Home » Cultura »Global / Europa »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

A slujit România: Modelul Noel Bernard (1925-1981)

Vladimir Tismaneanu aprilie 7, 2015 Cultura, Global / Europa, Politica & Doctrine, Societate/Life
18 comentarii 2,335 Vizualizari

Pe 25 februarie anul acesta ar fi implinit 90 de ani. E mare pacat ca prea putini ne mai amintim. Exista oare o strada cu numele sau la Bucuresti ori in vreun alt oras din România? Mi-e teama ca nu. De ce oare, domnule Sorin Oprescu? Va raspund eu: Pentru ca nu stim sa ne respectam propria istorie. Pentru ca o desfiguram si o batjocorim. Noel Bernard a fost un mare jurnalist, un model de spirit analitic, lucid, realist, opusul total al partizanatului bombastic si gaunos al propagandei comuniste. A fost un spirit liber care a stiut sa conduca, tenace si cu intelepciune, oaza de libertate si izvorul sperantei pentru majoritatea covirsitoare a romanilor numita postul de radio „Europa Libera”. Vreme de decenii vocea lui Noel Bernard, tonul intodeauna sobru si echilibrat, calitatea exceptionala a analizelor sale politice, pe teme interne si internationale, dar si deschiderea catre subiecte economice, juridice si culturale, i-au asigurat o autoritate in tara pe care nu stiu sa o mai fi egalat in epoca cineva. Si nici dupa aceea.

Cartea memorialistica a sotiei sale, Ioana Magura-Bernard, este un compendiu de o mare sinceritate si de o remarcabila sensibilitate psihologica al celor mai semnificative momente din cariera acestui mare jurnalist. Este de notat capacitatea Ioanei Bernard de a se retrage din prim plan, de a-si formula opiniile cu calm si prin fine aluzii, prin evitarea oricarei ostentatii. Tocmai de aceea, ceea ce ne spune ea despre cercul din jurul lui Bernard, despre o serie de figuri intrate in legenda, dar si despre unii dintre cei care au jucat roluri mai mult decit dubioase, manipulati, santajati ori direct recrutati de Securitate, are, cred, valoarea unui indispensabil document. Ca unul care m-am format intelectual ascultind „Europa Libera”, pot afirma ca Noel Bernard a reprezentat pentru mine modelul ziaristului modern: obectiv, rational, dar in egala masura capabil de revolta in raport cu ororile regimului totalitar. Este unul din marile regrete ale vietii mele ca nu am apucat sa-l cunosc personal. Scrisul meu ii datoreaza tocmai accentul pe argument, pe informatii verificabile si pe civilitate ca virtuti ale comentariului politic , precum si o reticenta in raport cu tot ce tine de agresivitate scortoasa si sterila gesticulatie verbala. Atunci cind menestrelii ceausismului gen Eugen Barbu, C. V. Tudor, Artur Silvestri si altii ca ei azvirleau cu noroiul sordid al calomniei inspre „Europa Libera”, Noel Bernard a continuat sa sustina, cu sublima perseverenta, superioritatea atitudinii cumpanite. A practicat, cu mindrie si talent, stilul jurnalistic anglo-saxon. Imi amintesc astfel ce-mi scria cindva urmasul lui Noel Bernard la directia „Europei Libere”, istoricul Vlad Georgescu: „In lumea anglo-saxona, nimic nu convinge mai mult decit dubiul”. Intr-adevar, Noel Bernard a respins orice pozitie dogmatica, a favorizat si a practicat ceea ce s-ar putea numi etica dubiului, opusa oricaror certitudini inghetate. Torentelor de slogane lansate de propagandistii „socialismului multilateral dezvoltat”, el le-a contrapus informatii, comparatii si inferente logice. A stiut cit de importanta este ideologia intr-un sistem de tip totalitar si a luat intodeauna in serios rolul ideilor democratice in erodarea sistemlelor comuniste.

