Comemoram luna aceasta cinci ani de la trecerea in lumea celor drepti a Monicai Lovinescu (1923-2008). Pierderea pentru spiritul democratic, anti-totalitar din Romania a fost imensa. Marturisesc ca sunt socat de tacerea lasata in ultimii ani in jurul operei Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca. Gandirea de centru-dreapta romaneasca are nevoie de ideile lor pentru a-si mentine credibilitatea si pentru a apara spatiile libertatii in prezent si viitor. Este uluitor sa vezi cum sunt aclamate memoriile unui marxist (de fapt un leninist, spre a fi mai exact) precum Ion Ianosi (volumul “Internationala mea” aparut anul trecut la Polirom), cum se cladeste o legenda in jurul celui care, intre 1955 si 1965, a fost un zelos instructor la CC al PMR pe chestiuni de arta si cultura. In acei ani, mama Monicai Lovinescu era arestata, condamnata, intemnitata si ucisa in Gulagul romanesc. Unica ei “culpa” consta in refuzul de a conlucra cu regimul in eforturile de a o “influenta” pe fiica de la Paris. Ion Ianosi a “evoluat”, a devenit un marxist maleabil si ductil, dar nu a spus niciodata clar ca rupe cu comunismul in general, nu doar cu “excesele” lui Stalin, Dej ori Ceausescu. Ceea ce nu a impiedicat ca anul 2008 (exact anul mortii Monicai Lovinescu!) sa fie declarat de Grupul Ideea Europeană & EuroPress „Anul Ion Ianoși” – „prilej cu care eruditul cărturar este sărbătorit printr-o serie de conferințe și dezbateri”. Mentionez ca nici azi nu stiu sa existe vreo strada in Bucuresti care sa poarte numele Monicai Lovinescu, al lui Virgil Ierunca, al lui Noel Bernard ori al lui Vlad Georgescu. Propunerea ca o piata din Ploiesti sa fie numita in memoria lui Vasile Paraschiv a raposat. Nu stiu sa existe vreo strada care sa poarte numele lui Constantin Ticu Dumitrescu…
Un influent critic literar, Paul Cernat, nu ezita sa aseze “Internationala” lui Ianosi in topul cartilor sale favorite aparute anul trecut: “Spectaculoasa, dar deloc ostentativă cronică a vieţii unui eminent intelectual de stînga şi a istoriei controversate pe care a străbătut-o. În opinia mea – cartea anului”. Ion Ianosi nu a fost “un eminent intelectual de stanga”, ci un proeminent intelectual comunist. Stanga leninista din care a facut parte Ion Ianosi a persecutat, a combatut, a denigrat si a strivit, de fiecare data cand a avut prilejul, stanga democratica. Chestiunea nu este doar ca Ion Ianosi a cru au matin (spre a relua titlul unui faimos volum de memorii aparut in 1976 de Pierre Daix, ginerele lui Arthur London, fost redactor-sef la „Les Lettres francaises” in anii stalinismului dezlantuit, apoi, dupa trezire, prefatorul editiei franceze din „O zi din viata lui Ivan Denisovici” de Soljenitin), ci, mai cu seama, ca el ramane fidel acestui crez dezastruos si ca nu putini gasesc in orgolioasa sa perseverenta un motiv de a-l ridica in slavi. Un intelectual precum Caius Dobrescu, expert in ceea ce Mark Lilla a numit tiranofilie, stie in mod cert la ce ma refer. Nu cred ca ma va contrazice daca voi spune ca Ion Ianosi a fost vreme de decenii un ganditor tiranofil, ca a cautionat, explicit si implicit, un regim si o ideologie liberticide. Dl Ianosi nu a fost „expert” al Sectiei de Stiinta si Cultura, ci activist, instructor, membru a ceea ce Orwell numea partidul interior. Chiar mai tarziu, in acelasi timp in care scria „Hegel si arta”, nu ezita sa scrie reportaje din actualitatea socialista in paginile „Scanteii”. Nu in anii 50, ci in anii 70. Nu cred ca un onorabil ganditor marxist precum Henri Wald, de pilda, ar fi coborat stacheta la acest nivel. Aici nu este vorba de niciun fel de „incrancenat” radicalism anticomunist, ci de o indispensabila claritate morala.
A apara comunismul la acest ceas istoric, a refuza sa admiti criminalitatea sistemului, este opusul onoarei intelectuale. Nu cred ca exista cineva care sa se indoiasca de felul cum ar fi reactionat Monica Lovinescu si Virgl Ierunca la aceasta explozie de ditirambi la adresa lui Ion Ianosi. Nu am nimic personal impotriva esteticianului marxist, ii doresc numai bine. Dar nu pot sa tac vazand cum isi revarsa in acel volum alergiile acumulate vreme de decenii, cum incearca sa albeasca, fireste dialectic, ceea ce este si va ramane pe veci patat de sangele milioanelor de victime inocente ale morbidului experiment comunist. De fapt, nu pasiunea marxista a lui Ion Ianosi ma intereseaza, ci felul cum este ea instrumentalizata de intelectuali tineri ori mai putin tineri intr-o Romanie in care ranile totalitarismului comunist raman deschise.
O spun cu deplina responsabilitate si convingere—in cultura romaneasca a celei de-a doua jumatati a veacului XX, Monica Lovinescu a fost cea mai buna cunoscatoare, exegeta, analista a fenomenului comunist. A pledat ca nimeni altcineva pentru demontarea si demistificarea pretentiilor ideologice ale totalitarismului comunist. A surprins legaturile de adincime, infra-rationale, dintre comunismul romanesc (si nu numai) si variile incarnari ale fascismului.
Cand regimul comunist a imbratisat temele, fantasmele si obesesiile extremei drepte interbelice, facandu-le ale sale, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca au scris pagini magistrale despre geneza a ceea ce, mai tarziu, am diagnosticat drept barocul fascisto-comunist. Atacurile impotriva ei din zona xenofob-stalinoida (Eugen Barbu si echipa sa de trambitasi neo-tribalisti grupati sub drapelul protoconismului) dadeau masura unei lupte care a continuat si dupa decembrie 1989: aceea dintre sustinatorii modernitatii politice si estetice, pe de o parte, si partizanii unui autarhism de sorginte colectivist-etnicista care a facut atita rau culturii romanesti in perioada interbelica.
