Home » Administratie »Global / Europa » Citesti:

De ce România ar trebui să susţină agenda comunitară în dezbaterile în jurul reformei Schengen

Alin Cristian Mituta iulie 20, 2011 Administratie, Global / Europa
2 comentarii 1,847 Vizualizari

Criza Greciei, a Portugaliei, a euro, revoluţiile din ţările arabe şi fenomenele migratorii ulterioare, toate acestea au contribuit la crearea în Uniunea Europeană a unui climat „de criză”, caracterizat de neîncrederea crescândă între statele membre. Această atmosferă se resimte în mod acut şi în cazul dezbaterilor din jurul reformării Schengen unde două poziţii antagoniste pot fi identificate: re-naţionalizarea acestui acquis major al construcţiei europene versus aprofundarea europenizării sale. Aşa cum vom arăta în prezentul articol, extinderea acestui spaţiu la România şi Bulgaria nu poate fi înţeleasă în afara acestei discuţii mai largi, viitorul aderării fiind strâns legat de rezultatul acestei dezbateri.

În 14 iunie 1985, ziua semnării acordului Schengen, Robert Goebbels, Secretar de Stat luxemburghez pentru Afacerile Externe, declara cu satisfacţie că semnarea acestui acord simbolizează caracterul comun al construcţiei europene. Douăzecişişase de ani mai târziu, dezbaterile în jurul Schengen-ului pun sub semnul întrebării durabilitatea solidarităţii europene în ceea ce priveşte libertatea de circulaţie a persoanelor, acestea opunând două tendinţe: re-naţionalizarea şi europenizarea.

Re-naţionalizarea…

Lăsând deoparte cazul aderării României şi Bulgariei la zona europeană de liberă circulaţie,  care este întru-câtva deja o primă dovadă a lipsei de solidaritate europeană, semnalul vizibil al re-naţionalizării Schengen vine odată cu scrisoarea din 26 aprilie adresată de Franța si Italia Comisiei Europene prin care se cere acesteia revizuirea acquis-ului Schengen. Scrisă în contextul “crizei” provocată de imigranţii revoluţiilor arabe din Africa de Nord, aceasta face apel la o reflecţie asupra unei metode prin care frontierele interne să poată fi reintroduse în cazuri “excepționale”.

Comisia Europeană a răspuns prompt acestei cereri venită din partea celor doi “grei” ai scenei europene prin publicarea unei Comunicări privind Migraţia. Prin aceasta, Comisia propune instituirea unui mecanism la nivel european prin care, în situaţii “excepţionale” ce urmează a fi precizate se introduce posibilitatea controalelor la frontierele interne Schengen. Ideea a fost susținută în mod explicit de Consiliul European din iunie, care a cerut de altfel Comisiei să vină cu o propunere concretă în acest sens în luna septembrie 2011.

Re-naţionalizarea gestiunii frontierelor se poate observa şi din anunţul Danemarcei privind decizia sa, unilaterală, de a reinstitui controalele vamale la graniţele sale cu statele Schengen. Această decizie, venită pe fondul presiunilor unuia din partidele naționaliste daneze aflate la putere, este privită de Comisie ca un atac frontal adus nu doar libertăţii de circulaţie, ci şi principiilor de baza ale pieței unice care se bazează tocmai pe lipsa acestor bariere naționale.

…versus europenizarea gestiunii frontierelor europene

Dacă Comisia Europeana a adoptat mai degrabă o poziție de mijloc în ceea ce privește cererile guvernelor statelor membre, Parlamentul European a fost vocea care a criticat cel mai mult tendințele de re-naţionalizare a spațiului Schengen. În viziunea acestuia, exprimată printr-o rezoluţie recentă susținută de toate marile grupuri politice, deputaţii europeni contestă schimbările propuse de Comisie şi susținute de Consiliul European, arătând ca ele nu vor conduce la ameliorarea guvernantei Schengen, ci din contră, pot avea ca efect disoluția zonei europene de liberă circulație, una din cele mai mari realizări din istoria UE.

Abordarea Parlamentului în ceea ce privește îmbunătățirea gestionării spațiului Schengen este legată nu de posibilitatea de a introduce noi prevederi pentru a putea introduce mai ușor frontierele interne, ci de monitorizarea mai atentă a implementării regulilor deja existente. În acest sens, acesta susţine instituirea unui sistem de evaluare Schengen mai eficient care, contrar celui existent, să fie coordonat la nivel comunitar de către Comisie şi să se aplice nu doar statelor candidate la intrarea în spațiul Schengen, ci şi celor deja membre. Mai mult decât atât, acesta ar trebui sa prevadă atât un mecanism de asistenţă pentru statele care au probleme în acest domeniu, cât şi un sistem de sancțiuni care să poată merge până la instituirea temporară si limitată a frontierelor interne. Viziunile concurente dintre Parlament și Consiliu se regăsesc de altfel şi la nivel pur inter-instituțional, acesta din urma contestând, prin intermediul unei confruntări interne între Serviciile Juridice ale celor doua instituții, dreptul primului de a fi asociat deplin în procedura de codecizie.