Pentru Ioana Bernard, Noel nu a fost doar „directorul postului nostru de radio”, ci si un sot fara pereche, un tata adoptiv formidabil pentru fiica ei din prima casatorie. A fost un prieten, un confesor, un sprijin uman permanent. Destinul politc si uman al lui Noel Bernard, intersectat pina la capat cu tribulatiile Romaniei in ultimii ani ai lui Dej si in perioda 1965-1982 a regimului Ceausescu, vorbeste despre marile sperante ale deschiderii spre Vest prin divortul partial de Moscova, despre reformele politice si economice avortate, ca si despre degringolada tarii in anii de ascensiune a delirului cultului personalitatii.

Nu cunoastem cu precizie cine si cind a dat ordinul lichidarii fizice a lui Noel Bernard. Un asemenea ordin, o stim de la Hannah Arendt si din atitea alte lucrari despre sistemul totalitar, era de regula unul oral. Este insa cert, cum se arata si in raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, ca liderul ce se credea providential, „alesul” Poporului si al Istoriei, il privea pe Noel Bernard ca pe cel mai redutabil adversar al sau. Mai ales dupa 1977, cind „Europa Libera” a devenit in chip public si incontestabil, in perioada cutremurului, ceea ce Noel Bernard dorise intotdeauna, deci un post de radio national care emite din strainatate, gelozia, ura si resentimentul lui Ceausescu in raport cu directorul de la Munchen au crescut in proportie geometrica. Recentele documente descoperite de Nestor Ratesh confirma obsesia lui Ceausescu si a Securitatii legata de „Europa Libera” si imensa ei popularitate. Nemasuratul orgoliu al dictatorului nu putea tolera o asemenea permanenta sfidare.

Pe masura ce asemenea informatii vor iesi la suprafata, se va putea documenta dincolo de orice indoiala rationala implicarea directa a conducerii PCR si a Securitatii in lichidarea lui Noel Bernard. Scopul, ca si in cazurile atentatelor impotriva Monicai Lovinescu si a lui Emil Georgescu, spre a nu mai vorbi de asasinarea lui Cornel Chiriac, era amutirea vocilor demnitatii. Trebuia dovedit ca nimeni este total ferit de „bratul lung al Securitatii”. O probeaza repetatele declaratii impertinente si impenitente ale generalului securist Plesita: ordinul conducerii de partid era sa-i „brichiseasca” pe toti cei care ridicau vocea impotriva totalitarismului comunist. Iar Noel Bernard, prin cultura sa politica de exceptie, prin impactul comentariilor sale, pe cit de ponderate ca formulare, pe atit de incisive si neiertatoare ca substanta, era desigur persoana cea mai vizata de actiunile gangsteresti ale Securitatii. Este cazul sa insistam aici pe necesitatea ca toate documentele serviciilor de informatii comuniste sa fie cit mai rapid desecretizate. Ma refer nu doar la Securitatea interna, ci si la aceea externa al carei scop era lupta impotriva fortelor democratice din exil, dezinformarea, intoxicarea gruparilor anticomuniste pro-oocidentale, terorizarea militantilor de frunte ai emigratiei politice si a familiiilor lor. Numele „cozilor de topor” trebuie sustrase tacerii vinovate a unor arhive in chip absurd si scandalos sigilate.

Cartea Ioanei Bernard este un tezaur de informatii despre nenumaratii vizitatori ai lui Noel, surse pe care el stia sa le valorizeze cu maximum de prudenta si discernamint. Intre acestia sa pomenim personaje bizare, ori de-a dreptul dubioase, gen Aristide Buhoiu si Emanuel Valeriu, fiecare facind un joc ce tinea probabil de „sarcini” primite de la mai-marii aparatului ori ai serviciilor. Sint amintiti Nicolae Breban si Alexandru Ivasiuc, acesta din urma exasperat de faptul ca Monica Lovinescu a indraznit sa-l critice. Nu realiza romancierul roman ca a te duce la Noel Bernard sa te plingi de pozitiile Monicai Lovinescu era gafa suprema.