Ceea ce s-a petrecut, mai ales dupa condamnarea dictaturii comuniste in decembrie 2006, a confirmat cu alarmanta precizie temerile Monicai Lovinescu. Criza valorilor s-a agravat. Intre altele, este vorba de deplasarea discursului de centru spre zonele intolerantei agresive, dar si de resurectia discursului doctrinar al stangii radicale intr-o tara in care confruntarea veritabila cu trecutul traumatic se afla abia la inceput. S-a configurat un curent intelectual, indeosebi in zona neo-marxista, pe care il numesc al cinismului ludic. Pentru adeptii sai, totalitarismul este un concept suspect, capitalismul liberal este un pericol cel putin egal cu sovietismul, burghezia este o clasa corupta si corupatoare, parlamentarismul este o iluzie primejdioasa, iar societatea deschisa este doar un mit politic care trebuie “deconstruit” fara reticente si cat mai urgent. Unii sustin tezele lui Alain Badiou care proclama orgolios necesitatea de a retesta “ipoteza comunista”.
Problema Raului s-a aflat in centrul reflectiei Monicai Lovinescu. Ascultandu-i emisiunile transmise la „Europa Libera”, incepind de prin 1965 si pana la plecarea din tara in 1981, am devenit practic discipolul ei. Tot astfel cum am devenit discipolul lui Virgil Ierunca. Am spus acest lucru in repetate rinduri cand ei erau in viata, tin sa o repet cit se poate de transant acum. De la Monica Lovinescu am aflat pentru prima data despre Hannah Arendt. Cand–cred ca era prin 1972–Florica Jebeleanu a plecat la Paris impreuna cu tatal ei, s-a vazut cu Monica Lovinescu (Eugen Jebeleanu fusese membru al Cenaclului „Sburatorul” si luptase, mai ales dupa 1956, pentru reabilitarea marelui critic). O rugasem pe Florica, de care ma lega si me leaga o calda prietenie, sa-mi aduca o carte de Hannah Arendt. Nu i-am spus care anume, ar fi fost oricum extraordinar sa pot incepe sa citesc lucrarile unei ganditoare despre care auzisem atitea referinte fascinante in emisiunile Monicai Lovinescu. Iata ca o coincidenta aproape divina a facut ca Florica sa o intalneasca pe Monica Lovinescu si sa-i ceara sfatul, spunandu-i ca are un amic innebunit dupa Arendt. La sugestia Monicai, mi-a cumparat doua carti: Du mensonge à la violence si La crise de la culture. Prima era publicata in colectia Liberté de l’esprit, condusa de Raymond Aron la editura Calmann- Lévy.
Cand am intrat la doctorat, in 1975, le-am mentionat in bibliografia proiectului meu despre Teoria Critica a Scolii de la Frankfurt. Il tin minte pe Radu Florian, profesor de socialism stiintific la Universitatea din Bucuresti, membru al comisiei de admitere, cum a fluturat dispretuitor, de-a dreptul scarbit, acele pagini si m-a intrebat ce cauta acolo nume precum Hannah Arendt, Raymond Aron, Isaiah Berlin, Erich Fromm si Leszek Kolakowski. Cand citesc elogii la adresa “anti-dogmaticului”, “eurocomunistului”, „gramscianului” Florian, inclusiv in strania si nu tocmai onesta carte de memorii a lui Ion Ianosi, nu pot sa nu zambesc…
Unul dintre istoricii indeosebi pretuiti de Monica Lovinescu a fost Boris Souvarine, autorul unei clasice biografii a lui Stalin (aparuta in romaneste la Humanitas in traducerea Doinei Jela), el insusi fost militant comunist (chiar membru fondator al PCF), vindecat la timp, prieten cu Panait Istrati si Victor Serge, devenit unul dintre cei mai lucizi critici ai totalitarismului. Ca si Souvarine, Monica Lovinescu a refuzat sa dispere, a clamat in pustiul indiferentei abulice, al atacurilor obscene si al ingenuncherilor morale, si-a ridicat vocea in favoarea milioanelor de detinuti si a respins ideea unei literaturi care uita demnitatea umana. Cuvintele lui Chateaubriand, atat de indragite de Souvarine, se potrivesc perfect destinului de marturisitoare al Monicai Lovinescu: „Atunci cand, in tacerea abjectiunii, nu mai auzi rasunand decat lanturile sclavului si vocea denuntatorului, cand totul tremura in faţa tiranului si devine tot atit de primejdios de a-i cersi favorurile cat de a-i merita dizgratia, istoricul pare insarcinat cu razbunarea popoarelor. Degeaba prosperă Nero, Tacit s-a nascut in Imperiu”.
(Fragmente actualizate din prefata antologiei “Etica Neuitarii”, colectia “Zeitgeist”, Humanitas, 2008)
Despre viziunea politicului la Hannah Arendt, recomand excelentul articol semnat de Marius Stan:
http://www.lapunkt.ro/2013/04/06/arendt-si-actiunea-politica-o-configuratie-a-nuantelor/
Despre opera Monicai Lovinescu, recomand cartea Angelei Furtuna:
Pe 24 aprile 2008, publicam un comentariu pe site-ul postului de radio Europa Libera in care propuneam o evaluare a rolului istoric al Monicai Lovinescu si al lui Virgil Ierunca. Scriam atunci: Monica Lovinescu matters because she was one of the most important voices of the Eastern and Central European antitotalitarian thought. Her passing away is a major loss for all the friends of an open society. My personal indebtedness to her – like that of many Romanian intellectuals – is immense. As a member of the Presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania (which I chaired), Lovinescu participated, even during the most painful moments of physical suffering, in the condemnation of communist totalitarianism. Her solidarity was unswerving, both morally and intellectually.
