Home » Administratie »Analize »Armata » Citesti:

No, hai ș-om mere

Marian Zulean decembrie 21, 2014 Administratie, Analize, Armata
16 comentarii 3,032 Vizualizari

Îndemnul ardelenesc de mai sus, atribuit lui Avram Iancu, a devenit celebru în istoria militară a românilor, fiind considerat cel mai scurt ordin de luptă. Scurt, clar și concis! Comportament ardelenesc, ar spune unii.

Peste ani și ani, un comportament similar l-a manifestat și Klaus Johannis, în campania electorală. Cu un mesaj sobru și la obiect, parcimonios în cuvinte dar cu un bagaj mare de realizări administrative, Johannis a reușit să capteze așteptările românilor și să fie ales președinte. Zilele acestea, însă, va trebui să livreze primele rezultate, ca președinte. ”Teoria ca teoria, dar practica ne omoara”, se spune în popor.

Necazul este că, același val de simpatie populară care l-a adus la putere, a creat așteptări care exced cu mult puterea constituțională a unui președinte. Într-un sondaj, realizat de INSCOP pentru Adevărul, populația consideră că priorităţile preşedintelui trebuie să fie următoarele: ”… să creeze locuri de muncă – 34,1%, să garanteze respectarea legilor şi a Constituţiei – 31,3%, să combată corupţia – 18% și să conducă politica externă şi de securitate naţională a României – 10,2%”[i].

Dar principalele atribuții constituționale ale președintelui sunt legate de politica externă și de apărare. În aceste domenii, Johannis are în fața sa câteva mari provocări: o situație geopolitică complicată, epifenomenul ofițerilor acoperiți (declanșat în campania electorală cu sprijinul presei) dar și standardul unui președinte hiperactiv în acest domeniu, setat de predecesorul său. Mai mult decât atât, din punct de vedere temporal aici trebuie să livreze rezultate imediat. Constituția României și Legea planificării apărării nr.473/2004 îl obligă ca, în termen de 6 luni, să prezinte spre aprobarea camerelor reunite ale Parlamentului Strategia națională de apărare. Problema este destul de delicată întrun regim de coabitare, promovarea strategiei naționale de apărare fiind unul dintre eșecurile președintelui precedent.

Pornind de la acest imperativ cred că se impune ca reforma sistemului de securitate națională să devină o direcție strategică de acțiune a președinției Johannis și să ofere coerență programului prezidențial. Provocările ce impun această nouă generație de reforme provin atât din experiențele trecutului imediat cât și din anticiparea trendurilor viitorului .

Provocările ce provin dinspre trecutul recent nu se opresc la problema ofițerilor acoperiți, care a apărut ca un flash în campania electorală, ci includ, între altele, probleme legate de inconsistența planificării strategice, lipsa unor garanții că mecanismul controlului civil funcționează eficient, legislația de securitate învechită sau protejarea vieții private, în contextul evoluției noilor tehnologii și al globalizării. Despre o parte a acestor probleme am vorbit, într-un articol anterior[ii]. Aș aduce în discuție doar aspecte esențiale, ce ar trebui să argumenteze prioritatea acestei reforme.

Primul aspect problematic este cel al planificării strategice și a relațiilor inter-instituționale, cele dintre eșalonul politic și cel militar. Prin planificarea strategică sunt corelate, în mod sistematic, interesul național cu obiectivele strategice și resursele, se realizează o prioritizare multianuală a efortului bugetar, pe baze științifice. Acest mecanism al planificării strategice a fost impus în timpul procesului de aderare la NATO, însă nu a produs efectele scontate. Simplu spus, procesul de planificare strategică presupune că președintele trebuie să elaboreze o strategie de securitate/apărare națională, din care guvernul, ministerele și instituțiile de securitate extrag obiective și misiuni și elaborează propriile strategii sectoriale. Dacă s-ar aplica acest mecanism am avea, azi, un consens asupra alocărilor bugetare pentru instituțiile de securitate dar și priorități clare pentru achizițiile militare și pentru pregătirea instituțiilor.

Dacă în ciclul politic 1997-2000 abia au apărut cerințele planificării politicii de securitate națională, printr-o ordonanță de urgență, în ciclul politic 2001-2004 au fost realizate atât Strategia de securitate națională (2001), Legea planificării apărării (2004) cât și un proiect de Cartă Albă a Guvernului. Situația s-a complicat, prin Constituția din 2003, care impune președintelui să prezinte spre aprobarea camerelor reunite ale Parlamentului Strategia națională de apărare (schimbând totodată denumirea documentului strategic de bază). Președintele Băsescu a avut, astfel, un obstacol în plus în promovarea strategiilor, obstacol pe care l-a depășit, în primul mandat, printrun artificiu juridic, promovând întâi Strategia de securitate națională (2006) apoi, ca derivat logic, Strategia națională de apărare (2008).

