciind că nu-i vede rostul. Apoi, a început să favorizeze o retorică favorabilă intensificării cooperării cu Uniunea Europeană în cadrul Parteneriatului Estic și a posibilității deschiderii dialogului cu NATO.

Kremlinul nu a apreciat tonul lui Alexander Lukașenko, așa că a apelat la tradiționalele sale instrumente de șicanare a statelor aflate în dependență față de Rusia: a interzis importurile de produse agricole din Belarus prin autoritatea de control fito-sanitar, sub diverse motive.

Curând disputa s-a mutat în sectorul energetic, Lukașenko acuzând Rusia că i-a livrat petrol cu agenți corozivi prin conducta Drujba, care a afectat infrastructura de transport, echipamentele și instalațiile din rafinării. În viziunea președintelui belarus pagubele se ridică la sute de milioane de dolari, iar țara sa va transmite factura la Moscova, cu speranța că autoritățile ruse nu o vor contesta(13).

Escaladarea tensiunii dintre Minsk și Moscova l-a făcut în cele din urmă pe Vladimir Putin să admită că a greșit atunci când a ales o soluție în forță, prin plasarea lui Mihail Babici în poziția de ambasador în Belarus, așa că în primele zile ale lunii mai ac. acesta a fost rechemat la Moscova. Dar răul s-a produs, nivelul de încredere între Vladimir Putin și Alexander Lukașenko fiind acum la cele mai joase cote atinse vreodată.

Volodimir Zelinskiy, un actor care din rolul de președinte într-un sitcom s-a trezit ales președinte al Ucrainei, pedalând pe mesaje anti-sistem și anti-corupție, este astăzi în situația de a prelua țara de la controversatul Petro Poroșenko; adică o țară divizată între est și vest, între oligarhi și cetățeni care se descurcă de astăzi pe mâine, o țară în care niciun demnitar nu se deplasează fără gărzi de corp, iar polițiștii, procurorii sau ofițerii de securitate sunt uciși în plină stradă.

Miza ucraineană între Occident și Rusia este uriașă. Ucraina a avertizat Franța și Germania că nu concepe ca Uniunea Europeană să nu-i susțină în continuare poziția față de Rusia și a amenințat că dacă sancțiunile împotriva federației Ruse vor fi ridicate, se va retrage unilateral din Acordul de la Minsk.

SUA vede Ucraina ca pe un pion important, strategic în confruntarea cu Federația Rusă, doar că președintele Donald Trump și echipa sa au în privința Ucrainei și abordări care pot fi numite particulare. Așa se face că, Rudolph (Rudy) Giuliani, amicul, colaboratorul și avocatul lui Trump, s-a grăbit să-și anunțe intenția de-al întâlni pe Volodimir Zelinskiy la Kiev în luna mai, dar și pe procurorul general al statului, Iuri Luțenko.

Deși novice într-ale politicii, deși prima grijă a sa, după ce a câștigat alegerile, a fost să petreacă împreună cu familia o vacanță de relaxare în Turcia, la Bodrum, Volodimir Zelinskiy i-a transmis lui Giuliani că nu se vor vedea; cel mult va putea discuta cu unii din colaboratorii din echipa sa de campanie electorală. Practic noul președinte al Ucrainei l-a prevenit pe prietenul actualului lider de la Casa Albă că nu își dorește să implice Kievul în disputa dintre președinte și Congres.

Pentru a nu se umple de ridicol, Rudolph Giuliani și-a contramandat, în 11 mai ac., vizita anunțată la Kiev(14). Trebuie să recunoaștem că Volodimir Zelinskiy își începe curajos mandatul, știind că la Casa Albă nu va avea un prieten, în timp ce Kremlinul a anunțat deja că nu-l vede cu ochi buni.

În Ucraina se vorbește despre faptul că Volodimir Zelinskiy nu este, până la urmă, decât un interpus al intereselor oligarhului Igor Kolomoiskiy, care-l controlează în multiple feluri(15), și că de fapt nu are vreun program politic care să dea un sens mandatului său de președinte, așa cum nici mesajele sale din campania electorală nu au avut la bază idei de forță, ci doar mesaje negative(16).

O astfel de perspectivă, deloc improbabilă, face din Ucraina o țară care va evolua imprevizibil în perioada următoare; practic orice evoluție este posibilă, inclusiv o destabilizare masivă a statului. Rusia, de altfel, nu a așteptat invitații ci a deschis jocul confruntării plusând cu acordarea cetățeniei ruse locuitorilor din Donbas(17). Obținând cetățenia rusă, paramilitarii ruși din Donbas devin astfel practic luptători ai armatei ruse; implicațiile vor fi majore.

Parlamentul Ucrainei a răspuns adoptând o nouă lege a limbii ucrainene, care definește limba ucraineană ca singura limbă oficială în stat. Desigur, legea va afecta toate minoritățile, mai ales vorbitorii de limbă rusă, doar că guvernului ucrainean îi va fi imposibil să aplice legea în Donbas sau Crimeea, adică în teritoriile care se află practic sub controlul Rusiei.

ÎN LOC DE CONCLUZIE: CE ARE A FACE ELEFANTUL ROȘU?

Europuls observă că, atunci când analizezi Parteneriatul Estic, nu poți să nu iei seama la Elefantul roșu din cameră(18): ”Parteneriatul Estic era menit, la lansarea sa în 2009, să promoveze stabilitatea regională prin intermediul acordurilor comerciale dintre UE și statele vecine. (…) Acțiunile intruzive ale Rusiei și nenumărate critici la adresa Parteneriatului Estic ar trebui să determine UE să redefinească abordarea față de statele din vecinătatea estică și să adopte măsuri de colaborare croite după nevoile fiecărui stat în parte.

Pornind de la abordarea Europuls și analizând evenimentele așa cum s-au petrecut, acum că președinția românească la Consiliul UE se apropie de final și de momentul bilanțului, nu pot să-mi reprim senzația că de fapt Parteneriatul Estic nu a fost deloc o prioritate pentru guvernanții noștri, iar diplomația, sub mandatul ministrului Meleșcanu, a privit cu mare indiferență vecinătatea estică, inclusiv Republica Moldova.

De fapt, ca să nu trecem foarte repede cu analiza peste situația grea a diplomației românești la ora actuală și, totodată, să ne oferim și perspectiva unei explicații pertinente asupra regresului legăturilor noastre cu lumea, este necesar să observăm contraperformanța rușinoasă de politică externă a guvernului V. V. Dăncilă și să deplângem complicitatea conducerii ministerului de externe, în frunte cu ministrul Teodor Meleșcanu, la actuala stare de fapt.