http://www.rferl.org/content/article/1109625.html
In vara anului 2008 am publicat in minunata revista care a fost „Idei in dialog” un articol in doua parti despre Monica Lovinescu, Hannah Arendt si Nadejda Mandelstam:
http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/tismaneanu2-nadej.pdf
Am scris un serial despre Monica Lovinescu la rubrica mea din „Senatul EvZ”. Am conceput volumul „Etica neuitarii”. Din nefericire, unii au gasit de cuviinta sa vada in aceste marturii de admiratie pentru ilustra ganditoare o tentativa de a-mi fortifica propria imagine. Nu voi intelege niciodata acest gen de interpretari meschine si lipsite de o minima buna credinta. N-am afirmat niciodata ca am devenit discipolul celor doi mari intelectuali inca de la 14 ani. Am spus doar ca mi-am format viziunea despre cultura, mi-am construit propria busola axiologica ascultand emisiunile lor. Am devenit discipol (cum am scris candva in revista „Cuvantul” intr-un omagiu pentru Virgil Ierunca) pe masura ce am interiorizat lectiile lor spirituale si politice. A fost un proces, nu o iluminare fulgeratoare. Ma tarziu, intalnirile si corespondenta cu ei au contat decisiv in acest sens.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-de-ce-conteaza-monica-lovinescu-i-800786.html
Recomand aici discutia dintre Monica Lovinescu si Matei Calinescu. Ar merita sa o citeasca toti cei carora nu le este indiferenta soarta literelor romanesti:
http://www.europalibera.org/content/article/24254231.html
Despre memoriile lui Ion Ianosi:
https://www.contributors.ro/cultura/profesorul-ianosi-si-obsesia-ingerului-rosu/
Update: In haosul care domneste in biblioteca mea, mi-a fost greu sa regasesc volumul „Antologia rusinii dupa Virgil Ierunca” editat de Nicolae Merisanu si Dan Talos (Humanitas, 2009). Pana la urma am izbutit sa-l recuperez. Tinand cont ca dl Ianosi si admiratorii sai de ultim ceas se ocupa de ce-am scris eu in junete si ma someaza sa me delimitez transant de unele texte, desi am tot facut-o de vreo trei decenii si mai bine incoace, poate merita sa oferim cititorilor un pasaj savuros din umanistul leninist (sic) Ion Ianosi: „Partidul Comunist Roman acorda o atentie constanta si sustinuta dezvoltarii literaturii si, in cadrul ei, dezvoltarii criticii literare. Congresul al XI-lea al partidului, Programul de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism, adoptat la acest congres, documentele Congresului educatiei politice si al culturii socialiste, ale recentei Conferinte Nationale a PCR, cuvantarile secretarului general al partidului au evidentiat locul si rolul activitatilor culturale in propasirea natiunii noastre socialiste, in dezvoltarea democratiei socialiste, in activitatea si munca educativa a poporului, in promovarea principiilor omului nou, constructor constient si devotat al socialismului si comunismului”. Textul profesorului Ianosi a aparut in revista „Viata Romaneasca” din ianuarie-februarie 1978, deci in numarul omagial pentru secretarul general al PCR cu prilejul implinirii varstei de 60 de ani. Este citat in „Antologia rusinii”, editia mentionata, la paginile 219-220. Daca aceasta nu este limba de lemn pusa in serviciul propagandei comuniste, atunci chiar nu stiu ce este. La vremea respectiva, ma grabesc sa adaug, nimic nu-l constrangea pe prof. univ. dr. Ion Ianosi sa produca acele texte. Nu era un tanar marginalizat care incerca sa intre intr-o catedra de stiinte sociale, nu era un scriitor care platea cu acest panegiric pretul publicarii manuscriselor sale intr-o prestigioasa revista. Nu scuz acele concesii, unii nu le-au facut si merita deplinul nostru respect, disting insa intre gradele de implicare si responsabilitate.
De fapt, Ion Ianosi prelungea in acele randuri comportamentul sau ultra-conformist, acel model de adaptare care i-a asigurat cariera constanta in timpul regimului comunist. La vremea respectiva, un text precum cel semnat de Ion Ianosi ar fi fost de negandit sub semnatura, sa spunem, unor Titus Mocanu, Henri Wald ori N. Tertulian. Faptul ca seful catedrei de estetica a Universitatii din Bucuresti, biograful lui Dostoievski si al lui Thomas Mann, semna acel text penibil este o circumstanta agravanta. Cultul personalitatii n-ar fi fost posibil daca intelectuali cu pozitii decisive in viata academica si literara, profesori universitari, membri si membri corespondenti ai Academiei RSR, membri si membri corespondenti ai variilor academii „de ramura”, intre care Academia de Stiinte Sociale si Politice, directori de institute stiintifice, de ziare, reviste si edituri, nu ar fi participat la acele orgii ale dezonoarei.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
daca dreapta si capitalismul ne-ar fi adus prosperitate si civilizatie, nimeni n-ar mai fi cutezat sa laude trecutul predecembrist; cata vreme, insa, capitalismul a adus doar saracie, inegalitate nedreapta si destrabalare, stres si nesiguranta, frustrari si ticalosie sfidatoare, sa-mi fie iertata intelegerea pentru nostalgicii unor vremuri deloc mai drepte, dar macar mai ordonate.
originalul avea si ceva umor, „Murphy” :)…pe scurt sa ne bucuram caci se poate si mai rau….de ce sa luptam cu coruptia si injustitia cand la relele astea se poate adauga mult mai usor si tirania…poate ca Eugen Ionesco ar fi zambit, cu siguranta insa o astfel de lume nu poate avea pretentia de umanitate….sunteti sigur ca vreti sa fiti tratat astfel tov Murphy?
dreapta sa capitalismul ?
din ’90 incoace a fost o sleahta de hoti si banditi cu diferite nume de partide !
Cazul Murphy merita dezbatut!
Nu ma mira confuziile domniei sale.
Comunismul este o utopie, iar realitatea comunista a demonstrat care este directia…
In ceea ce priveste capitalismul, si aici daca vorbim despre realitatea din RO, ar trebuie sa readuc in discutie formularea folosita de UE la adresa RO, nedrept uitata: ” o economie de piata nefunctionala”. De aceea ii inteleg confuziile lui Murphy, dar unde este subiectul comentariului?
Ceva legat de cele scrise de domnul Tismaneanu, despre Monica Lovinescu, despre onoare?
Cu multumiri!
