Home » Administratie »Educatie » Citesti:

Toleranta zero pentru frauda din educatie

Ciprian Ciucu iulie 4, 2011 Administratie, Educatie
12 comentarii 2,922 Vizualizari

În afara funcţiilor de (1) certificare a unor competenţe de bază pe care  le au elevii la finalizarea studiilor liceale şi (2) şi de ierarhizare a elevilor pentru a-i împărţi pe la facultăţi (în funcţie de metodele de admitere a acestora) bacalaureatul mai are o funcţie importantă:  evaluarea sistemului de educaţie plus feed-back pentru a avea o idee cât de bun/prost este acesta şi ce rezultate produce învăţarea.

Atunci când evaluarea este pervertită prin fraudă toate aceste funcţii sunt date peste cap cu rezultate catastrofale pe toate liniile:

  1. Certificare falsă a competenţelor;
  2. Fixarea incorectă a unor trasee în viaţa elevilor: unii ajung nemeritat la universităţi prestigioase în detrimentul acelora care merită(cu repercusiuni asupra întregii cariere)  ;
  3. Nu se pot lua măsuri corective relevante pentru a avea un sistem de educaţie performat.

În acest context actuala politică de toleranţă zero pentru fraudă a Ministerului Educaţiei poate fi doar sprijinită, încurajată şi salutată. Datorită supravegherii stricte şi a descurajării corupţiei la nivelul cadrelor didactice care supravegheau evaluarea avem pentru prima dată o imagine realistă a educaţiei româneşti. Iar imaginea este deplorabilă. Dacă sesiunea de anul acesta a bacalaureatului este mai corectă decât precedentele (şi avem motive să ştim că aşa stau lucrurile) atunci avem o mare problemă. Sistemele de educaţie au  în general o rată de promovabilitate, considerată acceptabilă, pe undeva pe la 75%. Noi avem 44,47%.  Ce ne spune acest lucru?

  1. Elevii noştri nu mai învaţă. Examinarea de anul acesta nu a fost mai dificilă decât cele din anii trecuţi;
  2. Frauda repetata în timp a dus la ideea ca ciclurile de învăţământ pot fi parcurse fără muncă şi efort;
  3. Calitatea educaţiei a scăzut catastrofal în ultimii ani sau, mai de grabă, calitatea educaţiei a fost mereu mai proastă decât am crezut noi;
  4. Irelevanţa curriculumului raportată nevoilor educaționale „la zi”. În acest context Ministerul întârzie publicarea noului curriculum naţional cu toate că beneficiază de proiecte finanţate din fonduri structurale, aflate şi acestea în întârziere;
  5. Avem o problemă serioasă cu privire la motivarea cadrelor didactice datorata lipsei de instrumente manageriale de motivare la nivel de unitate de învăţământ (directorii nu au instrumente reale de management şi de motivare a resurselor umane; plus, noua lege încă nu a început să producă efecte;
  6. Educaţia informală (televizorul, anturajul, colţul blocului, Internetul, cei şapte ani de acasă, etc.) este mai puternică decât educaţia formală (şcoala de la grădiniţă până la post-doc): Pierderea încrederii oamenilor în școală şi educație: educația nu mai este echivalenta cu reușita în viață. Modele promovate de mass-media nu se remarcă prin educație ci dispun „talente” şi relații care le poziționează pe piața mediatica fără efort; Acesta situaţie cere politici care să compenseze importanţa educaţiei formale: creşterea relevanţei curriculumului; politici de toleranţă zero faţă de diplome fără acoperire reală la nivelul competenţelor inclusiv la nivel universitar (atenţie mai mare la „fabricile de diplome”) şi creşterea competiției din cadrul sistemului: între unitățile de învăţământ, între cadrele didactice, etc.

Nu ştiu şi nu mă interesează dacă actuala orientare a Ministerului Educaţiei are resorturi electorale, după cum se spune pe la colţuri şi pe forumuri de Internet. Şi dacă ar avea, foarte bine, înseamnă că votul responsabilizează. Sper ca politica de intoleranţă faţă de fraudă declanşata de ministrul Funeriu să fie continuată pentru totdeauna de acum înainte, este spre binele nostru.

