Home » Analize »Cultura »Economie »Educatie »Opinie » Citesti:

Neintelegere, confuzie si deruta in politica cercetarii

Solomon Marcus mai 1, 2013 Analize, Cultura, Economie, Educatie, Opinie
80 comentarii 16,548 Vizualizari

Cercetarea stiintifica primeste de o bucata de vreme lovituri crunte. Finantarea tot mai redusa pune multe proiecte in situatia de a nu le mai putea demara sau, daca au demarat, risca sa nu poata fi continuate. Se intelege greu ca nu putem trai exclusiv din inteligenta altora, trebuie ca si inteligenta noastra sa se arate lumii in stare creatoare.  In aceste zile, am trait si traiesc in continuare situatia dramatica in care se afla Institutul de Matematica al Academiei Romane, care de multa vreme onoreaza stiinta si cultura romaneasca prin prezente si rezultate nu doar recunoscute, ci si deosebit de apreciate de comunitatea profesionala  internationala ; acest Institut este acum umilit prin masuri restrictive  inacceptabile. Cercetarea stiintifica universitara traieste uneori aceeeasi drama.

Stai si te intrebi daca exista in aceasta tara minti responsabile care inteleg natura muncii de cercetare, capabila sa  legitimeze si sa innobileze spiritul uman ; daca se stie ce personalitati reprezinta Romania in lumea stiintei. Nu se intelege ca distinctia fundamental-aplicativ, asupra careia birocratia cercetarii insista, in favoarea celui de al doilea termen, este perimata ; singura distinctie valabila fiind aceea care priveste calitatea cercetarii, asa cum este ea evaluata de instantele internationale de monitorizare ; asa cum este ea reflectata  de calitatea revistelor si editurilor care ii ofera ospitalitatea.
Situatia actuala este urmarea unor deteriorari succesive ale climatului intelectual. Un exemplu clar este batjocorirea doctoratului. Titlul de Doctor era menit sa certifice capacitatea de a intreprinde o cercetare intr-un anumit domeniu, de a prelua o problema de la stadiul in care ea se afla, pe baza unei bibliografii la zi, si de a o duce mai departe macar intr-o anumita directie, oferind un spor efectiv de cunoastere, care sa se detaseze net de ceea ce ar putea fi o simpla compilatie.

In mod normal, la doctorat  se inscrie cineva care are la activul sau un antrenament in cercetare, a publicat ceva in domeniu si care ajunge prin propria sa evolutie sa identifice problema pe care doreste s-o aprofundeze si in care isi va face doctoratul. Acesta este portretul robot al doctorandului autentic, dar care, mai cu seama in anumite domenii socio-umane, poate uneori si in cele ingineresti sau medicale, a fost inlocuit cu un altul, scolaresc si superficial, in care persoane care nu au avut nimic a face cu cercetarea primesc de la conducatorul stiintific o anumita tema, impreuna cu o bibliografie de rigoare,  iar ceea ce urmeaza este in cel mai bun caz o compilatie fericita. Acest scenariu vine si el in continuarea unei regretabile traditii ; niciodata, la scoala sau la universitate, nu s-a acordat la noi atentie educarii ideii de proprietate intelectuala, fapt care a deschis larg portile plagiatului si ale compilatiei, pe baza carora s-au alcatuit atat de multe lucrari de obtinere a gradului I in invatamant si de teze de doctorat, elaborate in cateva weekend-uri. Rezultatul ?

O inflatie de conducatori de doctorat, de doctoranzi si de doctori exact in domenii (de exemplu, stiinte economice, juridice, politice etc) in care prezenta noastra stiintifica internationala este foarte slaba. Ttlul de doctor a devenit un fel de blazon pe care-l arboreaza multe persoane complet straine de truda celuia care cauta sa rezolve o problema si traieste alternativ stari de descurajare si de satisfactie, determinate de alternanta esecurilor si succeselor sale. Este legitim sa cerem reconsiderarea si trierea drastica a tuturor acestor doctorate acordate fara merit si retragerea titlului de doctor in toate cazurile in care acesta nu s-a justificat, intocmai cum s-a procedat in cazul unor grade militare acordate nejustificat. Aceasta batjocorire a institutiei doctoratului sfideaza pe doctoranzii autentici si este semnul clar al unei societati incapabile sa respecte valorile. Am scos si cohorte de profesori universitari, nu stiu cati dintre ei ar rezista la o selectie mai severa.
Voi prezenta acum trei situatii punctuale, care arata deruta, indiferenta, confuzia care isi fac loc in cercetare.
Pe inginerul Marin Radu, cercetator principal I si director  general  al Centrului de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare si Membrane l-am cunoscut recent si am ramas impresionat de inventia sa privind extragerea hidrogenului din apa, facand astfel posibila exploatarea acestei resurse practic nelimitate de energie pe care o reprezinta hidrogenul si care ar putea aduce beneficii economice remarcabile, daca birocratia  economica ar fi capabila s-o valorifice (a se vedea si International Journal of Hydrogen Energy vol. 35, nr.13, July 2010, p.7021-7023). Urma sa i se asigure protectia proprietatii industriale in peste 50 de tari, dar acest lucru nu s-a intamplat. Mai mult, Marin Radu trebuie acum sa-si risipeasca timpul si energia pentru a-si recupera sumele pe care i le datoreaza S.C. OLTCHIM S.A. Lucrarile efectuate de Institutul condus de Marin Radu vizau reducerea cu 25% a consumului energetic la OLTCHIM iar in momentul sistarii lucrarilor ele erau realizate in  proportie de 75%-80%
Iata acum cazul unei tinere cercetatoare, Valentina Pricopie, care aduce in sociologie un vant proaspat, de metabolism cu Occidentul, care si-a luat acolo un doctorat, publica acolo si are si un volum la o editura internationala. Cat de multa nevoie era de astfel de tineri, care sa ne scoata din inertia in care se afla sociologia romaneasca. Dar cate piedici i se pun in incercarea de a candida la o functie de conducere.  Despre Profesorul Daniel Daianu, Membru al Academiei Romane, citim, nu intr-o revista academica sau intr-o carte de specialitate, ci in zona de taifas si barfeala de pe internet ca « nu se pricepe deloc la bursa » si, in plus, este ironizat ca « specialist in limba de lemn a economiei ».  Oare acestea sa fie cuvintele care i se potrivesc unuia dintre putinii economisti romani vizibili in cercetarea economica internationala ? Atat de mioapa sa fi fost Academia Romana incat sa aleaga      o persoana care nu iese din limba de lemn ? Tot internetul, dar prin partea sa academica, ne va lamuri. Era o vreme cand, pentru a intelege valoarea unui om de stiinta, cereai parerea catorva specialisti ai domeniului. Zestrea stiintifica a unui profesor sau cercetator nu putea fi cunoscuta de toata lumea, era de multe ori confidentiala. Asa stateau lucrurile inainte de aparitia Internetului. Acum insa, mergi pe google scholar si gasesti imediat ce opere a creat si ce impact au avut ele.

Pe Daianu l-am gasit, la 27 aprilie 2013, cu 854 de rezultate, care includ fie lucrari ale sale, singur sau in colaborare, fie articole si carti ale altora, in care Daianu este citat. Numeri pe degetele de la o singura mana pe economistii romani care au reusit sa publice monografii de specialitate la mari edituri occidentale ; Daianu este unul dintre ei. O recenzie in Acta Oeconomica (vol. 61, 2011, nr.2, p.238-244) la una din cartile sale il califica « prominent scholar »  si « experienced policy maker »). Poate ca nu are antrenament pentru operatii de bursa, dar acesta este criteriul pentru un bun economist ? Daianu est invitat in mod curent la intalniri stiintifice internationale, este un specialist al carui punct de vedere intereseaza.
Am evocat numai cateva dintre evenimentele care au loc in lumea cercetarii, pentru a da o idee despre starea de confuzie si deruta, de neintelegere si ignoranta in care inca ne aflam. De depasirea acestei stari depind in buna masura iesirea Romaniei din saracie si reputatia ei in lumea valorilor.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , ,



Currently there are "80 comments" on this Article:

  1. Teo spune:

    Trebuie trase intr-adevar cat mai multe semnale de alarma cu privire la miopia si orizontul ingust al guvernantilor. Nu se poate ca daca se schimba guvernul, toate lucrurile in tara asta sa fie intoarse cu dosul in sus, sa nu se mai finanteze competitii care au fost anuntate si evaluate (chiar cu ev. straini), vezi Idei 2012, altele ca Idei 2011 sa se taie finantarea anuntata cu 60%, etc. Cercetarea de calitate nu se face pompieristic, cu finantari anuntate si apoi taiate, iti faci niste planuri, conferinte, puiblicatii, etc. La noi nu se intelege ca o tara educate si luminata devine si bogata, vezi exemplele Finlandei, al Coreii de Sud, Taiwan, Hong Kong, etc. La noi sub tioate guvernarile aceste lucruri nu s-au inteles, sau nu s-au pus cu adfevarat in practica. Este o problema de mentalitate si de intelegere, nu de bani. Bani sunt, dar daca se vor duce pe diverse proiecte facute de oameni slabi calitativ, fara recunoastere international, atubnci degeaba le spune “applicative”. Asta este doar praf in ochii…., o eticheta, nu reflecta vreo utilitate sau vreun standard real. Cercetarea are cele mai bune minti din tara, si o cercetare buna, finantata correct, facuta de oameni cu rezultate, inseamna si o educatie universitara mai buna, nu pe fushereli si pile, inseamna o recunoastere internationala a tarii, si in timp, crestere economica.

    • Radu spune:

      Corect comentariul si articolul. Academia Romana ar trebui sa ia o pozitie oficiala si clara, prin care sa aduca lucrurile cu cercetarea la normal in tara asta. Prea mult a fost haos, schimbari peste schimbari, masuri aberante, taieri de fonduri imprevizibile, etc. Competitiile din 2012 ar trebui finantate asa cum s-a anuntat initial, adica in jur de 30% rata de success.
      Cercetarea trebuie pusa in general pe baze de: 1) previzibilitate a finantarii (adica nu sa ti se aprobe un buget si apoi sa se taie cu 50%…); 2) recunoastere internationala, adica publicatii ISI cu impact; 3) atat cercetarea fundamentala cat si cea aplicata sa se finanteze corespunzator, nu una in defavoarea celeilalte; 4) mai putina birocratie si respectarea de catre institutiile statului, a calendarelor anuntate official, nu se anunta ceva si apoi se contrazic singuri…

  2. Grammaticus spune:

    Doctoratele luate cu copy paste direct de pe internet, in asa -zisul domeniu “umanist”, nu sint nici macar o compilatie de lecturi; in schimb, duc direct la 15% in plus la salariu, bani luati prin furt din buzunarele celor ce mai muncesc cit de cit. Un biet precupet de zarzavaturi, spetit si imbatrinit inainte de vreme, primeste de la statul roman 15% asa, ca a facut un “doctorat”? Daca as avea bani seriosi mi-ar place sa-i inscriu la doctorat pe acesti oameni (dupa ce ar obtine lejer alte diplome de studii) si cu mouse-ul, le-as incropi tovarasilor din minister (incapabili de judecata) vreo 100.000 de doctorate. Inflatia asta ar duce, poate, la scufundarea inimaginabilei porcarii care se numeste “doctorat” in Romania.
    Alt leac ar fi sa nu se mai dea nici un fel de spor banesc, asa cum a incercat Domnul Funeriu (care, in naivitatea sa, credea ca s-a pastrat suprimarea acestui spor nerusinat).

    • andu spune:

      am inteles, ai gasit buba, doctoratele din ”asa-zisul domeniu umanist”! Eu zic mai bine sa te uiti matale in ograda proprie, care o fi ea, si sa nu mai vezi barna din ochii altora.

      • Grammaticus spune:

        Stimabile, nu-mi place tutuirea in general dar, fiindca m-ai luat la per tu, iti raspund asijderea si mai ales fiindca e 1 mai si am un pic de timp: no, taman in domeniul “umanist” am descoperit intimplator, citind o “teza” mareata, exact fenomenul pe care l-am descris. Erau pagini intregi luate din studiul cuiva care fusese publicat pe internet. Deci respectiva persoana n-a muncit nici macar cit negrisorii lui Ponta zis Plagiat. Si tocmai aceste obraznicaturi ocupa posturi care ii vor invata pe ai nostri bieti tineri, cum sa judece, cum sa gindeasca…Si nici nu mai au grija zilei de miine ca, din moment ce au intrat in sistem (ala al invatamintului superior), nu-i mai scoate nici necuratu’ (chit ca el i-a bagat). Zau, la chestia cu birna mai ca-mi vine sa replic cu “musca pe caciula”.

  3. Ionut spune:

    Era normal ca societatea construita dupa 90 bazata pe minciuna si dezinformare sa duca si la crimele intelectuale. Valorile nu mai exista, este aproape o mirare ca Dl Profesor Marcus are curajul sa ridice aceste teme de mare actualitate! Oare Guvernantii chiar aud ceva?

    • George spune:

      Cercetarea trebuie finantata serios, nu in bataie de joc, cu intarzieri de jumate de an, cu fonduri taiate si cu birocratie masiva si inutila…! De ce nu ia Academia atitudine, de frica? Situatia cercetarii si a finantarii acesteia in RO este inacceptabila, haotica, dezorganizata. Vorbim de un domeniu f. important, care afecteaza si calitatea educatiei superioare si imaginea tarii, pe langa rezultatele effective, publicatii de specialitate, aplicatii, etc. Academia ar trebui sa ia atitudine ferma si clara si sa lupte pentru o finantare corecta a granturilor IDei si Resurse Umane 2012. De ce sa se finanteze doar 15% din granturile IDEI 2012?! pe ce criteri s-a luat acest procent?.. La orice competitie normala din lumea asta, mai ales una atat de puternica si cu evaluatori straini ca cea din 2012, se finanteaza PESTE 25%, SAU 30% dintre proiecte. La noi ca la nimenea, cica vor sa finanteze doar 15% din proiecte, si asta cu o intarziere de aproape 1 an fara de cum anuntasera initial, cu fondurile taiate, etc. Academia si d-nul Marcus in particular, ar trebui sa ia atitudine oficiala, ferma si vocala impotriva distrugerii intentionate a cercetarii romanesti si a denigrarii acesteia, cat si impotriva separarii artificiale si gresite intre cercetare fundamentala si aplicativa..Exista doar cercetare de calitate, si cercetare de forma. Daca vor vedea atitudini concertate din tara si strainatate impotriva acestor masuri gresite, atunci guvernantii vor da inapoi.

      • Klopo_tare spune:

        Am un imens respect pentru dl. Marcus, si pentru dumneavoastra, desi nu va cunosc personal, dar sa crezi ca acest partid, care in ciuda inlantuirii de diverse denominari – FSN, PSDR, PSD, USL, reprezinta aceeasi formatie politica ce lansa la inceputul perioadei post-comuniste lozinci gen “NOI MUNCIM, NU GANDIM”, “MOARTE INTELECTUALILOR”, care a instigat brutele impotriva universitarilor, aceasta formatie politica ce si-a dat de nenumarate ori arama pe fata, va face ceva pentru stiinta romaneasca, sa crezi asa ceva e o dovada de netarmurita naivitate.

        • George spune:

          Nu va inteleg atitudinea asta resemnata si politizata, este gresita. Pai daca actualii au fost aiurea in trecut, trebuie sa le acceptam pasivi si greselile viitoare?! Si daca continua sa faca greseli, trebuie sa ne resemnam, sa nu luam atitudine?! Priviti foarte unilateral lucrurile si de asta nu merge treaba bine in RO, din cauza resemnarii si a neparticiparii active a cetatenilor. Daca multi iau atitudine, luctrurile se pot schimba; nu mai traim in dictatura, si acest lucru a fost dovedit cu mai multe ocazii. In plus daca organizatiile si persoanele individuale din RO iau atitudine, asta va atrage atentia celor din strainatate, care pot face presiuni asupra guvernantuilor nostri. O alta greseala pe care o faceti este sa politizati problema! Aveti impresia ca PDL-ul a fost mai stralucit decat actualii in ceea ce priveste cercetarea? Gresiti profund….au taiat si ei fondurile cu peste 60%, au intarziat mult, etc. Problemele si dezorganizarea din tara asta nu sunt apanajul unui singur partid, ci sunt endemice.

  4. a_muraru spune:

    Imi cer ingaduinta sa completez informatia privitoare la o ”situatie punctuala” (imi cer scuze pentru exprimare).

    Dna Valentina Pricopie, conform CV-ului evident la pagina de internet http://www.cnatdcu.ro/wp-content/uploads/2012/06/d_Lista-de-lucrari_EN_V_Pricopie.pdf (pagina 3), are doua carti publicate in strainatate.

    Cea dintii a aparut in 2011 la prestigioasa editura Editions Universitaires Européennes (”Sarrebruck (Germany)”), si se intituleaza ”Mutations du journalisme roumain à l`aube de l`intégration européenne. La presse centrale avant 2007”. Cea de-a doua a aparut in 2012, la aceeasi prestigioasa editura, si poarta titlul ”Lire l`adhésion européenne à travers les médias roumains. Etudes de cas”.

    Despre seriozitatea si perseverenta cercetatoarei nu se poate nimeni indoi, caci inainte de de a publica in strainatate pe aceste doua teme, a publicat si in Romania, in 2009, doua carti, in franceza, la prestigioasa editura Tritonic. Cea dintii are titlul ”Le Journalisme roumain en mutation et l`intégration européenne”, iar cea de-a doua ”Intégration européenne. La perspective des médias roumains”.

    Felicitari!