Este suficient să ne aducem aminte cum V. V. Dăncilă, abia instalată în fruntea unui guvern prin eforturile șefului său de partid Liviu Dragnea, s-a repezit într-o vizită în Israel pentru a anunța, fără nicio pregătire diplomatică și fără consultări cu Serviciul European de Acțiune Externă, că Bucureștiul își va muta sediul ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim.

Ce a urmat se știe, președintele României, Klaus Iohannis, ca titular al deciziei în politica externă a deplâns acțiunea precipitată a premierului, observând că aceasta a acționat intempestiv la instigarea și sub presiunea șefului de partid. La fel și Uniunea Europeană, prin vocea titularului politicii externe, Federica Mogherini, a intervenit dând asigurări că, indiferent de anunțul făcut de V. V. Dăncilă, Bucureștiul nu va acționa decât în corelare cu celelalte State Membre ale Uniunii.

Jocul de-a ambasada a fost reluat în urmă cu două luni de V. V. Dăncilă în Statele Unite ale Americii, atunci când i-a salutat pe membrii comunității de afaceri ai evreilor de pretutindeni cu tradiționalul ”să ne întâlnim la Ierusalim!”. Iată însă că, deodată, Liviu Dragnea l-a convocat deunăzi pe ambasadorul statului palestinian la București, Fouad Kokaly, în biroul său de la Camera Deputaților și l-a informat că Bucureștiul nici vorbă să intenționeze mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim(19).

În fața acestor evoluții bulversante se nasc mai multe întrebări: (i) mai avem diplomație? (ii) mai avem o politică externă? (iii) ministrul de externe a rămas în funcție, nu și-a dat încă demisia de onoare? (iv) premierul, președintele țării, mai au vreun cuvânt de spus în politica externă? (v) de fapt cine conduce România?

Pentru că aceste întrebări nu vor primi vreodată un răspuns de la cei implicați în actul de guvernare, următoarea concluzie pe care o putem trage este că România este condusă dintr-un centru informal, poate chiar ocult, de putere, că diplomația românească este efectiv anulată de deciziile luate în afara instituțiilor statului român și că, în actualele condiții, preocuparea pentru interesele României este egală cu zero, incluzând aici și proiectele europene de tipul Parteneriatului Estic.

Nivelul relațiilor dintre București și Chișinău funcționează ca hârtia de turnesol pentru soliditatea afirmațiilor de mai sus, și putem constata că acestea sunt astăzi tributare inerției și purei întâmplări, mai degrabă decât să fie coordonate prin repere diplomatice asumate și adecvate uriașei nevoi pe care cele două state și românii de ambele părți ale Prutului le au de a progresa împreună.

Până la urmă, în cele două mandate de președinte ale lui Traian Băsescu legăturile dintre România și Republica Moldova păreau că se strâng tot mai mult, cu toată opoziția pe care o făcea Vladimir Voronin, pentru ca, iată, ultimii trei ani să marcheze regrese considerabile. Traian Băsescu și guvernele din perioada anilor 2005 – 2015 au stimulat acordarea cetățeniei române locuitorilor Republicii Moldova, inclusiv din Transnistria și au impulsionat relațiile de afaceri, schimburile culturale și ajutoarele guvernamentale acordate multor proiecte dincolo de Prut.

A fost și perioada în care personaje controversate de dincolo de Prut – Dorin Chirtoacă, Vladimir Plahotniuc, Ion Sturza sau Iurie Leancă – erau promovate (unele sunt în continuare) de politicienii români în baza unor interese personale sau de grup. Din păcate astăzi este și mai dificil să înțelegem dacă statul român mai susține vreo prioritate, linie, forță sau personaj politic din Republica Moldova.

Republica Moldova, sub imperiul politicilor pro-ruse promovate de Igor Dodon, a desfăcut una câte una legăturile cu România; multe proiecte economice stagnează sau au fost anulate, legăturile interguvernamentale sunt pur simbolice, statul moldovean este încremenit în proiect, alegerile parlamentare sunt pe cale să fie reluate iar România este total lipsită de reacție.

Pare chiar că – după o logică întoarsă a brokerului onest, acreditată recent, amatoristic și manipulator, într-o chestiune de decizie politică relativ similară de ministrul muncii Marius Budăi(20) – guvernul României s-a ferit cu grijă de chestiunea Parteneriatului Estic tocmai pentru a nu da de înțeles (cui?) că vrea să sprijine Republica Moldova în vreun fel.

Mă tem că elefantul roșu al Europuls este mult mai activ pe cele două maluri ale Prutului la acest ceas decât suntem dispuși să credem. Activ și ostil, ceea ce ne pune pe gânduri și ne face să ne întrebăm în ce măsură statul român, capturat de o elită ruptă de națiune, mai este capabil să afirme și să apere interesele democratice și europene ale majorității cetățenilor săi.

NOTE___________________

1 http://www.europuls.ro/wp-content/uploads/2017/02/Policy-Brief-Parteneriatul-Estic-ca-Prioritate-a-Pre%C8%99edin%C8%9Biei-Rom%C3%A2ne-a-Consiliului-UE-din-2019.pdf

2 https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23133978-video-echipaj-politie-blocat-trafic-doua-masini-care-escortau-transport-tigari-contrabanda.htm

https://www.euractiv.ro/politic-intern/video-premierul-olandei-veti-adera-la-schengen-cand-veti-respecta-toate-regulile-statului-de-drept-14447

4 https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/20_deliverables_for_2020.pdf

http://www.europuls.ro/wp-content/uploads/2017/02/Policy-Brief-Parteneriatul-Estic-ca-Prioritate-a-Pre%C8%99edin%C8%9Biei-Rom%C3%A2ne-a-Consiliului-UE-din-2019.pdf

6 https://www.neweurope.eu/article/eu-says-no-eastern-partnership-summit-in-2019/

7 http://www.ziare.com/summit-sibiu/viorica-dancila/dancila-se-plange-ca-iohannis-n-a-invitat-o-la-summit-ul-de-la-sibiu-daca-voteaza-la-referendum-se-va-decide-in-cex-1560156

8 https://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2019/05/10/celebrating-10-years-of-the-eastern-partnership/

9 https://www.agerpres.ro/politica/2019/05/13/iohannis-a-pledat-la-bruxelles-pentru-consolidarea-parteneriatului-estic–306688

10 Sursa: Serviciul European de Acțiune Externă (https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/eap_events_jan-june_2019.pdf)

11 https://www.rferl.org/a/grandmother-of-armenia-s-revolution-happy-with-progress/29910931.html

12 https://www.rferl.org/a/armenians-speak-one-year-on-from-revolution/29898637.html