În al doilea mandat (2009-2014) nu i-a mai reușit acest artificiu. El a încercat să promoveze direct Strategia națională de apărare (2010), strategie care a fost respinsă de către parlamentari, pentru acel faimos articol care declara presa ca vulnerabilitare pentru securitatea națională (de fapt o interpretare simplificată a articolului). Ulterior, în 2013, a apărut, ca din neant, Carta Albă a Apărării, un document care trebuia să aibă la origine Strategia națională de apărare, document care nu fusese însă adoptat de către camerele reunite ale Parlamentului. În plus, documentul a apărut ”pe surse” și a dispărut din spațiul public, după câteva zile. Unele instituții s-au adaptat și au elaborat propriile strategii sectoriale, fără să mai aștepte prioritățile stabilite de o strategie națională. Dar acest lucru probează tocmai dezastrul planificării strategice, probleme legate de controlul civil al instituiilor de securitate și lipsa de leadership politic.

Așadar ne aflăm în plin gol de planificare strategică, discuțiile despre buget și priorități se fac subiectiv, în funcție influența fiecărui ministru sau director de instituție, iar prioritățile de pregătire militară sunt de tip clasic, deși în imediata noastră vecinătate se produc mari mișcări geopolitice și se experimentează noi tipuri de războiae.

O altă problemă gravă o reprezintă lipsa de încredere între elita politică și grupul expert al militarilor din sistemul de securitate națională. Mecanismul controlului civil a fost impus de sus în jos, este o normă de import și condiție de aderare la NATO. ”Contractul ” relațiilor civil-militare presupunea că militarii trebuie să respecte rolul decidenților civili și să nu interfereze în politică iar, pe de altă parte, civilii să respecte statutul special al militarilor, să acorde finanțare corespunzătoare pentru realizarea misiunilor și să înteleagă domeniul. ”Contractual” și-a atins, însă, limitele. Politicienii reclamă depășirea atribuțiunilor de către serviciile de informații iar serviciile de informații reclamă că “baronii politici” urmăresc controlarea operațiunilor serviciilor, pentru a împiedica lupta împotriva corupției.

Un fenomen asociat relațiilor civil-militare este cel al pregătirii civililor care trebuie să ocupe funcții de leadership politic. Prin efortul DNA vedem că, foarte mulți dintre cei arestați recent pentru corupție, au absolvit colegiile de apărare sau siguranță națională. Unii lideri ai societății civile suspectează că aceste colegii ar fi un mecanism discret de racolare întro rețea de putere și corupție, acel enigmatic ”sistem” care l-a învins pe Emil Constantinescu. Acest lucru trebuie lămurit și dovedit, cu probe. Problema mare este cea a curriculum-ului acestor școli și a pregătirii precare pentru a înțelege fenomenele complexe și lumea în care trăim. Ca atare, o analiză a mecanismelor de promovare a absolvenților acestor colegii la nivel de leadership politic dar și conținutul curriculum-ului ar putea să facă lumină în acest domeniu.

O altă problemă gravă este cea a legislației perimate și necorelarea sistematică a activităților sistemului de securitate națională. Avem noțiuni ca ”siguranță națională”, ”securitate națională” sau ”apărare națională” folosite interșanjabil sau, altele, precum ”servicii de informații” echivalate cu ”servicii de intelligence”. Ori, se știe din doctrina și practica juridică, faptul că orice neclaritate poate fi speculată în instanță. Avem o Lege a siguranței naționale, din 1991, care reglementează activitatea serviciilor de informații, inclusiv activitatea de război cibernetic, deși la elaborarea legii nu existau calculatoare și internet în dotarea serviciilor de informații din România. Chiar în aceste zile a fost votată în Senat Legea securității cibernetice, după ce a trecut tacit prin Camera Deputaților. Chiar dacă urgența și necesitatea unei asemenea legi sunt de necontestat, faptul că a fost votată fară dezbateri în societatea civilă poate provoca nemultumiri. Se anunță deja proteste ale societății civile, pe Facebook. În aceeași ordine de idei, problema ofițerilor acoperiți și a eficienței mecanismelor de control democratic civil trebuie și ele mai bine reglementate, oferind garanții pentru societatea civilă.