Spirit eminamente democrat, deschis spre dialog, neavind nimic de ascuns, Noel Bernard a subestimat primejdia reprezentata de conspiratiile Securitatii. Organizatie secreta, bazata pe cultul violentei si terorii in masa, Securitatea nu a ezitat vreodata sa recurga la crima atunci si-a propus eliminarea adversarilor politici. Iar Noel Bernard, cu a sa proverbiala rigoare a diagnosticului, cu neuitabila sa voce, adinca, rafinata si patrunzatoare, era exact acel adversar care ii innebunea pe potentatii comunisti si in primul rind pe Nicolae Ceausescu. Imi amintesc si acum comentariile lui Bernard pe teme de mare semnificatie, scrise cu diamantina claritate, fara excese metaforice si cu mare eleganta stilistica. Lucru important, Noel Bernard nu a practica zeflemeaua. Cind in 1981 a cazut din functie Leonte Rautu, personaj pe care Bernard l-a studiat ani de zile cu mare interes, comentariul sau incepea laconic, abrupt si socant (citez din memorie): „Nimeni nu va plinge la caderea lui Leonte Rautu…” Intr-un alt magistral editorial compara, pentru a demonstra absurditatea „politicii de cadre”, ratiunea pentru eliminarea lui Rautu (plecarea unei fete in Occident) cu faptul ca in 1968, cind fiica lui Miron Constantinescu isi ucisese mama, acesta fusese urcat in grad ca Ministru al Educatiei.

Cu pasiune bine-stapinita, Noel Bernard a urmarit meandrele politice ale nomenklaturii, faimoasele „rotatii de cadre”, si in primul rind evolutia si mai tirziu involutia lui Ceausescu. Citez aici, din cartea Ioanei Bernard, premonitoria analiza a momentului de aparent triumf absolut legat de celebrarea implinirii virstei de 60 de ani de catre N. Ceausescu. A fost atunci o adevarata orgie encomiastica, s-a abatut asupra tarii un potop ritualistic in care adjectivita parea sa nu mai aiba leac si limita. Arborind ceea ce Nietzsche a numit patosul distantei, Noel Bernard avansa o perspectiva sceptica ce-l va fi iritat peste masura pe tiranul aflat in plin extaz paranoic: „Daca presa de partid si-a spus cuvintul, istoria mai ramine sa se pronunte. E cert ca verdictul ei va fi mai nuantat”.

Asemenea formulari, in care intuitia acuta se intilnea cu maxima obiectivitate si cu profunzimea unei viziuni ce depasea imediatul anecdotic, generau imediat ecouri de masa in Romania. Aceste editoriale de o indubitabila competenta nu lasau pe nimeni indiferent, ba chiar dimpotriva. Parerile acestui jurnalist contau in cel mai inalt grad, pentru atit admiratori cit si pentru adversari. Noel Bernard s-a intilnit cu multa lume, inclusiv, aflam din aceasta carte, cu militanti comunisti de important calibru (Gh. Apostool, Alexandru Barladeanu). A fost un sustinator al ideii de centru politic, refuzind din principiu si cu hotarire orice extremism. A detestat fanatismul, duplicitatea, intrigile. A vazut in „Europa Libera” sensul vietii sale. A slujit libertatea si astfel, cu pretul vietii, a slujit Romania.