13 https://www.reuters.com/article/us-russia-oil-belarus/belarus-lukashenko-says-damages-from-contaminated-oil-enormous-belta-idUSKCN1SH08X

14 https://www.kyivpost.com/world/facing-criticism-trump-lawyer-rudy-giuliani-cancels-visit-to-ukraine.html

15 https://www.aljazeera.com/news/2019/04/5-ukraine-presidential-vote-winner-190422063051756.html

16 https://www.euronews.com/2019/04/22/ukraine-based-business-expert-says-even-new-president-unsure-of-his-direction

17 https://www.euronews.com/2019/04/24/russia-ukraine-conflict-putin-speeds-up-russia-passport-process-for-ukraine-s-breakaway-re

18 http://www.europuls.ro/wp-content/uploads/2017/02/Policy-Brief-Parteneriatul-Estic-ca-Prioritate-a-Pre%C8%99edin%C8%9Biei-Rom%C3%A2ne-a-Consiliului-UE-din-2019.pdf

19 https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/exclusiv-ambasadorul-palestinei-dupa-intalnirea-cu-dragnea-ambasada-din-israel-nu-se-muta-la-ierusalim-1129891

20 https://www.euractiv.ro/politic-intern/habarnism-guvernamental-cum-justifica-ministrul-muncii-de-ce-nu-a-cerut-romania-gazduirea-ela-14465

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "44 comments" on this Article:

  1. Klopo_Tare spune:

    O completă trecere în revistă a situaţiei afacerilor externe, cu exemple clare de încălcare a legii, a atribuţiilor pe care le au ministerele, cu atentat la ordinea de stat prin îngrădirea artificioasă a prerogativelor şefului statului, cu favorizarea inamicilor externi, în speţă Rusia. De către cine? De către o grupare infracţională ajunsă în parlament prin minciună, hoţie şi mituirea populaţiei vârstnice, needucate şi ignorante. Un şef al Camerei Deputaţilor, practic şeful Legislativului, este un INFRACTOR! Adică în România nelegiuiţii fac legea, iar oamenii găsesc că aşa ceva este normal!

    • MIHAI 2 spune:

      Exista PROBE care sa ateste ca elicopterul a transportat țigari ?
      Teoria cu contrabanda poate fi doar o INDULCIRE a pastilei amare.
      Fix in momentul raidului la Sibiu avea loc Summitul.
      Conform schiței care insoteste articolul aparatul strabatuse cam TREI SFERTURI DIN RUTA MINSK – SIBIU.
      Il mai tineti minte pe pustiul neamț care a aterizat in Piata Rosie
      pe vremea lui Gorbaciov ?
      Daca in loc sa cada – elicopterul cu pricina cobora inopinat pe Podul Mincinosilor
      si il rapea – Doamne, fereste – pe Timermans ?
      Il rapea sau il extragea – ca inteleg ca distinsul lider european vorbeste
      bine , bine ruskii iazîk .
      Si chiar – pe bune – daca radarele sunt surde – exista probe certe ca a fost UN SINGUR ELICOPTER ?
      Ca daca erau 5 – putea sa-i rapeasca pe toti participantii .
      Si iar scapa VEORICA intrucat pe ea – remember – nu au invitat-o.

  2. Parpalete Tzircadau spune:

    O mica rectificare, elicopterul era un Ka-26 si nu k26

    Mai multe detalii aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Kamov_Ka-26

  3. Adib spune:

    Distractiv cum gasiti DOAR coincidente in faptul ca radarele Romaniei NU functioneaza la frontiera nord-estica a tarii.

    • Valentin spune:

      @Adib Sub limita de 70-80 m nici un radar nu poate detecta o aeronavă. Iar dacă este vorba despre un elicopter, care poate zbura și la 10-20 de metri, detectarea este cvasi-imposibilă.

      • Klopo_Tare spune:

        De ce nu completaţi – datorită curburii Pământului; undele radar se transmit în linie dreaptă, iar datorită sfericităţii planetei noastre, este o imposibilitate fizică detectarea unui aerovehicul sub o înălţime minimă, mai ales pe un teren accidentat, aşa cum o movilă îţi ascunde o pasăre aflată la o mică înălţime corespunzând cu linia dreaptă ce uneşte ochiul tău, vârful movilei şi pasărea de după movilă.

        • dely bey spune:

          Daca rusii intra nedetectati in Campia romana, s-a zis cu Romania!
          Ce se intampla deasupra terenul accidentat ca cel din err dely, pod. central moldovenesc, carpati&subcarpati, e greu de vazut pe orice radar – ori trebuie prea multe radare si o retea, ca sa vezi tot – si nu au existat bani si interes, probabil, sa se robotizeze, digitalizeze, computerizeze, chestia, pana vom pune in functiune Patrioatele americane!
          (amplasament secret – de aia bazele aeriene de acolo sunt mai importante decat cele den sud)

        • Harald spune:

          La diferența de nivel între malul Tisei și Piatra Săpânței (câteva sute de metri) un radar n-ar vedea nimic acolo nici dacă planeta ar fi concavă :)

        • Constantin spune:

          “…datorită curburii Pământului”

          Desigur, au aflat și olandezii, probabil că înaintea noastră.

          Dar, chiar dacă admitem și noi, cei care am aflat mai târziu că Pământul este aproape rotund, frontierele României tot nesigure se dovedesc.

          Știu acum și cei care nu erau prea bine informați și nici nu s-au uitat la filme despre dezastre aviatice că la înălțimi mici radarele sunt ineficiente, iar aparatele de zbor de agrement se află cel mai adesea sub zona lor de acțiune. Dar, mă iertați, concluzia este manipulatorie.

          Adică, dacă avem radare care scrutează cerul NATO, terestru pot trece frontierele trupele inamice fără nicio reținere? Dar pe apă, așa cum trecură tonele de droguri? Polițiștii de frontieră primesc doar bani, nu au și echipamente de supraveghere altele decăt radarele aeriene?

          Capturile care s-au făcut au fost “la pont” sau din întâmplare, polițiștii români de frontieră n-au detectat mai nimic. Localnicii sunt cei care cunosc foarte bine lucrurile [și locurile], doar că sunt chiar ei implicați în trafic și contrabandă. În mod uzual polițiștii de frontieră primesc o parte din roadele traficului pentru a-l permite. Adică, sunt și ei complici. Iar dacă mi-amintesc de complicitățile “serviciilor” și “instituțiilor de forță” din “Afacerile Țigareta”!…

          Prin urmare, olandezii ne spun lucruri evidente. Un stat membru corupt vulnerabilizează frontierele proprii, dar și pe cele ale NATO și UE. Corupția în sine este o vulnerabilitate majoră. Dar, dacă, localnicii din Bucovina și Maramureș, să zicem, se gândesc să-și facă o republică în nordul României cu sprijin ucrainean, ori rusesc, sau maghiar, habar n’am?! Nimeni nu va ști niciodată când și cum a ajuns tehnica de luptă (în locul țigărilor) împreună cu “omuleții verzi” în România. Nici NATO, cu radarele aeriene ultraperformante, nici UE, cu toată diplomația.