    • Green spune:

      Nu tot ce zboara se maninca, in cazul de fata nu orice editura straina este neaparat prestigioasa. In privinta “Éditions Universitaires Européennes” totul este o escrocherie cunoscuta de ani buni . Cititi textul de mai jos intitulat sugestiv si veti vedea ca a publica la aceasta editura este egal cu zero.

      “Mise en garde sur les Éditions Universitaires Européennes”
      “Je viens d’être contacté par les Éditions Universitaires Européennes par le mail suivant :

      Cher Monsieur,

      En recherchant des travaux académiques répertoriés par des bibliothèques en ligne, j’ai trouvé une mention de votre travail universitaire s’intitulant: «Auto-focalisation laser et photoréfractivité: des modélisations aux applications.».

      Les Éditions Universitaires Européennes (www.editions-ue.com) se spécialisent dans la publication de thèses et de mémoires de fin d’études. Ainsi, nous pensons que le thème de votre travail pourrait s’inscrire dans notre ligne éditoriale.

      Je serais donc très heureuse si vous pouviez nous faire connaître votre intérêt pour une publication gratuite de votre travail.

      Au plaisir de vous lire.

      Sincères salutations, Marie Fabre Lectorat

      ÉDITIONS UNIVERSITAIRES EUROPÉENNES est une marque déposée de Südwestdeutscher Verlag für Hochschulschriften AG & Co. KG

      Adresse: Dudweiler Landstr. 99, D – 66123, Sarrebruck Téléphone : +49 (0) 681 37 20 271-1 Fax : +49 (0) 681 37 20 271-0 E-mail: m.fabre@editions-ue.com Site web: http://www.editions-ue.com

      Inscrite au registre du commerce du tribunal d’instance de Sarrebruck sous le numéro HRA 10481 Num. TVA intercommunautaire (USt.-IdNr.) DE260993276, Verkehrsnummer: 12935 Associé responsable: VDM Verwaltung Aktiengesellschaft Inscrite au registre du commerce du tribunal d’instance de Sarrebruck sous le numéro HRB 16777 Conseil d’administration: Wolfgang Müller (président), Christoph Schulligen, Esther von Krosigk Conseil de surveillance: Johannes G. Bischoff (président.), Thomas Bischoff, André Gottschalk

      En clair, cet éditeur me propose de publier gratuitement, sous forme de livre, un travail que j’ai fait voilà près de 10 ans. En poussant un peu les investigations, ils ont également proposé, sans que cela soit très clair, de publier également ma thèse, qui date de 1997, en me disant qu’il y avait un marché potentiel pour mes travaux.

      Tout cela semble très flatteur. Il faut cependant pousser l’enquête un peu plus loin. Il semblerait que la politique de cet éditeur soit de contacter tous les jeunes (et moins jeunes !) docteurs, de manière à se constituer une banque de donnée publiable. Je leur ai soumis mes deux manuscrits. Ils ont répondu immédiatement qu’ils étaient intéressants. Il est manifeste qu’ils n’ont pas été lus.

      Leur modèle économique semble être le suivant: ils se constituent une base de données mais n’éditent rien, à part l’exemplaire gratuit promis à l’auteur. Ils n’éditent qu’à la commande et font payer fort cher un texte également disponible gratuitement auprès des Bibliothèques Universitaires. Ce ne sont pas à proprement parler des escrocs, même si le terme universitaire de leur titre semble galvaudé pour des éditeurs qui ne lisent pas leur publication.

      Ceci dit, je recommande chaudement la lecture attentive des conditions de cessation de vos droits auprès d’eux, qu’il faut consentir pour publier, ainsi que celle du débat qui a lieu l’Université Laval (Québèc). La page ad hoc de Wikipedia est également intéressante à ce propos.” “”

      http://blog.fressengeas.net/post/2010/09/06/Mise-en-garde-sur-les-%C3%89ditions-Universitaires-Europ%C3%A9ennes

    • Angela spune:

      Domnule Academician, comentez si eu, si nu doar din solidaritate feminina, tot pe cazul Valentinei Pricopie. Cazul se leaga de concursul pentru postul de director la Institutul de Sociologie al Academiei Romane. De doi ani, nu se reuseste sa se ocupe postul respectiv conform legii, comisia de la sectie insistand sa il tot declare castigator, fara respectarea regulamenteor in vigoare, pe cunoscutul protocronist Ilie Badescu, coleg si prieten cu state vechi cu membrii comisiei. Altfel, daca s-ar fi respectat procedurile, nu s-ar fi tot repetat concursul de trei/patru ori. Prezidiul Academiei se tot face ca nu vede cum trateaza comisia această caricatura de concurs. De doi ani dureaza situatia, poate reusesc baietii de la cel mai competent for al tarii sa puna ce director au chef, in dispretul legii si al standardelor stiintifice. La fel, la aceeasi sectie de economie si sociologie, gruparea Badescu a impus un personaj dubios la conducerea unui Centru de Studii Etnice, un oarecare Radu Baltasiu. Acesta, un veritabil continuator al maestrului sau, explica de curand prin niste “articole stiintifice” utilitatea indicelui cefalic in stabilirea apartenentei etnice a oamenilor din Harghita si Covasna.
      Exista pe problema aceasta mai multe semnale trase de publicistica de specialitate, unul chiar pe contributors.ro.
      http://adevarul.ro/news/societate/scurt-comentariu-scurte-comentarii-1_516fc8d7053c7dd83f1f2de3/index.html
      http://www.contributors.ro/reactie-rapida/sa-radem-cu-metodologu-fascismului-%c8%99tiin%c8%9bific-de-la-academie/

      Cam asta face Academia Romana. Chiar nu se poate scapa de retelele acestea care nu inteleg ca posturile publice din sistemul de cercetare nu sunt feude? Ca deja nu mai vorbim de selectarea unor oameni foarte valorosi pentru ele. Macar oameni rezonabili.

      • Stelian spune:

        Doamna draga,
        Pai Academia ROmana e cea mai protocronista institutie. Cu membri ca ALexandru Birladeanu, academicianul fara opera, cu membri corespondenti ca Daniel Daianu, securist, ma faceti sa si rid.
        Domnul Solomon Marcus a acceptat aceasta companie. Sa-i fie de bine. Mai si apara cu inversunare pe Daniel Daianu.
        Dar sa stea acolo in Academia lor.

      • Radu spune:

        Curios material. Dl. academician discuta despre ingineri, economisti si sociologi. Dumnealui este matematician. Matematician si punct. Desigur, are preocupari adiacente: poezie, semiotica. Ne-am referit la calificarea domniei sale. Din aceasta perspectiva, preocuparea domniei sale pentru dra Valentina Pricopie si dl Daianu, cel putin, este stranie. Intelegem ca materialul a fost scris cu dedicatie. Fiind membru al Academiei, iar pe 3 iunie avand loc al n-lea concurs pt Institutul de Sociologie (datorita reclamatiilor drei Pricopie, cautatul nodului in papura a devenit o noua meserie), dlui ia deja partea acestei persoane. Da semnale. Protocronismul este o paradigma pe care nu o discutam aici, ci, tehnic, constatam, manipularea (ca orice paradigma, atata vreme cat nu e interzis de vreun ”Tribunal Nurnberg”, trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca viata nu e monocramatica, adica nu raspunde doar la drapelul rosu).
        Chestiunea indicelui cefalic. Draga Angela, antropologia foloseste relativ curent acest fel de analize. E indeajuns o cautare pe google. Daca zici, tu, respectivul director o fi un ”oarecare”, dar nici tu nu esti prea departe cu smecheria.

  5. ssd spune:

    (‘Am scos si cohorte de profesori universitari, nu stiu cati dintre ei ar rezista la o selectie mai severa’); Daniel Daianu, studiu de caz:

    In cea mai comprehensiva baza de date (ISI T-R). D.Daianu figureza cu:

    18 lucrari, din care 5 publicare in Romanian J. of.. (se intelege, nu-i mare greutate sa ‘patrunzi’ acolo, atit timp cit este o revista parohiala prin excelenta), 11 sint proceedings papers (prezentari la diverse conferentioare, cu impact 0 dupa primul minut de la finalizarea lor)..si ce mai ramine, DL. Marcus ?

    aahh..sa nu uitam..articolul din ACTA OECONOMICA (cu voluptate mentionat); respectiva revista are IF = 0.365 si AIS absolut = 0 (alegeti ce preferati pt. valorizare).

    la citari..si mai si: 1 citare, una si, banuiesc, mare !

    Dl. Academician, cu siguranta exista in Romania economisti care cu adevarat au avut ceva de spus in domeniul lor de activitate. Este deci pacat ca va simtiti obligat sa-l periati pe dl. Daianu, a carui opera stiintifica internationalizata este sub standardele unui aspirant la titlul de doctor.
    va declasati pe d-voastra cu exemple de genul ‘Daianu’, si este pacat pt. ca in mod implicit contribuiti prin asemena exemplificari la plasarea in cumplit derizoriu a celor putini, dar cu adevarat valorosi din Romania. Singura vina a acestor din urma este ca nu exista un ‘Solomon Marcus’ si pentru ei, spre ai sciate din anonimat.

    • Solomon Marcus solomon marcus spune:

      Nu sunteti cu informatia la zi, domnule comentator anonim.
      Daniel Daianu este unul dintre foarte putinii economisti romani care au publicat carti de autor sau a coordonat carti colective la mari edituri occidentale. Cartea “Which way goes capitalism?” publicata la Central European University Press, Budapest/New York, 2009 il are ca unic autor pe Daniel Daianu; tot Daianu este autorul cartii “Transformatiom as a real process”, la Editura Ashgate, Aldershot, 1998; la aceeasi editura a publicat “Ethical boundaries of capitalism”. Tot Daianu a coordonat, in 2011, in colaborare cu un partener strain, la editura Frank Cass, din Londra, cartea “Balkan reconstruction”. Tot in limba engleza este si cartea “South East Europe and the World we live in” publicata de Daianu la Institutul Diplomatic Roman, in anul 2011. Mmai este si lucrarea din 2008 a lui Daianu,”The Macroeconomics of EU integration. The case of Romania”.Cu Profesorul Daianu si inca vreo 3 sau 4 autori, cercetarea economca romaneasca este prezenta in lumeiar articolul din Acta Oeconomica nu este al lui Daianu, ci al unui economist strain care-l lauda pe Daianu.
      Sa mai spunem ca Profesorul Daianu este primul care a raspuns la apelul nostru de a-l reconsidera pe Traian Lalescu drept autor al unui Raport la Proiectul de Buget (pe anul 1925) si a facut-o in mod magistral, a se vede articolul sau in OPERELE lui Traian Lalescu.

      • ardei spune:

        O carte publicata nu stiu unde nu are mare importanta, o carte de obicei nu contine cercetari originale si nici nu trece prin peer-review. Parerea mea e ca ati fi putut gasi exemple mult mai clare, chiar din matematica, pentru a va ilustra punctul de vedere.

        Oricum, eu salut taierea oricaror fonduri pentru cercetare si imi doresc desfiintarea tuturor universitatilor romanesti. Atit timp cit exista profesori de teapa lui Mang sau Victor Ponta, e absolut jenant sa spui ca faci cercetare. Asa poate pretinde si caminul cultural din Pocreaca sau gradinita nr. 17 ca fac si ele cercetare, ce, e asa de greu de gasit un xerox?

        • Grammaticus spune:

          right on the money Ardei! 100% de acord. In domeniul umanist agramati care scriu “tranvai” si care, in urma a una sau doua lecturi, ajung la deliruri in “tezele de doctorat”, fac “cercetare” (in general pe internet). Ar fi de ris daca n-ar fi de plins! Si aruncati o privire si la proiectele scoase la inaintare la uefiscdi…care,dintotdeauna (din pacate si inainte de Ponta), n-a stralucit prin corectitudine.

    • Adrian spune:

      In atentia utilizatorului ssd, in cazul in doreste sa contorizeze numarul citarilor dlui Prof. Daianu il rog sa consulte linkul urmator:

      http://scholar.google.de/scholar?hl=en&q=daianu&btnG=&as_sdt=1%2C5&as_sdtp=

      Este mai simplu decat sa vina cu statistici si parerei “fabricate”.

      • grasu spune:

        Draga adrian, in scholargoogle apar toate gunoaiele, nu exsita nici un filtru, daca lucrarea apare pe undeva in format pdf si motorul de google o gaseste, atunci automat o baga in lista, chiar daca este lista de bucate de la restaurant publicata la vreo conferinta contra cost. Uitati-va pe isiknowledge si acolo o sa puteti vedea si valoarea revistelor respective, probabil zero. Domnul academician, pentru care am un respect mai ales pentru activismul dumnealui, are totusi o varsta venerabila si probabil este greu sa se adapteze sistemului american de cotare care este altul decat cel de vremea lui Euler. Articolul este binevenit, la fel ca si alte interventii ale dumnealui dar exemplele sunt total aiurea. Avem intr-adevar oameni valorosi dar nu i-am vazut niciodata bagati in fata, nici macar in luarile de pozitie corecte principial dar ilustrate cu exemple partinice.

      • Dumi spune:

        Domnule Profesor,
        Poate domnul Daianu scrie carti si articole publicate la edituri prestigioase. Poate, nu stiu. Ce stiu insa sunt doua lucruri: 1. domnul Daianu nu stie sa-si investeasca bine banii, din moment ce un alt mare “economist, domnul Cristian Sima pe care cu siguranta il cunoasteti, i-a “pierdut o sume de ordinul sutelor de mii de euro; 2. in urma trecerii domnului Daianu pe la sefia Ministerului de Finante nu s-a constatat nicio imbunatatire a finantelor tarii.
        Prin urmare, zis si eu: teroria ca teoria, practica ne omoara. “E usor a scrie versuri cand …”.

    • Rares Burlacu spune:

      Buna ziua,

      Nu as fi intervenit indiscutie daca nu m-as fi simtit oarecum interpelat in momentul in care

      • Rares Burlacu spune:

        am vazut cu cata usurinta unii contesta calibrul unei persoane de talia d-nului Daianu. Las la o parte faptul ca ne permitem, a cata oara, sa jignim in loc sa analizam din punct de vedere critic sensurile, argumentele, ideile pe care cercetatorii din sfera stiintelor economice ( si nu numai) le dezvolta in opera lor. As fi curios sa vad, de exemplu, cum se raporteaza comentatorii acestui blog la articolele lui Paul Krugman, cu o vadita tenta de stanga in vederile sale, dar cu Premiu Nobel acordat pentru ca a contribuit la progresul stiintei de care se ocupa. Am inteles ca se contesta faptul ca D-nul Daianu a participat pe la niste conferentioare si forumioare (scuze pentru diminutiv). Nu cu mult timp in urma, am avut ocazia sa fac parte din auditoriul Forum-ului Economic al Americii (unul din cele mai prestigioase din America de Nord) unde pe la panel-uri se perindau Alain Greenspan, Jean Claude Trichet, comisarul european Bernier. etc. si …Daniel Daianu. Invitatii erau asadar “triés sur le volet” , organizatorii fiind ei insisi personalitati recunoscute in mediul academic si guvernamental. Intr-o engleza de vis, interventia conationalului nostru a avut o profunda incarcatura intelectuala, incercand sa stabileasca pana unde poate merge reglementarea pietelor financiare in perioada post-criza. Asa cum se intampla la astfel de evenimente, imediat dupa speech-ul profesorului roman, alte institutii au venit sa-i propuna colaborari pe proiecte de cercetare sau sa-i adreseze invitatii pentru diferite seminarii unde se dezbat teme pe acelasi subiect.

        Atata timp cat atacurile se duc la baioneta direct la persoana si nu la ideile propuse, ce merita cu siguranta combatute, discutate, criticate argumentativ pentru a incuraja gandirea spre ceea ce intelectualul numeste “adevar neinteresat”, nu merita osteneala, cu tot respectul, de a le lua in considerare, nicicum in a le cataloga ca opinii valabil exprimate. Macar atat pot sa va impartasesc si eu din experienta pe care o am ca doctorand si lector intr-o scoala canadiana.

  6. Alexandru spune:

    Aveti dreptate domnule profesor dar cred ca reactia dvstra este tardiva.In vara trecuta guvernul Ponta a desfiintat printe-un act brutal consiliul CNACTDU care tocmai asyta incerca : sa puna stabila confuziei de valoare si imposturii in lumea academica .Reactiile au fost slabe si de aceea lucrurile nu s-au oprit aici.In prezent mediocriitatea in lumea academica si impostura este dirijata tocmai de cei care ar trebui s-o penalizeze: ministerul invatamantului si a cercetarii .

  7. Cristian spune:

    Masura impoisturii a fost data de Victor Ponta care si-a batut joc prin plagiatul sau ne asumat de orice criteriu de excelenta academica in Romania.Slugile sale : Andronescu,Costoiu,Pricope pot fi absolvite de vina deoarece nivelul lor de mediocritate nu ii califica la altceva.
    Am totusi o intrebare domnule academician. Academia Romana ce face?Nu este oare datoria sa sa-si afirme punctul de vedere? De ce tace domnul Ionel Haiduc ,presedintele Academiei Romane? Oare prin tacerea sa vinovata si lasa nu se face partas la aceasta imensa frauda si confuzie de valoare?