P.S. Eu am dat bac-ul in 1996 iar profesorii ne tineau “de sase” sa putem copia în linişte fara grija unui supracontrol de la Inspectorat. Iar rata de promovabilitate în acel an a fost mare. A fost frunstrant pentru cei care invatasera.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. Lucian* spune:

    Eu am dat BAC-ul in 1992 si am ales anume ca materie optionala matematica.
    Am simtit ca plang la examen deoarece al doilea subiect era operatii cu grupuri la care profesorul de matematica nu a amai insistat fiindca era ultimul capitol si nu au prea fost subiecte de examen din acel capitol.
    Am fost in stare sa fac primul subiect de 10 iar al doilea am putut doar sa incep. Am luat 5 la matematica, care era una din materiile mele preferate.
    I-am zis profesorului de matematica a doua zi de minunatia de exercitiu cu operatii cu grupuri si nu cred ca am vazut un profesor mai stanjenit ca el. Efectiv te apuca mila de el pt ca omul si-a facut treaba cat de bine a putut timp de 4 ani, mai putin ultima saptamana care din pacate a si contat.
    La examen nu pot zice ca au copiat prea multi, deoarece profesorii erau destul de vigilenti, dar au fost si exceptii si trebuie sa recunosc ca frustrarea era destul de mare sa vezi un coleg care nu stia mare lucru copiind si luand o nota mai mare decat tine care ti-ai facut praf mare parte din timpul liber invatand sau luand meditatii.
    Totusi, nu este normal sa ajungi la meditatii ca sa ti se explice ce n-ai inteles la clasa. consider ca este si datoria profesorului sa interactioneze cu clasa si sa atraga atentia elevilor la lectie. Din pacate, asta inseamna talent pedagogic si acesta chiar si eu pot spune ca n-am vazut prea multe cazuri si imi ajunge o mana sa enumer toti profesorii din generala, liceu si facultate care au avut cu adevarat asa ceva. Prea putini!
    Ministerul Educatiei a facut foarte bine ca a scos adevarul la iveala pentru ca acuma se vad deficientele reale. Aveam nevoie de asta!
    Daca reusim sa repetam examinarea corecta inca minim 5 ani vom putea spune ca iesim din manelizare si din cloaca asta de valori inversate.
    Vom ajunge in sfarsit in etapa in care doar cei cu talent nativ si cei care muncesc din greu vor putea reusi deoarece nu o sa mai existe “scurtaturi” pentru altii!
    Am spus si cei cu talent nativ pentru ca exista si oameni care nu ajung sa termine nu stiu ce institute de invatamant dar schimba lumea cu inventiile lor.
    In acelasi timp, cei care muncesc din greu nu vor mai fi impinsi in jos asa de usor de catre pupincuristi si pilosi.

    CUNOASTE SI SPUNE ADEVARUL SI ADEVARUL TE VA ELIBERA!

  2. ov spune:

    Problema copiatului si a fraudei, in general, este una serioasa! Lupta pe acest front este un castig mare al ultimilor ani! Din pacate este si unul din putinele puncte bune! Tot din pacate, nu sunt si altele, nu vedem masuri care sa rezolve lucrurile!

    Nu cred ca parintii si tinerii vor fi bucurosi ca un astfel de sistem antifrauda sa se mentina 5 ani fara masuri alternative, care sa indrepte lucrurile! (Evident, indreptare nu inseamna revenirea la copiat, ci masuri de fond!) Cine isi permite perpetuarea unui pocent de promovabilitate de cca 40% ani la rand? Asta inseamna , de fapt, ca invatamantul costa statul per cap de absolvent de 2,5 ori mai mult decat apare in statistici! Si ca acesta este costul real! Daca vreti, este o aritmetica simpla care ar trebui sa conduca la o prima concluzie: nivelul de finantare in educatie!