          Frontiera de nord a României (adică a NATO și UE) poate fi trecută de oricine plătește suficient. Din cauza curburii Pământului…

  4. Kurt spune:

    UE.27 nu are nici un fel de pondere politică pe glob, nu are strategie „geopolitică “, nu are nici o pondere „geopolitică comunitară”. Fără UK va fi și mai greu ( cu Iran UK e de partea UE), va fi un singur sediu francez cu veto în consiliul de securitate ONU.

    Din 1945 până azi cei 5 din sediul de Securitate ONU nu au nici un inters să schimbe ceva (în favoarea UE.27, India, Brazilia, Japonia, Indonezia, Nigeria, Egipt, etc). SUA are 700 baze militare externe, Rusia are 17. China își crează baze pe insulele Spratly în Marea Chinei de Sud, fără să țină cont de vecini (Vietnam, Filipine, Japonia) sau de SUA. Geopolitica are azi numai trei actori importanți: SUA, China, Rusia. Franța, UK și UE nu mai contează în “geopolitica” de azi. Vom vedea ce înseamnă NATO la un al doilea mandat D. Trump în SUA.

    România cu un guvern atenționat pentru atacuri asupra independenței justiției de Comisia UE (Frans Timmermans la TV) 2019 înaintea alegerilor PE nu are nici cea mai mică influență “politică &geopolitică” în UE &lume. România are interese. Da. Care interese înspre est?
    China ocolește cu investițile strategice zona Marea Neagră&România (Porsche trimite deja azi mașinile pe căi ferate via Polonia- Rusia în China). Conductele de gaz&petrol din Kasachstan trec prin Turcia-Grecia în Italia. Pretul pentru barilul de petrol de peste 100 $ poate fi valabil peste scurt timp (crize în Libia, Iran, Venezuela)?

    Un interes românesc “geostrategic” în problema petrol&gaze?
    Pe termen mediu gazul va înlocui petrolul (150 $ barilul când?). Franța își acoperă azi 80 % din energie cu petrol, are interese dar nu are nici o pondere “geopolitică” fără UE.27. Franța are 78% curent din centrale atomoelectrice. In RFG 46 % din curent e produs azi “regenerativ” (vânt 27%).

    Teorii “geopolitice” scrise de autor într-o limbă “națională” pe care nu o întelege nimeni din cei 26 parteneri de la summitul de la Sibiu și în cadrul Președintiei românești UE 2019, la fel în NATO.
    Teorii “geopolitice” valabile exclusive pe malurile dâmbovițene?
    Zborul de rachete (rusești, americane) cu explosive nucleare de numai 20 minute e neschimbat de peste 70 de ani, nu lasă timp de gândit. Teorii și speculații “geopolitice” dâmbovițene azi?

    • Ursul Bruno spune:

      Strategia geopolitica a UE nu se hotareste la Bruxelles, Parisul si Berlinul avand cea mai mare pondere. Astazi Salvini a declarat la Milano alaturi de nationalistii europeni, Europa actuala nu mai poate functiona in forma ei actula, puterea celor de la Bruxelles trebuie redusa la nivelul inceputurilor UE , o uniune economica, intarirea statelor nationale europene fiind obiectivul pe care nationalistii cu largul sprijin la marilor puteri il urmaresc.
      NATO de cine sa ne apare ? de cei cu care Europa este in relatii economice stranse, Rusia si China. Daca Trump va castiga un al doilea mandat va pune batista pe tambal, batista fiind insasi NATO.

      • JB spune:

        @ursul bruno
        Și care ar fi interesul ca deciziile politice (cele care astăzi sunt de competența UE) să se mute la nivel national?!? Ca să apară reglementări protecționiste de toate naturile?!?! Ptr.ca dreptul european sa fie anulat de facto?!? Ptr.ca aceeași normă să aibă înțelesuri diferite si efecte diferite in statele membre?!?!

        Păi dacă nici US nu are relații ec.stranse cu China atunci cine?!? Sau poate că sunt dăunătoare doar în ceea ce privește Europa. Ptr.restul sunt ok, nu?!?

      • Kurt spune:

        Congresul american e suveran asupra budgetului SUA.
        D.Trump nu poate schimba tratatele NATO, poate ignora doar pe Stoltenberg și pe partenerii în relatiile transatlantice. China deține 1.200 miliarde $ hârtii datorii de stat SUA pe care a început să le vândă încet (nu are interes ca $ să scadă prea repede).
        Tandemul franco german e o metaforă a jurnaliștilor, nu e și nu a fost realitate EWG/UE. F. Mitterand și M.Tacher au fost de acord 1990 cu „take the germans down”, au fost împotriva Wiedervereinigung la Paris și la Londra. Cheia Wiedervereinigung era la Moscova și la Președintele G. Bush Senior în SUA. A funcționat. Rusia a părăsit 1994 RFG/DDR, a retras pașnic armata sovietică/rusă de abia 1994. RFG nu pune toate ouăle într-un cuib din 1949-1956-1957- 1990- 1994 până azi, nici în cel din UE, nici NATO, nici ONU, etc. RFG face comerț cu Rusia (import 36 % petrol, 39 % gaze), cu China, etc. Piețe deschise (modelul britanic) e interesul „economic” RFG. Protecționism (agrar) e interesul francez. Ori una ori alta în UE.27.
        Semigravid nu merge. Compromisul politic în UE 2019-2024?

  5. CetateanulRoman spune:

    Aparatul represiv, ca nu poate fi numit de forta, are rolul de a ne tine noua gura inchisa. Specialistii formati in acest sistem si ulterior dupa revolutie cei pe care i-au pregatit, la asta se pricep.
    Nu sintem un stat functional. jandarmii au curajul sa bata civili pasnici, femei, batrini si copii, intr-un caz real de pericol s-ar evapora rapid.
    Toata lumea e fericita ca se considera doar contrabanda normala in acele locuri, cu toate ca e vorba de un aparat militar, un pilot militar cu o pozitie buna si un traseu lung. E posibil sa se intimple asa ceva fara sa stie nimeni? Probabil aliatii nostri mai pregatiti decit noi ar putea sa ne dea o harta exacta a zborului din pacate insa noi nu mai prezentam credibilitate.
    Ma indoiesc si ca majoritatea interceptarilor spectaculoase aparute prin presa sau pe linga dosare mari ar fi facute de “specialisti” romani. Daca au existat sint sigur ca au plecat spre zari mai bune sa traiasca linistiti – inteligenta ii obliga!