    • grasu spune:

      In anul 1948 Academia Romana a fost desfiintata si s-a infiintat Academia Republicii Populare Romine in care academicienii au fost numiti, absolut pe criterii politice, de ocupantul rus. In 65 de ani academia s-a mai curatat, la unele discipline cum ar fi matematica, unde activeaza dl. prof. , numarul celor care meritau titlul de academician probabil ca a depasit la un moment dat numarul mediocrilor dar in 1990 este clar ca mai mult de jumatate din academicieni erau continuatorii liniei obediente rusesti. Credeti ca acestia au contribuit de bunavoie la improspatarea componentei Academiei (intrucat intrarea se face prin acceptul celor care deja sunt membrii)? S-au facut pasi inainte, dl. presedinte Haiduc este o personalitate reala (la mare distanta de dl. Daianu ca recunoastere internationala) dar credeti ca-i este usor sa se lupte cu impostura universitara si falsii oameni de stiinta cand insusi pozitia d-lui depinde de voturile acestora???

  8. Pricop spune:

    Domnule Academician,
    aveti desigur dreptate in principiu dar imi este teama ca exemplele la care va referiti nu sunt concludente si am in vedere pe dl Daniel Daianu.Daca mergeti pe Scholar Google veti vedea ca citarile sale sunt modeste iar lucrarile dsale sunt publicate in reviste autohtone obscure.Este dupa tpoate standardele stiintifice un economist teoretician mediocru chiar daca Academia Romana l-a primit in randurile sale(au mai fost si alte situatii)..Si eu sunt de parere ca va descalificati luandu-i apararea (de ce oare?) cand aveatii atatea alte exemple la indemana.
    Nu fac procese de intentii dar cred ca persoane intersate exercita asupra dumneavoastra
    o activitate de influentare academica iar dumneavoastra cu buna credinta(chiar naivitate) le dati credit.Imi pare rau.

    • Solomon Marcus solomon marcus spune:

      Sa luam pe rand asertiunile Dv, domnule Pricop:
      1) Spuneti ca a publicat in “reviste autohtone obscure”, dar mai toate articolele sale sunt in reviste internationale in limba engleza; ignorati ca are carti la edituri occidentale care nu-s chiar de mana a doua: “Whither economic growth in Central and Eastern Europe” (in colaborare), Brussels, Bruegel Publications, 2010; “Which way goes capitalism”. New York/Budapest, Central European University Press, 2009; “Transformation of economy as a real process; an insider’s perspective”. Aldershot, UK, Ashgate, 1998. Apoi cartea de autor “Economic vitality and viability” din 1996, in Germania. Apoi a coordonat in 2005, cu Radu Vranceanu, la Ashgate, UK, cartea (trecuta gresit in raapunsul meu anonimului de mai sus, drept o carte de autor) “Ethical boundaries of capitalism”; la Frank Cass, London, a coordonat, cu T. Veremis, cartea “Balkan reconstruction’ iar in curs de aparitie se afla, la Palgrave, Macmillan, o carte coordonata in colaborare “The crisis of eurozone”. Iata deci, domnule Pricop, care sunt “locurile obscure” in care s-a manifestat Profesorul Daianu.
      2) Pretindeti ca Daianu are un impact slab. E unul dintre cei cu cel mai mare impact fata de alti economisti din Romania. Dv de ce nu ati fost capabil sa indicati un nume al altuia, care-l depaseste? Si ati fi vazut ca nue usor, sunt poate unul doi dasr nu mai multi, dupa cat am putut eu verifica.Nici colegul Dv anonim de mai sus nu a putut da un contrasexemplu. O fi fiind slab daca-l comparam cu cel al unor matematicieni sau informaticieni de varf ai Romaniei, dar nu ar fi corect acest lucru, eu l-am comparat cu ceilalti economisti romani iar prezenta de ansamblu a economistilor romani fata de economistii din lume nu sufera comparatie, este mult mai modesta decat aceea a matematicienilor sau informaticienilor de la noi fata de cei din lume. Sa amintim ca Daianu a fost unul dintre primii cercetatori din Estul Europei care au avut studii publicate de Fondul Monetar International (2 in 1994). A fost Visiting Scollar in acel an; a fost consultant al OCDE si al UN/Economic Comission for Europe; Fellow la CASE, Polonia; prewsedinte al Asoc europene de economie comparata (2002-2004),membru in comitetele editoriale ale revistelor Oeconomica, Central European Issue si Journal of Black Sea and South East European Affairs. Invitat si/sau Visiting Research Fellow la Colegiul de Aparare al NATO, Roma, 1995; la Woodrow Wilson Center, Washington, 1992; la Universitatea dinharvard, 1900-1991.

      • Alex Dănilă spune:

        Mă bucur că continuați să oferiți argumente și păstrați discuția în zona faptelor, dar să nu uitați vă rog următoarele argumente deja puse pe masă:
        1. Mare parte din nemulțumirea față de Daniel Dăianu vine din faptul că girează numirea lui D. Rușanu (1) președinte la Autoritatea de Supraveghere Financiară. Face asta acceptînd să fie el vice-președinte la ASF. Poate sunt motive serioase, și D. Dăianu are grijă ca D. Rușanu să ia doar un salariu mare, nu să și manipuleze. Impresia de afară este afacere mafiotă.
        2. Ați dat o listă de cărți, nu de articole în jurnale. Nu ne-ați spus dacă/cine a recenzat cărțile.
        3. Domnul Dăianu nu s-a remarcat în practica economică (ministerul de finanțe și cazul cu investitorul fugit, C. Sima). Aici e posibil ca argumentul să fie ușor de contrazis, nu zic nu, o fi remarcabil omul.

        (1)Cine este D. Rușanu:
        „S.O.VÎNTU: Aşa. Îmi dai mie Ministerul de Finanţe sau ţi-l iei tu? Apărarea o iei tu sau o iau eu?
        DAN: Eu aş vrea la Apărare, pe cuvântul meu.”

        • Solomon Marcus solomon marcus spune:

          Gasiti activitatea prof Daianu ca autor de articole in
          raspunsul dat d-lui Pricop. Veti afla mai mult: Daianu
          este in trei comitete editoriale internationale. Si veti afla si altele
          pe linia intrebarilor Dv.
          Solomon Marcus

          • Sorin Muresan spune:

            Dragă Domnule Academician Marcus,

            cred că cu toții trebuie să Vă mulțumim și pentru acest semnal de alarmă.

            Conferința Bildung, Innovation, Chancengleichheit (Educație, Inovație, Egalitate de șanse) organizată de Alianța de la Iena la 24.05.2013 pentru înnoirea economiei sociale de piață ca sistem economic național al Germaniei, ne arată exact ceea ce trebuie și României: educație, inovație, egalitate de șanse.

            O eventuală revenire a României din picajul liber generat de o dereglementare negantă în economie și privatizare fără busolă, se poate face numai prin PRODUCTIZARE (inovarea de produse noi, create local și vandabile pe piețe interne și externe / pot fi si agricole, dar și culturale).

            Dar productizarea e efectul direct al unei cercetări țintite. Această cercetare trebuie finanțată de la bugetul public și nu prin cel al companiilor sau prin autofinanțare.

            Braindrain-ul post decembrist și descurajarea cercetării prin împingerea acesteia spre așa-zisă autofinantare economică, sunt greșite deoarece educația și cercetarea fac parte din sfera indirect productivă a economiei. Nu doar entitățile care generează profit (companiile) sunt productive. Acestea sunt direct productive, celelalte (școala, cercetarea, sănătatea) indirect productive, DAR PRODUCTIVE.

            Plecând de la ipoteza fericită a plasării interesului public pe locul I și a celui personal doar pe locul II, aș zice că diminuarea bugetului cercetării e un rezultat firesc al lipsei de înțelegere din partea unei părți prea mari a clasei politice (ministeriabili, parlamentari, funcționari centrali și locali) despre cum funcționează in detaliu sistemul democratic și economia de piață.

            Nu “s-a avut” de unde “să se învețe” dupa 1989 cum să “se guverneze”; doar văzând și făcând, ceea ce nu este normal.

            Acum, nu este normal ca miniștri să învețe pe post elemente de bază din specialitatea ministeriului / agenției conduse, deoarece învață pe spatele țării fără să le fie facturat de către Țară acest proces de învățare. Ce părere ati avea ca pe viitor să se înființeze un sistem de examen de admitere pe post de ministru, cel puțin 4-5 legislaturi ?

            Mă opresc aici.

            Vă mulțumesc pentru timp.

            Cu Înalt Respect,

            Sorin Mureșan
            Germania.

        • Rares Burlacu spune:

          E oarecum trivial sa contestam o persoana (in cazul nostru pe d-nul profesor Daianu) pentru faptul ca “nu s-a distins prin practica economica” cu referire la faptul ca a pierdut bani pe pietele financiare. Ne scapa totusi nuanta, si anume ca banii erau tranzactionati dintr-un cont discretionar aflat in portofoliului unui alt investitor. Prin analogie, cum putem fi vinovati de faptul ca un “hedge fund” sau un fond de investitii al statului pierd intr-un an 35% sau 25% cum a fost cazul in ultimii ani la unele dintre cele mai reputate institutii de acest gen din lume? O sa vi se para ciudat ce spun dar si dupa astfel de contraperformante persoanele ce le-au gestionat s-au bucurat in continuare de aprecierea comunitatii financiare si au avut parte de promovari pe linie profesionala:

          http://tvanouvelles.ca/lcn/economie/archives/2012/01/20120123-051841.html

          Argumentul prezentat e criticabil prin faptul ca translatia de la teorie la practica nu a adus rezultate cuantifiabile in portofel. Exemplele unor cercetatori care au avut contributii remarcabile in teoria econimica fara sa se fi regasit in tranzactiile comerciale de zi cu zi abunda generos. Cu toate astea, raman un reper in lumea stiintifica si ideile lor sunt vehiculate in universitati, centre ce cercetare, etc.

          Rares Burlacu, Canada

  9. mihail nica spune:

    DESPRE DR. PONTA NIMIC ?

  10. Marian Gheorghe spune:

    Domnule academician, textul dumneavoastra merge la radacina problemei, deruta, indiferenta, confuzia care macina cercetarea stiintifica romaneasca si tangential pe cea relativa la doctorat. Din nefericire acest fenomen a fost si este in continuare initiat si intretinut la cel mai inalt nivel politic si, mi-e teama, acceptat iresponsabil de multi dintre cei implicati in aceasta activitate. Cand un prim ministru nu-si recunoaste plagiatul identificabil in orice tara din vestul Europei, si nu numai, prin metode automate care se aplica lucrarilor de rutina ale studentilor, cand acolitii unui fost ministru al educatie, sunt exonerati de invinuirea de plagiat (de Comisa de Etica a Universitatii de la care-si iau si acum salariile, http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12637073-comisia-etica-universitatii-oradea-nu-putut-stabili-daca-sotia-lui-ioan-mang-plagiat.htm) pentru lucrari semnate (adica plagiate) impreuna, este foarte usor sa se induca deruta si confuzie fata de cercetare.
    Apreciez pozitia dumneavoastra clara si directa, dar este singulara si cu siguranta se va pierde in arhiva contributors/hotnews in cateva zile. Este nevoie de actiuni concertate si repetate, nu de tacere lasha sau dezgust superior, de interventii cat mai multe care sa arate fata hidoasa a celor RESPONSABILI de dezastrul produs prin bagatelizarea si/sau ignorarea rolului unei cercetari de varf pentru viitorul oricarei tari.

  11. Peter Manu spune:

    Ii multumesc Dlui profesor Marcus pentru participarea la acest Forum. Sunt in totalitate de acord ca dansul ca titlul de doctor in stiinte (Ph.D.) se acorda mult [prea usor in Romania si si-a pierdut astfel valoarea.

    Lucrez intr-o clinica universitara impreuna cu alti 46 de medici cadre didactice. Nici unul dintre noi nu are Ph.D. Colectivul nostru a puilicat anul trecut mai multe articole in top 10% ISI decat toate Facultatile de Medicina din Romania luate impreuna.

    .

    • Andrei George spune:

      Domnule Manu, una din diferențele dintre SUA și România este că în SUA plata dvs. și a colegilor dvs. se face corespunzător iar Ph.D-ul presupune un efort corespunzător iar în România retribuția are un caracter de mizerie iar Ph.D.-ul se ia mult prea ușor. Sunt convins că respectiva clinică are tot interesul să aibă o cercetare puternică în spate- iar rezultatele acestei cercetări se reflectă în mod normal în articole cotate ISI. În România e invers. Adică singurul interes pentru snobii promovați de dl.Funeriu și compania sunt articolele ISI care nu se prea bazează pe o cercetare corespunzătoare- pentru a nu face afirmații nefondate mărturisesc că n-am auzit de rezultatele diseminate a cel puțin 95% din proiectele de cercetare care ar fi trebuit să conducă la articole ISI. Surprize, surprize. Articolele există dar cercetările nu prea- și de-aici rezultă clar că o mare parte din programele de cercetare finanțate între 2010-2012- de exemplu programul Idei- n-aveau intenția să obțină o cercetare ”care rămâne” ci pur și simplu să completeze baremul de ISI-uri pentru diverse persoane. Cam același lucru este și cu doctoratul și doctoranzii. Până prin 1998-200 nu exista un astfel de aflux de coordonatori de doctorat și nici nu era o tentație foarte mare- pentru că doctoratul rezulta din muncă și nu din nu știu ce interese politice. După, odată cu acordarea dreptului de a susține doctorate pentru orice universitate de stat din țară, indiferent de valoarea ei reală, baronii locali și trepădușii de sub ei au prins interes pentru titlul de doctor. Drept care s-a început goana după doctorate- cu rezultatele pe care le știm și cu titlul de doctor acordat la Rădăuți sau Șimleul Silvaniei. O minimă chestiune de bun simț spune că România n-are resurse umane nelimitate iar resursele de calitate- respectiv un adevărat conducător de doctorat- se concentrează în Capitală și în 2-3 orașe mari. Dar prin Ministerul Educației bunul simț e un articol extinct. Maimuțăreala Funeriu și post-Funeriu, cea cu ISI-urile, încurajează lipsa de rezultate practice- pentru că extrem de puțini cercetători români publică în reviste într-adevăr de prestigiu ISI. Revista română de metalurgie, de exemplu, făcută ISI probabil ca marea majoritate din revistele române cotate ISI- cu bani mulți- conține adevărate comori de psihologie, medicină și alte astfel de taine publicate acolo pentru respectiva cotație. Rezultatul final- multe ISI-uri, puțină cercetare.

  12. angel spune:

    Mi-ar fi interesant sa vad cate lucrari de cercetare au fost folosite in practica, mai ales din reviste cu “impact”! De asemenea, mi-ar fi interesant sa aflu cu ce se mai ocupa oamenii de “stiinta” de la Magurele.

  13. lucid spune:

    Va apreciez luarea ferma de pozitzie, domnule Academician, chit ca ar fi putut veni inca de acum un an, cand cu scandalurile in serie ale imposturilor madamei dumitrescu, mang-litorului de la Oradea si – bomboana pe coliva doctoratului rrrrominichii – copy-lotul cu masterat imaginar la Catania. Jalnica este insa tacerea absoluta a Academiei Romane ca institutzie. Inainte de a ajunge presedintele ei, Ionel Haiduc a realizat cateva materiale de puternic impact despre scientrometrie si penibilul loc al romanilor in ierarhiile inteligentzei mondiale. Dupa alegere, Haiduc nu a mai zis nici pyss, nici atunci cand Funeriu si echipa sa au incercat sa introduca criteriile de evaluare ale lumii civilizate in sistemul universitar si de cercetare de la noi. Oare pentru ca Academia Romana il are ca membru pe celebrul dumitrache, mentorul – “nashul” gastii madam andronescu, curaj pana la actualii jalnici trepadusi pricopie si costoiu? Grav este ca Academia nu are nici o pozitzie – precum strutzul cu capul in nisip – tocmai acum, cand contra-reforma distruge orice urma de viitor pentru universitatea romaneasca lichidand evaluarile internatzionale – singurele obiective necangrenate de coruptzia sistemica dambovitzeana. Adio evaluari internatzionale ale universitatzilor-facultatzilor, ale institutelor de cercetare (evaluari in acest caz aproape finalizate de echipa Funeriu), si – cel mai grav – al proiectelor de cercetare. Liber la praduirea banilor publici conform verificatei retzete pcr (pile, “cunostintze”, relatzii).
    Nici macar in cazul penibilei clone “academia oamenilor de stiitza” – si ea sugand vartos de la bugetul statului – nici o reactzie oficiala.
    DE CE TACE ACADEMIA, domnule Academician?

  14. Adam spune:

    Stimate Domnule Academician Solomon Marcus,

    M-am bucurat sa citesc articolul dumneavoastra si sa va dau dreptate
    in majoritatea punctelor pe care le enuntati. Este pacat decaderea
    aceasta a interesului in cercetare si transformarea Romaniei intr-o
    piata exclusiva de consum si de montaje de subansamble …

    As fi dorit sa stiu si parerea dumneavoastra despre scoala romaneasca
    de matematica ! Trebuie sa stiti ca aceasta scoala a influentat si
    domeniile tehnice … desi nu sunt deloc convins despre cele economice!
    Parerea mea este ca exista un declin semnificativ din 1995
    incoace … desi mai sunt inca performante pe la olimpiade!

    Proiectele de cercetare CNCSIS din ultimii ani acordau o bula de
    aer … dar taierele ulterioare au masacrat finantarea proiectelor!
    Cercetarea este primul loc unde se taie banii in Romania!
    In etapa anterioara s-au taiat 75% si acum 40% !!

    Daca luam cazul Chinei, bugetul de cercetarea a National Chinease
    Science Fundation (ogranizat dupa modelul NSF-ul American) este
    colosal ! Pe langa aceasta in China sunt o multitudine de alte granturi
    la nivel national, de provincie si ale universitatilor !