    Problema nu este copiatul elevului x sau y, asa cum se pomeneste in articol si intr-un prim comentariu! Problema este sistemul, care nu mai functioneaza! Nu avem profesori adevarati, in numar suficient! (Aceeia care sa se jeneze intr-o imprejurare ca cea pomenita de Lucian!). Majoritatea membrilor societatii nu mai are o scara de valori reala, adevarata!

    Faptul ca la admiterea la liceu (si nu numai; de acum si la multe facultati!) media din timpul anului conteaza a creat o presiune enorma, pt ca multi parinti exercita presiuni asupra profesorilor ca odraslele lor sa aiba note bune (indiferent ce invata!). Unii, mai dedicati si mai onesti, nu accepta! Nu-i nimic, copii sunt mutati la scoli unde acest lucru se petrece! Iar odrasla se adapteaza mediului!

    Revin la scara de valori! Ea trece, printre altele, si prin “stomac”! Cat timp societatea nu rasplateste prin salariu pregatirea profesionala si investitia in invatat, nu se va schimba mare lucru! Este suficient sa ne uitam la legea salarizarii unice si sa vedem ca, pana la urma, pestele de la cap se-mpute! (Probabil se va curata de la coada …)

    Cu ani in urma, atunci cand Romania era preponderend rurala, reforma lui Spiru Haret a pus accentul pe sistemul de scoli normale si pe alfabetizarea populatiei de la sate! Preotul si invatatorul erau personalitatile satului, erau respectati pentru ca statul le dadea facilitatile necesare si erau si suficient de bine platiti in raport cu media populatiei! Ce se intampla acum? Ne informam folosind “Goaga~l”, iar invatatorul are cam acelasi salariu cu femeia de serviciu (a se vedea legea salarizarii bugetare), elevii nu mai conteaza pentru ca toti au gandul la ce bucata de paine le pun seara propriilor lor copii pe masa! Si speram de la ei sa-si invete elevii valori ca cea a solidaritatii umane sau cea a muncii (ca sa dau doua exemple!). S-ar putea ca invatatorul respectiv (sau invatatoarea respectiva, pentru ca elementul feminin din sistem este unul preponderent) sa se simta totusi magulit(a) ca au “coleg” un ministru care nu este de genul “feminin”, ci de genul “neutru”!

    Imi doresc sa continue “toleranta zero” la tentativele de frauda, dar tare mi-este teama ca solutia pe care actualii guvernanti o vor gasi nu este sa schimbe fondul, ci sa inceapa sa inchida din nou ochii! Pentru ca nimeni nu isi va putea permite ca 5 ani de acum inainte promovabilitatea de la bacalaureat sa fie de de 44% !

    • Ciprian Ciucu spune:

      O sa ma leg de ideea ca “Problema este sistemul, care nu mai functioneaza! Nu avem profesori adevarati, in numar suficient! “.

      Este o idee pe care am auzit-o la Oana Badea, Secretar de Stat pe preuniversitar: nu mai avem profesori “buni” inca de cand cu democratia. Am mostenit profesori pregatiti pentru un anumit tip de invatamant (comunist, economie planificata, oreintata excesiv pe “real”), pregatiti sa predea urmand manuale unice unor, elevi care nu aveau alte surse de informare decat scoala si biblioteca (si aceea cenzurata). in acel sistem erau pregatiti si erau eficienti. Astzi este le este greu sa tine pasul si nu este doar vina lor. Tind sa-i dau dreptate Oanei Badea, cum rar dau dreptate cuiva din Ministerul Educatiei. Avem nevoie de profesori bine pregatiti dar de unde sa-i luam?

      • ov spune:

        Domnule ////, ceea ce am spus eu este complet diferit de ce a spus Oana Badea! N-as dori sa existe vreo confuzie aici! Si, ca sa fiu mai bine inteles, eu am adaugat: “Aceia care sa se jeneze intr-o imprejurare ca cea pomenita de Lucian!” Nu este cazul sa gasim vreo similitudine aici, pt ca discutam deja de lumi diferite!