http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-de-ce-conteaza-monica-lovinescu-i-800786.html
Ganduri bune
Pentru MURPHY,
Cu toata consideratia, va rog sa analizati obiectiv, pe baza unor informatii reale viata politico-economica din Romania, care este controlata in toate domeniile de fostii privilegiati ai regimului comunist, respectiv fostii ofiteri de securitate si colaboratorii lor, fostii activisti PCR, precum si de copii si nepotii ai acestora. Acestia au creiat ceea ce domnul liescu numea capitalismul de cumetrie, bazat pe relatii clientelare , pe spaga , pe trafic de ifluenta care nu are nici o legatura cu capitalismul bazat pe concurenta si competitivitate. Reprezentantii acestora au acumulat averi nemeritate incalcand legile , unii in complicitate cu indivizi ai lumii interlope, care inainte de 1989 erau informatori ai Securitatii, ai Militiei. Doctrina de dreapta se bazeaza rintre altele pe MERITOCRATIE, respectiv numirea in diferitele functii sa se atribuie numai persoanelor avand competente recunoscute., inalta moralitate , corectitudine, patriotism, in interesul general al tarii ceea ce in Romania nu se intampla, deoarece nici PDL si cu atat mai putin PNL nu sunt partide de centru-dreapta. In opinia mea toate partidele sunt clonele PCR., clasa politica mimand respectarea principiilor democratiei si respectiv capiotalismul. Saracia Romaniei este rezultatul ticalosiei celor numiti mai sus . Astept punctul d-vs de vedere
Domnule Tismaneanu,
Toti cei care au o anumita varsta si care au ascultat inainte de 1989 postul Europa libera sau au citit ceva scris de Monica Lovinescu ori Virgil Ierunca au sentimnte de pretuire si apreciere a activitatii acestora. In acelasi timp trebuie sa tineti cont ca tuturor celor care s-au opus regimului comunist sau macar l-au criticat, dar din exteriorul tarii, adica dupa ce au emigrat din Romania, l-i se pune etichheta de viteji din spatele cortinei. S-ar putea ca acest lucru sa va deranjeze intrucat si dumneavoastra va incadrati in aceasta categorie. Asa cred eu ca se explica de ce lumea a uitat de Monica Lovinescu. Nici condamnarea comunismului din 2006 n-are un ecou deosebit si asta din mai multe motive : nu se traieste mai bine ca inainte de 1989, Raportul a fost citit de un fost comunist si profitor al sistemului, iar coordonatorul redactarii Raportului ati fost dumneavoastra a carui apostazie nu este unanim acceptata. Sper sa treaca aceasta postare in spiritul schimbului de opinii diferite.
Sunteti framantat de riscul ca postarea Dvs sa nu fie cumva oprita de cine stie ce forte malefice :) Nu e cazul, va asigur.
Faceti, cred, erori prin generalizare. Nu am discutat in articol chestiunea condamnarii comunismului decat ca reper pentru o dezbatere mai larga: asumarea trecutului, inclusiv a semnificatiilor Revolutiei Romane din decembrie 1989. Din Comisiei au facut parte Constantin Ticu Dumitrescu, Alexandru Zub, Romulus Rusan, Marius Oprea, Monica Lovinescu, Andrei Pippidi etc Deci nu e vorba de mine. Nu discut in articol ratiunile pentru care lumea „a uitat” de Monica Lovinescu, ci, mai ales, situatia ironica in care aceasta „uitare” este acompaniata de exattarea unui marxist-leninist ca Ion Ianosi. Credeti sincer ca aceia ca azi il glorifica pe dl Ianosi o fac in chip sincer? Daca da, cum explicati acest lucru? Nu ma refer la comunostalgicii deschisi, ci la intelectuali cu pretentii de exegeti ai comunismului. Cum explicati fuga de memorie?
D-le Tismaneanu
Stau la doua strazi de casele Lovinestilor. Cand merg la cimitir la rudele decedate trec pe langa cavoul fam.Lovinescu, unde isi doarme somnul de veci, cea care a fost Monica Lovinescu.Am ascultat multi ani Europa libera si emisiunile acestei Doamne.
Acum mi-as dori ca un intelectual adevarat, care a cunoscut-o pe Doamna Lovinescu sa faca o analiza aceea ce dorea Domnia Sa pentru Romania si ce a ajuns aceasta tara.
Nu cred, SUNT CONVINS, ca este nevoie de un om cu coloana vertebrala cu convingeri de dreapta solide, care sa cunoasca opera, viata, si convingerile Doamnei Monica, si care sa aiba mult curaj sa puna pe masa politicii romanesti concluziile acestei analize.
Stiti ca peste 50 % din populatia Romaniei dca ar citi ce am scris ar intreba mai intai „Care politica?” si apoi „care Monica?”
A doua intrebare este oarecum legitima, intelectuali ca Monica Lovinescu sunt mai putin cunoscuti vulgului. Prima intrebare este cea care imi da fiori reci. Nu avem politica si majoritatea oamenilor stie acest lucru si mai stie ca avem o mare gasca de HOTI impartita in 2 tabere care se succed LA FURAT acest popor.
Stim, domnule Tismaneanu cati intelectuali a omorat regimul comunist, dar vom sti vreodata ce elita intelectuala omoara in fasa, actuala societate din sarmana Romanie?
Mai este loc de politica, justitie si intelectualitate, in actuala HOTIE?
Dvs. scrieti : „Stau la doua strazi de casele Lovinestilor. Cand merg la cimitir la rudele decedate trec pe langa cavoul fam.Lovinescu, unde isi doarme somnul de veci, cea care a fost Monica Lovinescu ”
Din cate stiu , atat Monica Lovinescu cit si Virgil Ierunca au fost incinerati la Paris. Urnele au fost duse la Falticeni. De asta cred ca exprimarea dvs. e cumva improprie, adica nu reflecta realitatea. Poate dl. profesor Tismaneanu lamureste problema.Multumesc.
Cred ca doamna Angela Furtuna ori doamna Doina Jela pot clarifica subiectul. Din cate stiu, urnele au fost aduse in tara si depuse in cavoul familiei Lovinescu din Falticeni. Doamna Doina Jela (respectata istorica a comunismului din Romania, frecventa autooare aici pe „Contributors”) a primit premiul „Monica Lovinescu si Virgil Ierunca” si va participa saptamana viitoare la o o serie de evenimente comemorative la Suceava si Falticeni.
http://www.newsbucovina.ro/evenimente/74154/celebra-scriitoare-doina-jela-va-primi-premiul-monica-lovinescu-si-virgil-ierunca
Si pentru d-l Tismaneanu; daca din postarea mea asta este tot ce a-ti retinut , si daca aceasta este perceptia generala,chiar nu mai are sanse tara asta…
…”nu se traieste mai bine decat inainte de 1989″… in numele cui vorbiti tov constantin? caci sunt sigur ca nu numai ca ati mancat salam cu soia in timp ce il laudati pe Ceausescu, ca ati stat la coada 2 ore la paine sau lapte sau carne cu cartela in mana in timp ce alimentara era plina de sampanie…dar ca va si placea sa spuneti pe soptite cate un banc cu faimoasa academiciana, si priveati la bulgari in timp ce la TVR1 si 2 se cantau ode
sa dau un mic exemplu despre puterea de cumparare inainte de 89: in afara de faptul ca pentru a cumpara o Dacie se astepta 5-7 ani cu banii depusi (si sa nu facem comparatie intre nr si calitatea masinilor pe strazi atunci si acum) , salariul mediu era cam de 1.500-2.000 lei, acum e cam 1.500….alimentele aveau cam acelasi pret, insa nu se gaseau, insa pachetul de Kent era atunci 100 lei, acum este 15 ….
in fine…sa reducem la absurd si sa ne prefacem ca dpdv material „e mai rau, tovarasi”….chiar nu va simtiti mai bine ca nu mai sunteti obligati sa cantati ode catre odiosi?!