    In Romania exista o tendinta de a se ignora sistemul de conferinte
    internationale si a publicatiilor internationale recunoscute ! Romania
    a ramas cu mentalitatea din anii ’80, adica se organizeaza conferinte
    locale unde se intalnesc cei din Iasi cu cei din Arad si Bucuresti !!
    Apoi au inceput sa apara tot felul de publicatii on-line … care sunt
    prezentabile grafic … dar care raporteaza doar mediocritati scrise
    de localnici si pe care nu le citeste nimeni ! Dar ajung profesori,
    chiar la universitati de genul Babes-Bolyai. Apoi in Romania conteaza
    doar daca o publicatie este ISI … dar toate publicatiile de bine de rau
    si cu putin efort pot fi registrate ISI … ceea ce conteaza este impactul!
    Impactul se cladeste dupa multi ani de activitate a unei reviste
    si numai prin efortul grupului editorial, editorului-sef, editorilor
    asociati si a revizorilor !! Realitatea este exista loc numai pentru reviste
    in domenii noi, emergente … si acestea sunt foarte putine !

    Universitatile din Romania sunt pline de profesori care sunt
    mediocri, fara relevanta internationala, de unde si pozitiile pe
    care sunt clasificate. Tezele de doctorat nu au nici un fel de publicatii
    recunoscute international si multe reprezinta plagiate. Domnul
    Ponta stie prea bine cum stau lucrurile cand nu a luat in seama
    acuzatiile aduse de plagiat … multi altii au facut la fel ca dumnealui
    la teza de doctorat !

    Un alt factor negativ este mentalitatea de a opri varfurile sa plece
    sa studieze sa strainatate. In anii ’80 si ’90 era o politica activa,
    justificata de faptul ca statul Roman a investit mult in formarea
    acestor oameni pe care apoi ii pierde !! Este o mentalitate gresita !
    Plecarile ar trebui chiar incurajate in speranta ca unii se vor mai
    si intoarce si vor aduce noi idei ! Spre exemplu China a inceput
    inca din 1978, sub Deng Xioaping o politica de sprijinire a studentilor
    care vor sa studieze in strainatate … in special in USA.
    In universitatile din lumea Anglo-Saxona si tari corelate este binecunoscut
    cazul studentilor chinezi care au fost ajutati de supraveghetori
    la examenele publice de TOEFL si GRE pentru a putea obtine burse
    in USA, unde cand ajung nu sunt in stare sa se inteleaga in engleza
    cu studentii cand sunt sprijiniti prin Teaching Assistanships!! Totusi
    acesti studenti chinezi au o baza teoretica solida si prin munca ajung
    sa obtina rezultate in cercetare ! Circa 2 milioane de chinezi au trecut
    prin programele de PhD si MSc in domeniul tehnic in universitati din
    USA, Canada, UK, Australia ! O situatie asemanatoare este in India si
    sunt sute de mii de indieni la PhD si MSc. Din Romania …. cel mult
    cateva sute …

    Daca ne-am uita la publicatiile stiintifice am constata ca Romania
    a ramas mult in urma unor tari cum ar fi Grecia si Turcia. Turcia
    de altfel are mai multe universitati in primele 300 si vreo 2 in primele 100!!
    Si Iranul a depasit Romania daca ne uitam in domeniul tehnic !
    … si vedeti ca nici mancar nu pomenesc despre Israel. Cei care
    absolva PhD-ul in Israel au publicatii de asemenea nivel care ii
    trimite direct la postdoc in USA.

    Intradevar, cercetarea fundamentala ar trebui sa primeze! Aceasta nu
    da intotdeauna rezultate imediate … si nici nu ar trebui sa se astepte asa ceva !
    Dupa cum dovedeste istoria desi multe teorii nu au rezultate imediate … le
    pot da mai tarziu in coroborare cu alte descoperiri …
    uneori niciodata … dar pot fi niste exercitii ale gandirii care genereaza
    noi idei si cat timp sunt originile pot fi utile umanitatii intr-o forma sau alta!

    Functionarea bursei, in special a celei din Romania care este mica, cu putini
    participanti si cu putina lichiditate, depinde de foarte multi
    factori si nu poate fi cuantificata printr-o teorie unitara ! In general
    variatia actiunilor este greu de modelat, iar cercetatorii in economie
    se concentreaza asupra altor parametri economici.

    Totusi in domeniul economic, cele mai importante publicatii dupa impact
    sunt Econometrica, Journal of Economics, Journal of Economic Theory …
    puteti vedea impactul lor … cel putin asta va spune cineva de la un
    departament economic prestigios din strainatate … nu insa de la ASE
    si nici vre-unul dintre cele 2 milioane de absolventi de profiluri economice scosi pe
    banda de universitatile din Romania !!

    • eu****** spune:

      Sunt total de acord cu Dvs/!

      Exista o imensa fragmentare in societatea din RO, si se pierde valoarea, acolo unde exista/
      Exista ruptura intre mediul de afaceri si cel universitar, intre cercetarea fundamentala, cea aplicata si “industrie” si din nefericire acestea sunt efectele ale necomunicarii intre oameni! Nu costa prea mult sa vorbim intre noi, dar pierdem extrem de mult pentru ca nu o facem!

      Continuam sa pierdem si se pare ca nu invatam mai nimic din aceasta criza!
      Cine poate sa initieze procesul de coagulare, de comunicare deschisa?

  15. Ion Moroianu spune:

    Donmul academician are perfecta dreptate intr-o tara in care se pare ca ignoranta are cea mai mare dreptate.

    Inventia Ing Marin Radu nu este ignorata numai in Romania. Carteluri precum OPEC si monopolii precum GAZPROM si altii nu vor sa-si piarda spuza de pe turta lor.

    Sub forma de “lobby” toti politicienii, de la Wasinghton la cea mai modesta capitala se fac ca nu vad ca piata energiei trebuie democratizata.

    Sumele imense puse in joc la “alegerile democratice” isi trag originea din spuza de pe turta marilor corporatii care sunt de fapt muca miliardelor de truditori.

    In ceea ce priveste ‘omul de stiinta’, de la De Bello Gallico, Anabasis si pina la razboaiele actuale, acesta ramine o anexa necesara atunci cind este nevoie reala de el si mai ales atunci cind vorbeste “politically correct”.

    Sunt multi oameni bravi precum Domnul academician Solomon Marcus si cuvintul lor trebuie sa apara mai des scris si discutat decit mizeriile verbale pe care le citim in mod curent in presa scrisa si la diferite posturi de radio si televiziune.

    Din 1989 nu se mai vorbeste de logica matematica a lui Grigore Moisil, intr-o limba romaneasca mai limpede decit acea a lui Alexandru Graur, se vorbeste in mahalagisme pe care nici un bun roman nu le intelege, restul vocabularului devenind fondul principal de expresie al mai tuturor celor care se exprima in scris sau vocal dintr-un motiv sa altul.

  16. Ion Moroianu spune:

    Stimate Domnule Profesor,

    Va multumesc din inima pentru suportul Dvs personal si pentru atentia cu care priviti inventia Dlui Ing. Marin Radu.

    Va rog sa ma credeti ca personal am fost unul dintre cei mai aprigi critici care l-au abordat direct, pina la a crede ca assist la o scamatorie si nu la o inventie de o valoare deosebita. Asta s-a intimplat si datorita faptului ca un om cu o adevarata valoare in sine, este in general modest.

    Din pacate modestia nu are valoare in lumea noasta comercializata de astazi, fapt certificat si de un caz din propria mea familie, unica mea fiica, care “nu are creier pentru matematica, Doamna” in Romania, la Scoala Generala Nr. 10 din Tulcea, conform profesorului ei de matematica, secretarul de partid al organizatiei de acolo, in acel timp dar, a obtinut muncind din greu un Ph.D. in Matematica de la Wits University, in Johannesburg, Sud Africa la virsta de 27 de ani si acum isi finalizeaza masteratul in Statistica la Toronto University.

    Inventia lui Marin Radu are o valoare colosala pentru democratizarea pietii energiei si realmente este un posibil competitor pentru marile carteluri si monopoluri de gaze si petrol desi, eu personal, cred ca petrolul si gazele au un viitor asigurat pentru posibilitatile lor de a fi materii prime pentru alte produse cu o mai mare valoare necesare umanitatii.

    Din Sud Africa, noi facem tot ce putem pentru a pune in practica inventia Dlui Ing. Marin Radu, si poate (cumva ca un fel de razbunare proprie) sa aratam lumii ca Romania si romanii sunt inca activi pe harta lumii.

    Intr-o lume in care un actor care se drogheaza are parte de mai multa publicitate decit on om de stiinta, sper ca acei putini oameni care vor citi articolul atasat si acceptat pentru a fi publicat in The International Journal of Energy Engineering, sa inteleaga ca vintul inventiilor isi are origini sanatoase in Romania.

    Ca unul care s-a specializat in Managementul Innovatiei si Tehnologiei, cu precadere in Nature Conservation, pentru mine si pentru South Africa, ceea ce fac Ing. Marin Radu si colegii lui, are o deosebita valoare, si ma straduiesc sa-i fac pe “sud africanii” mei de aici sa ma sprijine ca sa aduc aici technologiile CCMMM.

    Cit despre politicile guvernelor perindate la Bucuresti din 1989 si pina acum, nu pot sa spun decit ca Guvernul Sud African este acela care m-a sprijinit de mai bine de 15 ani, prin acordare de granturi pentru cercetare (facindu-mi propriul centru de cercetari) si sper sa ma ajute in continuare sa dezvolt patentele si produsele inregistrate, precum si pentru aceasta deosebita inventie a Dlui Ing. Marin Radu.

    Inca o data va multumesc pentru sprijinul acordat.

    Cu deosebita stima,

    Dr John Morris/Ion Moroianu

    CEO, Syringa Institute
    137 Edward Avenue, Hennops Park
    Centurion 0157, South Africa

    Tel/fax: +27 12 664-7341
    Mobile: +27 82 497-8599

    http//:www.africanhydrogen.com
    http//:www.syringabio.net

  17. kinn spune:

    E vorba de inginerul Marin Radu care practic afirma ca a descoperit un perpetuum mobile? “Hidrogenul se obtine din apa si prin ardere se transforma tot in apa.In consecinta, sursa sa este inepuizabila. “. Eu l-am trecut la categoria povesti.

  18. Vlad spune:

    Stimate domnule Marcus,
    Este posibil sa-mi indicati unde se poate gasi luarea dumneavoastra de pozitie in privinta inchiderii scolilor, ca urmare a adoptarii Legii Educatiei Nationale (legea 1 pe 2011), prin asumarea raspunderii de catre guvernul Boc? Va intreb acest lucru caci sunt convins ca problemele scolii va sunt la fel de aproape ca si cele ale cercetarii.
    De ce considerati ca situatia Institutului de Matematica al Academiei Romane este dramatica? Aceasta caracterizare are la baza reducerea finantarii pentru anumite granturi? Distinsii cercetatori de la IMAR nu primesc salarii (mai mari dacat cele din invatamantul superior) pentru a face cercetare? Stiu ca parte din banii de granturi este folosita pentru participarea la conferinte si alte activitati conexe, insa aceste lipsuri sunt intampinate si de catre cei care nu au avut acces la finantare. Modul in care s-a decis care propuneri de granturi sunt finantate si care nu este arhicunoscut in comunitatea academica.
    In final, as dori sa ve intreb cati dintre cercetatorii de la IMAR nu au publicat nimic, in ultimii 5 ani? Toate lumea cunoaste cel putin un exemplu celebru, anume pe acela al unui fost candidat la Primaria Bucurestiului. Mai sunt si alte cazuri.

    • lucid spune:

      CARE SCOLI a inchis guvernul Boc? Numeste-le!
      Din contra, eu acuz acel guvern ca NU A INCHIS sorbonici judetezene de ultima spetza precum Oradea famigliei de mang-litori si a puscariasului cu suspendare maghiar, sorbonica de la tg. jiu din fieful plagiatorului sef al rrrominichii, care face de rusine numele lui Brancusi, sorbonicile de la Pitesti, Bacau, Suceava – si mai sunt. Clientela politica uslinoasa din aceste asa-zise “universitatzi” praduieste banii contribuabililor si Academia tace chitic.

      • DoReMi spune:

        S-au inchis scoli in mediul rurall, nu e nici un secret, s-a scris in ziare,s -a discutat, dar probabil nu v-a interesat subiectul. In teorie situatia a fost prezentata frumos: copiii merg la scolile din satele invecinate, le punem la dispozitie transport. In practica transportul ala nu prea exista sau era la bunul plac al primarului. De unde o rata sporita a abandonului scolar, copii care ajung la scoala doar o zi din doua in cel maibun caz si alte probleme. Inchizi scoli cand oferi ceva concret in schimb, nu povesti.
        Domnul ministru Funeriu nu a indraznit sa inchida fabricile de diplome universitare poate si pentru ca tatal sau a fost sau este profesor la universitatea din Arad si si-a obtinut titlul de profesor universitar la o universitate particulara. Pe urma a trecut la una de stat. De ce nu-i adresati o intrebare in acest sens?

      • Vlad spune:

        Domnule “Lucid”,
        Eu am dorit sa aflu parerea domnului Marcus in anumite privinte.
        Dumneavoastra nu sunteti domnul Marcus, macar pentru simplul fapt ca dansul este urban si stie cum se poarta un dialog. In particular, cu cineva cu care nu esti in relatii intime, utilizezi persoana a doua plural.
        Lista scolilor inchise ca urmare a adoptarii LEN este publica.
        Daca doriti sa-i reprosati domnului Funeriu ca nu a inchis anumite Universitati, va felicit.
        Nu in ultimul rand, nu sunteti domnul Marcus pentru faptul ca nu mi-ati raspuns cati dintre membrii Institutului de Matematica al Academiei, unul dintre institutele de top ale Academiei, nu au publicat absolut nimic in ultimii cinci ani. Credeti ca si dansii se incadreaza la categoria “praduitorii banilor publici” din moment ce primesc un salariu (mai mare decat al cadrelor universitare) pentru a face cercetare?
        PS. Formularea ” Care scoli a inchis guvernul Boc?” nu va face cinste. Daca doriti sa aflati din ce motiv, va sfatuiesc sa o intrebati de doamna invatatoare care v-a pus stiloul in mana. Daca dansa nu va poate raspunde, apelati la domnul Marcus. Domnia sa este si lingvist.

  19. Marin Radu spune:

    Stimate domnule Acad. Prof. dr. Solomon Marcus,

    Ca urmare a solicitării Dvs., voi prezenta pe scurt ideea care a stat la baza noii tehnologii de generare a unui gaz combustibil bogat în hidrogen, obţinut din apă printr-un procedeu electrocatalitic membranar.
    În prezent se cunoaşte că procedeul de electroliză a apei în vederea descompunerii acesteia este ineficient din punct de vedere economic, adică se consumă mai multă energie decât se produce. Prezenţa unui catalizator în mediul de reacţie dintre doi electrozi reduce considerabil tăria legăturii dintre hidrogen şi oxigen. Astfel, utilizarea carbonului în stare atomică şi de nanoparticule în spaţiul dintre electrozi oferă acestuia posibilitatea ca prin excitarea electronului de pe ultimul strat electronic acesta să intre în reacţie rapidă cu oxigenul (reacţie exotermă, cu degajare puternică de căldură), producând CO2 şi eliberând hidrogenul ca element secundar de reacţie.
    Se cunoaşte că în anul 2010 s-a obţinut Premiul Nobel în fizică pentru descoperirea a două proprietăţi ale carbonului în stare atomică şi de nanoparticule şi anume conductibilitatea excepţională atât din punct de vedere termic, cât şi electric. Aceste două proprietăţi, pe care le-am utilizat şi noi încă din anul 2005, alături de alte proprietăţi ale carbonului pe care le-am pus în evidenţă, cum ar fi cele de electrolit, omogenizator, stabilizator de gaz şi catalizator, ne-au permis să ajungem la performanţa de a obţine mai multă energie la ieşire faţă de energia electrică folosită la intrare pentru excitarea carbonului. A nu se face greşeala de a se considera că este un perpetuum mobile, întrucât bilanţul energetic şi chimic este calculat cu toate rigorile ştiinţei.
    Elementele participante la intrarea în procesul electrolitic sunt apa, carbonul, unele nanoparticule metalice (care au şi ele rol de catalizator) şi energia electrică, iar la ieşirea din proces se obţin H2 şi CO2 în stare pură, precum şi energie termică, prin arderea carbonului şi a nanoparticulelor metalice. Pentru arderea amestecului dintre H2 şi CO2 se utilizează fie o membrană de separare a amestecului, fie un arzător special, care constituie subiectul unei alte invenţii, nepublicate încă de Oficiul European de Brevete.
    Cei care doresc o prezentare ştiinţifică mai amplă pot să consulte brevetul intitulat „Procedeu şi sistem electrocatalitic membranar pentru obţinerea unui gaz combustibil din apă”, înregistrat în cadrul Tratatului de Cooperare în domeniul Brevetelor (PCT) şi publicat în data de 26.01.2012 sub nr. WO 2012/011829 A1, căruia în acest moment i s-a asigurat protecţia drepturilor de proprietate industrială în peste 50 de ţări ale lumii.
    În ceea ce priveşte stadiul actual, precizez că în laboratorul nostru se află la dispoziţia celor interesaţi de eventuale demonstraţii practice un prototip de instalaţie destinată unor locuinţe cu suprafeţe de până la 200 m2, asigurând gaz pentru bucătărie, apă caldă menajeră şi încălzire centrală. Execuţia unui prototip industrial cu o putere de 20 MW este sistată, datorită intervenţiei factorului politic în problemele unei societăţi comerciale.
    Menţionez că mai multe ţări şi companii multinaţionale sunt interesate de preluarea dezvoltărilor aplicative ale invenţiei, cu care suntem în tratative şi negocieri, în vederea încheierii unor contracte, în timp ce statul român ne ignoră, ne sfidează şi ne umileşte, comportându-se mai rău ca o stâncă, de la care mai primeşti uneori un răspuns (ecoul), spre deosebire de actualii şi precedenţii guvernanţi.

    Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă doresc toate cele bune!

    Dr. ing. Marin Radu

    • Gogu Bosorogu spune:

      M-am uitat si eu rapid pe patent, si va prezint cateva mostre de “prezentare stiintifica mai ampla” din el:

      “The world economic crisis, corroborated with the current climatic changes, have a common
      denominator, namely the lack of valid technological solutions for regenerative energy”

      “In the past century the major world powers have led strong battles with the states rich in oil
      resources, managing to thus lead to intense poverty and human victims. These ‘imperialist’ battles prove today to be useless, being possible for many of the financial and human efforts to be oriented towards the effort of finding alternative solutions for regenerative energy”

      “the nano-particles and carbon atoms-based catalyst acts as an electrolyte, which brings
      homogeneity and stability to the gas”

      “a catalyst … comprising either carbon nano-particles and carbon atoms”

      “From an electrochemical point of view, from the cathode (-) electrons migrate towards the
      anode (+), thus generating metallic ions which detach from the cathode and migrate to the anode, sedimenting metallic elements on the surface of the anode”

      “Basically, the procedure resides in …. the oxidation of the cathode. It supposes two parallel and simultaneous reactions, chained through a rigorous energetic chain of reactions: one of oxidation and one of reduction.”

      “Practically, the process is inefficient for our purpose, that of obtaining a highly ecological degree fuel”

      “The oxidation reaction supposes the ionization of the metal. The metallic structure is made up of metallic ions and electrons network, the electrons moving within the valency band under the action of the external electric field or through temperature increase”

      “The metallic ions either combine and pass through in a solid state being eliminated as oxides, or are attracted by the anode which, together with the electrodes released at the cathode sediment in a metallic form”

      “The oxidation of the microelements introduced in the reaction environment leads to an intensification of the water decomposition processes and, implicitly, to the increase of the hydrogen quantity. This burning reaction of the microelements is similar to the one taking place in the human body producing an excess of energy and simultaneously releasing a large quantity of hydrogen”

      Mie mi-a ajuns pentru o zi de vacanta; pentru cine vrea sa-si formeze parerea proprie aveti mai jos link-ul la patent:
      http://www.freepatentsonline.com/WO2012011829.pdf

    • a spune:

      Buna ziua,

      Daca patentul dumneavoastra este functional, avand de asemenea o statie pilot as fi interesat de o colaborare si trecere de la sistem pilot la o minicentrala. Pentru mai multe informatii ati putea sa ma contactati pe email

      O zi buna si Sarbatori Fericite!

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      Inteleg ca nu este vorba de un perpetuum mobile, caz in care orice discutie cade, ci de o reactie chimica cu un raport energetic 1/2-1/5… ar fi extrordinar. Practic apa se poate folosi in locul benzinei, sa zicem, pierderile datorate randamentelor de conversie a energiei termice si a obtinerii de energie electrica din gazul rezultat fiind acoperite de “plusul” de 50-80% de energie rezultat .
      Ar fi extraordinar..dar nu am gasit exemplifcarea unui caz concret: cata energie ati consumat si cata ati produs (nu la modul “teoretic” ci transformata in energie electrica) Aveti la sectiunea “examples of accomplishment” consum de 7KWh si output de 4,7KWh+”obtained caloric energy-4Nm3 fuel gas”…plus o crestere de 20% a fluxului de gaz in cazul introducerii unui al treilea electrod. Nu inteleg , marturisesc ca nu inteleg exprimarea energiei calorice a gazului obtinut, unitatile de energie fiind J(Nm), BTU,KWh, cal..etc
      Poate este o lacuna a mea, puteti “traduce” energia gazului rezultat in KWh..ca sa putem stii randamentul? Apoi sa aplicam si randamentele de transformare a “produselor” in energie electica, rezultand astfel un randament pe o posibila instalatie?
      Adica mai pe inteles , 1000 de litri de apa ce energie utila produc?
      Daca chiar ati reusit asa ceva este formidabil…

      • Gogu Bosorogu spune:

        Dle Modan, costul hidrogenului obtinut din apa cu o combinatie de electroliza si panouri solare e pe undeva pe la 7 USD/kg. Cel rezultat din dispozitivul lui Nocera, de care am vorbit mai jos si care foloseste energie solara, e pe undeva pe la 6.5 USD/kg – doar marginal mai mic. Ca o comparatie, costul hidrogenului obtinut din combustibili fosili (metan si/sau carbune) e pe undeva pe la 1-2 USD/kg. Glumind putin, e cu mult mai ieftin sa cumperi hidrogen la butelie de 200 bar si sa te incalzesti cu el – daca ai curaj! – decat sa-l faci din apa prin electroliza… De-aia face lumea de mai bine de 100 de ani amoniac cu sursa de hidrogen din metan… Daca ar fi ala din apa asa ieftin, credeti ca or fi toti oamenii de pe lumea asta prosti, manipulati sau indoctrinati sa-l faca din metan?! Sa fim seriosi… Aveti aici mai multe detalii:
        http://www.nature.com/news/artificial-leaf-faces-economic-hurdle-1.10703
        Ca sa vina cineva sa-mi spuna ca poate sa obtina un pret macar comparabil cu cele de mai sus fara nici un pic de energie solara, apoi trebuie sa fie extrem de convingator, cu calcule detaliate, cost de investitie, cost de functionare de mentenanta si energetic, mod de transport si stocare, siguranta in exploatare, ce mai, “beton”, ca eu altfel nici macar timpul sa ascult nu mi l-as pierde, daramite sa dau banii pe asa ceva…

  20. ista spune:

    Stimate Domnule Academician
    Cu tot respectul pentru cartile citite, acelea scrise de Dvs., cu excelenta stiintifica pe care o aveti sa scrieti un articol care nu va reprezinta. Nu inteleg de ce aveti asa consideratie pentru Domnul Daianu si Doamna Valentina in relatie cu cercetarea Romaneasca. Argumentati cu straduinta ca este sau sunt de o excelenta stiintifica deosebita. Nu contest. Unii spun ca pe Scholar Google este excelent dar pe ISI webofknowledge este o nulitate. Pe natia Romana o intereseaza daca cei doi au produs plus valoare la un nou sistem economic sau au generat o ideie de a iesi din criza. Atunci cu siguranta ar lua un Nobel Prize. Din nefericire Romania este tot asa cu Mititeii ei si cu autostrazile ei intr-o continua beatitudine iar Academia Romana nu a generat un produs academic dupa care politicienii sa se alinieze. Din nefericire aproape toti suntem doctori dar fara rezultate concrete cum sa ne fie mai bine sau cum sa avem o bunastare.
    Am sa va spun un lucru pe care multi nu il cunosc. Fondatorul Silicon Valley, Denzil Doyle spunea ca Educatia, Cercetarea si Tehnologia nu genereaza bunastare. Numai produsele si serviciile rezultate din ele genereaza bunastare si progres. Noi cum stam?!. Simplu Institutele si Academia doresc sa faca educatie iar univeristatile doresc sa faca cercetare si educatie alergand dupa modelul Funeriu – articole ISI. Firmele nu stiu ce fac dar importa multa tehnologie iar specialistii sunt formati de ei prin diferite forme. Iata contradictia, noi nu suntem racordati la societate iar programele de cercetare finantate din banul public nu intorc nici macar 10% din ce consuma. Nu am dreptate- intoarcem in articole ISI dar acestea reprezinta vizibilitatea personala si nu bunastarea celui care te finanteaza. Avem doctori si postdoctoranzi pe banda rulanta datorita unui concept gresit de a rula proiecte de acest tip in fondurile structurale cu indicatori numar de doctoranzi sau postdoctoranzi. Am redus somajul la nivelul pseudointelectualitatii si am crescut numarul de doctoranzi. Este bine sau nu?!. Statisticile pun ca da, dar eu spun ca ne automintim. Unii spun ca avem universitati in toate cotloanele tarii. Cine a dat acordul sa fie create?. In scopul de a avea o diploma apoi a deveni prof universitar orice politician sau orice neavenit cu bani multi. Nu blamez pe cei care au avut un crez in universitati private ca in SUA dar noi producem numai diplome si nu specialisti indiferent de universitati de stat sau private. Unde este atitudinea Academiei?!. Am inventat un set de evaluari a la Funeriu ( f bun de altfel sa vedem unde suntem si care ne este valaorea) dar va spun ca nici Academia si nici Universitatile si nici Institutele nu se incadreaza in topul celor 500 cei mai buni din lume. Nu cred ca va convine ca valoarea Dvs sa fie inclusa in vulgul pseudostiintei Romanesti. De ce? Academia nu este leadershipul societatii, este rupta de ea si necesitatile ei, nu are un model si nu are ce sa dea societatii o directie spre bunastare. Avem carti excelente dar nu avem solutii de a iesi din criza. Si pentru ca nu avem vin politicienii cu idei nastrusnice.
    Am sa va pun cateva intrebari:
    1) Cum credeti ca un asistent universitar sau un doctor sau un educator, profesor debutant – key driverii formarii unei societati educate si sanaotoase pot avea un salariu mai mic decat un sofer de parlament sau grefier?. Un coate goale nu poate avea prestanta in fata unor copii cu poseta plina de bani.
    2) De ce alearga politicienii sa aiba o diploma de doctor si sa fie profesori universitari in orice cotlon din tara in loc sa asculte de oameni calificati si consilieri cu competenta?. Aici va dau eu raspunsul. E de bon ton caci Romanul se pricepe la toate adica mai la nimic.
    3) De ce se feresc oamenii politici de profesionisti? “Rezultatul este care le este”.
    4) De ce cercetarea nu este in directa relatie cu mediul de afaceri ca oriunde in lume?
    5) De ce avem cercetari avansate si programe de cercetare care sa nu raspunda necesitatilor omului de rand care are nevoie de bunastare?
    6) De ce avem atatea univeristati si institue de cercetare si aproape nici unul nu raspunde noilor calificari si noi tipuri de joburi care sunt intr-o continua dinamica a transformarii?
    7) De ce ne pleaca tinerii pentru care am cheltuit din banul public sa ii educam si altii ii iau la dea gata si nu se mai intorc?
    8) PenUltima. De ce nu are Academia planuri strategice pentru Romania si le lasam pe mana unora care prin Ministere spun ca se pricep?
    9) Ultima. De ce lumea academica este rupta de realitatile Romaniei si a guvernantei?

  21. Alexandra Stângaciu spune:

    Bună ziua,

    De când am citit articolul am avut curiozitatea de a afla cum şi ce anume se va comenta pe marginea subiectului propus şi îmi pare bine că am postat imediat un comentariu, nu de alta, dar fiind practician al dreptului, riscam, nu-i aşa, să manipulez odios discuţiile de pe forum. Dar azi o fac, asumându-mi toate formele de vinovăţie ce-mi pot fi atribuite din intervenţia mea următoare. Deci e clar: sunt deja condamnată, executată şi fără şansa de reabilitare, fiind prezumată vinovată din start. Bun, şi acum să trec efectiv la treabă:
    Mă bucură să ştiu că din când în când oameni consacraţi în sistemele de referinţă şi de evaluare de azi se decid să se implice efectiv în chestiuni practice, pragmatice, aplicative, motiv pentru care salut auto-lansarea în „arenă” a domnului Solomon Marcus. În opinia mea, dacă articolul dumnealui se oprea la a ridica un semnal de alarmă în general – deci fără exemple concrete – adunam în continuare nişte „maculatură” online (aproape) total nefolositoare nici societăţii şi nici mie în particular. Prin faptul că S.M. şi-a asumat să dea exemple concrete se pare că a deschis un portal către un fel de Vale a Plângerii ceea ce e foarte bine pentru descărcarea suferinţelor, frustrărilor şi nemulţumirilor acumulate.
    De cele mai multe ori ignorăm efectele benefice ale terapiei de grup considerând, nu-i aşa, că a comunica unii cu alţii înseamnă pierdere de timp şi deci comunicarea este ceva ce ne asigură „pierdere” de timp şi nu „produce” nimic. Dar oare nu cumva fizica ne-a demonstrat că nimic nu se pierde ci că totul se transformă? Păi dacă şi un amărât de jurist – femeie tânără fără masterate/doctorate şi cu doar o facultate făcută după 1989 nu a uitat ce a învăţat la fizică, de ce o fac totuşi cei mai „calificaţi”, „acreditaţi”, „specializaţi” ş.a.m.d. în domeniu? E o întrebare retorică, desigur, ca un fel de paranteză de introspecţie, dar să nu scap din vedere procesul de transformare-reciclare a ideilor enunţate în legătură cu subiectele dezbătute.
    E bine că au existat reacţii: e un semnal de sănătate socială în sensul că nu ne-a părăsit complet empatia ideatică şi că am amânat preţ de câteva minute indiferenţa responsabilităţii sociale pe care am fost programaţi să o extirpăm din noi pentru că, nu-i aşa, nu “produce” bani, pragmatism financiar şi performanţe robotice bazate pe eliminarea “timpilor morţi”. Altfel spus, mă bucur că au fost persoane care nu s-au gândit doar la profit prin cantitate şi deci la eficienţa utilizării resursei timp ci au luat în calcul şi calitatea – aşadar eficacitatea utilizării resursei de timp. Evident, fiind jurist, nu mă pot abţine să spun: dar le putem avea pe ambele, dacă le gestionăm corespunzător, nu e nevoie să renunţăm nici la cantitate, nici la calitate – ştiinţa dreptului poate asigura cu mare succes acest deziderat. Dar cum? Aici vine partea interesantă: păi avem nevoie să lucrăm în echipă – cam aşa a fost gândită societatea umană la originile sale. Slavă Domnului că avem ştiinţe sociale care ne confirmă în timpul nostru că oamenii nu doar că POT trăi împreună, ci că nu TRĂIESC MULT ŞI NICI BINE în izolare. Mai avem şi biologia şi antropologia şi ştiinţele medicale şi istoria şi multe altele care ne atrag atenţia asupra modului de funcţionare a OMULUI dar avem noi vreme să ţinem cont de tot ce susţin omologii noştri din alte discipline? Păi nu prea ne facem timp să apreciem eforturile colective nejuxtapuse nici de politicieni, nici de lumea academică, nici de cea a organizaţiilor profesionale, nici de cea a profesorilor, nici de cea a părinţilor iar din punct de vedere juridic rezultatul este evident: obţinem o societate complet disfuncţională în care indivizii adulţi îşi plâng de milă în autoizolare dar şi devianţă, depedenţe (de cele mai multe ori ca manifestare a ego-ului şi orgoliului, alteori chiar ca urmare a depresiilor profunde şi a marginalizării sociale) dar toţi vrem dom’le o lume mai bună şi un viitor mai „sigur” pentru generaţiile viitoare al căror glas nu „avem” timp să-l ascultăm pentru că ducem o viaţă „grea” – ce ştiu copiii şi tinerii… pentru care noi – aceşti adulţi ne străduim prin „sacrificii” personale să creăm un sistem de educaţie „adevărat”?
    Orice om cu bun simţ ar trebui să fie capabil să remarce ipocrizia profundă pornind de la sine, nu arătându-i pe alţii drept ipocriţi pentru că din punct de vedere juridic plasarea răspunderii către celălalt înseamnă o neasumare a propriei responsabilităţi şi în efect conduce la iresponsabilitate. Uau, să-mi mai doresc să-mi practic meseria într-o societate(aşa-zis) umană în care trendul plecat de la individ cu capacitate civilă este spre iresponsabilitate? Dar asta e o chestiune personală – proprie doar mie ca individ – probabil mă voi trata singură căci starea mea nu are nicio legătură cu starea societăţii umane, e doar problema mea ca individ (social) unic, cu probleme şi deficienţe sui generis…
    O altă remarcă ce necesită reciclare din punct e vedere juridic ar fi: dar dacă aceia care consideră că românii sunt aşa de incapabili să-şi asigure bunăstarea sau să se remarce la nivel internaţional, etc., de ce îşi mai doresc oare să rămână cetăţeni români când au posibilitatea să renunţe la acest statut ce nu-i reprezintă? Haideţi, vă rog, faceţi-o, aveţi posibilitatea legală să vă scutiţi şi pe voi de o corvoadă şi să-i lăsaţi pe alţii ca mine (spre exemplu) să-şi ducă nevoile şi neamul de român aici, acasă, în marea casă globalizată a omenirii pe teritoriul pe care încă îl vedem pe hartă sub numele România.
    Autocompătimirea asta obsesiv-compulsivă şi disperarea că „nu se mai poate face nimic”, „e prea târziu să mai schimbăm ceva”, „nu se va putea face reformă adevărată” etc. merită din punct de vedere juridic următoarea replică: renunţă atunci la statutul tău de cetăţean al lumii şi gata, dacă simţi că nu poţi oferi ceva util lumii, că nu poţi schimba nimic şi lasă-i pe ALŢII să încerce, că poate alţii ar vrea să încerce dar nu se pot manifesta.
    Nu ştiu, mă gândesc, de pildă, că poate domnul Dăianu şi doamna Pricopie ar putea colabora cu domnul Radu într-un proiect integrat pentru ridicarea nivelului de conştientizare la nivel de clasă politică a impactului economic, financiar şi social al invenţiei domnului Radu. Dacă ar avea nevoie de consiliere juridică, eu i-aş sprijini cu plăcere. Deja am început: mă gândesc că un asemenea proiect integrat ar putea fi aplicat oriunde în lume – păi hai să începem de oriunde, sau şi mai bine, simultan la toate forurile şi instituţiile internaţionale abilitate, n-ar fi păcat să ne limităm doar la cele naţionale? Domnul Marcus deja le-a asigurat vizibilitate, dar cine ştie cum s-ar mai putea implica efectiv în continuare… rămâne de încercat.
    Aceşti „alţii” sunt peste tot în lume, şi încă aici, în România e foarte bine pentru ei. Vedeţi, mai desfiinţez un mit juridic: sistemul nostru juridic este mult mai avantajos omului şi societăţii umane decât marea majoritate a sistemelor juridice din ţările „civilizate” şi „cu adevărat democratice”, dar importând în devălmăşie „valori” occidentale am reuşit în mare parte să ne lăsăm manipulaţi de imagine şi formă fără fond aşa încât să reuşim prin „know-how” şi „bune practici” să corupem şi să maculăm fără discernământ aproape orice tentativă autentică de a readuce un echilibru între formă şi fond în drept, în societate, la nivel de individ liber.
    Din tot dialogul acesta mai există încă o veste foarte bună: încă mai putem fi OAMENI, totul este să vrem şi să o facem. Fiind români, aplicăm principiul „tot răul (e) spre bine” – principiu neconsacrat încă în drept, dar nu cumva merită atenţia noastră globalizată o reciclare profundă a valorilor şi obiectivelor socio-umane în temeiul principiului străbun „tot răul spre bine”? Ne-ar strica un referendum universal la nivel de mapamond ca să aflăm ce-şi doresc oamenii? Deja ştim de multă vreme că OAMENII au toţi exact aceleaşi NEVOI (Abraham Maslow ne-a şi desenat o piramidă în acest sens.)
    Credeţi că ne lipseşte cu adevărat vreun “ingredient” ca să putem face echipă? Eu cred că în esenţă răspunsul este NU, decizia însă este individuală.