  6. Cristian Ioan spune:

    Articolul este bun, corect, dar sa nu exageram!

    Eu sunt inginer, asa ca ma refer doar la aspectel strict tehnice: nu, nu suntem “o frontieră sigură a Uniunii Europene”, isa incidentul cu elicopterul din Ucraina nu este relevant!

    Chiar si SUA nu are grnatitele complet securizate impotriv a unor astfle de intruziuni ale contrabandistilor sau traficantilor de droguri, elicopterele sau avioane mici ce zboara foarte jos POT sa patrunda nedetectate!

    In final insa, nu problemele tehnice (perfect reale!) sunt baiul, ci decizia politica: in decembrie 2016, cand a votat pe Dracnea, Poprul roman a votat implicit pentru iesirea din UE si NATO, din lumea civilizata, de de sub domnia Legii, si integrarea de facto in Uniunea asiatica a lui Putin!

    Si atunci, ce sa mai speram bun??

    • Dedalus spune:

      Cumva se justifica ce spuneti prin apelul articolului la la pseudoexpertiza in politica externa cum este cea a Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile.

      Ce treaba o fi avand aceasta cu Parteneriatul Estic!? De abia isi trage bracinarii sa se ocupe de proiectele ONG-urilor, si asta intr-un mod prafuit, invechit si vai de mama lui, a gasit-o acum sa se ocupe de politica externa.

      MMMM

      Romania insista sa se claseze pe ultimul loc in statisticile europene – ultima isprava este ultimul loc la participarea la invatarea de-a lungul vietii.

      Prin urmare, exceptand cazul in care oengistii de Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile au fost vizitati noaptea in somn de misterioase fiinte extraterestre care le-au injectat in scoarta (cerebrala) cunostinte de politica externa, nu vad de unde ar fi putut rasari expertiza romaneasca necesara pentru a gestiona relatia din UE si statele din vecinatatea estica.

      • Kurt spune:

        Președinția română UE 2019 se termină fără dezbatere serioasă în spatiul românesc despre interesele tării, despre prioritățile 2019- 2019 românești în UE.27. Momentul „istoric” prielnic, Președinția română UE 2019 s-a risipit de orbii din PSD, de partidele politice din guvern și opoziție.
        Tinerii din țară să învețe bine engleza, e singura speranță pe care o văd, în învățământ. Nu văd perspective „politice” românești, în afară de „speculații geopolitice aiurea”.

        • Dedalus spune:

          Nu cred ca a luat cineva in serios Presedintia Consiliului UE exercitata de catre Romania.

          Oricum ar fi fost extrem de complicat pentru politicienii romani, vai mama lor, sa lucreze cu subtilitatea necesara pentru a impinge UE inainte dar cumva si in directia Romaniei.

          • Kurt spune:

            România e partener egal în UE.27, are același vot ca Franța sau Malta.
            Problema cu “unanimitate” de voturi e greu de schimbat în noua constelație PE sau Comisie după 26 Mai 2019. Românii la Sibiu 2019 au arătat lumii că sunt partener și parte în UE pe drept. E un succes, e brandul românesc care rămâne în amintirea oamenilor de pretutindeni. Sibiu 2019 e memoria noastră comunitară „supranațională” în UE.27. E bine.

            UE e un gingant economic care nu știe cum să devină un factor politic pe glob. Nu cred într-o „Uniune Napoleonă” controlată și dirijată de la Paris. România nu are pondere economică cu 200 miliarde Dolari BIP (UE are peste 16.000 miliarde $ BIP), cu un pumn de Dolari nu se poate jongla politic. Mai important ar fi ca în viitorii cinci ani 2019- 2014 să se creeze „sâmburi de industrie 4.0” în câteva metropole-regiuni ca București, Cluj, Timișoara-Arad, Sibiu-Brașov, cu toată infrastructura necesară pentru familii tinere. Numai așa elita IT și cei din industria 4.0 vor rămâne în țară. E nevoie de învățământ bun (engleza), de spitale moderne, de infrastructură comunală acceptabilă. Jecmănitorii în toate părțile, în serviciile publice dăuneaza enorm de mult, frânează o țară întreagă. Mentalitatea nu se schimbă peste noapte, cu sau fără democrație. Lumina libertății va birui, cred că va fi așa.

            • Cristian Felea Cristian Felea spune:

              Și eu cred că venim din urmă cu o moștenire ce, la o analiză mai profundă, înseamnă 80% balast; aici intră și zestrea mentală, dar și cea materială.
              Economiștii spun că, chiar și în aceste condiții, potențialul factorilor de producție putea susține la acest un PIB dublu pentru România, adică puteam avea 400 de miliarde, nu 200; dacă un astfel de cerc virtuos funcționa, românii nu mai plecau afară și ar fi predominat mentalitatea antreprenorială, nu cea de salariat (care din start este înclinată spre stânga, și fără a mai aduce în discuție tipologia salariatul bugetar).
              Logic ar fi, pentru că nu avem nimic de pierdut, să mizăm pe soluțiile viitorului, să promovăm/să-i invităm aici pe toți cei care dezvoltă industriile viitorului (4.0). Dar nu putem face acest lucru fără o bună guvernare, fără oameni deschiși la minte și educați, fără o mare dorință de progres, mai mare decât dorința de a trăi din pomenile promise de populiști de toate orientările.
              Dincolo de retorica politică dezlănțuită în campania electorală pe care o traversăm, și eu cred că începând cu 26 suntem în situația de a face exact alegerile din paradigma de care am vorbit anterior: ne deschidem și ne creăm prilejul de a o duce mai bine, de a trăi smart, sau alegem să ne reîndobitocim și să fim conduși de niște feudali semidocți și cleptocrați.

  7. Constantin spune:

    ” …în ce măsură statul român, capturat de o elită ruptă de națiune, mai este capabil să afirme și să apere interesele democratice și europene ale majorității cetățenilor săi.”

    Bun articol…Îngăduiți-mi, însă, o observație…

    “ELÍTĂ, elite, s. f. Grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate, o societate etc. ♦ Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ◊ Loc. adj. De elită = ales, deosebit, distins. – Din fr. élite. – sursa: DEX ’09 (2009)”

    Vă rog să fiți de acord cu mine asupra faptului că termenul “elită” a fost utilizat în mod impropriu în text. Cred că mai potrivit este să-l numim “cleptocrație”, ori “grup infracțional organizat”.

