Referendumul poate fi văzut ca un succes sau ca un eșec din multe motive. Depinde doar pe cine întrebi. Unii s-au bucurat pentru că a fost un eșec pentru o mișcare iliberală, care a promovat o temă dăunătoare democrației și drepturilor omului, pe când alții au jubilat că mai bine de 3.8 milioane de alegători au ieșit din casă și au votat – mare parte dintre ei pentru opțiunea DA; a fost un eșec pentru că nu a trecut de pragul de participare de 30%. Dar a fost și un eșec pentru că a fost construit pe critici care au arătat că guvernul a făcut eforturi vizibile pentru a ajuta tabăra DA, chiar dacă PSD s-a retras din tabăra susținătorilor pe ultima sută de metri.
Multe dintre măsurile luate de Guvernul Dăncilă au fost un eșec din perspectiva legiferării și a organizării unui proces consultativ în care alegătorii și observatorii externi să se încreadă. Mai mult, în 2018, după doi ani de testat instrumente moderne precum SIMPV sau Corpul Experților Electorali am ajuns din nou la frica de vot multiplu și acuzații interminabile despre vot multiplu sau împărțirea președinților de secții de votare după cine știe ce criterii primitive.
În urma observării referendumului cu 840 de obsevatori independenți ai Coaliției FiecareVot am concluzionat că nu au existat probleme sistemice care să fi afectat în mod semnificativ desfășurarea votului în cele 2 zile. Aceleași concluzii le-am tras și din sesizările transmise pe platforma www.votcorect.ro sau la call center-ul 0800 080 200. Au existat desigur, probleme administrative, presiuni ale administrației locale și ale clericilor, transport organizat al alegătorilor, dar nu există indicii că aceste nereguli ar fi modificat semnificativ rezultatele votului. Principalele concluzii pot fi citite în raportul de monitorizare a referendumului.
Dar trebuie să remarcăm că în ultimii ani metodele de fraudare sau influențare a rezultatelor sunt mai sofisticate și nu mai țin neapărat de acțiuni care se întâmplă în secții, ci de decizii care sunt luate înainte de începerea procesului de votare. La referendum, Guvernul a luat o serie de decizii care arată lipsa de voință politică în a asigura transparența și securitatea votului. În primul rând, a refuzat să introducă Sistemul informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal (SIMPV), care a funcționat cu succes la alegerile parlamentare și locale din 2016 și care a condus la evitarea unor discuții despre posibile fraude. Sistemul permite ca fiecare alegător să fie verificat înainte de vot și reduce din birocrația necesară verificărilor manuale ale potențialelor voturi multiple. Se știa din timp că se va organiza un referendum și este nevoie de SIMPV, mai ales că la referendum circumscripția este unică, ceea ce înseamnă că se votează la domiciliu și în rest la orice altă secție; acest lipsa sistemului face practic orice verificare ulterioară aproape inutilă și anevoioasă.
Mai mult, am solicitat premierului introducerea SIMPV prin ordonanța de urgență despre care știam că va fi publicată. Am primit un răspuns trei zile mai târziu, după aprobarea OUG 86/2018 prin care ni se comunica faptul că s-a transmis cererea noastră către Autoritatea Electorală și că instituția va analiza mai departe solicitarea noastră.
Poate la acest referendum lipsa SIMPV nu a avut un impact așa de important, luând în calcul prezența redusă; la anul însă avem alegeri pentru Parlamentul European și pentru Președintele României. În acest moment, în Camera Deputaților există un proiect de lege prin care se modifică semnificativ legislația pentru cele 2 alegeri, inclusiv prin introducerea SIMPV. Deocamdată lucrurile trenează și de vreo două luni se tot primesc avize. Aprobarea acestui proiect de lege cât mai curînd este esențială pentru a asigurarea funcționarea în condiții optime a SIMPV și a Corpului Experților Electorali (doar pentru a enumera două amendamente) la următoarele alegeri.