        Pentru ca ati deschis problema profesorilor in perioada ceausista, nici atunci profesia de profesor nu era una respectata si, in general, una apreciata da societate! Dar discrepantele si excesele nu au atins amplitudinea de astazi! Dar si atunci existau oameni care au urmat aceasta profesie cu daruire si au pus suflet, precum si unii care nu stiau decat sa se uite la lucruri formale, dar fara sa iti transmita si cunostinte… Toti acesti oameni (cu unele exceptii, dar exceptiile, ca in orice domeniu, sunt oameni cu resurse intelectuale si profesionale peste medie, multi dintre ei avand calitati clare “de dascal”) au ramas in sistem! Si sunt si acum, daca intre timp nu au atins varsta de pensionare! Culmea este ca nu sunt profesorii “cei mai rai”, pentru ca ei insisi au avut o scoala mai buna, mai stabile, dar au acumulat si oarece experienta, care mai atenueaza din minusurile lor profesionale!

        Dar ponderea profesorilor dedicati profesiei a scazut in ultimii 20 de ani! Oportunitatile pentru tineri au fost mai mari in alte domenii profesionale, nu in invatamant! Iar salariile nu au fost grozave niciodata, in general profesorii au tras mata de coada in tot acesti ani! De aici si faptul ca profesor a ajuns, cu exceptia unui numar de oameni dedicati acestei profesii, indivizi care nu-si gaseau loc de munca in alta parte! Sunt notorii cazurile in care definitivatul nu se lua sau, eventual, era luat la limita!

        A mai existat o consecinta, mai putin vizibila pentru cei neavizati: in domeniile unde existau cerere (de exemplu in zona de informatica, sau in specialitati din invatamantul superior cerute pe piata muncii, ca electronica, calculatoare, telecomunicatii), iar pregatirea unor specialisti cere un efort de lunga durata, in invatamant au ramas mai putini oameni foarte pregatiti! Duceti-va in universitati (unde acest fenomen este mai vizibil) sa vedeti ca sunt mai multi tineri bine pregatiti si cu potential professional in domenii mai putin cerute de piata muncii decat in cele cerute!

        Intrebati de unde sa luam oameni bine pregatiti? Este simplu: daca ii formam si ii crestem, ii vom avea! Daca nu, nu! Dar nu uitati, o generatie presupune macar 20 de ani! Acesta trebuie sa fie orizontul de stabilitate sic el pentru care sa se gandeasca diferitele politici de urmat! Asta inseamna in primul rand viziune, si acest lucru trebuie sa existe in primul rand la nivelul liderilor de opinie si la nivel managerial in diferitele esaloane din sistemul de invatamant. Cel putin la nivelul Dnei Oana Badea, ar fi obligatoriu, iar din ce ati citat Dumeavoastra, Domnule Ciuca, nu prea se observa!

        De asemenea, trebuie sa ne gandim la finantare, pentru ca fara ea o reforma reala nu va exista, iar o viziune, chiar corecta, nu va putea fi transpusa in realitate! Am spus si o repet: procentul acesta de promovabilitate spune si care este raportul intre finantarea pe elev si finantarea pe absolvent! In statistici apare finantarea pe elev! Din punct de vedere al societatii si al evolutiei ei, conteaza finantarea pe absolvent! Din punct de vedere al evolutiei economice si a nivelului vietii, de asemenea!

    • Fluieratorul spune:

      Evident ca politia la examen fara cresterea in calitate a sistemului de educatie n-are rost, dar nici n-as vota pentru sacrificarea corectitudinii la examen de dragul unui numar, ca sa ne simtim cu totii bine… Analfabtismul functional in tara afecteaza cam jumatate din populatie. Jumatate din copiii aceia n-au inteles ce li s-a cerut, si asta nu este atit problema examenului in sine (desi s-a acuzat presiozitatea limbajului in care au fost redactate subiectele) cit a intregului proces de scolarizare, care produce oameni care dupa 12 clase nu au proprietatea cuvintelor din fondul principal lexical.