Observăm, aşadar, în dezbaterile din jurul Schengen două tendinţe opuse: gestionarea frontierelor la nivel european într-un spirit inter-guvernamental, la nivelul Consiliului şi gestionarea frontierelor la nivel european într-un spirit comunitar, Parlamentul fiind reprezentantul acestei abordări.

România și Bulgaria prinse în dezbaterea Schengen

Aderarea României şi Bulgariei la spațiul Schengen trebuie înțeleasă în acest context al eroziunii constante a solidarității şi încrederii reciproce de la nivel european. Cele două state nu pot deveni membre depline ale zonei europene de liberă circulație atâta timp cât încrederea celorlalți faţă de capacitatea lor de a gestiona frontierele externe dar şi încrederea în spaţiul Schengen, în general, sunt puse sub semnul întrebării.

Desigur, aderarea la Schengen nu depinde doar de eforturile celor două state însă acestea au totuși cel puțin două mijloace la îndemnă pentru a-şi maximiza treptat șansele de reușită.

În primul rând, România şi Bulgaria trebuie să contribuie activ la (re)construirea încrederii statelor membre în proiectul Schengen ca întreg. În acest sens, susținerea soluției comunitare la răspunsul privind ameliorarea guvernanţei Schengen este fundamentală. România şi mai ales Bulgaria au un interes vital în a susține ameliorarea sistemului de evaluare Schengen întrucât este cunoscut si larg împărtăşit în instituţiile de la Bruxelles faptul ca slăbiciunile zonei europene de liberă circulaţie nu ţin de statele din afara ei cum sunt România și Bulgaria ci de incapacitatea unor state deja membre Schengen de a se conforma standardelor europene privind gestionarea frontierelor. Atâta timp cât probleme grave persistă la frontierele maritime din Mediterană sau la cea greco-turcă, șansele de primire a unor noi membri care sa adâncească, în mod potențial, aceste probleme este extrem de redusă. Mai mult decât atât, potrivit unor surse din sfera instituțională europeană, susținerea unui mecanism de evaluare comunitar care să prevadă sancțiuni în caz de nerespectare a acquis-ului Schengen, propunere ce se înscrie în logica europenizării mai profunde a Schengen-ului, ar putea face ca poziția Germaniei şi chiar a Franței vizavi de aderarea României şi Bulgariei să devină mai flexibilă.

În același timp, România şi Bulgaria au şansa de a contribui în mod şi mai direct la consolidarea încrederii reciproce prin asigurarea capitalelor europene că problemele de corupție şi crimă organizată nu sunt într-atât de mari încât să pună în pericol spaţiul Schengen ca atare. În acest sens, dacă raportul pe justiţie care urmează să fie publicat pe 20 iulie ar fi pozitiv, ar exista şanse mult mai mari ca state ca Olanda, cel mai critic membru al UE faţă de calitatea statului de drept din cele două ţări, să renunţe la veto-ul privind aderarea.

Aşadar, cum încă nu este evident care dintre cele două tendinţe din dezbaterile în jurul Schengen vor modela viitorul liberei circulaţii în UE, România are mai degrabă interesul de susţine propunerile comunitare, scenariul europenizării mărind şansele acesteia de a adera la zona Schengen. În același timp, probleme privind corupția și crima organizată, deși colaterale dezbaterii privind Schengen, necesită o abordare mult mai credibilă din partea României și Bulgariei, ele încadrându-se în cadrul mai amplu al (re)construirii încrederii reciproce la nivelul UE.

Autori: Alin Cristian Mituța & Cristina Stănculescu

Articol preluat de pe site-ul Europuls

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "2 comments" on this Article:

  1. val spune:

    Buna ziua,

    Va rog, poate cineva explica de ce nu poate Italia sa-i trimita inapoi pe imigrantii veniti cu barca ? Orice ar declara emigrantul, ca este urmarit politic, ca este apatrid, ca este discriminat..etc, in caz ca minte se va putea dovedi in urmatoarele luni prin ascultarea telefoanelor, prin urmarirea trimiterilor de bani, prin urmarirea grupurilor la care se ataseaza s.a.m.d. Nu poate declara ca vine dintr-o parte a Africii ca apoi sa se dovedeasca ca vorbeste numai un dialect din capatul celalalt al Africii.

    Ce legi, acorduri internationale impiedica Italia (sau alta tara UE) sa-i urce intr-un avion sa-i duca inapoi in Africa sau daca nu se poate afla tara de provenienta sa-i duca inapoi in mijlocul marii si sa-i lase pe o pluta ?

    Multumesc

  2. din spania spune:

    Nu cateva mii (sau zeci de mii) sunt problema, ci faptul ca UE este inca o constructie extrem de fragila, cu diferente semnificative de limba, mentalitati si nivel de trai. Este o ‘uniune’ in care atunci cand dau de greu multi sunt gata sa isi vada numai propriul interes, uitand de constructul supranational.
    Vor mai trece decenii pana cand UE va deveni ceea ce se doreste a fi (asta in varianta optimista).



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alin Cristian Mituta


Alin Cristian Mituta

Director Europuls. A studiat la Institutul de Studii Politice din Paris (Sciences Po), la Universitatea Paris X și la SNSPA Bucureşti. Este specializat în chestiuni instituţion... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)