  8. Dancu spune:

    Trist.

  9. lex_al spune:

    bun, bun articolul ca de fiecare data.
    partea cea mai intunacata a tarii este ca nu exista perspectiva de viitor. de la revolutie pina in ziua de astzi mai mult sa demonstrat ca avem ff putin politicieni capabili sa vada spre viitor o strategie nationala. lucrurile s-au intimplat mai mult din inertie si mai putin din cauza politicului. nu se poate face politica cu oameni care nu au un concept de viata si perspectiva curata, He-He. este dificil sa avem niste asteptari f mari de la niste oameni mici. (m-am uitat iara la emisiunea Romania te iubesc…20 de ani de libertate – ce am observat ca nu prea exista politic). o perspectiva sumbra, este cä politicul, este efectiv dupa ciolan si doar dupa ciolan. pe parcusul celor aproape 30 de ani de ,,necomunism” (nu putem numi democratie) am avut doar noroc, am fost acolo unde suntem si astazi, la intersectia drumurilor. Apartenenta la NATO si UE a fost un mare noroc sa spun asa. O lucrare politica de anvergura a fost unirea romanilor, acolo au fost oameni politici Mari, au fost tratate, s-au urmarit teluri si nazuinte(ca tot suntem in an de centenar). Ei au fost oameni politici, astia sunt doar niste umbre pe scaune cu greutate si nimic mai mult. Singura speranta este mersul la vot…dar nici asta nu este garantul democratiei mult visate. oricum partidele politice sunt niste organizatii care indeplinesc cererile si valoriile unor grupuri de oameni si nu interesul romaniilor. asta nu sa inteles in anii de libertate. sunt grupuri de interese care isi urmaresc interesul propriu…indiferent care este el…he-he.
    aici nu este vb de ce vrea tara…important este televizorul…se muta ambasada. nu se muta, ma cheama , nu ma cheama, mergem, nu mergem, facem intilniri, platim pt. intilniri. nu stiu, nu pot nu ai ce sa le ceri, nu stiu politica, nu stiu atributiile care le revin…astia reprezinta pe romani, ca au fost sau nu votati de majoritate…nu conteaza…asta este democratia…sunt la putere si sunt dispusi sa calce pe cadavre sa devoreze ciolanul pina la os.
    o zi buna si mult succes pe viitor.

    • Dedalus spune:

      Televizorul este o distractie pentru mosi si babe.

      Care mosi si babe scad in numar in acel mod de care nu ne place sa vorbim.

      Eu mai pastrez un licurici al sperantei, in spagat intre doua camioane incarcate cu vorbe goale, accelerate de politicenii romani de pseudodreapta in cursa cu cei de cripto-stanga.

      Undeva prin hrubele societatii, mai stau pe burta cei care nu au ajuns in gradul ultim de alcoolism, nu au plecat, nu s-au inchis in baie sau nu si-au lasat mustata peste dinti. Ei bine, inca mai avem cateva mere neputrezite, ceva oameni care mai stiu si mai si pot.

      Dar sa ne gandim – ar putea acestia sa scoata botul din mlastina? Pai, primul eveniment ar fi o vasla in tartacutza de la vajnicii vaslashi ai poiticii romanesti, care vor sa pastreze pestele numai pentru ei.

      “Ba, vremea mea nu a sosit inca!” :-)

  10. Harald spune:

    Este lipsit de sens să blamăm politicienii români, oricare ar fi ei, când conducerea de la Berlin e cea care e. Perioada actuală e un armistițiu de lungă durată între Rusia și UE, armistitțiu în cadrul căruia R.Moldova și Ucraina vor rămâne în aceeași mlaștină cel puțin până pleacă Putin de la Kremlin, respectiv Merkel și Steinmeier de la Berlin.

    În rest, nicio frontieră nu e 100% sigură. Mathias Rust s-a dus cu avionul până în Piața Roșie, deși a avut mai multe frontiere de traversat, nu una singură. Rolul poliției de frontieră este să știe că s-a întâmplat ceva în zona de frontieră, nu să împiedice orice s-ar putea întâmpla acolo.

    Altfel, frontiera de pe Tisa e destul de sigură. Problema e frontiera terestră, de la Teceu până la granița cu Ungaria, zeci de kilometri în care fiecare face ce vrea, pe la Cămărzana și Tarna Mare.

    • Ursul Bruno spune:

      Politica Berlinului nu se va schimba cu o alta garnitura de politicieni in fruntea statului german iar de ineficienta politicienilor romani trebui discutat, iar actualii blamati pana la sange, nu merita altceva.

      • Harald spune:

        @Ursul Bruno – te asigur că se va schimba. Ce se întâmplă acum la Berlin e comparabil cu ce se întâmpla în perioada lui Willy Brandt și Helmut Schmidt, pe vremea lui Brejnev. De altfel, de-acolo a luat Putin modelul, de la Brejnev, doar că el e un epigon jalnic.

        Într-o bună zi, Helmut Schmidt a fost înlocuit fără măcar să fie nevoie de alegeri pentru asta, iar Kohl a organizat abia mai târziu alegeri care să-l legitimeze în funcție. Merkel trebuia înlocuită prin aceeași metodă, dar nu e timpul pierdut :)

      • Hantzy spune:

        Ursul Bruno,
        Antevorbitorul afirma, intr-o perfecta relativitate, despre conducerea de la Berlin ca “e cea care e”. Noroc ca germanii sunt cei care isi aleg parlamentarii, precum americanii presedintele.
        Politica Berlinului se poate schimba cu orice alta garnitura de politicieni, dar nu si modul profesionist si avizat de a o face.

        Info: In 1982 impotriva Guvernului Helmut Schmidt, CDU a reusit singurul vot de blam din istoria Bundestag-ului. FDP se distantatse de politica economica a SPD si a sustinut votul de blam impotriva coalitiei din care facea parte. Cum alianta ce detinea majoritatea parlamentara s-a schimbat astfel, Kohl a fost votat de Bundestag, perfect constitutional, cancelar al BDR. Nu a fost nimic conspirativ sau ilegal.

  11. Vasile Istina spune:

    Excelenta analiza! Jos palaria, multumesc. Ar fi nemaipomenit sa continuati cu un text cu propuneri concrete pentru a scapa Romania din mainile acestui “grup ocult”, care sa nu implice varsare de sange. Nu de altceva, dar mi se pare ca Romania e intr-un conflict difuz pe care-l pierde. Pierdem razboiul, pentru ca nu credem ca ne aflam in razboi! Alegerile… da, sunt o mare sansa. Si daca ne-o fura si pe asta??? Si sa nu ne facem iluzii: romanii mor in razboiul asta, in spitale, pe sosele, alungati din tara, uitati in saracie samd.