      Eu am dat bac-ul in 1984, a fiopst al treilea mare examen din cariera mea (dupa cele doua trepte), si l-am luat cu nota foarte buna fara sa copiez, desi in sala s-a copiat chiar destul. Imi aduc aminte ca am fost intercalati cu absolventi de seral, si ca am fost batut la cap vreo ora in timpul examenului de una care incerca sa copieze de la mine si nu-mi intelegea scrisul, timp in care profesorul supraveghetor n-a zis nimic si n-a luat nici o masura, desi eu m-am plins de citeva ori ca sint conturbat. Nu din rautate, ca n-am avut nimic impotriva sa copieze, dar cu deranjatul a fost chiar nasol.

      De luat meditatii nu am avut nevoie, mai degraba de dat, am mai facut si eu un ban in facultate… :) Lasind gluma la o parte, subiectele astea au fost foarte simple. Eu cred ca nu s-au putut face pentru ca elevii trec prin scoala ca gistele prin apa, sistemul nu le “forteaza limitele” cu nimic, nu-i ajuta sa inteleaga nimic, nu-i ajuta sa invete sa se exprime. Degeaba se da vina pe “lucrul cu materialul clientului”, daca si “croitorul” este prost.

      Am fost un naiv in cea mai mare parte din viata mea, mi-am imaginat ca daca eu vreaus a fac ceva ca lumea, si ceilalti oameni sint la fel. N-am copii, asa ca nu sint in contact permanent cu problemele sistemului de educatie. Acum, ca m-a prins “valul” si m-am si informat putin despre starea lucrurilor, sint stupefiat.

      • algocalmin spune:

        ne dam importanti cu bacul de pe timpul nostru fara sa ne gindim ca erau si scoli profesionale care scoteau meseriasi

  3. Într-adevăr, totul pleacă de la profesori, care sunt slab pregătiţi. Şi da, sunt slab pregătiţi nu de ieri, de azi, ci de vreo 40-50 de ani. Aproape tot corpul profesoral produs sub comunism, a fost şi este (evident, cu excepţiile de rigoare) de slabă calitate. Doar că în comunism lucrurile se treceau sub tăcere: se copia şi atunci la Bac (eu am copiat în 1981), se forţau şi atunci meditaţii, doar că mai cu frică, la nivel mai mic. Învăţământul românesc a luat-o pe panta descendentă sub comunism, odată cu dispariţia profesorilor produşi în regimul “burghezo-moşieresc” şi înlocuirea lor cu cei din categoria “omului nou”.

    • prudent spune:

      foarte corect! odata cu disparitia profesorilor cu etica “burghezo-mosiereasca” a inceput degringolada! Te astepti ca abramburica sau marga sa recunoasca?

      • carmen spune:

        Este gresit sa facem comparatie intre generatii si sa ne credem mai buni. Generatia actuala este mai pragmatica si acest lucru este rezultatul societatii, au invatat asta prin imitatie. Ei vor sa vada rostul lucrurilor in imediat. Fiul meu imi spunea – ce-mi trebuie mie chimie? Nu o s-o mai folosesc in viata mea. De fapt, nu ii placea profesoara, nu vedea rostul sa invete formule, pe cand daca a fi facut chimia in laborator si ar fi incercat sa experimenteze practic procese, ar fi vazut rostul lucrurilor. A terminat profilul matematica – informatica, eram ingrijorata de notele mediocre la cele doua materii , in schimb cand s-a inscris intr-un concurs national de pagini web a luat locul I pe tara. A avut noroc sa aiba un profesor care nu numai sa il invete ci sa il si inspire, profesorul de economie si stiinte antreprenoriale. Aceste 2 materii au concis cu desfasurarea crizei economice mondiale. Profesorul nu le dicta lectia de zi, le explica evenimentele si procesele economice pornind de la realitatea inconjuratoare. Notele nu le primeau pe recitatul lectiei de zi, ci pe proiecte aplicate , de genul – plan de afaceri fabrica de termopane, plan de afaceri cabinet notarial. Trebuiau sa iasa in piata, sa discute cu oameni care derulau astfel de activitati, sa puna intrebari si abia apoi construiau proiectul pe o schema data. In felul asta a descoperit ce ii place si s-a decis sa faca stiinte economice. Noi suntem bucurosi ca este alegerea lui, tot singur si-a ales si facultatea dupa ce a vizitat mai multe targuri de universitati. Intr-o zi ne-a bagat in sedinta pe amandoi parintii pt ca voia sa ne faca o marturisire. Primele cuvinte au fost, sa nu va suparati, sa nu tipati … Defapt, de vreo sase luni juca la pariuri sportive cate 10 lei si castigase vreo 5000 lei. Ne-a explicat ca nu a riscat foarte mult pentru ca studia toate clasamentele, evolutia sportivilor, citea ziarele internationale de sport si abia apoi paria. Evident ca l-am felicitat, gandindu-ne ca, in viitor va fi investitor pe bursa . Sa il judec pentru ca nu a citit clasicii literaturii franceze, engleze, ruse cum am facut eu in liceu. Ar fi gresit. Este o alta generatie, adaptata la alte conditii … Adaptabilitatea e una din cerintele pentru a progresa