    Cu vinovăţie,
    Alexandra Stângaciu

  22. eu****** spune:

    Nu pot decat sa zic decat bis!

    “7) De ce ne pleaca tinerii pentru care am cheltuit din banul public sa ii educam si altii ii iau la dea gata si nu se mai intorc?
    PenUltima. De ce nu are Academia planuri strategice pentru Romania si le lasam pe mana unora care prin Ministere spun ca se pricep?
    9) Ultima. De ce lumea academica este rupta de realitatile Romaniei si a guvernantei?”

    cu concluzia ca avem ceea ce avem cu merite in plagiat si minciuna!

  23. Radu spune:

    Domnule Marcus, ce așteptari am mai putea avea, in România, in legătura cu statutul cercetării si mai ales in privința doctoratelor, atâta vreme cât însuși primul ministru, dovedit a fi autorul unui plagiat care poate fi observat si din spațiul extra-atmosferic, a rămas cu titlul obținut astfel si deține, in continuare, șefia guvernului…Cum credeți ca s-ar putea raporta un astfel de personaj fata de cercetare, când el deja si-a arătat dispretul si bătaia de joc prin ceea ce a facut. In orice tara normala din lume, acest personaj ar fi fost pus la colt…din păcate, insa, la noi au fost prea putine voci care sa facă una ca asta(deși lumea științifică in primul rând ar fi trebuit sa reactioneze acid). Academia insasi a preferat sa îngroape

  24. Ion Moroianu spune:

    Domnul Academician Prof. Solomon Marcus a deschis din nou nu numai Cutia Pandorei dar si mai vechea durere a istoriei romanilor din toate planurile ei: sociale, economice, politice si daca vreti, filozofice – un cui in papucul marilor imperii, dar un cui batut adesea cu miini romanesti.

    In calitate de matematician Domnia-sa exprima multe idei, in putine formule ‘gramaticale’, deseori de neinteles, mai ales pentru noii cercetatori bazati pe stiri frinte, culese mai cu seama de pe internet.

    A critica Academia de ce se petrece acum in Romania este precum a critica pe Stefan cel Mare ca a avut multe iubite, ori pe Mihai Voda ca s-a lasat inselat de Basta, ori a critica poporul roman in ansamblu ca a acceptat comunismul sub ocupatia militara stalinista.

    Plantele ne arata ca ele se hranesc in general prin radacini adinci si mai putin atunci cind sunt puse intr-un vas cu apa. Teorii adiacente pot fi dezvoltate, discutate si rediscutate, dar problema de baza sau firul rosu al existentei vietii se bazeazeaza pe criterii aparent antagonice care au drep rezultat PROGRESUL.

    Ce a trebui facut? Ce cale am avea de urmat?

    Personal, consider ca ne trebuie “An Inclusive Co-Transformational Value-Added Approach”.

    Am fost un critic extrem al inventiei Dr. Marin Radu, uitind ceea ce profesorii de chimie s-au straduit odata sa ne invete despre “free energy” care se leaga automat de cea de a treia lege a termodinamicii, entropia, singura lege care explica oarecum extinderea Universului in conditiile in care “energia nu se cistiga ori pierde, ci doar se transforma”.

    Genialitatea si practicalitatea inventiei in cauza, consta in modul in care Dr. Marin Radu si colaboratorii sai au stabilit “framework-ul” inventiei:

    - membrana electro-catalitica (capabilitatile ei);
    - catalizatorul/ii ieftini;
    - calitatile carbonului (noi) in anumite conditii de activitate a impulsurilor electrice;
    - aranjamentul ‘electrozilor’;
    - reversibilitatea continua a alimentarii cu energie.

    =In a chemical process where content of free energies are important to be calculated, “standard free energy change (ΔG0), and the change in free energy that will occur if the reactants in their standard states are converted to the products in their standard states.” [ Zumdahl & Zumdahl, p. 766, 7th Ed.]=

    “A continuous power source was used, of 80 V and 300 A, a generator module with 9 electrode pairs, capacitating 100 L of water. The electrodes were connected to the source, ensuring the alternation of 40 de seconds by 20 de seconds of their polarity, thus obtaining:
    consumed electric energy: 7 kWh;
    consumed water: 3.215 L
    obtained caloric energy – 4 Nm3 fuel gas;
    4 Nm3 fuel gas x 3.56939 kW/Nm3 14.278 kWh]
    caloric energy (Q) – 4.7 kWh. [1.462 kWh/L H2O]

    Total output: 14.277 kWh + 4.7 kWh = 18.977 kWh : 7 kWh results a coefficient of 2.711 (times).

    Output=(14.278 kWh (g)+4.7 kWh (Q))/(7 kWh (e from grid)) x 100 = 271%
    Data used:
    Caloric power of hydrogen (H) = 3.56939 kW/Nm3
    1 kg/L water (H2O) = 1.244 Nm3 gas (ecologic)
    3.215 L water → 4 Nm3 ecological gas

    Results:
    - 1 kg/L water will release: 1.244 m3 x 3.56939 kW/Nm3 = 4.44 kW under form of Hydrogen + 1.46 kW as thermal energy (heat) = 5.9 kW (total output energy) for 2.18 kWh (consumed energy).

    The entire model is reported to:
    1 kg (L) water = (5.9 kWh)/(2.18 kWh (from grid)) x 100=271%”

    La aceasta existenta si functionala inventie mai trebuiesc adaugate doua lucruri, tinind cont de ceea ce utilizatorul are nevoie:

    - o automatizare completa la instalatia casnica (200 mp) si care practic este usor de realizat;
    - un sistem de functionare care sa inglobeze o oferta fara plata initiala a instalatiei, cuplata cu un sistem de plata in comformitate cu folosirea ei, printr-un sistem “prepaid” orar. Un sistem de asigurare al instalatiei va fi strict necesar inainte de livrare.

    Desigur ca fara o investitie initiala, in special din partea unui guvern realmente interesat de bunastarea cetatenilor si interesat intr-o reala democratizare a pietii de energie, ii va fi practic imposibil Dr. Marin Radu sa ofere mai mult decit demonstratii practice la un grup restrins de oameni.

    Pentru Alexandra Stangaciu, fara a fi un jurist, pot spune ca o familie de 3 persoane care isi schimba numele de familie si prenumele in Romania costa minimum 3,500 de euro si dureaza peste 18 luni iar in lumea ‘straina’ nu costa nimic, nu ai nevoie de un avocat si dureaza maximum 6 luni.

    Cam asta este “liantul” care este necesar in Romania, ca de rest, vorba lui Caragiale – “Ori toti sa traim, ori toti sa muriti” este liantul preferat acum.

    Personal, voi fi fericit sa revin la Contributii, cu o contributie personala, anume sa conving guvernul Sud Africii sa adopte inventia inginerului Marin Radu, pentru ca este un instrument ideal pentru a reduce nevoia de energie a tarii si mai ales pentru a reduce prapastia dintre bogati si saraci, efort care trebuie evidentiat, pentru ca aici, spre deosebire de Romania, guvernul dezvolta legi economice reale in acest sens si daca nu ma insel, probabil ca este singurul din lume care o face cu suces la ora actuala.

    Din ultimile rapoarte economice publicate in lume, facturile pentru energie si mincare au cam inceput sa depaseasca 75% din bugetele familiilor, cu precadere in Estul Europei.

    Atunci cind (citind din nou din telegramele lui Caragiale), “Cutitul os, lovit spate dos, pupat toti Piata Indepedentei”, reala valoare a inventiei in discutie nu va mai fi barfita, teoriile despre ‘perpetuum mobile’ vor inceta si eficienta ei se va reflecta in facturile lunare.

    Doresc tuturor contributorilor – mari si mai putin mari – un Paste Fericit!

    John Morris/Ion Moroianu

    • Gogu Bosorogu spune:

      Ma iertati, dar vorbiti prostii… Mari! Sau nu stiti ce e acela si cum se face un bilant de energie…
      Ca sa descompui 1 mol de apa (lichida) in H2 si O2 nu poti fara sa dai un minimum-minimorum de 237.14 kJ (http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_standard_Gibbs_free_energies_of_formation). Si nu se poate fara cantitatea asta minima, fiindca asa ne zic termodinamica si principiul sau I in particular. Orice s-ar intampla si orice s-ar face, orice “catalizator” sau orice tehnologie ai folosi, pur si simplu nu se poate altfel…
      Nu exista (si nici nu va exista) vreun procedeu care sa mearga folosind doar aceasta cantitate minima de energie, fiindca exista intotdeauna pierderi, dar hai sa zicem, de dragul argumentului, ca ar fi asa. 7kWh de energie electrica inseamna 25.2 MJ (http://en.wikipedia.org/wiki/Kwh), ceea ce inseamna ca – presupunand randamente de curent de 100%, pierderi de caldura nule, etc – nu poti descompune TEORETIC mai mult de 106.27 moli de apa, ceea ce inseamna cam 1.9 kg (deci cam tot atatia litri) de apa. Din care rezulta circa 2.36 Nm3 (http://www.engineeringtoolbox.com/gas-density-d_158.html) de H2. Si sa tinem cont ca am neglijat orice pierdere… Daca restul pana la 4 litri vin de ex de la un anod de sacrificiu (gen Mg), atunci trebuie luata in calcul si energia (si pretul!) din magneziu, ca ala se consuma ca sa dea H2…
      Poti sa pui, mama, bunica, strabunica si stramatusa catalizatorilor, fara cantitatea aia minima de energie nu se poate… Neam!
      In fine, ce pretentii pot sa am de la cineva care nici nu stie ce e ala un catod: cineva care scrie despre “oxidarea unui catod”, cand prin DEFINITIE – pur si simplu asa se defineste el – la catod au loc doar reduceri (http://goldbook.iupac.org/C00905.html), inseamna ca nu a inteles nimic din tot ce inseamna electroliza apei… Iar daca se oxideaza ceva, de ex. un metal, atunci ala e anod, indiferent ca e vorba de o baterie sau o electroliza…
      Efectul principal al acestui articol este ca respectul – mare! – pe care il aveam pentru dl Solomon Marcus s-a redus la zero…

  25. pe spune:

    Oameni buni,

    Mai lasati-o Dumnezeului cu ISI-urile ca geme Internet-ul de timpenii cotate ISI. O parte din reviste au politici clare pentru a-si creste factorul de impact fara ca si calitatea articolelor sa creasca.

  26. ggigell spune:

    Interesant articolul domnului Marcus.
    Din exemplele date singurul pe care, cat de cat, il cunosc, este cel al Valentinei Pricopie si al Institutului de Sociologie. Doamna respectiva are publicate doua carti la o editura fantoma din afara si are multe articole – slabe – prin diverse revistute triste. In plus, daca face cineva efortul sa se uite la ce a scris- nu doar la partea scientometrica – e dezastru. Doamna habar nu are de stiinte sociale. Pe de alta parte cred ca ar fi mult mai buna la conducerea Institutului de Sociologie decat Ilie Badescu – ce nu are nici opera nici abilitati manageriale de vreun fel si care e parte dintr-un soi de mafie academico-universitara impreuna cu tot felul de pupili rasisti ca Radu baltasiu (director si el la un institut al academiei). Dar nu se lupta binele cu raul ci un rau mare, insidios si total steril pentru institut si academie – gen badescu – si o impostura – gen pricopie – ce ar putea totusi aduce o schimbare si intrerupe retelele mafiote din zona sociologiei “academice”.

  27. Valentina Pricopie spune:

    Stimate Domnule Academician Solomon Marcus,

    Solidaritatea domniei voastre ma onoreaza. Va multumesc pentru aceasta luare de pozitie care arata, inainte de toate, ca nu totul este nepasare in aceasta tara. In calitate de cercetator preocupat de dinamica sferei publice nu pot decat sa ma bucur pentru faptul ca exista reactii, chiar daca dintre cele mai diverse, la articolul dvs.
    Tot in calitate de cercetator, atenta la distinctia durkheimiana intre judecati de valoare si judecati de realitate, tin sa precizez, cu voia domniei voastre si a cititorilor, ca legitimitatea mea stiintifica a fost validata de specialisti nationali si internationali cu nume si prenume, iar atacurile – in masura in care ar reflecta judecati de realitate – e de preferat sa vina asumat (cu nume si prenume) astfel incat sa putem dialoga, constructiv, si cu cartile pe masa.
    Pentru a lamuri pseudo – dilema celor doua carti despre care se tot discuta, acestea reprezinta varianta revizuita pentru publicare a tezei mele de doctorat sustinuta la Univ Lumiere Lyon II in 2006, iar ele pot fi comandate pe Amazon. Pe baza tezei de doctorat si a altor lucrari personale pe care le puteti regasi in lista mea de publicatii, Consiliul National al Universitatilor din Paris considera la inceput de 2007 ca sunt demna sa devin cel mai tanar conf univ din Franta la acea data, ceea ce s-a si intamplat. Apoi, am ales sa revin in Romania, pentru ca – nu-i asa – tara avea nevoie de noi, tinerii care ne formasem in strainatate si puteam aduce un suflu nou, occidental si occidentalizat, in cercetarea romaneasca. Noi, reprezentantii unei minoritati absolute, care am ales sa nu fim nici de dreapta nici de stanga in cercetarea sociologica, ci, pur si simplu, cercetatori ai realitatii sociale.
    Si tot in Europa am invatat sa nu accept drept implacabil ceea ce mi se serveste, ci sa lupt pentru drepturile mele sociale si profesionale uzand de mijloacele legale adecvate, astfel incat cred ca suportul si sfaturile doamnei Stângaciu pot fi de un real folos in demersul pe care l-am initiat la Academie.

    Cu aceeasi pretuire,
    Valentina Pricopie

    • Alexa spune:

      @Valentina Pricopie

      Faceti o confuzie grosolana, poate voita, poate nu, intre calitatea de conferentiar ( maitre de conference, in Franta) si simpla calificare obtinuta de la CNU( care nu e ” de Paris” sau ” de Marseille”, ci un consiliu national).
      Acea calificare pe care ati obtinut-o ( si care e obtinuta in proportie de peste 85% de cei care depun un dosar) este doar o hartie care va permite sa candidati pentru un post de maitre de conference; de aici la a-l obtine este cale lunga, avand in vedere concurenta. Inteleg ca dvs v-ati oprit dupa acest prim pas. In mare, si pentru dvs daca nu sunteti informata , si pentru cititori, a avea aceasta calificare inseamna doar ca doctoratul obtinut va da dreptul sa candidati la un post de MdC intr-o anumita sectiune-disciplina ( nu stiu ce numar are cea de care apartineti). Aceasta masura a fost introdusa, acum vreo 20 -25 de ani cred, pentru a elimina tot felul de candidaturi bizare, mai ales ale strainilor ce veneau cu doctorate obtinute pe ici si colo. Din punct de vedere calitate stiintifica inseamna foarte putin si ar trebui sa stiti asta.
      In privinta acelei edituri fantoma unde v-ati publicat teza de doctorat, ii dau dreptate celui care a comentat mai sus despre asta si a postat ceva in franceza despre subiect: este o nimica toata, care publica la cererea autorului si unde oricine poate deveni autor.
      Nu comentez CV-ul dvs, nici nu ma intereseaza si nici nu sunt in domeniu ca sa am o opinie pertinenta, am facut doar cateva remarci de ordin general fata de afirmatiile dvs care dau o imagine falsa.

      • Valentina Pricopie spune:

        @ Alexa

        Daca vreti neaparat sa analizam sistemul francez de invatamant superior, putem sa facem si asta.

        Cateva precizari: statisticile arata ca in medie cam o treime dintre candidati primesc titlul de MCF (aceasta este abrevierea corecta) de la CNU si mai putini din prima. Ca o cunoascatoare a sistemului francez, banuiesc ca stiti deja ca momentul calificarii este unul foarte important pentru oricare persoana interesata, indiferent de disciplina / sectiune. Ceea ce incercati sa faceti este sa omiteti ca „hartia” despre care vorbeati ii confera calificatului un titlu pe care nimeni nu i-l poate lua / contesta.