Ba era mai bine atunci . 1) in comunism Steaua cistiga Cupa Campionilor Europeni , acuma nu poate trece de optimi 2) Lucy avea 30 ani si era fierbinteee de tot. Azi are 70 de ani si reumatism. 3 ) e adevarat ce scrieti despre Kent, dar in comunism „Carpati fara” de Sf. Gheorghe costau 2,50 lei si se gaseau peste tot , pe cind azi in capitalismul salbatic costa 5 lei si abia se gasesc. Deci e clar …..
„Du mensonge à la violence” a aparut in 1972 , deci probabil ca atunci a fost vizita prietenei dvs. la Paris.
Multumesc, memoria ne poate juca adesori feste. Noroc ca este vorba doar de un an diferenta :)
Am corectat.
Domnule Tismaneanu,
Va urmaresc mereu si ma bucura articolele Dumneavoastra. Din pacate adevarul exprimat de Dvs. in articol este unul aproape tragic. Mentalitatea actuala a unei importante parti a poporului roman este „rodul” a 45 de ani de totalitarism comunist si a inca multor ani in care politicul a fost influenta de fosti comunisti, vopsiti in democrati peste noapte. Atata timp cat trusturi de presa ale unor fosti comunisti sau, mai grav, fosti securisti, manipuleza zilnic romanii, cu greu ne vom reveni. Parerea mea este ca Romania are nevoie ca de aer de o initiativa civica reala, fara politicieni si afaceristi de conjuctura. De mai bine de trei ani am in gand ca , impreuna cu prieteni in care am incredere, sa demarez o asemenea actiune. Este foarte greu, pentru ca trebuie foarte mare atentie sa nu fie patrunsa de politic sau „oameni de bine”, dar am vorbit recent cu cativa cunoscuti si sunt dornici sa incercam. In mod cert, daca reusim aceasta initiativa, trebuie data spre folosinta, oamenilor de cultura, celor ca Dumneavoastra, care din pacate acum nu suntei uniti, nu formati un tot care sa duca munca de „reeducare” a natiei.
Domnule Tismaneanu,
Daca se poate , poate s-ar putea atasa inregistrari audio – poate din arhiva Europei Libere – cu Monica Lovinescu! Cred ca admin-ul va poate ajuta!
Sincer imi este dor sa ii ascult din nou vocea!
Si daca este sa celebram Monicai Lovinescu in 2013 v-as propune ca in fiecare zi, tot anul acesta, sa ascultam cateva minute cu ML! Sigur exista suficiente inregistrari audio cu domnia sa, si suficiente momente care sa acopere zilele anului 2013
Cu mii de multumiri si numai ganduri bune!
Domnule Tismaneanu, ma incearca un sentiment de profunda neputinta citind aceste randuri… valorile adevarate precum Monica Lovinescu aluneca in uitare, in vreme ce arta compromisului rusinos este ridicata la rang de exemplu de modus vivendis.
Nu am nimic cu Ianosi, dar parca m-am saturat sa citesc peste tot asemenea exemple – ca ne-am tot plans ca nu prea am avut dizidenta (foarte adevarat), dar riscam sa nu avem nici macar istorie recenta. Sunt extrem de putini cei care, asemeni dumneavoastra, refuza sa se complaca in atmosfera edulcorata a lipsei de constiinta ce parca pluteste deasupra societatii romanesti. :(
p.s. Pe Caius Dobrescu il apreciez mult si eu.
Din pacate, pierdeti mult in ochii tinerilor cu veleitati intelectuale cu asemenea articole. Cam tot ce scrieti in presa romaneasca domnul Tismaneanu are ceva partizan, furios, emancipator etc., desi, la finalul articolelor dvs., deseori ma intreb: ce doriti de fapt? Care sunt ideile pentru care luptati? Cum arata in realitate libertatea si meritocratia pentru care pledati? Cum se prezinta adevarul despre care vorbiti? Toti vedem impotriva a ce luptati, dar aceasta logica apofatica deruteaza si nu castiga aderenti. Intotdeauna operati maniheist la nivel nu numai de valori, ci si de oameni: intr-o tabara, prietenii dvs., in cealalta, oportunistii vechiului regim, nici unul discutat cu nuante, cu intelegere pentru tradari. Doar cu tatal dvs. sunt intelegator cand il numiti un true believer si un fanatic inocent. Operati cu multe double standards: cum puteti vorbi de mostenirea intelectuala a Monicai Lovinescu cand mediul intelectual romanesc are coloana vertebrala fisurata in zeci de puncte, inainte si dupa 1989? Spirite luminate care fac poze langa talhari analfabeti, langa mafioti destepti si dibaci, langa demoni inteligenti? Dati-mi un nume, argumentati-mi cu privire la ce inseamna un intelectual vertical, ireprosabil moral in Romania ultimilor 23 de ani si AM SA VA CRED.
Ce aveti pana la urma cu Ion Ianosi? A fost un om al regimului, si? Paul Cornea nu a fost la fel, in pofida oricarei apostazii ulterioare? Dar Mihail Sadoveanu, Anton Dumitriu, Camil Petrescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, George Calinescu, Tudor Vianu, nu au facut cu totii scurte sau lungi plecaciuni la adresa regimului comunist? Sunt prin aceasta mai putin valorosi? Toti sunt oameni exceptionali la nivel intelectual, asta nu puteti sa o negati. Stiu ca inteligenta nu scuza imoralitatea si cinismul, dar incercati sa ganditi nuantat. Citeam zilele trecute capitolul evolutiei poeziei moderne din „Conceptul modern de poezie” a lui Matei Calinescu (sigur l-ati cunoscut), ultima care de dinaintea plecarii in State si Matei Calinescu spune, in 1972 (sic!), ca despre poezie romaneasca a anilor ’50 prefera sa discute intr-un alt context, dat fiind situatia socio-politica a epocii. Cenzura nu a vazut acel pasaj sau cum?
Pana si la editura Politica, unde tatal dvs. a facut o treaba minunata avand in vedere ce carti au putut sa apara pe atunci, lucrurile nu sunt chiar atat de negre pe cat le prezentati dvs. V-ati mai uitat (if you have ever done it) pe prefata la Ontologia existentei sociale a lui Lukacs, volumul din 1982? Ati observat critica dura la adresa stalinismului ca doctrina pseudomarxista, tonul necrutator vis-a-vis de ideologia osificata a epocii? Lipseste o istorie factuala si s-a ales praful de stalinism. Iar prefata este semnata de N. Tertulian. Traducerea de Radu Stoichita si Vasile Dem. Zamfirescu, care orice dar numai mari ideologi nu au fost inainte de 1989. Unii au fost oportunisti dar sigur nici unul nu a fost si nu este vreun spalat pe creier liberticid. De ce infierati atata, de ce condamnati in bloc cand ati putea sa separati graul de neghina cu atentie?