    • Mircea spune:

      Toata Romania a luat-o atunci la vale. Comunistii au distrus tot, dar cel mai grav este ca au distrus caracterul oamenilor.

  4. Vlad Stoica spune:

    As adauga un punct suplimentar la lista dvs:

    7. O reforma a tipului de invatamant in liceu devine absolut necesara. Ma refer la specializarile uman si real. Care nu sunt prea bine diferentiate si intre care exista discrepante mari de exigenta (cred). Elevii sunt obligati sa invete multe lucruri complet depasite si irelevante pt zilele noastre. Se poate dezvolta ideea.

    Sustin demersul anti-frauda al domnului ministru. Sper sa se continue si la alte niveluri ale sistemului de invatamant. Si sper sa aiba taria de a nu renunta. Primul pas a fost facut. Si era foarte necesar.

    Bun articol si concis.
    Numai bine.

  5. Bratu spune:

    Cateva observatii
    Toleranta 0 fata de copiat sau ca sa fiu mai corect 0,5 ( in unele judete s a putut copia in continuare) a fost cea mai usoara masura de reforma a sistumului care a putut fi luata. A fost un lucru foarte bun.
    Procentajul este unul incorect avand in vedere ca in acest bazin sunt cuprinsi si elevii de la fostele scoli profesionale care intr-o tara nirmala nu ar fi dat un bac la un nivel asemanator cu ceilalati elevi.Probabil ca o cifra de 60 % ar fi mai apropiata de adevar. Asta nu inseamna ca prin educatie curge lapte si miere.
    Este descurajant sa vezi ca mai nou toata Romania se pricepe si la invatamant ca de altfel si la fotbal si politica. Asta este una din cauzele deteriorarii educatiei dupa 90. Tot felul de experti pe alte domenii “descaleca” in educatie si judeca prin prisma experientelor lor de elev care pot fi frustrante, dupa cum singur ati cum ati declarat.
    Frustrarile le observi imediat in expresii consacrate ca: profesori slab pregatiti, profesorii freaca menta, profesorii iau spaga s.a.m.d.
    In realitate profesorii nu sunt nici mai buni nici mai rai decat restul societatii in care traim. Daca i am vrea mai buni i am plati mai bine ca sa creem concurenta al intrare in sistem . Dar in realitate pe politicieni nu ii intereseaza acest lucru, intrucat , dupa cum stim toti isi trimit copii la particulare sau in strainatate.
    Cateva solutii.
    Descentralizare, finantare pe cap de elev, reducerea la maxim a programelor nationale, marirea timpului de lucru corelata cu cresterea salariilor.
    prof. Bratu Radu



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ciprian Ciucu


Ciprian Ciucu

Membru fondator si Directorul Centrului Roman de Politici Europene. Mai multe despre activitatea lui Ciprian gasiti pe www.crpe.ro Ciprian Ciucu a fost ales in ianuarie 2015 Pre... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)