Problemele care vin dinspre viitor sunt, în principiu, legate de fenomenul globalizării sau de noile tehnologii și de influența lor în construirea unei societăți a cunoașterii. Tensiunea care apare aici este aceea că, în timp ce tehnologia progresează rapid, legislația rămâne în urmă iar decidentul sistemului de securitate trebuie să performeze, uneori la limita legalității. Se observă, în ultimii ani, că noile tehnologii, precum Social Media, Big Data and Visual Analytics sunt un fel de Ianus cu două fețe, crează oportunități pentru sistemul de securitate națională dar, simultan, prezintă și riscuri sau vulnerabilități ale sistemului.

Pe baza argumentelor de mai sus, cred că președintele trebuie să își asume leadership-ul în promovarea unui nou val de reforme. Acest lucru trebuie făcut temeinic, în urma unor analize și evaluări făcute de profesioniști. În țările occidentale orice proces de reformă sau orice ciclu strategic începe cu un exercițiu de evaluare retrospectivă, numit defense review sau QDR. Pe baza lui, se poate realiza și promova Strategia națională de apărare, o cerință constituțională și legală imediată.

Dar, ca orice ardelean așezat, președintele poate pregăti o reformă profundă a sistemului, alcătuind o comisie de analiză și reformă a sistemului de securitate națională, cu experți din sistemul de securitate națională, mediul academic și societatea civilă. Lecțiile învățate din experiența comisiilor președintelui Băsescu pot constitui un ghid de lucru.

No, hai …!
NOTE_____________________


[i] Sondaj INSCOP: ”Ce vor românii de la preşedintele Klaus Iohannis”, în Adevărul, 10 decembrie 2014, disponibil la:

http://adevarul.ro/news/politica/infografie-sondaj-inscop-vor-romanii-presedintele-klaus-iohannis-1_5487d60b448e03c0fd9e4519/index.html

[ii] ”Criza sistemului de securitate: eșecul controlului civil sau expirarea contractului postcomunist?”, Contributors, 15 octombrie 2014, disponibil la:  http://www.contributors.ro/administratie/criza-sistemului-de-securitate-e%C8%99ecul-controlului-civil-sau-expirarea-contractului-postcomunist

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. lloopp spune:

    Domnul Johannis este unul dintre introvertitii si singuraticii acestei lumi. De ce singuratici? Ca roman ale caror rude si prieteni si fosti colegi de scoala sunt intr-o proportie mare imprastiati in toata lumea pentru moment sau definitiv traiesc acest sentiment de singuratate. Imaginati-va un etnic minoritar care si-a vazut comunitatea etnica de care apartine micsorandu-se la doar o zecime in timpul vietii sale, ale caror rude au emigrat in Germania, si care nu poate lasa mostenire urmasilor limba cultura si traditiile sale pentru ca nu ii are, cat de singur poate fi? Aceasta trauma psihologica este ceea ce este in acelasi timp slabiciunea cat si puterea viitorului presedinte, si sunt increzator ca va fi presedinte 10 ani de acum incolo si va fi mai bun decat toti ceilalti de dinaintea lui.
    Sunt increzator in cele doua mandate consecutive ale domnului Klaus Johannis :
    http://lloopp.wordpress.com/2014/12/15/de-ce-sunt-increzator-in-administratia-prezidentiala-klaus-johannis/

  2. radetzky spune:

    Domnule Zulean,

    afirmati ca in 2013 a aparut ‘din neant’, ‘pe surse’, Carta Alba A Apararii! Avand in vedere ca vreme de 6 ani ati activat ca si expert si consilier la Administratia Prezidentiala alaturi de doi presedinti (Iliescu si Basescu), ar fi fost de asteptat sa fiti mai precis in afirmatii. Astfel,