Un alt aspect controversat este definirea unor proceduri pentru contestarea unor potențiale fraude. Prin OUG 86 a fost modificat art. 431. Dacă în legea inițială toate listele electorale erau verificate de AEP după finalizarea referendumului (oricum o procedură învechită și consumatoare de energie), în noua lege se specifică faptul că se pot face reclamații doar în 15 zile de la data constatării valabilității referendumului național, cu probe; există șanse foarte slabe ca cineva să facă astfel de plângeri. Dar și mai grav este că la întrebarea adresată Biroului Electoral Central, cu privire la procedura de sesizare și soluționare a fraudelor ni s-a comunicat că este o situație ipotetică și se va sesiza în momentul unei situații concrete, iar un răspuns la această întrebare ar echivala cu o antepronunțare din partea BEC și nu este oportună.Un astfel de răspuns de la organism care are în componență 7 judecători de la Înalta Curte pare o glumă.
Și tot la capitolul acesta, AEP a răspuns unei întrebări adresate de jurnaliști cu privire la procedura de sancționare a lui George Becali, care a votat deși nu avea acest drept, cu un răspuns la fel de discutabil ca cel de mai sus:
Astfel, intrucat Curtea Constitutionala nu a constatat valabilitatea referendumului national pentru revizuirea Constitutiei din 6 si 7 octombrie 2018, Autoritatea Electorala Permanenta nu are competenta legala de a intreprinde demersurile prevazute la art. 431 alin. (4) din Legea nr. 3/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
Ce înțelegem din aceste răspunsuri amețitoare este că existența acestor mecanisme esențiale pentru a asigura corectitudinea alegerilor este un relativ arbitrară. Faptul că BEC nu poate transmite care este procedura de contestare a fraudei este extrem de grav, iar răspunsul hilar ascunde de fapt o lipsă de voință instituțională. Aceste reguli ar trebui să fie clare, să se aplice constant – indiferent de referendum sau alegeri – și să fie explicate și detaliate cu mult timp înaintea votului și procedurilor de centralizare a rezultatelor. Frauda nu este o ipoteză, după cum ne-au arătat alegerile și referendumurile din ultimii ani.
Un al treilea aspect îngrijorător este cel legat de finanțarea campaniei. Partidele politice s-au arătat mult prea puțin interesate să investească bani la referendum, mai ales că nu și-i recuperează, după cum se întâmplă la alegeri. Cea mai vizibilă campanie a fost realizată de susținătorii poziției DA, dar fără a respecta regulile care se aplică partidelor. Nu știm cine le-a tipărit și din ce bani. Pentru un motiv simplu, pentru că nu există reglementări pentru terți, nu sunt verificați de AEP, chiar dacă fac campanie mascată. Cred că pentru a evita astfel de practici pe viitor (care sunt frecvente în Republica Moldova, de altfel), trebuie introduse prevederi în legislația privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale pentru ca AEP să poata verifica și acești terți, care sunt parte a campaniei.
Pe scurt, modul de organizare a referendumului a fost unul dezlânat, subiectiv și nu a respectat multe din regulile recomandate la nivel internațional. S-a lungit votul la 2 zile, pentru a ieși prezența, controlul real al campaniei pentru referendum a fost o glumă, iar lipsa unor mecanisme de verificare și soluționare a acuzațiilor de fraudă a pus capac unui referendum organizat pe genunchi. Lecția care trebuie trasă din această experiență este că organizarea alegerilor nu trebuie lăsată pe ultima sută de metri (și nu prin OUG cu o listă mult prea lungă de modificări), Guvernul ar trebui să aibă mai multe atribuții, iar Parlamentul ar trebui să modifice cât de curând legislația pentru alegerile care vor avea loc la anul pentru a introduce SIMPV, Corpul Experților Electorali și reguli mai clare pentru finanțare. Și deși pare un vis frumos, poate ar fi bine să trecem prin Parlament un Cod Electoral unitar, pentru a scăpa de dificultăți inutile datorate unui număr prea mare de reguli divergente, pentru fiecare tip de alegeri în parte.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cu alte cuvinte, PSD a facut tot ce a putut pentru a manipula rezultatul votului, dar au fost prea prosti sa o faca intr-un mod eficace.