        Ba chiar m-ati facut sa imi si amintesc ca exact la doua saptamani dupa ce am obtinut calificarea, dar si cetatenia franceza, m-am mutat la Bruxelles. Dintre alegerile vietii… Dar sunt lucruri mai putin relevante in contextul articolului dlui Academician Marcus.

        Eu va doresc succes in activitatile dumneavoastra!

        • Alexa spune:

          @Valentina Pricopie.
          Va multumesc pentru raspuns. Speram sa fie clar, la obiect si axat pe calitatile stiintifice ale CV-ului dvs, nu pe amintiri despre obtinerea cetateniei franceze si mutarea la Bruxelles (sper ca nu considerati ca aceste amanunte va confera un statut superior).
          Revenind la CNU si la calificarile respective, ar fi bine sa va documentati inainte de a scrie pe forumuri ce inseamna concret acest lucru. Aceasta calificare nu este un titlu, repet: nu inseamna decat ca esti calificat sa candidezi pentru un post de maitre de conferences in sectiunea respectiva si numai in acea sectiune. Nu ati inteles sau nu vreti sa intelegeti ca este vorba de apartenenta la o disciplina, aceasta calificare avand rolul de a scoate din concurs dosarele care provin din alte discipline . De altfel ea s-a introdus exact din cauza candidatilor care trimiteau dosare la concursul de maitre de conferences ( sau profesor) la cate 3-4 sectiuni, chiar daca domeniul lor de activitate era doar in vaga legatura cu acele discipline. Asta facea ca cei din comisiile de concurs sa se trezeasca cu zeci, sute de dosare inutile, fiind obligati sa le studieze si sa faca un raport, ceea ce insemna timp pierdut. Asa ca s-a introdus aceste calificari la nivel national, pentru a elimina, repet, candidaturile inutile la 2-3-4 sectiuni diferite.
          V-as ruga sa aveti decenta si sa priviti in fata adevarul:este absolut regretabil sa vii in tara si sa te lauzi cu un asemenea pseudo-titlu, ba mai mult sa lasi sa se inteleaga ca ai obtinut in strainatate cine stie ce pozitie de invidiat si te-ai intors totusi in tara. Ma deranjeaza genul acesta de manifestari lipsite si de realism si certate cu adevarul.
          Ati avut nesansa sa se discute despre CV-ul dvs pe acest forum, au fost afirmatii pro si contra calitatii publicatiilor dvs stiintifice: aduceti argumente pertinente, enumerati publicatiile cele mai importante, revistele unde au fost publicate, nivelul acestor reviste la nivel international si nu veniti cu argumente ca cel despre calificarea pentru un concurs pe care nu l-ati sustinut niciodata.
          Nu ma intereseaza deloc persoana dvs, lucrez in cu totul alt domeniu, dar gasesc deranjanta atitudinea dvs bazata pe necunoasterea publicului in cea ce priveste realitatile universitare din alte tari.
          Repet: aduceti alte argumente daca vreti sa fiti credibila, enumerati-va realizarile cu adevarat importante in lumea stiintifica. Un doctorat e important dar e doar un prim pas intr-o cariera universitara, cel care l-a obtinut trebuie sa arate ca e capabil sa continue sa faca cercetare si fara sa fie indrumat de cineva, sau ajutat sa i se publice articolele etc. Pana acum la dvs am remarcat doar o dorinta ( infantila as spune) de a parea superioara si atat. Demonstrati acest lucru cu argumente si fapte.
          Va urez succes.

    • ggigell spune:

      Stimata doamna,

      Nu mai fiti asa atenta la distinctia aia pe care o credeti inventata de Durkheim. Distinctia este una tipic neo-kantiana.
      Oricum, va urez succes in incercarea dvs. de a scapa de badescu. Sper sa reusiti in cele din urma.

  28. Dan spune:

    Din activitatile prestigioase ale doamnei Pricopie:

    Perioada
    Septembrie 2009 – februarie 2010
    Funcția sau postul ocupat
    Coordonator campania națională de promovare Dan Brown – Simbolul pierdut
    Principalele activități și responsabilități
    Coordonarea campaniei naționale de comunicare, marketing si PR pentru noul roman al lui Dan Brown

    • DanielT spune:

      @dan

      Comunicarea s face parte din curicula dnei Pricopie. Prin campania de marketing a dovedit că poate să pună în practică, cunoştinţele excelente de altfel.

      Ca şi observaţie, doar să te exprimi şi să expui o teză de doctorat într-o limbă străină sau de circulaţie rară, e de două ori mai meritorie, pentru că eşti obligat să o înveţi, apoi să reformulezi şi să rafinezi ideile respectiv, plus că în sistemele occidentale de învăţământ, infrastructura şi mentalitatea antiplagiat e efectivă. Versus copiatul direct după manualul, proiectul profesorului conducător de doctorat format în sistemul Ro.

      Drama României actuale nu este că nu are oameni de valoare ştiinţifică în domeniile cunoaşterii, îi are mulţi s-au format prin efort individual şi familial la universităţii internaţionale, ci că alege să promoveze nulităţile intelectuale(plagiatorii ordinari) în loc să-i recompenseze pe primii, mecanismul de promovare şi alocare a fondurilor e încă unul viciat, politic. Pentru mine nesancţionarea pe plan academic dlui Ponta(je m’en fiche de cel politic, poate să fie un bun politician) rămâne încă semnul că la nivel de valori, românii nu au etica muncii.

  29. lucid spune:

    Trist, trist, trist….Poate dl academician nu a ales cele mai bune exemple – Daianu, Radu, Pricopie – dar a ataca la baioneta numai aceste cazuri concrete si a nu aborda FONDUL articolului este deprimant pentru balcanismul care a infestat pe cei din sistemul universitar si de cercetare al rrrrominichii. Nu ma pot pronunta ferm, dar cred ca intre Daianu si de-alde cristian socol e o distanta cosmica. Despre Radu inclin sa accept ce scrie @Gogu Bosorogu, dar, repet, problema de fond ridicata in articol e alta. Pe cel care semneaza aici @Vlad – si care si la tot ce scrie Liviu Ornea ii ataca pe cei de la Institutul de matematica il inteleg omeneste – e foarte probabil un luzar al Idei 2011 si Idei 2012.
    Si totusi…. Drama pe care o traiesc astazi ultimele insule de cercetare adevarata de la noi merita macar o minima solidaritate din partea celor cateva sute (pana intr-o mie) de cercetatori competitivi dpdv al lumii civilizate ramasi inca pe meleagurile dambovitene. Lichidarea criteriilor de evaluare de tip international si renuntarea la singura evaluare potential corecta (cu toate pacatele ei posibile) – cea cu evaluatori straini – sunt lovituri de gratie date nu castigatorilor competitiilor organizate de echipa Funeriu in dulcele stil al caprei vecinului, ci sunt adevarate atacuri criminale la insusi viitorul Romaniei ca tzara europeana.
    Trist, trist, trist cat de putini comentatori au inteles asta.

    • Gogu Bosorogu spune:

      Eu nu sunt de acord cu dvs in privinta “fondului”: daca un preot tine o predica cu exemple gresite, atunci totul se duce de rapa… Nu numai intentia conteaza, ci si “executia” – degeaba o fi mesterul bine intentionat daca iese lucru prost din mainile lui… Si in plus trebuie sa-i atragi omului atentia atunci cand greseste.
      Dl Daianu este un soi de chior in tara orbilor; din acest punct de vedere cred ca dl Marcus are dreptate. Activitatea sa stiintifica nu se compara cu a economistilor din alte tari, dar comparata cu a celor de aici, e chiar buna. Mie personal imi place dl Daianu, desi nu pare a avea deloc talent de antreprenor/investitor, lucrurile pe care le spune sunt cel putin OK.
      In cazul dnei Pricopie nu ma pricep deloc: nu cunosc situatia iar domeniul imi e complet strain. Fiind in completa necunostinta de cauza, nu pot sa am nici o parere.
      Cand insa vad ca dl Marcus gireaza cu prestigiul sau – de matematician si academician – pe cineva care nu pare a intelege notiuni elementare de stiinta, gen anod si catod, bilant de energie sau chimie fizica simpla (afirmatii de genul “prezenţa unui catalizator în mediul de reacţie dintre doi electrozi reduce considerabil tăria legăturii dintre hidrogen şi oxigen” e relevanta), nu pot sa nu reactionez… Fiindca exista riscul ca oamenii sa fie prostiti cu ajutorul – indirect – al dlui Marcus. Daca asta intra la “insule de cercetare”, atunci mai bine lipsa…
      Cand ai prestigiul dlui Marcus trebuie sa fii atent ce faci cu el si, mai ales, pe cine “ajuti” cu el. Nu e suficient sa fii bine intentionat, mai trebuie sa fii si bine informat. Cand crezi ca cineva pe care il apreciezi (eu l-am apreciat pe dl Marcus, cel putin pana acum) greseste, ii atragi atentia – “din greseli invata omul”!

    • Gogu Bosorogu spune:

      Si inca ceva, de care uitasem sa spun… Dl Marcus zice asa: ” Ttlul de doctor a devenit un fel de blazon pe care-l arboreaza multe persoane complet straine de truda celuia care cauta sa rezolve o problema”, si sunt de acord cu dansul. Dar, daca ce zice EvZ mai jos e adevarat, de ce dl Marcus ni-l da drept exemplu pozitiv tocmai pe dl Radu Marin, care in 2003, ca director general la CCMMMM, facea 3 (trei!) doctorate in paralel?! Nu cred ca dl Marcus nu stie ce inseamna un doctorat “pe bune” – cum poate crede ca cineva poate sa faca trei deodata si sa mai fie si director de ceva – orice – in tot acest timp?! Si pe cel in stiinte juridice nici nu l-am mai pus la socoteala…
      http://www.evz.ro/detalii/stiri/romanul-care-face-apa-sa-arda-a-descoperit-combustibilul-viitorului-850256.html

  30. Stai si te intrebi daca exista in aceasta tara minti responsabile care inteleg natura muncii de cercetare, capabila sa legitimeze si sa innobileze spiritul uman ; daca se stie ce personalitati reprezinta Romania in lumea stiintei. Nu se intelege ca distinctia fundamental-aplicativ, asupra careia birocratia cercetarii insista, in favoarea celui de al doilea termen, este perimata ; singura distinctie valabila fiind aceea care priveste calitatea cercetarii, asa cum este ea evaluata de instantele internationale de monitorizare ; asa cum este ea reflectata de calitatea revistelor si editurilor care ii ofera ospitalitatea. Situatia actuala este urmarea unor deteriorari succesive ale climatului intelectual. Un exemplu clar este batjocorirea doctoratului. Titlul de Doctor era menit sa certifice capacitatea de a intreprinde o cercetare intr-un anumit domeniu, de a prelua o problema de la stadiul in care ea se afla, pe baza unei bibliografii la zi, si de a o duce mai departe macar intr-o anumita directie, oferind un spor efectiv de cunoastere, care sa se detaseze net de ceea ce ar putea fi o simpla compilatie.

  31. Cristian S. Calude spune:

    QS (http://www.topuniversities.com/) este o organizatie care studiaza dinamica invatamantului universitar si cercetarii in lume; in particular, QS publica rapoarte anuale sintetice (7 pagini) pentru fiecare tara.

    Reproduc cateva date comparative pentru Romania (21,3 milioane) si Noua Zeealanda (4,8 milioane) inregistrate in 2012. Numarul universitatilor studiate: 17 vs 9; numarul universitatilor situate intre primele 700 din lume: 1 vs 7 (Romania: 1 in intervalul 601-700; NZ: 1 in intervalul 1-100, 1 in intervalul 101-200, 2 in intervalul 201-300, 2 in intervalul 301-100, 1 in intervalul 401-500); reputatie academica: 14,7 vs 50.8; numarul studentilor plecati la studii in afara tarii: 35,336 vs 5,729; numarul studentilor veniti la studii din afara tarii: 0 vs 70,883.

    Rezultate similare apar in rapartele altor organizatii internationale, de exemplu, UNESCO sau OECD.

  32. Marin Radu spune:

    Stimate domnule Acad. Prof. dr. Solomon Marcus,

    La rugămintea Dvs., pot să-i transmit domnului care a intervenit cu pseudonimul Gogu Boşorogu cele ce urmează.
    Cu tot respectul pentru eforturile de opoziţie constructivă pe care domnul în cauză le promovează cu asiduitate pe Internet, ţin să-i reamintesc faptul arhicunoscut şi recunoscut că practica reprezintă criteriul fundamental al adevărului. Ceea ce s-a pus în discuţie este o realizare practică, pentru a cărei prezentare concretă i-am invitat în laboratorul nostru pe toţi cei care sunt interesaţi, într-un fel sau altul, sau măcar curioşi. Reiau şi în prezenta intervenţie această invitaţie.
    Recunoaşterea performanţelor tehnologice care sunt posibile prin aplicarea invenţiei menţionate a fost făcută de foarte multe instituţii acreditate în acest sens, atât ale statului român, cât şi internaţionale, după asistarea la demonstraţii practice de laborator sau delegarea în acest sens a unor auditori autorizaţi, precum şi de evaluări ale specialiştilor participanţi la competiţii internaţionale de brevete de invenţie. Nu este cazul să descriu palmaresul internaţional al acestei realizări, cred că mai important este faptul că 15 ambasade străine şi-au exprimat, în numele ţărilor pe care le reprezintă, dorinţa unei colaborări directe, iar unele companii multinaţionale de renume au transmis deja contracte semnate pentru punerea în operă, cât mai curând, a unor aplicaţii industriale, în diferite zone ale lumii.
    Prestigioasa revistă de specialitate International Journal of Hydrogen Energy, care a publicat în iulie 2010 un articol consacrat acestei tehnologii (vol. 35, nr. 13, p. 7021-7023), la care aţi făcut trimitere şi Dvs. în contribuţia publicată, a acceptat de curând pentru publicare un articol amplu, cu detalii mai clar prezentate decât în brevetul de invenţie menţionat.
    Mulţumindu-vă, încă o dată, domnule academician şi mulţumind, de asemenea, domnului „Gogu Boşorogu”, pentru remarcile făcute, rămânem în contact şi s-auzim de bine!
    Dr. ing. Marin Radu

    • Gogu Bosorogu spune:

      Eu nici nu am afirmat ca aparatul nu functioneaza sau ca nu produce hidrogen, eu am afirmat doar ca pur si simplu nu pareti sa intelegeti CUM anume functioneaza si ce costuri (inclusiv energetice) implica. Atata tot… N-am vazut nici un calcul credibil de cost pe m3 de H2… Exista sumedenie de aparate si dispozitive care produc hidrogen din apa, problema e pretul la care il produc si randamentele obtinute. Iata, aveti mai jos unul care pare mult mai credibil, va fi vandut printr-o companie detinuta de Nocera:
      http://web.mit.edu/newsoffice/2011/artificial-leaf-0930.html
      N-am auzit sa vina ambasadele calare pe dl Nocera; daca o sa fie simplu, eficient si o sa-si faca treaba, o sa se vanda. Daca nu, nu!
      La fel ar trebui sa fie si la dvs., nu vad de ce trebuie sa incepeti sa convingeti mai intai guvernele: iesiti cu el pe piata (mai ales ca aveti si sprijinul unei firme). Daca va fi eficient, si va oferi costuri de, sa zicem incalzire, mai mici decat cele actuale in conditii de siguranta in exploatare, se va vinde, daca nu, nu! E foarte simplu… Zau ca nu vad de ce trebuie alergat mai intai la ambasade…
      Ar fi util sa aflam “detalii mai clar prezentate decât în brevetul de invenţie menţionat” fiindca aiureli de genul “this burning reaction of the microelements is similar to the one taking place in the human body producing an excess of energy and simultaneously releasing a large quantity of hydrogen” sau “oxidation of the cathode” nu sunt deloc incurajatoare…
      Ca priveste “International Journal of Hydrogen Energy”, da e prestigioasa, dar asta nu a impiedicat-o sa publice, de exemplu, prostioarele lui Bockris (http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/0360319980900014 si http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/0360319992901872).
      In plus aici sunt importante metoda, investitia, costul energiei si siguranta in exploatare, nu ce publica IJHE…

  33. Alexandra Stângaciu spune:

    Adevărat a înviat!