    1) referitor la aparitia ‘din neant’ a Cartei Albe: Legea 473/2004 privind planificarea apararii spunce foarte clar: “Art. 6 (1) In vederea realizarii prevederilor Strategiei nationale de aparare, a implementarii liniilor directoare ale politicii de aparare stabilite prin Programul de guvernare si in conformitate cu prevederile Conceptului strategic al NATO, Ministerul Apararii Nationale elaboreaza Carta alba a apararii, prin care se stabilesc: obiectivele politicii de aparare, masurile si actiunile avute in vedere pentru indeplinirea acestora, misiunile si cerintele specifice pentru armata Romaniei, resursele naturale, umane, materiale, financiare si de alta natura, care urmeaza sa fie asigurate anual, in vederea generarii capabilitatilor militare necesare indeplinirii misiunilor armatei. (2) Carta alba a apararii are un orizont de acoperire pe termen mediu de 4 ani si contine si prevederi pe termen lung pentru realizarea obiectivelor nationale si colective de securitate si aparare. Dupa ce este insusita de Guvern si avizata de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Carta alba a apararii se supune spre aprobare Parlamentului in termen de cel mult 6 luni de la acordarea increderii Guvernului.” Asadar, Carta Alba nu apare din neant, ci in baza unui imperativ legal, cu termen precis. O intrebare fundamentala aici nu este de ce a aparut Carta Alba, ci de ce nu a fost ea elaborata in perioada 2004-2013 in termenii ceruti de lege??? In plus, lectura atenta a textului legii ne arata ca acest document departamental, Carta Alba a Apararii, nu are o sursa ‘unica’ de inspiratie, respectiv Srategia Nationala de Aparare (SNAp), ci TREI: SNAp, Programul de Guvernare (asezat de aceeas lege la acelasi rang, de document la nivel national, impreuna cu SNAp) si Conceptul Strategic NATO. Asadar, de ce sa folosim sofisme si sa incercam sa fortam un argument conform caruia Carta Alba a Apararii trebuie elaborata (respectand legea) doar i cazul in care avem o SNAp??? Daca in 2005 nu s-a respectat legea, iar in 2010 nu a fost aprobata de Parlament SNAp, Guvernul ar trebui sa astepte si sa incalce legea, la randul sau???
    2) Referitor la aparitia ‘pe surse’si disparitia din spatiul public: Carta Alba a Apararii 2013 a fost elaborata, pentru prima oara, in termenii legali!!! Procesul a fost lansat printr-o consultare cu experti si reprezentanti ai societatii civile in februarie 2013, apoi a fost elaborata, insusita de Guvern la 12 iunie 2013, avizata de CSAT si presedintele Romaniei pe 17 iunie 2013, ulterior fiind trimisa Parlamentului. In noiembrie 2013, comisiile de aparare, ordine publica si siguranta nationala au aprobat Carta Alba a Apararii. Asadar, Carta nu a ‘aparut’ pe surse, pentru ca apoi sa dispara!
    Despre restul asertiunilor, ar putea fi deschise alte dezbateri. Intoxicarea, cu sa fara intentie, a publicului mai mult, sau mai putin avizat ramane, asa cum a fost si anterior, nefericita!

    • Marian Zulean @Radetzky spune:

      Ca sa fie (mai) clar domnule “general Radetzky”, tocmai ati intarit argumentul ca planificarea strategica este la pamant si trebuie facut ceva. Documentele strategice sunt vazute in sistem doar ca “scarta-scarta pe hartie” si nu exista o linie strategica ce pleaca de la definirea intereselor si obiectivelor nationale de catre Presedinte, pe baza carora se planifica resursele si alocarile bugetare. Din cate spuneti, dincolo de strategiile de securitate sau de aparare, care au fost adoptate, de bine, de rau, nu s-a ajuns niciodata la strategii sectoriale clare. Iar Carta Alba 2013 a respectat rigorile legislative (MAI PUTIN faptul ca trebuia sa aiba la baza Strategia nationala de aparare si ca trebuia), este minunata dar lipseste cu desavarsire din spatiul public. Mai mult, imi puteti sugera cand a fost aprobata de parlament si ce efecte (documente strategice si strategii sectoriale) a produs? Mai ales ca aveti chiar la indemana bugetul aprobat azi de catr Parlament? Dupa cum am citit eu Carta (o gaseati pe site-ul “pe surse”) trebuia sa fie suplimentat bugetul MApN “… pina la atingerea obiectivului de 2% din PIB”. Va rog sa ma corectati, dialogul este util.

      • radetzky spune:

        Domnule Zulean,

        sunt ‘radetzky’, nu ‘maresal Radetzky’:) Nu am inca ‘patru stele’ (eventual, in justitie militara), si nici nu aspir, precum altii, sa ajung ‘maresal’ pe timp de pace. Radetzky e un nume nobil, chiar si fara ‘grad’!
        Nu vin ca sa va confirm defel asertiunile/sofismele dumneavoastra, ci chiar sa va acuz argumentat de complicitate pentru actuala situatie din sfera a ceea ce pompos numiti ‘planificare strategica’ (apropos, sintagma nu exista nicaieri in legislatia romaneasca, poate cu exceptia unor elucubratii ieftine ale miilor de absolventi pe ‘banda rulanta’ marca Gabi Oprea de la Colegiul National de Aparare, ANI, etc). Din acest motiv, ma vad nevoit sa revin la CV-ul dvs, mai intai (http://www.unibuc.ro/prof/zulean_m/docs/cvs/2011marCV_EU_ro_Zulean_FAA.pdf)! Asa cum am subliniat in primul comentariu, dvs ati ocupat ‘scaune’ de expert si consilier la Administratia Prezidentiala in perioada 2001-2007, respectiv in administratiile Iliescu si Basescu (I). Asadar:
        1) in cf. cu OG 52/1998, aprobata prin Legea 63/2000, imediat dupa depunerea juramantului in decembrie 2000, d-l presedinte Ion Iliescu trebuia sa prezinte Parlamentului “in termen de cel mult trei luni de la investitura” (art. 4 din Legea 63/2000) Strategia de Securitate Nationala. Incepand cu februarie 2001, dvs erati deja ‘expert si consilier’ la Admin. Prezidentiala. Ne puteti spune public cum si de ce, dvs., impreuna cu consilierii de stat si prezidential de la acea vreme (Cico Dumitrescu si Ioan Talpes), ati reusit sa depsiti termenii ceruti de lege? Ne puteti spune cand a fost trimisa Strategia de Securitate Nationala, aprobata de Parlamentul Romaniei abia in 18 dec. 2001? A fost transmisa, in tremenii ceruti de lege, in cele trei luni, sau mai tarziu??? Aceeasi intrebare este valabila si in ceea ce priveste Carta Alba a Securitatii si Apararii (asa se numea in cf. cu Legea 63/2000)? Carta Alba trebuia si ea sa fie aprobata de Guvern si supusa aprobarii Parlamentului in maximum trei luni de la investirea Guvernului (Adrian Nastase), iar ea a fost finalizata de MApN si transmisa Parlamentului abia dupa 4 ani!!!
        2) in sept. 2004, Parlamentul Romaniei a adoptat o noua lege privind planificarea apararii (Legea 473/2004), inca in vigoare. De asta data, in cf. cu art.5, para 1,2,3 ale Legii 473/2004, presedintele Traian Basescu (a depus juramantul in 21.12.2004) trebuia, cf legii si Constitutiei revizuite din 2003, sa prezinte Parlamentului, in maximum sase luni, Strategia Nationala de Aparare a Romaniei! Acest document a fost transmis Parlamentului Romaniei abia in 2008!!! Ori pana in 2007, dvs erati ‘expert si consilier’ la Admin. Prezidentiala (pana in 2007). Ne puteti spune ce ati facut dvs. si Constantin Degeratu (pe atunci, consilier de stat) de nu ati reusit sa respectati termenii legali, simpli si clari ai prevederilor Legii 473/2004? Ca o paranteza: art. 13 din Legea 473/2004 privind planificarea apararii subliniaza clar: “Încălcarea ori neîndeplinirea prevederilor prezentei legi de către persoanele cu atribuţii în organizarea şi realizarea planificării apărării atrage, după caz, răspunderea administrativă, civilă sau penală.” Stiati ca Presedintele Traian Basescu fusese suspendat in primavara lui 2007 si pentru ne-elaborarea in termenii legali ai Strategiei Nationale de Aparare, dvs. fiind pe atunci ‘expert si consilier’ la Admin. Prezidentiala?
        Aceeasi intrebare ramane valabila si referitor la Carta Alba a Apararii (noua denumire, cf. Legii 473/2004), care avea termen de elaborare de sase luni de la investirea Guvernului (Calin Popescu Tariceanu 2005-2008, Emil Boc 2009-2012, Mihai Razvan Ungureanu 2012-2012), asa cum subliniaza art. 6(2) al Legii 473/2004. Intrebarea, asadar, nu este doar daca s-a elaborat Carta Alba in perioada 2005-2012, ci daca ea s-a elaborat in termenii legali. De mentionat, pentru exactitate, ca in perioada mai-decembrie 2012 Guvernul Ponta a functionat ca un guvern cu un program de guvernare ‘pentru sase luni, pana la alegeri’, asadar nu se justifica elaborarea unei Carte Albe a Apararii. Dupa alegerile din 09.12.2012, insa, Guvernul Ponta (II) si programul sau de guvernare au primit votul Parlamentului pe 17.12.2012. Din acel moment, se aplicau cele sase luni pnetru elaborarea Cartei Albe a Apararii. Ei bine, Carta Alba a Apararii 2013 (prima adoptata conform prevederilor clare legale) a fost elaborata de Ministerul Apararii (prin secretarul de stat Sebastian Huluban, http://www.clujulliber.ro/interviu-cu-secretarul-de-stat-in-ministerul-apararii-sebastian-huluban-clujeanul-care-a-coordonat-echipa-ce-a-realizat-carta-alba-a-apararii/) in luna mai 2013, insusita de Guvernul Romaniei in 12.06.2013, avizata de CSAT in 17.06.2012 si transmisa Parlamentului, care in nov. 2013 au aprobat-o in Comisiile de aparare, ordine publica si siguranta nationala (http://www.mediafax.ro/social/comisiile-parlamentare-de-aparare-dezbat-carta-alba-a-apararii-11668386). Ulterior, la 27.08.2014, reprezentantii PNL si PDL (acum ACL) au solicitat conducerii celor doua Camere adoptarea de urgenta a Cartei Albe 2013 (http://www.ultimele-stiri.eu/articol/acl-solicita-convocarea-unei-sedinte-a-conducerii-parlamentului/197300) , lucru care nu s-a intamplat pana azi!!! Cu alte cuvinte, atat timp PNL a fost in Guvern, prin USL, s-a putut, iar dupa aceea nu…oare d-l Ponta ar fi reusit sa elaboreze Strategia Nationala de Aparare in 6 luni, daca ar fi fost ales Presedinte, avand in vedere ca nu a reusit sa-si aprobe in Parlament propria Carta Alba a Apararii, elaborata in premiera in termenul cerut de lege de secretarul de stat PNL Huluban?:)
        3) Despre ‘strategii sectoriale’, aici ma tem ca se intra iar in zona ‘sofismelor’ si conceptelor elastice…daca va referiti la Strategia Militara (obligatia SMG din MApN), sau Strategia de Ordine Publica, asta e altceva…insa ‘strategiii sectoriale’ si ‘planificare strategica’ nu exista, ca termeni in legislatia romaneasca.