Nu-i problema, masinaria de partid inca functioneaza si sansele sunt mari ca in 2019 sa vedem fraude electorale masive in intreaga tara, fiindca e vorba de PSD, o adunatura de psihopati.
4 milioane de voturi PSD vs. 1 milion de voturi impartit intre USR si RO+ = sfarsitul Romaniei.
PSD-ul a asigurat 1,5 mil voturi la referendumul asta – ei sunt de fapt nucleul dur al partidului, care nu asteapta malaiul, uleiul si alte pomeni electorale. Pe langa ei mai sunt 0,8 mil sclavi care i-ar vota oriunde si oricand primesc o pomana din cele zece posibile.
P.S. Presimt ca anul urmator, PSD-ul va avea maxim 1,6 mil voturi la europarlamentare si vreo 2,5 mil voturi in primul tur prezidential!
@Livache: presimti gresit.
PSD are o masina de mobilizare (aka de strans voturi) fenomenala. La referendum a hibernat, ca nu ii prea interesa rezultatul. La alegerile urmatoare e alta poveste, asa ca eu estimez tot intre 3 si 3.5 milioane de voturi.
De la un moment dat am avut senzatia ca psdul insusi nu mai vedea o miza in acest referendum si a slabit presiunea. Nu si-au consumat „munitia” ca sa fraudeze ceva ce nu schimba nimic si sa compromita actiunile pentru urmatorul scrutin.
Cu tupeul maxim, care la adus acolo unde este, dragnea nu a iesit (sau nu a parut) asa de sifonat din aceasta „infrangere” pe cat am crezut, ba chiar a folosit prilejul sa-si mai faca ceva reclama…
@donquijote – Primarii nu au tras prea tare la referendum. Nu si-au irosit resursele, pentru ca vin 2 ani electorali si nu vor sa ramana datori pentru mai nimic. Dimpotriva, unii au fost total absenti – a se vedea si cazul Firea. A contat probabil si clivajul din PSD si certurile interne.
Nu am inteles niciodata ideea asta cum ca PSD ar fi avut vreun interes ca acest referendum sa treaca. Ce scopuri majore isi atingea si pe care nu si le-ar fi atins la fel de bina daca acesta nu era validat? Mi se pare destul de este evident ca ideologic rezultatul ii era indiferent iar politic un succes ii aducea mai multe dezavantaje decat avantaje. Ii complica situatia in Europa, CpF lua un avant periculos, electoral nu castiga de fapt nimic in plus. Important era doar sa para ca s-a straduit, nu sa castige. Eu cred ca a sprijinit referendumul doar pentru ca astfel il putea face mai usor sa esueze cu profit maxim.
Ei, haideti ca CpF nu a reprezentat niciodata o amenintare pentru psd, ba se potrivea ca o manusa cu fundamentalistii din partid. In virtutea libertatii de exprimare, ca si pe vremea cand PRM era activ si traia / vocifera Tribunul, PSD lasa pe altii sa emane ideile „fundamentaliste” pe care nu si le poate exprima direct, de teama de a nu aparea in Europa ca partid retrograd.
Dar, ce-i cu adevarat in sufletul lor…!
Iata ca acum nu se mai jeneaza sa aiba „integrat” PRM prin membri marcanti ai partidului.
Toata propaganda cu roman/crestin (ortodox)/familist (cine n-are copii oricat ar fi de derbedei, nu e roman adevarat) etc… este pe linie.
Doar ca, intr-adevar costurile ar fi fost prea mari pentru un castig nerelevant si, in acelasi timp, perisabil; in plus exersarea prea evidenta a metodelor de fraudare nu trebuie sa devoaleze potentialul adevarat. Pe asta il vom vedea in 20-20 daca nu face implozie!
A fost evident ca pana la un moment dat (cam pana cu 2-3 saptamani inainte) dragnea a pus „patima” in promovarea referendumului. Apoi a avut de infruntat alte amenintari.