Faceti trimitere la o entitate abstracta pe care o numiti, nu tocmai gentil, „tinerii cu veleitati intelectuale”. Cine decide daca au doar veleitati, ori sunt intelectuali veritabili? Cine decide daca pierd sau castig? Dati o nota proasta contributiilor mele din presa romaneasca pentru tonul pretins partizan, furios etc. Ati citit cumva „Lumea secreta a nomenclaturii”? Nu cred ca am obligatia sa va spun care sunt ideile pentru care lupt. Cred ca ar fi superfluu.
Am facut-o de multe ori, cine vrea sa le cunoasca o poate face fara niciun efort. Mediul intelectual romanesc, asemeni celui din alte tari post-comuniste, este fragmentat, chiar polarizat. Se poarta o batalie pentru sfera publica, se confrunta, cum scriu in articol, viziuni neo-stangiste(dar si neo-fasciste) cu cele liberal-civice. Nu vreau sa ridic statuie nimanui, dar cred ca nu este un secret pe cine admir in spatiul intelectual romanesc.
Nu am nimic personal cu Ion Ianosi, ma intereseaza receptarea necritica, chiar encomiastica, a unui volum de memorii care promite adevarul netrucat, dar esueaza in a o face. Ion Ianosi nu a fost doar „un om al regimului”, ci, vreme de un deceniu, un stalp al aparatului ideologic. „Plecaciunile” scriitorilor pe care ii amintiti se faceau la indemnul (amabil sau nu) al politrucilor de la Sectie, intre care si dl Ianosi. Cine misca in front suferea consecintele. Daca citeati ce-am scris despre memoriile lui Ion Ianosi („Ispita Ingerului rosu”) ati fi vazut cum il privesc pe N. Tertulian: un stalinist inflacarat in anii 50, migrand apoi spre traditia „Vietii romanesti” (in special Ralea), despartindu-se de dogmatism si imbratisand neo-marxismul (marxismul occidental) mai ales dupa 1965. N. Tertulian nu a fost niciodat activist al CC al PMR. A fost marginalizat, mai exact spus tolerat, ca lector in Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti. Ion Ianosi era profesor si sef de catedra, membru in varii comisii si comitete. Radu Stoichita a fost un mare dascal si un om minunat. Era unul dintre cei care veneau des la noi acasa in vizita, vorbea foarte deschis despre esecul utopiei comuniste. Il pretuiesc mult pe Vasile Dem. Zamfirescu.
Eu as zice sa-l lasam pe tatal meu de-o parte in aceasta discutie. Chiar nu este tema articolului. In plus, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca mi-au scris randuri tulburatoare, de o mare intensitate etica pe acest subiect dupa ce-au citit „Ghilotina de scrum”. Le-am publicat, cu acordul urmasilor lor testamentari, in revista „Orizont”. Tatal meu a fost redactor-sef la Editra Politica intre 1948 si 1958. A fost sef de redactie la Editura Meridiane intre 1964 si pana in clipa pensionarii, cred ca in 1976. Un rol important, nu neg, in aparitia colectiei „Idei Contemporane” l-a avut directorul Editurii Politice, Valter Roman. De acord, istoria intelectuala si politica nu este unidimensionala si monocroma. Dar exista fapte care trebuie luate in consideratie, dincolo de nostalgiile, idiosincrasiile si sentimentele fiecaruia.
Am fost apropiat prieten cu Matei Calinescu, un mare om de cultura si un intelectual democrat. Cititi, daca aveti timp, discutia dintre acesta si Monica Lovinescu (am oferit linkul). Veti afla mai multe despre articolul scris impreuna cu profesorul de la Universitatea Indiana din Bloomington pe tema Revolutiei Romane. din decembrie 1989 si a urmarilor ei.
Sunteti cam susceptibil din fire: intelectualii tineri veleitari la care ma refeream cuprinde publicul tanar care citese presa culturala, presa de idei. Si ma numaram printre ei. Nu am sugerat nimic cu privire la ce inseamna valoarea unuia sau altuia, nu am condamnat, nu am discrimat, nu sunt „elitist” in sensul acesta restrans de grup pe care unii si altii il intrebuinteaza prin Romania. Problema este ca nu mi-ati raspuns clar la nici o intrebare din cele pe care vi le-am pus. Ati deviat, ca de obicei, spre maluri mai linistite. Recunosc ca nu v-am citit opera, cu exceptia Stalinismului pentru eternitate, Lumea secreta a nomenclaturii, Fantoma lui Gheorghiu-Dej si Perfectul acrobat. Convorbirile dvs. cu Mircea Mihaies si publicistica stransa in volum imi sunt straine.
Reper, eludati intrebarea mea centrala. Am sa o reformulez pentru claritate: care este intelectualul roman magistral si ireprosabil moral prin prezenta sa publica, neafiliat oligarhilor locali, neasociat cu orice guvernare si presedinte al Romaniei din ultimii 23 de ani? Cum il cheama? Si argumenti-mi tinuta sa morala pe fundalul unei opere de mare valoare intelectuala, cu recunoastere internationala.
Pana il gasiti, pastrati-va cumpatul. Aveti insa girja pe ce insula de lotofagi va duce busola dvs. etica. Nu de alta, dar stanga intelectuala din Romania, atata cat este, vegheaza.
Wow! Politetea mesajul Dvs ma lasa speechless :) Creati un arhetip imposibil de gasit in realitate (nu doar in Romania, ci oriunde in lume), dupa care jubilati ca nu poate fi gasit. Poate merita sa meditati la aceste cuvinte ale Rosei Luxemburg, o intelectuala-militanta pe care sunt convins ca ati citit-o: „Nu investiti in oameni mai mult decat pot da pentru a le reprosa ulterior ca nu traiesc la inaltimea asteptarilor voastre”. Ganduri bune.
Rosa era o intelectuala si o fanatica sincera. Nu puteti nega asta. Ceva din lectia ei si din sacrificiul ei (nu vrea sa deviem in martirologie comunista) ar trebuie retinut de multi intelectuali mistificatori. Tocmai Rosa Luxembourg este un moment din verticalitatea magistrala a intelectualului marxist. Exemplul ei imi confirma „arhetipul” cu care ma coplesiti.