Textul de mai sus a fost publicat in volumul Ioanei Magura-Bernard:

http://www.okian.ro/directorul-postului-nostru-de-radio-9789736694424.html

De asemenea:

https://tismaneanu.wordpress.com/2015/04/06/admirabil-noel-bernard-polonius-traieste-editorial-la-radio-europa-libera/

http://www.europalibera.org/content/article/25456922.html

http://www.contributors.ro/cultura/in-memoriam-cornel-chiriac-un-neuitat-soldat-al-libertatii/

http://www.contributors.ro/cultura/perversitatea-travestiului-cine-cum-si-de-ce-o-ataca-pe-monica-lovinescu/

http://www.contributors.ro/cultura/amintirea-lui-virgil-ierunca-gramatica-onoarei-in-vremea-dispretului/

http://www.europalibera.org/archive/vladimir-tismaneanu-blog/latest/2269/17100.html

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , ,



Currently there are "18 comments" on this Article:

  1. Florin dela Dunare spune:

    Domnule Profesor,

    multumesc pentru omagiul adus lui Noel Bernard. Sunt poate printre cei mai tineri care au avut sansa sa il auda si sa se bucure de adevarul adus de el pe calea undelor. Spuneti si dumneavoastra, dar imi amintesc si eu de vocea sa inconfundabila, de claritatea mesajelor sale. Asteptam in fiecare sambata editorialele sale saptamanale in care aflam ce se mai petrece in tara caci din sursele oficiale cu greu se putea obtine vreo informatie cat de cat utila. In prima jumatate a anilor ’70, cand in magazine inca se gaseau suficiente produse Noel Bernard critica industrializarea fortata. Avea dreptate caci efectele aveau sa se arate cativa ani mai tarziu. In prezentul articol ati mai amintit si alti eroi cazuti la datorie pentru adevar. Toti au fost la fel de importanti. pentru mine, foarte tanar atunci, Cornel Chiriac a jucat un rol deosebit. Nu avem sau nu vom avea strazi cu numele lui dar imi doresc ca fenomenul Cornel Chiriac sa fie analizat in mai multe teze de doctorat la confluenta intre istorie sociologie, politologie si de ce nu muzicologie. Inca mai exista martori ai acestui fenoment cu toate ca dupa 40 de ani, cine si ce isi mai aminteste cu fidelitate si demn de a fi luat in consideratie intr- o lucrare cu caracter stiintific.

    Cu mult respect si deosebita stima
    Florin dela Dunare

  2. Eliana spune:

    Am descoperit cândva, răsfoind volumul ,,Aici e Europa Liberă”, ce cuprinde o parte din transcrierile editorialelor lui Noel Bernand, aceste cuvinte scrise de Virgil Ierunca la moartea reputatului jurnalist. M-au impresionat.

    ,,Se vor fi găsit, poate, unii care să nu fie receptivi la această pasiune de a referi despre realitate. Acestora le vom răspunde cu depasionatul Valery: “adevărul nu se poate obţine decât pasional”. Şi le vom mai spune că secretul lui Noel Bernard nu constă în a învălui pasional ideile şi faptele – astfel ar fi căzut în ideologie – ci în a interoga adevărurile cu pasiune.”

    • Va multumesc mult! Nu se putea spune mai frumos acest adevar despre Noel Bernard. Pentru generatia mea si pentru atatea alte generatii, vocea sa era vocea sperantei, a unui realism care refuza sa devina complicele capitularii, abdicarii etice, al consimtamantului la o ordine politica, economica si sociala fundamental stramba. Isteriei cultului personalitatii si ideologiei omniprezente, Noel Bernard le raspundea cu un calm imperturbabil, cu argumente imbatabile. Tot atatea motive pentru saptamanistii aflati in slujba Securitatii sa-l deteste.

      • Eliana spune:

        Vă mulţumesc, la rândul meu, pentru acest frumos articol, care mi-a provocat un reflex al amintirii. A existat o perioadă în viaţa mea când am descoperit, fie prin texte, fie prin voci radiofonice, rândurile şi gândurile lui Noel Bernard, ale Monicăi Lovinescu şi ale lui Virgil Ierunca. I-am admirat şi le-am urmat modelul etic. Am citit şi recitit de atunci, cu pasiune, tot ce se putea citi. Îmi imaginez cum, până în 1989, fiecare cuvânt al lor era transcris, apoi interpretat şi răstălmăcit în fel şi chip în stufoase şi aiuritoare rapoarte, urmate de tot arsenalul propagandistic mediatic pus în funcţiune…

  3. victor L spune:

    De sute, mii de ori i-am auzit numele pronuntat si apoi vorbind la Europa libera.
    Directorul postului nostru de radio, daca nu ma inseala memoria.