Asta e la fel cum ai spune ca Savonarola le venea ca o manusa celor din familia de Medicii penru ca si ei se sprijineau pe religie in actul de guvernare si au avut in familie vreo doi papi. Sau cum ai spune ca politicienilor din perioada interbelica le venea ca o manusa avantul miscarii legionare. Avantul Cpf urmat de transformarea in partid iar fi vaduvit pe psd-isti si nu numai pe ei de jumatate din electorat si i-ar fi scapat de problema DNA, trimitandu-i direct la rug.
Cel mai simplu mod de a taia avantul unor miscari care profita de astfel de teme este acela de prelua chiar tu temele respective in program. Avantul miscarilor antiimigrationiste in europa este datorat tocmai faptului ca partidele clasice au expulzat din programul lor astfel de teme, altadata comune.
PSD nu avea nevoie de validare ca sa isi atinga scopul legat de referendum, era suficient sa lase impresia ca s-a straduit, de aici si impresia de „patima”. Pe urma putea sa il saboteze linistit.
Lecția referendumului o să se vadă abia la alegerile parlamentare din 2020, când boicotul o să dea iar cu copita, fiindcă așa a fost învățat. După care or să urmeze iar 4 ani de lamentări că nu iese lumea la vot. Practic, rezultatul alegerilor din 2020 s-a decis deja în 2018 și asta va fi cea mai importantă lecție a referendumului.
Odată cu Obama și Merkel, epoca progresistă se încheie. Însă România e mereu decalată de restul lumii, ca de-obicei, așa că pe malurile Dâmboviței o să se mai întindă pelteaua până prin 2025. După care, o mulțime de analiști și formatori de opinie vor spera că vechile lor articole să nu ajungă dezgropate întâmplător sau interesat. Asta va fi cealaltă lecție a referendumului.
Esti patetic daca dai vina pentru neparticiparea la votul din 2020 pe boicotul de la referendumul din 2018.
Sa-ti explic ceva, // romanii fac diferenta intre participarea la alegeri si la un referendum stupid propus de hoti. Nu pacalesti pe nimeni.
Daca nu voteaza lumea, nu va fi din cauza boicotului din 2018 care a fost 100% justificat, fiindca referendumul a fost tentativa lui Dragnea de a redeveni relevant in politica, precum si tentativa turnatorului PF Daniel de a castiga mai multa putere.
Daca nu ies oamenii la vot, va fi din cauza lipsei totale de speranta care s-a instalat in Romania in urma guvernarilor catastrofale ale lui Ponta.
@2087 – nu ești tu cel care se lamentează mereu pe-aici pentru neparticiparea la vot din 2016? Nu ești tu cel care folosește la adresa românilor termeni care nu-și au locul în nicio discuție civilizată? A adopta în discuția cu mine postura de Părinte Critic n-o să te ajute în niciun fel, dar spune multe despre tine și capacitatea ta de dialog. Exact asta ai să faci și după alegerile din 2020, ai să culegi ce-ai semănat. Iar marii formatori de opinie ai neamului, la fel.
Cultura ta democratică are nevoie de o revizuire majoră, iar capacitatea de a dialoga civilizat, de asemenea.
Total de acord!
Lumea nu iese la vot pentru ca nu este lasata. Ai aproape 3 milioane de alegatori in strainatate, dar numai cateva sectii prin ambasade si consulate si 0 vot electronic. Ai si peste 1 milion de oameni in tara care muncesc si locuiesc in cu totul alte orase decat cele din cartea de identitate, dar legea din 2016 ii obliga sa voteze acolo unde au domiciliul.
Altii au vot electronic si posibilitatea de a te inscrie pe listele electorale de acolo de unde consideri TU ca te intereseaza sa votezi, noi avem legarea de glie cu iz feudal.
Asta e!!!
Ba inca, eu as zice ca sunt chiar vreo 4 milioane pe afara, care NU VOTEAZA. Mult mai multi decat cei care nu voteaza acasa.
Partea proasta este ca deja s-a intrat pe o panta greu de intors. Suntem cam in vrie.
Va trebui un efort urias pentru redresare… eu unul nu prea vad cum, la ritmul in care se depopuleaza tara.