        Oricum, a raspunde public, chiar si pe acest forum, la intrebarile reale, ar fi un lucru extraordinar din partea unui fost ‘practician’, actualmente conferentiar in domenii precum Politicile Publice si Politicile de securitate nationala!

        Cu bune ganduri,

        radetzky (… si atat)

        • Marian Zulean Marian Zulean spune:

          Domnule “Radetzky”,
          ma bucur sa avem acest dialog, tocmai asta este scopul platformei Contributors, poate reusim impreuna sa corectam sistemul si sa punem pe agenda publica reforma sistemului de securitate. Bineinteles, trebuie sa vrea si baba “sa fie trecuta strada”. Era bine daca puteati sa va semnati cu numele real dar daca nu se poate, inteleg. Altfel, in contextul dezbaterilor despre ofiterii acoperiti din acest articol credibilitatea dvs este subminata. Haideti sa raspund structurat:
          1- legat de ceea ce fac ACUM pentru imbunatatirea sistemului – tocmai editez un volum colectiv despre FORMULAREA STRATEGIILOR DE SECURITATE NATIONALA, care continua volumul Politica de securitate nationala, Ed. Polirom 2007;
          2- ce am facut intre 2001 si 2007 vad ca va preocupa mai mult dar ati pus un link vechi, care nu functioneaza, semn ca este extras de undeva dintro baza de date?!!. Puteti gasi unul actualizat, just Google me. Am lucrat intr-adevar, ca expert detasat de la MApN, la Administratia Prezidentiala, pina in 2004 la Departamentul Relatii Internationale si, dupa aceea, impreuna cu gen. Degeratu la DSN, Explicatii detaliate despre intarzierea promovarii strategiilor veti gasi in noua carte. Pina atunci retineti ca NICIO administratie nu a reusit sa respecte termenele stabilite de lege in promovarea strategiilor. Tocmai asta vreau sa argumentez prin acest articol, trebuie sa facem ceva. Una dintre sugestii ar fi sa schimbam formularea constitutionala si legislatia . Nicaieri in lume nu exista prevederi asa constrangatoare, strategia este un atribut al Executivului. Goldwater-Nichols Act la americani prevede ca presedintele trebuie- in fiecare an- sa faca publica o strategie dar acest lucru nu se intampla nici la case mai mari, Dar acesta este un punct de vedere personal.
          3- referitor la Carta Alba 2013: nu stiu despre ce vorbim atata timp cat nu este un document public trebuie sa va cred pe cuvant? Chiar si asa, sa zicem ca iertam primul guvern Ponta (nu stiu daca programul de guvernare Ponta 2012 era limitat la organizarea alegerilor?!!) cert este ca PARLAMENTUL NU A APROBAT CARTA ALBA 2013. Comisiile de aparare nu sunt Parlamentul! Desi USL avea o majoritate de 70%!! Chiar daca nu a fost aprobata,nu impiedica nimeni guvernul Ponta si majoritatea care a votat bugetul ieri sa respecte promisiunea de a creste bugetul apararii cu 0.3%/PIB. Inca odata, acest lucru dovedeste fie ca nu este legislatia realista fie ca nu suntem capabili de planificare strategica. Ergo…
          4- legat de “planificare strategica”, chiar daca nu este un termen legal per se, continutul Legii planificarii apararii 473/2004 tocmai asta face, strategic planning, asa cum cere NATO, UE si liderii lor. Dar daca tot va considerati maresal in legislatie va mai dau cateva argumente: planificarea strategica este o cerinta a HG 1807/2006 (Metodologia de planificare strategica a institutiilor centrale din AP), HG 561/2009, art 3 (3).
          Acum ca am clarificat asteptam raspunsul noului presedinte. Trebuie sa realizam “lucruri bine facute”. Eu promit, in afara de carte, un policy paper.
          Sarbatori fericite cititorilor!