Politete? Daca nu imi place ce scrieti si cum ganditi, trebuie sa va injur pentru asta, sa va lichidez? Si daca ati fi cel mai mincinos om de lumea asta, nimeni nu-mi da dreptul ca intr-o discutie sa va impung, jignesc, rastalmacesc. Poate ca aceasta decenta si bun-simt reciproc este libertatea adevarata in cetate. Din pacate, am observat ca cine va injura, il injurati la loc.
Cred ca n-ati sesizat ironia. Nu, nu injur pe nimeni. Iar aceasta platforma nu este locul injuraturilor.
Domnule Vicus, pentru un „tinar cu veleitati intelectuale” ati putea sa stiti deja ca sa scrieti . :Rosa era „o fanatica sincera” e hazliu ! Ccm ar putea fi altfel caci daca un fanatic ar fi mincinos, n-ar mai fi fanatic, ci ipocrit ? Inainte de a va lansa in afirmatii care, pentru moment poate, va depasesc, ocupati-va cu ceea ce Roland Barthes numea „le degré zero de l’écriture”.
„aratati-mi un chior in tara orbilor si-l voi face rege”…oare asta este gandirea stangii intelectuale romanesti? este asta o scuza pentru a perpetua minciuna, abuzul, atacul la persoana? si cu o astfel de stratagema sa incercam o afirmare internationala?
ce spuneti despre Hertha Muller? ca nu a mancat salam cu soia?
cati dintre castigatorii olimpiadelor internationale au ramas in tara si cati din ei sunt urmariti in mass-media? etc
… o sa ajungem sa condamnam ca in Italia cercetatori care nu au alarmat despre un cutremur desi se stie ca un cutremur nu poate fi prevazut si responsabilitatea civica revine domeniului administrativ si politic?
a-l pune pe Lucian Blaga in aceeasi barca cu Sadoveanu sau Arghezi tradeaza multa ignoranta si/sau rea-vointa, iar un intelectual (mai mult sau mai putin talentat) angajat in apararea unor interese meschine sau neadevaruri e la fel de adevarat ca o prostituata ingamfata la o petrecere de familie.
mi se pare o mare nedreptate sa introduceti aici numele lui Arghezi. Si orice nume de artist adevarat sau intelectual din anii aceia. Fara oamenii aceia am fi pierdut mult mai mult.
Insist sa-mi publicati comentariul. Cenzura are si ea o minima decenta astazi. Daca nu il publicati, dovediti ca cei care vorbesc despre caracterul artificial a discutiilor de pe contributors au dreptate.
Il acuzati pe dl. Tismaneanu de „condamnare in bloc” in timp ce dvs. condamnati de fapt in bloc tot ceea ce scrie dumnealui. Va rog sa recititi articolul – cred ca accentul in cazul lui Ianosi cade pe fraza „A apara comunismul la acest ceas istoric, a refuza sa admiti criminalitatea sistemului, este opusul onoarei intelectuale.” Dl. Tismaneanu nu are nimic personal cu dl. Ianosi, insa considera ca trebuie facute clarificari etice. A considera comunismul, asa cum o face dl. Ianosi, un sistem ok, care din pacate a esuat din cauza unor excese, este la fel de normal ca si a spune ca nazismul in sine a fost bun, pacat cu Hitler, Goebbels, etc.
La fel ca dl. Tismaneanu, nu sunt adepta jumatatilor de masura. Ca intelectual, indiferent cat de atasat la in moment dat ai fost de un anumit sistem de valori, in momentul in care se demonstreaza ca sistemul este nociv, este cazul sa faci un pas inapoi. Altfel nu demonstrezi decat ca esti incapabil sa intelegi cu adevarat istoria si ca ai ramas un adept. Nimic nu il obliga pe dl. Ianosi sa scrie „Internationala mea” decat propria dorinta de a-si justifica alegerile si compromisul. Imi pare rau dar nu consider un atare demers este laudabil, dimpotriva, mi se pare extrem de duplicitar din punct de vedere etic. Iar acest caracter duplicitar este, asa cum observa dl. Tismaneanu, total opus modului in care ar fi reactionat, de exemplu, o persoana verticala asemeni Monicai Lovinescu.
Va multumesc pentru precizari. Ganduri bune.
@ Vicus
Va admir persistenta. Romania are nevoie, mai mult ca nicodata, de oameni ca dumneavoastra.
Iata si o lista (desigur incompleta) a intelectualilor publici despre care se poate spune, cu seninatate, ca au fost si au ramas verticali si necontaminati din 1989 incoace: Norman Manea, Marta Petreu, Radu Cosasu, Liviu Ornea, Mihaela Grancea, Adrian Cioflanca, Liviu Antonesei, Laszlo Alexandru, Andreea Ghita, Petru Clej. .
Ganduri bune,
Prof. P. Manu
Hofstra University
Hempstead, New York
Un exemplu de verticalitate ceva mai recenta a d-lui Liviu Antonesei, amic de idei, de forumuri si de platforme al d-lui Radu Calin Cristea (obsesii similare privind originea mea nomenclaturista esentializata drept maledictiune insurmontabila etc):
http://www.youtube.com/watch?v=65hjjUte5cA
Va admir, d-le profesor Manu, ca stiti cu precizie ce fel de oameni sunt necesari Romaniei. Mai ales admir faptul ca socotiti ca prezenta unor persoane precum cel care semneaza „Vicus” ar face bine tarii. Ba chiar „mai mult decat niciodata”. Va referiti, nu ma indoiesc, la obiectivitatea, profunzimea, echilibrul, probitatea si onestitatea interventiilor domniei sale :) Comparabile, trebuie spus, cu acelea ale d-lui Antonesei.
Cu unii dintre cei de pe lista Dvs, fatalmente eterogena, sunt prieten (Marta Petreu, Adrian Cioflanca, Petru Clej). Sunt colaborator permanent al revistei „Apostrof” condusa de Marta Petreu. Nu ma voi pronunta despre ceilalti. Evident, nutresc respect pentru intelectualul Norman Manea si opozitia sa in raport cu dictatura lui Ceausescu. Eu cred ca filosofia cea mai adecvata in asemenea situatii este aceea a tolerantei, a dialogului, deci cea formulata exemplar de Lucian Blaga: „Sa fim noi insine sub stelele noastre si sa le ingaduim si altora sa fie tot ei insisi sub stelele lor”.