    • Chiar asa se intituleaza cartea Ioanei Magura-Bernard (am dat link in final). O gluma din epoca: Ceausescu ajunge in varf de munte, la o stana. Se intlaneste cu un cioban. “Ma recunosti?”, intreaba geniul Carpatilor. “Eu sunt cel care vorbeste zilnic, ma auzi la radio tot timpul!”. Ciobanul, dumirit, ii raspunde: “Pai trebuie sa fiti domnul Noel Bernard!” :)

  4. Felician spune:

    isi poate gasi un loc special la Memorialul Antitotalitar de la Sighet?

  5. Liviu Petre spune:

    Despre strazi: prin anii ’60-’70 ai secolului trecut, hoinaream ca pusti crescut in Floreasca, si pe o strada care venea, ca si astazi, din Dorobanti, din dreptul liceului Caragiale si al benzinariei PECO, pana in Calea Floreasca. Strada se numea, ca si acum, Tudor Stefan, numai ca atunci, pe tablita cu numele de strada Tudor Stefan, mai era adaugata o ‘poveste’ care suna aproximativ asa: ”militant ilegalist al PCR”.
    Anii au trecut, si Tudor Stefan a ramas tot pe strada Tudor Stefan :) , chiar daca povestea explicativa a disparut de pe placuta. Asa ca, degeaba va asteptati de la domnul general (gradele se mostenesc :) ) legionar de onoare Oprescu sa dea numele de Noel Bernard sau de Cornel Chiriac unei strazi din Bucuresti… Asta nu inseamna ca domnul primar Andrei Chiliman, vlastar de isprava al unei vechi familii de liberali care dela ’48, ma intelegeti…, nu mai stie cum sa dea numele cuvenite strazilor din sectorul 1. Din contra! :(

    • Radu Nicolescu spune:

      Din fericire, prin efortul si meritul domnului Jean Dumitrascu, director al Filarmonicii Pitesti, o strada din Municipiul Pitesti poarta numele lui Cornel Chiriac.

  6. comentriu spune:

    A fost speranta pe care a imprimat colaboratorilor si a transmis ascultatorilor.
    A fost armistitiul prin dialog in timpul curtemului din anul 1977.

    Sperata lui a fost tradata de evenimentele legate si dupa caderea comunismului.
    De atunci occidentul a efectuat o schimbare cu 180 de grade si de atunci este un meteorit care se indeparteaza de pricipiile, valorile si practicile umaniste.

  7. gheorghe/gheorghieni spune:

    Va adresati lui Sorin Oprescu intrebandu-l retoric de ce nu avem in Bucuresti o strada cu numele lui Noel Bernard. Este intr-adevar o ironie fina si reusita sa te adresezi acestui derbedeu al fostei/actualei nomenclaturi in aceasta chestiune. Un Bucuresti unde doar ce a fost onorat bustul lingaului suprem flegmat in decembrie ’89 Adrian Paunescu. Un Bucuresti in care pana nu demult am avut nume de strazi si parcuri precum Leontin Salajan, Moghioros, Vasile Roaita, Emil Bodnaras, etc. Aveti dreptate, asa ne recunoastem si pretuim istoria. Aia mizera si fetida.