  3. Robert spune:

    Domnule Marian, Klaus Johannis a inceput deja sa livreze. A livrat-o pe domnisoara batrana Alina Gorgiu, absolventa in drept a unei fabrici de diplome, fara activitate profesionala serioasa, oportunista, participanta activa la lovitura de stat din 2012. . Care domnisoara imediat s-a dus la Antena 3 sa-si prezinte omagiile lui Mircea Badea, cel mai odios latrau TV. Da, Klaus Johannis a inceput sa livreze dar in sens contrar asteptarilor celor care l-au ales.

    • Marian Zulean Marian Zulean spune:

      Scopul acestui articol era de a releva niste probleme ascunse sub pres si a aborda reforma sistemului de securitate ca “un lucru bine facut”. Nu am vrut sa intru in amanunte,pentru ca nu am vedea padurea din cazua copacilor. Dar daca “generalul” Radetzky solicita rigoare pe tema Cartei Albe a Apararii ma conformez. Iata un scurt istoric:
      1- Carta Alba trebuie elaborata de guvern la 6 luni de la acordarea increderii si are un orizont de 4 ani;
      2- in 13 mai 2004 Parlamentul a adoptat Carta Alba a guvernului Nastase, adica la 3 ani 1/2 de la investire, apare in MO din 16.06.2004, orizontul ei de lucru scurtandu-se la jumatate de an, in care celelalte institutii ar fi trebuit sa elaboreze strategii sectoriale, directive, sa aloce resurse strategice etc;
      2- Guvernul Tariceanu nu a avut timp de “carti albe”;
      3- Carta Alba a guvernului Boc apare , ca proiect, in 2011, bazata pe proiectul Strategiei nationale de aparare 2010, care nu fusese aprobata de Parlament, avand o prefata semnata de Gabriel Oprea- nu a fost aprobata;
      4- Guvernul Ponta propune o noua Carta Alba, in 17.06.2013, adica la 1 an de la investire. O trimite Parlamentului, care o dezbat in comisii in 12.11.2013, este publicata pe site-ul “pe surse” cateva zile, apoi dispare din spatiul public. Probabil Parlamentul nu a aprobat-o inca…
      Nu arata asta un dezastru al planificarii strategice? Cred ca asta vroia sa dovedeasca Radetzky.

    • Cristina spune:

      @Robert, faptul ca Presedintele PNL, Alina Gorghiu s-a dus la Antena 3 asta demonstreaza ca are respect fata de toata presa. Asa trebuie sa procedeze orice presedinte de partid, care trebuie sa isi transmita mesajul catre toti cetatenii si telespectatorii tuturor televiziunilor. Punctul de vedere este important, iar Presedintele PNL a demonstrat mereu ca da dovada de echitate si decenta in discurs.

      • bugsy spune:

        Faptul ca a mers la A3 inseamna ca vrea sa-si “cumpere” linistea. De altfel, se simte ca acasa acolo! Usile studioului A3 au fost tot timpul deschise pentru USL cand trebuia atacat Traian Basescu. Nimic nou deci! Mesajul catre toti cetatenii, asa cum spuneti dvs, se putea transmite de la TVR, tleviziunea publica, nu de la A3.