    Nu de gloantele ori pulanele jandarmilor ar trebui sa ne temem, ci de faptul ca pierdem viitorul copiilor nostri, daca pe vietile noastre nu dam doi bani de ii suportam ca ultimii lasi!

  12. Stefan spune:

    As paria că dacă le-ar fi trecut prin cap ideea că organizarea unui Summit al Parteneriatului Estic le-ar aduce vizibilitate in Europa și recunoaștere/respect, in secunda doi politicienii actuali l-ar fi ținut la Bucuresti. Dar, nici macar nu s-au gândit la asta. Să aibă că invitați pe toți prim-ministrii și miniștrii afacerilor externe ale statelor din Europa, invitați din Asia, America. Consilierii lor îi sfătuiesc cum sa arunce fumigene naționaliste și perdele de fum, dar nu este interesul lor ca România să crească ca și țara și să devină vizibila, un jucător, nu pion pe tabla lor de șah. De ce ar face-o?
    Cum bine ați spus, s-au plâns că nu au fost invitați de alții, pentru că nu au putut face ei.
    Bun articol, mulțumesc!

  13. Ursul Bruno spune:

    “În fața acestor evoluții bulversante se nasc mai multe întrebări: (i) mai avem diplomație? (ii) mai avem o politică externă? (iii) ministrul de externe a rămas în funcție, nu și-a dat încă demisia de onoare? (iv) premierul, președintele țării, mai au vreun cuvânt de spus în politica externă? (v) de fapt cine conduce România?”

    Conteaza ? atata timp cat romanii voteaza cu ambele maini PSD-ul orice analiza este pierdere de timp. Presedintele nu conduce Romania , o reprezinta , un aspect trecut cu vederea si neinteles de foarte multi, vezi paticiparea la alagerile presedintelui si cele ale parlamentului, de eternul tatuc va fi foarte greu sa scapam.

    • Cristian Felea Cristian Felea spune:

      @Ursul Bruno
      Nu sunt specialist în drept constituțional, dar cred că, fiind o republică semiprezidențială, pe anumite aspecte executive președintele chiar conduce România. Și ia decizii care-i atârnă în responsabilitate și pe care nu are cu cine să le împartă.
      Din fericire, dacă respectăm Constituția, în literă și în spirit, cineva conduce România, fără fie un tătuc, totuși. Cred că acest motiv îi provoacă domnului Dragnea & Co. anumite coșmaruri, pentru că, deși se străduiește, prin oamenii de partid și afiliați de la CCR să interpreteze Constituția într-o cheie cât mai favorabile intereselor domniei sale și ale grupului din care a emanat, tot e dificil să dispună de pârghiile unui tătuc.
      Mai departe, însă, sunt oarecum de acord cu afirmațiile dvs., și anume că o parte a societății se simte ciudat de bine știind că țara este condusă de un tătuc. De ce? Poate pentru că ideea de tătuc este nivelatoare: sub un tătuc, în afara familiei și prietenilor (agreați) de respectivul, ce mai rămâne din societate este potențial egală în fața capriciilor și pretențiilor tătucului. Adică educați și needucați, harnici și leneși, cinstiți și hoți, tineri și vârstnici etc. Toți o apă și-un pământ, așteptând favoruri și ferindu-se să cadă de partea neagreată a unei societăți condusă de un tătuc.

      • Harald spune:

        Nu există nicio legătură cu faptul că lui Merkel a început să i se spună la un moment dat ”Mutti”? :)

      • Constantin spune:

        “Adică educați și needucați, harnici și leneși, cinstiți și hoți, tineri și vârstnici etc. Toți o apă și-un pământ, așteptând favoruri…”

        Permiteți-mi, vă rog, observația că un sfert din populația României a ales să-și părăsească “tătucul”, indiferent cum s-ar numi și din ce familie politică s-ar trage, și săși ducă zilele pe alte meleaguri… Mai la Vest, într-un mediu mult mai competitiv, concurențial, și mai puțin “nivelat”.

        Pe de altă parte, studenții Universității AI Cuza din Iași n-au nicio jenă cu privire la rectorul lor, ori, cei de la A Vlaicu din Arad nu se simt deloc deranjați că dl A Năstase a devenit Doctor Honoris Causa.

        Sper că nu găsim precum alți autori explicația în “așa este mentalitatea românilor, n-avem ce face”, sau “trebuie să treacă mai multe generații până se schimbă ceva, pentru că, iată, nu-s decât 30 de ani de la Revoluție”.

        Adică, după părerea mea, lucrurile sunt puțin mai complicate.

        • Cristian Felea spune:

          @Constantin
          Cum spuneam, o parte a societății…
          Sperăm că nu foarte amplă. Dar vom vedea cum stăm de luni, 27 mai, încolo.

    • Dedalus spune:

      Politica externa reflecta politica interna, asa se spune.

      Romania nu a reusit trecerea la capitalism imediat dupa 1989. A ramas atarnata intr-o perpetua tranzitie. Nici acum Romania nu este o democratie liberala, ci doar o tara comunista cu o Constitutie capitalista :-).

      In plan extern, vocea Romaniei ar conta doar daca s-ar sprijini pe o forta anume fie ea o economie puternica, fie ea realtia preferentiala cu anumite zone de putere, sau orice altceva imaginabil.

      In plus ar mai fi nevoie si de o resursa umana capabila si suficienta in administrarea politicii externe si in diverse alte zone de sprijin a acesteia. Numai ca dintr-o turma numai de oi negre nu ai cum sa alegi 10 oi albe.

      Am ratat sansa istorica a continuarii anului 1989. Acum suntem de fapt la bunul plac al istoriei si nu prea avem cum sa actionam in afara de a grabi, fiecare cum putem, mersul lucrurilor.

      Romania nu conteaza pe plan extern. Pana va ajunge sa conteze, mai trebuie sa treaca cel putin 2 generatii – necesare pentru a incheia aceasta morbida tranzitie, fie prin trecerea prin mizerie, fie prin o constienta asumare a capitalismului pe care acum il refuzam de fapt, cateodata chiar fara sa ne dam seama ca o facem. Articolul lui Cerna de acum cateva zile a spus toate astea intr-un mod academic.