@Florin – Votul la parlamentare a fost destul de mult facilitat in strainatate, atat prin corespondenta, cat si prin sectii infiintate la cerere. Votul prin corespondenta a atras aproximativ 10.000 de votanti, dar este normal pentru prima incercare. Fata de multe alte tari, Romania sta binisor la capitolul optiuni pentru vot in strainatate. Desigur, pot exista si alte facilitati, precum votul prin Internet, dar aici sunt multe discutii legate de securitate. In rapoartele publicate am sustinut pilotarea votului prin Internet, fara a-l introduce din prima pe scara larga – https://expertforum.ro/vot-electronic/
Ramane valabila si discutia despre reprezentantivitate in circumscriptia diaspora, care acum este total dezechilibrata, cu doar 6 reprezentanti.
Acuma, nu zic ca nu sunt departe (cam ca iapa mutului) dar la mine nu se vad facilitatile de vot mirobolante de care vorbiti. Logica Romaniei e Euro-centrista, amaratii care suntem pe alte continente, mai putin asa. Categoric, este logic cu niste resurse finite sa dai prioritate locatiilor cu concentrate mai mare de romanasi pe metru patrat, dar mai e mult pana departe. Ar mai fi o chestie, prezenta la vot mai scazuta in diaspora poate fi si cel putin partial cauzata de, hmm, o oarecare neincredere istorica in baietii aia cu ochisori bleu-ciel care duc valiza diplomatica de colo-colo.
In fiecare zi banda care a pus mina pe Romania mai trage un tun. Nu au dat inapoi nici un pas si nu au pierdut nimic din ceea ce si-au propus sa obtina. Haosul, fumigenele, lipsa SIMPV, finantari obscure, toate au un singur scop, asigurarea continuarii jafului. Au reusit sa obtina nepasarea populatiei si acum omoara democratia la pas. „Guvernul ar trebui…”, „Parlamentul ar trebui…”, „sa trecem prin Parlament un Cod Electoral…” – toate sint vise. Cine sa indrepte lucrurile cind majoritatea face ce vrea? PSD si clica mai au doi ani in care vor desavirsi distrugerea… Ori ies oamenii masiv in strada, ori totul se duce pe ripa…
Tare treaba cu Becali. e ca si cum ti-as da una in cap dar daca nu mori nu patesc nimic. Pe viitor sa am grija sa te altoiesc mai tare!
„…a fost un eșec pentru o mișcare iliberală”
Domnule Septimius Pârvu, pentru că sunteți expert în bună guvernare, vă rog cu respect să observați, exact din această perspectivă, că vă înșelați.
Referendumul nu a adus, poate, rezultatele pe care inițiatorii săi, în România aflată sub asaltul „hibrid” al Rusiei, au strâns semnături pentru Referendumul de consolidare a poziției [iliberale a ] d-lui Dragnea. Bisericile s-au unit pentru această mizerie, că altfel se porcăiesc între ele cu entuziasm, la comanda rusofilului Iulian Capsali și a d-lui Peter Costea, care a organizat la 13 iunie 2018 petiția transmisă Președintelui Trump pentru retragerea ambasadorului Hans G. Klemm din România, întrucât declarațiile sale i-au deranjat pe cleptocrații jefuitori din averea publică (inclusiv din banii mei, carevasăzică). Acest demers a reprezentat pentru domniile-lor un succes fără precedent.
Confirmarea reușitei vine încă o dată acum, când Robert Tiderle, directorul agenţiei de publicitate Papaya Advertising, este chemat de autorități (poliție, autoritatea pentru protecția copilului șamd.) fiind anchetați pentru realizarea clipului publicitar „Copiii referendumului” care a îndemnat cetățenii să stea acasă. 15 parlamentari (de la PNL, majoritatea, PSD și ALDE) au cerut sancționarea celor care au îndemnat la boicotarea referendumului. Este exemplu de coagulare a unui grup format din parlamentari cu aceleași opțiuni iliberale, cu aceeași apetență pentru acțiunile inițiate de rusofilul Iulian Capsali și de pro-cleptocratul Peter Costea, cu obiective autoritariste, nedemocratice. Partide care, formal sau nu, cooperează în parlamentul României (a se vedea fosta USL, bunăoară).