        • Liviu Petras spune:

          USL a avut uşi deschise la A3 cât timp exista Uniunea. Acum aceasta s-a dizolvat. Simţind că nu Crin va fi promovat la prezidenţiale, liberalii au luat-o la sănătoasa, ba chiar au reuşit să-şi impună SINGURI un alt candidat la Preşedinţie — care a şi câştigat! Acum ei nu mai sunt deloc simpatici Trustului! S-a văzut din ostilitatea clar dirijată împotriva lui Crin Antonescu.

          Eu aş felicita-o pe Alina Gorghiu pentru această primă acţiune. Este ingenuu să credem că prezenţa ei în emisiune a fost decisă individual sau că reprezintă o iniţiativă proprie. Nu, ea a fost hotărâtă în grup şi deschide o linie cu mai multe OBIECTIVE extrem de folositoare:

          - măreşte şansele ca mesajele viitoare să fie expuse şi să ajungă direct “de la sursă” la publicul captiv şi rigid al postului A3; cum ar veni — să emiţi chiar din bârlogul ursului! Se fisurează astfel monopolul informaţional asupra categoriei captive, se deschide poarta comunicării şi a altor puncte de vedere;

          - în situaţii critice, poate tempera tonul celei mai puternice şi vitriolante surse autohtone de dezinformare din zilele noastre, creând impresia că PNL este responsabil şi deschis, gata să dea socoteală pentru “crimele” săvârşite; între timp, poate arăta justificarea obiectivă a propriilor politici;

          - face posibilă demontarea unor tipuri de sofisme şi neadevăruri servite în mod constant unor numeroşi telespectatori, aplicând astfel principiul “să fie ascultată şi partea adversă”; decât Gâdea singur cu un cor de ciraci, mai bine cu vreo câteva “victime” în platou care pot “problematiza” pe loc;

          - materializează principiul “pentru a te apăra mai bine de adversari, ţine-i aproape”;

          - valorifică o parte din prestigiul deja câştigat de Antena 3 în conştiinţa publicului specific, transmiţând propriile mesaje pe un canal deja consacrat; o tribună ÎN PLUS pentru transmiterea pe gratis a ideilor şi argumentelor, inclusiv emoţionale, ce sprijină liberalismul, dezvoltarea şi responsabilitatea pentru “soarta celor mulţi”;

          - aplicarea unor lovituri puţin esenţiale unui “cal mort”, expirat (TB), are în prezent costuri politice nule pentru PNL şi creează impresia distanţării. În schimb, avantajul obţinut este că ţi se deschid porţile cu o oarecare simpatie şi prudenţă… Pentru un timp, cel puţin.

          ——-
          De multe ori în politichie nu intransigenţa te salvează ci crearea iluziei, chiar şi temporare, că ai de cântat aceeaşi arie cu adversarul. DIN ACELAŞI STUDIO, un trimis PNL nu îl mai lasă pe activist de capul lui ci poate arăta că anumite opinii sunt neesenţiale, nesustenabile sau chiar ridicole. Adică le poate combate chiar DE LA SURSĂ.

          Personal, în scurta mea existenţă, din 10 câini ostili am reuşit să calmez 9 făcând un pas ÎN DIRECŢIA LOR şi vorbindu-le pe un ton blând… Dacă fugeam, mă ajungeau din urmă.

          • bugsy spune:

            ha!ha!ha!, consilierul pe comunicare al lui KJ ar trebui sa fie invidious pe dvs pentru acest comentariu.

      • Grammaticus spune:

        @Cristina. Desigur, daca un “radio șanț” ar fi presă, dacă un funest minister al propagandei ar fi presă. Poate sunteți naivă.

  4. lucid spune:

    Problema strategiei nationale de securitate este in primul rand treaba profesionistilor din domeniu care trebuie sa se consulte decisiv cu colegii lor din celelalte state NATO.
    Cat despre Iohannis nu sunt semne de optimism, prezenta lui dan mihalache chiar langa el la investitura spune totul despre incapatanarea stupida a unui om nesigur (cine nu e stapan pe sine se refugiaza in incapatanare, e lucru bine stiut de psihologi). Trist ar fi daca s-ar confirma causticul diagnostic crinantonescian: un om care vorbeste putzin si gandeste cat vorbeste.

  5. Mircea M. Cociu spune:

    Totusi, numele presedintelui ales la 16 noiembrie 2014 este IOHANNIS!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Marian Zulean


Marian Zulean

Marian Zulean este profesor la Universitatea din București. Domeniile sale de interes sunt politicile publice, studiile de securitate și sociologia militară. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)