      • Zev spune:

        ‘In plus ar mai fi nevoie si de o resursa umana capabila si suficienta in administrarea politicii externe si in diverse alte zone de sprijin a acesteia. Numai ca dintr-o turma numai de oi negre nu ai cum sa alegi 10 oi albe.‘

        Corect. Asta se scapa din vedere. Tatucismul si bisericutele sunt omniprezente, si pe cale de cobsecinta functia de control a derapajelor politice de catre administratia publica este inexistenta in Ro, si daca in ministerele ‘de linie’ (iertare pentru calc) se vede mai greu, in diplomatie se vede din elicopter (Kamov, Apache, de care-o fi). Vorbind de MAE, tatucismul (Presedintele stie mai bine) ne vine de la Iliescu, a fost preluat cu elan revolutionar de Emil si ai lui eg coana Joitica, si care au inlocuit comisarii vechi cu comisarii lor, a urmat restauratia post-Emiliana, dupa care a venit jucatorul care a dus practica pe culmi absolut incredibile. Bisericutele au avut si ele rolul lor: fetele si baietii lui dom’ senator sau deputat, sau primar sau ceva politic, fetele si baietii lui dom’ cu bani sau altceva de interes pentru ielita (mergand pana la sefuleti de carciuma mai cu staif, da, pui de carciumar propulsati unde nici cu gandul nu gandesti. Si, bineinteles, epoleti de toate culorile, tragandu-si la tzurloaie unii altora intr-o busculada tacuta. Ei, in conditiile astea, praful s-a ales de resursa umana, si mai mult orice norma etica a fost redusa la ‘atat timp cat nu calca pe bombeuri una din bisericute sau contrazice vointa tatucului’. Cei care isi puteau vinde capabilitatile in afara ministerului, au facut-o, si procesul inteleg ca si azi continua – vin tineri sau mai putin, se lamuresc pronto si pleaca. Deci, pe langa cleptocratie, mai e si disolutia eticii organizationale si cangrenarea resursei umane. Chiar daca pleaca astia de la putere maine, nu e nici un quick fix, admitand ca noii tatuci vor fi ingeri – un minister (mai ales unul mare si complex, cu forta de munca distribuita pe continente, cu angajamente din care nu poate iesi etc) nu e un monociclu, nu intoarce la 90 de grade pe loc, e un pachebot, are nevoie de spatiu si timp ca sa vireze. Si e nevoie de expertiza – de unde? Brava opozitie? Poate (sper!) sa ma insel, dar vajnica opozitie pare mai onesta decat actualii, expertiza insa – oha. O sa bage in externe ceva puritati de pe la EuroPuls, vopsesc copertina lu’ Melescanu in albastru cu stelute, cateva seminarii cu sotzietatea civila, si voila! Politica externa cu polenul fecioriei neatins. E naspa, iar articole de genul celui de mai sus mie imi suna a post-mortem.

  14. Ghita Bizonu' spune:

    Domnilor,domnilor

    mai usor cu “morala” si “corectitudinea politica” si cauati ceva informatii militare ….

    De fapt nici o granita nu prezinta garamnti ca nu va fi tecuta deo aeronava care zboara in razmont. Si 50 metri este o altitudine … “mare” In zbor “tactic” elicopterele tec sub liniile electrice
    . la fel ca si rachetele decorazierea nu pot fi detectate decat de instalatii tip AWACS calibrate sa distinga semenele unei aeronave de “zgomotulde fond” al terenului (adica sa nu confunde un elicoper cu un TIR)

    Si luati aminte – zilnic , zeci de avioane usoare incarcate cu droguri “penetreaza” granita de S a SUA! (ar penetra si garnita de N daca Canada arfi propicecuoturilor demarijuana si coca)

    Daca nici SUA nu pot ….

    • Constantin spune:

      „…zilnic , zeci de avioane usoare incarcate cu droguri “penetreaza” granita de S a SUA”

      Domnule, în sensul acesta a fost și observația mea anterioară.
      Zborul la joasă altitudine pe timp de noapte nu se împacă cu vodca și oboseala. Numai bine despre mortul Dmitri, dar s-au gândit antreprenorii: „poate găsim și noi aolo la „Mica publicitate” un pilot cu mai multă experiență, din Pakistan, Afganistan, ori vreun fost luptător în Cecenia”, măcar cât să nu uite să ridice troliul după ce lasă încărcătura.

      „Cât timp spunem autorităților române că transportăm droguri sau marfă de contrabandă nu e nicio problemă, să nu fie mitraliere sau rachete, pentru că la alea ne cer un comision mai mare. Poate fi încărcată în elicopterele Ka26 o tonă de orice, noi zicem că-s țigări, ca să plătim o șpagă mai mică.”

      Prin urmare, olandezii au cât se poate de multă dreptate „ dacă voi românii nu patrulați nici prin aer, nici terestru în zona de N a României, iar dacă vă primiți „dreptul” permiteți trecerea frontierei UE și NATO oricui și cu orice, atunci lăsați-ne pe noi să ne apărăm propriile frontiere și voi rămâeți în afara Spațiului Schengen”, împreună cu hoții voștri.

      Dacă nu se vor găsi amatori în Pakistan, China sau Afganistan, poate va fi scos la concurs postul de pilot de elicopter pentru tranzitarea frontierelor UE și NATO la Mica publicitate în ziarele din Iran.

      • Zev spune:

        Constantin,

        Achiesez in mare, ‘decat’ o mica observatie: belarusii nu prea beau, cel putin in comparatie cu rusii. Intr-o buna zi, poate peste decenii, o sa se trezeasca in final din cosmarul cu Luka si o sa vedem ce n-am vazut: Belarus aplicand pentru intrare in EU. Am fost, am vazut locuri in care cultura (inclusiv politica) pre-dateaza anii de hegemonie rusa, si e inca vie, muzee, case memoriale, urme ale Ordinului Lituanian, cate si mai cate. Babuta si mosuletul belarusi sunt complet diferiti de echivalentii lor rusi. Ce ii sapa pe ei este obisnuinta supunerii fata de rusi. For now, sa nu uitam ca in afara de batalia pentru curbura Kursk belarusii i-au rupt pe nemti in mlastinile unde sinacum mai dai peste un Tiger sau Panther. E simplu pentru noi sa spunem same shit, rusi/belarusi, realitatea este mult mai complexa.

      • Denis Captives spune:

        Poate ar fi bine sa mai deschidem niste filiale in Baia Mare, Suceava, eventual Gearmata (poate niste elicoptere la Husi), pentru patrulare, insa de unde bani de moment ce vorbim despre cel mai sarac si inapoiat avorton statal din UE, captiv Haitei platita de rusi prin intermediari?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Felea


Cristian Felea

Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor... Citeste mai departe


E randul tau

Wage led growth e doar un nume sofisticat pentru ceea ce numim de obicei, in termeni si mai "tehnici...

de: r2

la "Direcții alternative în economie"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

noiembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)