Nu știu dacă vor fi cercetați în urma acestei reclamații toți cetățenii care au absentat de la vot, ori dacă vor fi anchetate și alte persoane care au îndemnat cetățenii să nu participe la referendum, dar sper sincer să nu devină subiecte ale cercetării poliției copiii care au participat la realizarea de spoturi publicitare precum cel al Papaya Advertising, sau cel pentru dulciurile Kinder Bueno. Ceea ce este evident reprezintă succesul coagulării unui grup transpartinic iliberal, adeptul unei guvernări autoritare, dispus să ceară anchetarea celor care au opinii diferite de ale lor.
Sper să nu fie cerută (și pusă în practică) interzicerea cărții lui Margaret Atwood. Pentru că spre asta ne îndreptăm. Iar cei care studiază buna guvernare în calitate de experți ar trebui, cred, să sesizeze acest lucru înaintea celorlalți, din timp…
Erată. Rog pe cei care acordă atenție acestui modest comentariu, cu scuze pentru graba cu care am scris, ca în textul meu în loc de „rezultatele pe care inițiatorii săi…” să citească „rezultatele pentru care inițiatorii săi…”.
Vinovată este tastatura, desigur :-), dar am făcut precizarea pentru că înlocuirea cuvântului respectiv schimbă înțelesul propoziției. Mulțumesc.
Pro sau contra oamenii ar fi trebuit să iasă la vot. Din punctul meu de vedere se vede clar, românii votează doar când în joc se pun mize politice, altfel nu-i interesează. Suntem extrem de buni la datul cu părerea, la a crea mișcări ideologice și civice (în realitate sau online) bazate pe factorul emoțional, însă ne lipsește puterea de decizie. Ori așteptăm să facă altcineva treaba în locul nostru, ori ne rugăm să iasă cum vrem noi. Acest lucru a dus de fapt și la situația în care ne aflăm, degeabă dăm vina pe politicieni, căci nici noi nu suntem deprinși cu democrația și uneltele ei. Pînă când nu vom înțelege că nu pot ei să fure pe cât putem noi vota, îmi pare rău, dar nu se va schimba nimic în țara asta. Vom rămâne în aceeși mocirlă, ne vom certa unii cu alții pe nimic, doar pe păreri.
Este vorba doar despre simt practic: daca a nu vota echivaleaza cu NU, nu merg la vot si basta.
Daca cineva vrea sa stie cu precizie cati ar fi „pentru” si cati „contra”, n-are decat sa-si cheltuie niste bani ca sa faca un sondaj.
Iar sondajul poate sa-l scoata eventual aproape de realitate sau de dorinte.
Parerea mea este ca 90% dintre cei care ar fi vrut cu tarie sa … „DA”, s-au prezentat la vot, nu s-au lasat influentati de boicotarzi.
Deci, rezultatul scrutinului este suficient de relevant si fara sa fi pus in miscare 18 milioane de oameni. Cine stie sa citeasca semnele, le va citi.
Erau vremuri când oamenii și-ar fi dorit măcar să fie consultați, să se țină cât de cât cont de părerile și nevoile lor, nici nu sperau la vot. Există țări civilizate, cum aspirăm și noi să fim, care ies la referendum și pentru tăierea unui copac. Simțul practic înseamnă sa alegi și să acționezi (să pui în practică), nu doar să filozofezi. Singurul lucru pe care îl remarc e că România a mai picat un test, încă nu știm să ne folosim puterea pentru care au murit oameni. A nu ieși la vot, înseamnă să-i lași pe alții să decidă în locul tău, degeaba ești nemulțumit după, nu mai contează.
‘că nu pot ei să fure pe cât putem‘
Hmm, mi-e teama ca undeva intr-un birou din casutele alea vesele de str Londra, Roma, Braziliei stau cativa baieti, si citindu-va comentariul mormaie ‘Challenge accepted!.