  8. gheorghe/gheorghieni spune:

    Ca tot veni vorba de servicii secrete, o stire pe care o consider intr-adevar importanta dar de negasit in presa americana. Putin numeste un nou sef al serviciului de contraspionaj. Un individ ce a fost pana acum in FSB “sef al directoratului pentru programe speciale”.
    http://www.hotnews.ro/stiri-international-19859319-schimbare-varful-fsb-kgb-putin-inlocuit-seful-contraspionajului.htm

  9. L-am pomenit pe dl Sorin Oprescu, dar sunt si alte orase in Romania care ar fi putut da numele lui Noel Bernard, al Monicai Lovinescu, al lui Virgil Ierunca si al lui Vlad Georgescu, unor strazi. Deci, undeva, poate ca am fost nu tocmai fair cu primarul Bucurestiului fara sa-i amintesc pe cei de la Brasov, Cluj, Iasi sau Sibiu. Nu asteptam asemenea initiative de la dl Mazare la Constanta, dar poate ca ele ar fi putut veni de la domnii Boc si/sau Iohannis.Mai cu seama ca acesta din urma, odata ajuns presedintele tarii, este foarte activ pe tema confruntarii cu trecutul totalitar si a recunoasterii meritelor celor care s-au opus dictaturii. Cu ani in urma, prin 2009, impreuna cu H.-R. Patapievici si Sorin Iliesiu (da, acel Sorin Iliesiu, dar inainte de ceea ce numesc bezmetica sa transfigurare) am propus ca Bulevardul Primaverii, deci epicentrul cartierului nomenclaturii vechi si noi, sa devina Bulevardul Monica Lovinescu. Dl Oprescu n-a catadicsit sa ne raspunda. N-a fost sa fie…

    • gheorghe/gheorghieni spune:

      Eu cred ca Oprescu v-a raspuns in stilul lui injurandu-va cu ce i-a venit la gura pe moment dar secretara nu putea face un raspuns oficial cu un asemenea limbaj.
      Timisoara e preocupata sa dea tiganilor cat mai multe cladiri din centru iar clujenii inca disputa care e cea mai buna palinca, cea de Dej sau cea de Zalau. Restul tarii ramane cum am stabilit: Decebal per Scorilo si Mihaela Radulescu+Mazare. Cat despre Iohannis, n-am ce spune ca face un altfel de politica la care eu nu ma pricep deloc.

      • Memorial in Casa Poporului spune:

        Poate o sa fie un Bulevard Monica Lovinescu atunci cand partidul Monicai Macovei o sa aibe ceva de spus in politica. Si tot atunci sper ca cineva sa propuna ca Memorialul Antitotalitar de la Sighet sa aibe o filiala deschisa in Casa Poporului. Daca tot nu exista o lege a lustratiei dupa 25 ani de “democratie” si inca nu se stie cine a omorat peste 1000 romani in vazul tuturor, ar fi “poetic justice” pentru romani sa se deschida un astfel de Muzeu Antitotalitar in cladirea pe care Ceausescu o dorea piramida a propriului cult, cea mai mare cladire din Europa construita intr-un deceniu in care painea era pe cartela si un banc putea sa fie urmat de inchisoare iar o disensiune publica de persecutia pana la anihilare fizica a persoanei si a familiei

        • gheorghe/gheorghieni spune:

          Casa Poporului ar trebui sa aiba propriul Memorial pt. ca acolo au murit cativa oameni pe santier din cate stiu din cauza conditiilor minunate oferite de regimul geniului carpatin pe care-l ridica-n slavi azi sociopati precum Ernu si Rogozanu.

  10. Alain spune:

    Felicitari dle. Profesor pentru articol!

    Totusi, nu spuneti lucrurilor pe nume si insistati cu arhivele Securitatii. E de notoriate faptul (confirmat de CNSAS) ca agentul Laurentiu aka C-tin Balaceanu Stolnici a fost cel care i-a ghidat pe killerii Securitatii pentru a-i lichida pe Noel Bernard si Vlad Georgescu. Numele celor care au plasat substantele radioactive e mai putin important. Bineinteles ca trebuie sa fie desconspirati si sa raspunda in fata legii, dar principalii vinovati sunt cei care au orchestrat crimele.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)