    Am revenit cu un nou comentariu după ce vineri toată ziua am aşteptat să fie postat primul – „s-a” reuşit cu greu performanţa pe la ora 21 (ora României) – iar între timp am fost deconectată de la internet.
    Mă bucur enorm că am intrat în comunicare cu oameni de reală valoare cărora le mulţumesc angajant pentru speranţa pe care mi-au insuflat-o intrând în rezonanţă unii cu alţii. Concret, simt nevoia să răspund punctual unor chestiuni notabile (din punctul meu de vedere):
    - „An Inclusive Co-Transformational Value-Added Approach” îmi sună foarte bine şi sunt interesată să aprofundez conceptul,
    - Apreciez gentileţea cu care mi-a fost corectată confuzia fizicii cu chimia, clarificarea fiind binevenită pentru mine şi eventual pentru toţi cei interesaţi de exactitate şi rigurozitate , MULŢUMESC!
    - Sunt de asemenea recunoscătoare pentru informaţia referitoare la costurile financiare, de timp şi birocratice ocazionate de schimbarea numelui pe cale administrativă – nu le ştiam – iar cunoaşterea acestei realităţi mi-ar putea răspunde inclusiv la întrebarea legată de renunţarea la cetăţenia română.
    Da, o spun la modul cel mai serios – s-ar putea să fie un criteriu relevant în sprijinul unei decizii sau alteia. Din punct de vedere juridic ÎN TEORIE probabil că procedurile sunt similare în mai toate ţările, însă factorul politic, combinat cu cel economic pot face fundamental diferenţa: sunt state care-şi propun „retenţia” propriilor cetăţeni, alte state au politici de atragere a imigranţilor şi deci aparent politici de „dumping” prin care ulterior îşi asigură inteligenţă la preţ de nimic, ori chiar se poate să nu existe nicio strategie pe termen lung şi să se meargă pur şi simplu dintr-o inerţie a sistemului moştenită cine ştie de când şi din ce regim ce nu mai concordă cu timpurile actuale sau chiar orice alte variante ori combinaţii ale lor. Despre legile strâmbe sunt foarte multe de discutat, dar şi mai multe de făcut. Am obiceiul de a discuta cu colegi jurişti indiferent că ei sunt consilieri juridici, avocaţi, judecători, notari, procurori, experţi în ştiinţe penale, etc. despre procesul de legiferare şi despre modul în care se realizează efectele legilor în societate, iar concluziile sunt atât de frustante încât de cele mai multe ori îmi dau seama cât de mult îi deranjez pe unii dintre ei cu idei despre cum noi, juriştii, doar prestându-ne impecabil profesiile şi mai ales cu bună-credinţă am putea (dacă am vrea) să aducem corecţii practice atât în sistemul juridic – realizat prin raporturile civile, comerciale, de dreptul muncii, etc., cât şi în sistemul judiciar – realizat prin instanţele de judecată şi celelalte organe cu atribuţii jurisdicţionale. Ce să le mai spun unora dintre colegi care sunt „de succes” fără a-şi pune problema căror scopuri foloseşte expertiza lor şi care îşi imaginează iluzoriu că „sunt pe val”, iar că o anumită stare materială le poate asigura „siguranţă” pe termen lung? Tocmai de aceea am decis să iau poziţie şi în mediul online – dorind ca măcar cititorii care nu sunt jurişti să nu renunţe a mai crede că totul e pierdut din acest punct de vedere. Da, mi-am asumat acest rol şi vă asigur că în viitorul apropiat îmi voi depune candidatura drept voluntar la elaborarea noului proiect de modificare a Constituţiei. Aleg în mod natural să ofer din abundenţa mea de expertiză, cunoştinţe şi energie în sprijinul oricărui proiect menit să aducă beneficii colective, iar ca mine sunt o mulţime de alţi anonimi fără eforturile cărora nu am fi fost nici măcar în situaţia de acum.
    - Sunt un susţinător moral necondiţionat al demersurilor de implementare în Africa de Sud a rezultatelor inteligenţei atâtor oameni pentru oameni (de asemenea extraordinar de inteligenţi şi ştiu ce spun).
    - Bravo tuturor celor cu iniţiative inteligente!
    - îmi pare rău că nici în prezent românii nu au efectiv (ÎN TEORIE EL EXISTĂ) dreptul să aleagă liber cum şi unde să se afirme profesional: fie în ţară, fie în străinătate, fie ambele alternativ.
    În continuare o mare parte dintre noi, dacă vrem performanţă într-un anumit domeniu în timpul vieţii noastre, nu avem de ales pentru sine decât să ne încercăm forţele peste graniţă. O, şi cât este de dureros să fii apeciat de străini şi hulit sau dispreţuit de familia ta chiar şi după ce vei fi izbutit să demonstrezi ce valoare ai adăugat în cutare zonă de interes… O da, şi pe de altă parte, cât e de trist când alţi oameni de valoare care din motive personale sau oricare altele, au pierdut ”trenul” emigrării, şi deşi fac lucruri extraordinare pentru noi nu se bucură de vizibilitate nici în ţară, nici în afară sau poate doar o vizibilitate redusă în comparaţie cu impactul operei lor. În plan uman-individual e trist, în vreme ce la scară socială e bine, dar nu ne mai centrăm atenţia pe asta: practic, indiferent de unde e apucată o problemă, ea e bine apucată ca în povestea cu ridichea uriaşă!
    Le mulţumesc cu mare însufleţire tuturor acelora care prin cuvintele şi gândurile domniilor lor mi-au întins fără prejudecată mâna prieteniei, asigurându-i pe această cale că voi face tot ce-mi stă în putinţă să o fac trainică şi avantajoasă pentru cât mai mulţi.
    Iniţiatorului acestui demers îi mulţumesc pentru martiriul îndurat şi îi transmit rugămintea de a-i ierta pe toţi cei care l-au denigrat căci aceia chiar nu ştiu ce fac. (Sărmanii aceştia, fiind profund ataşaţi de concepte nereglementate în România precum „lobby”,” advocay”, nu mai cred că un savant poate aprecia pur şi simplu activitatea altor savanţi fără a urmări să obţină un interes material pentru sine sau pentru alţii.)

    Cu bucurie,
    Alexandra Stângaciu

  34. Boris spune:

    Ce legaturi exista intre mediul academic si sistemul educational, sau cel politic? Sunt in masura factorii politici sa imparta corect bugetul (optim din punctul de vedere aldezvoltarii Romaniei)? Sunt in masura cei responsabili din mediul academic sa impuna (sa sustina in mod convingator) decizii politice care afecteaza educatia sau cercetarea? A dovedit mediul academic ca este (destul de) responsabil, de vertical, de respectabil, de incoruptibil, de stapan pe sine? Ce este de facut ca macar specialistii fiecarui domeniu sa contribuie la cantarirea si luarea deciziilor ce-i privesc? Cine este in masura sa asigure eficienta cheltuirii banului public? Guvernul, conducatorii mediului academic, sau cei ai mediului economic? Sunt cu siguranta intrebari foarte dificile si incercand raspunsuri nu gasesc motive de optimism.

  35. Domnule academician Solomon Marcus, cu acest articol ati pus un foarte necesar punct pe i. Imi place in special alegerea titlului. Cazurile concrete discutate nu le comentez deoarece le cunosc prea putin. Pentru mine, ceea ce conteaza aici cel mai mult este principiul. Or, chiar si comentariile de pe forum intaresc ideea exprimata in titlu. O problema fundamentala este relativismul valorilor. Bunaoara, profesor este si cel care a plagiat sau a scris doar lucrari de duzina, si cel care a fost un bun coleg si s-a dedicat finalmente aproape exclusiv muncii administrative si cel care isi face meseria de dascal cu dedicatie. Cercetator se chema la noi si cel eminent dar si cel care ar putea sa fie mai util societatii facand poate altceva. O fi grau in neghina sau neghina in grau? Greu de spus cand totul e gri. Cea mai mare problema este tocmai cea enuntata de d-voastra in titlu, la care insa deocamdata nu vad solutii. Cum se poate combate atacul atat de perfid la adresa valorilor? De pilda, relativizarea gravitatii plagiatului este o adevarata ciuma pentru lumea noastra academica. Aceasta epidemie neagra trebuie cumva oprita. Apoi avem nevoie de criterii de calitate clare, indiscutabile, pe care sa nu le tot negociem la nesfarsit. Cui ii convine situatia actuala si de ce? Ce se poate face pentru a clarifica lucrurile in politica cercetarii? Ce poate face “palmasul” profesor-cercetator? Ce pot face cei care au puterea de decizie? Ce poate face Academia? Ce pot face profesorii? Acestea cred ca sunt intrebarile. Propun sa abordam chestiunea constructiv si sa cautam raspunsuri. Deocamdata, imi e mai usor sa raspund la intrebarea “de ce NU se schimba lucrurile?”. O tentativa de raspuns se afla postata pe blogul meu impersonal (eseurile http://reteauadeidei.blogspot.ro/2013/03/valoarea-suprema-academica-stabilitatea.html si http://reteauadeidei.blogspot.ro/2013/03/conflicte-de-valori.html). Poate vom descoperi odata si cum ar putea fi impins sistemul din starea lui de echilibru indezirabil actual spre o noua stare de echilibru, mai dezirabila si mai avantajoasa social. Asteptam cercetatorii care sa vina cu idei in acest sens.

    cu stima,

    M.C.

  36. V Ionescu spune:

    Am citit cu interes luarea de pozitie a domnului Acad. Solomon Marcus referitoare la situatia cercetarii romanesti si la atitudinea autoritatilor Statului fata de acest domeniu, culminand cu recenta reducere unilaterala si diferentiata (intre 0 si 55%) de catre Ministerul Educatiei a finantarii pe anul 2013 a proiectelor de cercetare aflate deja in derulare, precum si comentariile cititorilor. Gestul Ministerului Educatiei reflecta clar incompetenta si reaua vointa a conducerii sale, asigurata in prezent de un personaj care nu are nici macar titlul de doctor, dar dirjata din umbra de personajul cel mai fatidic ajuns dupa 1989 la carma invatamantului si cercetarii romanesti, Ecaterina Andronescu. Taierea cea mai drastica a fost la proiectele de tip IDEI, care contribuie cel mai substantial la obtinerea de rezultate stiintifice indexabile in bazele de date utilizate la intocmirea clasamentelor internationale de performanta a cercetarii din diferitele tari. Dar cui ii pasa de prestigiul stiintei romanesti cand fondurile pentru cercetare pot fi folosite pentru realizarea intereselor personale si rotunjirea veniturilor cui trebuie? Luarea de pozitie a d-lui Solomon Marcus reflecta, asa cum ne-a obisnuit din numeroasele interventii publice privind rolul culturii si cunoasterii, nemultumirea profunda a unui om si creator de mare valoare fata de prezentul si viitorul domeniului caruia i-a consacrat intreaga sa viata. Probabil ca exemplele prezentate de d-sa nu sunt printre cele mai semnificative pentru situatia tagica a cercetarii stiintifice in Romania. Desi atentia unor comentatori s-a concentrat asupra acestor exemple, uitandu-se parca fondul mult mai profund si mai larg al problemei, multe luari de pozitie au evidentiat aspecte si intrebari esentiale care isi asteapta raspunsul. Printre acestea apare frecvent intrebarea, adresata uneori chiar d-lui Marcus, ”dece tace Academia Romana?”.
    Mi-am pus si eu aceasta intrebare. Ca cercetator, desi am lipsit foarte multi ani din tara si m-am intors recent (din fericire ca pensionar, deci neafectat direct de noile masuri), constat cu disperare neputincioasa permanenta degradare a climatului cercetarii romanesti. Am tinut in permanenta legatura cu cei din tara si cunosteam multe lucruri, bune si rele, despre Academia Romana. Nu mi-a fost greu sa remarc scaderea accentuata a prestigiului Academiei in ultimii ani, atat in randul cercetatorilor cat si a populatiei. Mi-a trebuit insa un timp sa ma documentez mai in amanuntime asupra problemelor ridicate de dl. Marcus si de unii dintre comentatori si aceasta explica reactia mea tarzie. Facand apel la fosti colegi sau cunostinte din Academie, am aflat lucruri stupefiante, unele incredibile despre aceasta institutie spre care par a se indreapta sperantele multora, dar care pot explica tacerea ei. Probabil ca la tacere contribuie si specificul Academiei care, pe langa rolul de consacrare, desfasoara si cercetare intr-un numar mare de institute sau centre finantate cu precadere de la bugetul de Stat, iar fondurile alocate Academiei pe anul 2013 au fost mai mari decat in anii precedenti. Aceste institute au astfel viata asigurata de la buget si folosesc proiectele Ministerului Educatiei ca fonduri de completare (spor de salarii, deplasari in strainatate etc) si deci nu sunt afectate vital de aceste taieri, asa cum se intampla cu alte institute de cercetare, desi taierile de fonduri la proiecte le pot afecta unele planuri. Desigur, prin statutul sau Academia ar trebui sa nu se limiteze la aceasta particularitate si sa vada situatia generala a cercetarii din Romania.
    Si pornind de la vorba cu pestele, am inceput cu capul. Rangul de luare de pozitie a Academiei poate fi acordat numai daca aceasta este exprimata de conducerea ei si ca urmare demersul d-lui Acad. S Marcus poate fi considerat ca fiind personal si nu in numele institutiei. Cand este vorba insa de cercetare, fonduri sau rezultate, lucrurile in Academie sunt filtrate printr-o increngatura greu de descifrat, cel putin pentru mine, de atitudini si interese. Fiind un sistem in care accederea este bazata pe voturi, care implica fatal si posibilitatea coagularii de grupuri de interese sau de presiune, pe langa oameni de mare valoare in Academie au patruns si mediocritati sau chiar impostori si arivisti, unii ajungand pana la cele mai inalte pozitii.
    Conducerea Academiei este asigurata de Prezidiu, condus de un birou format din presedinte, patru vicepresedinti si secretarul general. Presedintele Academiei, prof. Ionel Haiduc, savant remarcabil, cu productivitate stiintifica si impact de cel mai inalt nivel pe plan international este cunoscut ca un om de mare tinuta morala si se apreciaza ca aparitiile sale publice au fost un factor important pentru bunul prestigiu al Academiei. Din pacate, se pare ca eforturile sale nu sunt sustinute cum ar trebui, uneori sunt chiar subminate de cei din jurul sau.
    Dintre vicepresedinti, M. Sala, lingvist, dedicat studiilor sale dar izolat in turnul de fildes si fara o imagine clara a situatiei, nu pare a fi omul de pareri si atitudine publica, ci mai degraba o ”baza democratica” usor manevrabila. Istoricul Dan Berindei, patriot si monarhist neconvingator, rupt de prezent, suspect de colaborare cu Securitatea, deci santajabil si manevrabil. C. Hera, specialist in agricultura, apreciat si inainte de 1989, trecut prin diferite functii administrative, tributar al unor vechi relatii de natura diversa, pare si el santajabil si manevrabil. Acesti trei vicepresedinti, personalitati in domeniile in care activeaza, sunt trecuti de 80 de ani. Al patrulea, V. I. Vlad, fizician, se prezinta ca reprezentant al tineretului, este numai septuagenar: desi profesional este unul dintre cei mai subperformanti membri ai Academiei el are sarcina coordonarii cercetarii si intocmirii strategiei Academiei!. Aceasta pozitie ma obliga sa ma opresc mai mult asupra lui.
    Diferenta intre autoprezentarea stralucitoare din CV-ul publicat de V. I. Vlad pe situl Academiei si situatia reala reflectata in diferitele baze internationale de date este socanta. Aceste baze de date arata o situatie penibila: cu un factor Hirsh (foarte semnificativ pentru performanta unui fizician) de numai 8, cu numai doua lucrari (coautor la coada listei si cu contributie incerta, ne justificabila prin alte lucrari) cat decat citate, performanta profesionala a lui Vlad este mult inferioara majoritatii fizicienilor romani, chiar mult mai tineri decat el. La universitatea unde am lucrat nu ar fi fost pastrat nici pe posturile inferioare. Din cate am aflat, datorita indicilor subperformanti, a fost declarat ne-eligibil pentru competitiile de proiecte, situatie paralela cu geamanul sau spiritual d-na Andronescu, iar taierea fondurilor pentru cei selectionati prin competitie ii poate apare acum ca o justitie divina. Se spune ca a fost recrutat inca din facultate cu angajament semnat la Securitate si ca si-a turnat colegii si profesorii cu scopul principal de a parveni prin orice mijloc si de a produce necazuri altora. Cunostinte de incredere de la Magurele mi-au spus ca este total lipsit de aprecierea sau increderea comunitatii stiintifice din care provine, fiind considerat ca reprezentant greu de egalat al ciocoismului si parvenitismului in cercetare. A reusit insa prin insistenta, lingusire, intrigi, manipulare si impostura sa insele pe altii si sa se garniseasca cu diplome, titluri si premii, unele internationale, fara un merit real sau sa acceada pana la functia de vicepresedinte al Academiei. Si se pare ca tinteste mai sus, deci dece sa se puna rau cu cineva pe care l-ar putea de fapt folosi? Ce interes ar avea el pentru clarificarea situatiei? Ce conteaza valoarea si situatia cercetarii romanesti in fata interesului personal? Dece sa se zbata pentru institutele din care provine, puternic lovite de noile masuri ale ministerului, si care nu vor sa-i faca jocurile? Exista impresia ca acest Vlad reuseste sa manipuleze intregul prezidiu al Academiei si sa-l transforme intr-un vehicol pentru interesele si ambitiile sale si ca in acelasi timp, prin inabilitatea sa de conducere sau reprezentare a Academiei, contribuie din plin la declinul prestigiului ei. In fine, secretarul general al Academiei I. P. Otiman, specialist in silvicultura, activ in publicarea de carti si studii, este vulnerabil la combinatii si nereguli prin atributiile administrative ale functiei, deci manevrabil si santajabil.
    Aceste slabiciuni ale conducerii Academiei, speculate si manipulate din umbra de Vlad, anihileza sau saboteza initiativele si luarile de pozitie ale presedintelui Academiei sau previn discutarea unor astfel de probleme in adunarea generala, iar vocea domnului academician Marcus si altor personalitati ingrijorate de siuatie se pierde in pustiu. Desigur, membrii Academiei nu pot fi absolviti de ce se intampla, in fond ei au ales aceasta conducere si o tolereaza iar unii chiar o servesc cu credinta si interese. Cred ca sunt destui cei care ar avea mult mai multe de spus despre situatia Academiei, dar in acest climat cati ar avea curajul (sau inconstienta) s-o faca? Sa ne miram atunci cum a reusit Elena Ceausescu? Si ce sa mai asteptam din partea Academiei?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Solomon Marcus


Solomon Marcus

Matematician, membru titular (2001) al Academiei Române. A predat ca profesor la Facultatea de Matematică din cadrul Universității București. Autor a numeroase cărți ce ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)