Am recitit ieri volumul lui C. Noica „Despre lautarism”. Ar fi salutar daca, inainte de generalizari mai mult sau mai putin pripite, am citi cu atentie cartile si declaratiile publice ale celor despre care scriem. Important este sa examinam performantele culturale si sa le raportam la contextul national si global. Una este sa infiintezi un institut de studii avansate , de pilda „New Europe College”, sa-l conduci cu inteligenta critica, perspicacitate si imaginatie, sa-l asezi pe harta centrelor intelectuale ale lumii, alta este sa fii profesor la universitati indoielnice (cel putin din punctul meu de vedere) precum „Spiru Haret” ori „Dimitrie Cantemir” (stim cine le conduce). Sa mai adaug ca articolul meu este, quand meme, despre urgenta actualitate a Monicai Lovinescu. Daca vi se pare ca gresesc, poate ne spuneti care sunt urgentele est-etice ale momentului. Poate scrieti un articol. Ganduri bune.
Incredibil, ce fel necultivat de a vorbi are domnul Antonesei! Nu-l auzisem niciodata vorbind si nici nu-l vazusem. Si ce lipsa de prestanta pentru un profesor.
Domnule Manu, v-ati incumeta sa va prezentati cu domnul Antonesei la facultatea unde predati si sa-l prezentati ca pe un mare intelectual roman? Ma si intreb daca vorbeste vreo limba straina…
Lasandu-l pe dl profesor Liviu Antonesei sa-si vada de treburile sale, eu as propune sa o felicitam cordial pe doamna Doina Jela pentru faptul ca i s-a decernat Premul National „Monica Lovinescu si Virgil Ierunca”. Sunt convins ca si dl profesor Manu se bucura de acest lucru.
Contaminati de ce herr Manu? Puteti fi mai specific var rog? Ori sunteti numai cu fitilul? Ce nu va angajati in discutie daca sunteti asa de competent pe problema? „Disidentul” L.A. vertical, fost sef de Consiliu Judetian, si angajat frontal in politichia dimbovitieana post-descembrista, neutru ori vertical? Ma tem ca sunteti in eroare,numai si pentru faptul ca atunci cind te inclini spre stinga sau spre dreapta, n-ai cum sa mai fii si vertical, e foarte simplu (in tot cazul la L.A. nici de inclinare nu e vorba.De inclinatie nici atit! Dumnealui e un soi de pendulul lui Foucault!). Herr L.A., nu e decit un simplu bugetofag (cu aere de independent).. a trait toata viata din banu’ cetateanului si nimic mai mult! Ce a dat inapoi societatii pentru asta? Mai nimic, nici academic nici altcumva( si desigur ma refer la „opera” dumnealui artistica, auzi dumneata, „ma consider un poet demn de citit” dar „nu se poate trai din scris” (idee de altfel imbratisata si de alt mare poet si „analist politic” pe nume Florin Iaru – pe de o parte sa-si justifice imbratisarea profesiunii de „analisti independenti/neutri”, la televiziuni de partid (!!!) pe de alta parte, in sensul, ca nu se gasesc suficienti de mult oameni destepti, asa de nivelul dumnealor, sa le aprecieze literatura….nu si-au pus niciodata problema,ca dom’le poate suntem mediocri, poate chiar n-avem talent! Personal recunosc, nu’s ce mare specialist, nu ma pot pronunta, totusi vreau sa sublinieza ca exista alternativa la „nu se poate trai din scris”. In plus, au fost atitia scriitori imensi, care au devenit celebri post-mortem! Da’ nu, oamenii nostri vor sa fie celebri, today! In schimb se gaseste totusi „verticalul” de L.A., respectiv om de litere mediocru (sa-mi fie iertata indraznela, in tot cazul relativ la Mircea Cartarescu e mediocru), sa se pronunte el pe chestii, care in primul rind nu-l privesc, iar in la doilea rind nu-i frumos sa-ti exhibi invidia/gelozia asta de tzatza, ca vezi doamne, Mircea Cartarescu, a facut bani cu literatura gen Sandra Brown (nu literatura complexa, poezii inaltatoare despre dragoste, despre quint-esenta lumii, etc etc ,de se cutremura stelele de plins, asa ca L.A.!!!), de parca el, Antonesii, e agentul ori contabilul lui Mircea Cartarescu, stie el ce royalties i se cuvin lui Mircea Cartarescu, te doare mintea! N-am ce zice, mare caracter, super-verticalitate, mai ceva decit The Northern Face! In plus, putea sa faca matematica ca Dan Barbilian, ori Fizica Atomica ca H. R. Patapievici ori Vlad Zografi :-)) . Ori poate medicina ca Vasile Voiculescu, mai stii! LOL. Nu stiu cine l-a oprit! Da uite ca uitasi, domnul L.A. e psiholog si specialist in stiintele educatiei, mai sa fie (asa de mare specialist, ca a trebuit sa-si rotunjeasca veniturile, practicind sportul „analistului independent”, si pe cel de, asa cum spuneam sef al Consiliului Judetean Iasi – imens psiholog n-am ce zice )! La cum arata scola romaneasca de azi, la toate nivelurile, nici nu mai trebe’ prea multe explicatii, de ce si cum: asa specialisti asa sistem educational! Teorilile lui dom’ Antonesii se parte ca au avut zero impact, zero aplicabilitate! Ori poate cine stie, se aplica in Germania ori Finlanda, mai stii? Ma tem ca au dat de cistiguri facile, facind pe „verticalii” la tot felul de televiziuni dubioase ori pe la TVR Iasi, ce sa ne mai batem capu’ cu lucruri de esenta, care intradevar sa lase o amprenta pe lumea asta. E time consuming, si nici nu e sigur ca ajungem la vreun rezultat (I cannot blame them for that, though!)…
Ce credeti ca daca s-a nimerit si el prin preajama lui Dan Petrescu (in septembrie 1989, cu exact doua luni inainte sa pice ceasca) si-a semnat nu stiu ce manifest, tine-te bine, care se protesta impotriva alegerii lui ceasca la al nu stiu citelea congres (in schimb,congresul PCR era ok, dovada irefutabila a democratiei!!!), e mare disident? Nu, nu e! Nici ca „si-a pierdut postul de redactor sef la Opinia Studenteasca”, revista Asociatiei Studentilor Comunisti (chiar daca se tot lauda dumnealui ca n-a fost membru de partid, e cu atit mai dubioasa aceasta functie, believe me!) nu e mare act de dizidenta, believe me si de data asta (cum o fi ajuns acolo in the first place, ca sa aibe de unde sa fie data afara, vad ca nimeni nu se intreaba, ca doar nu numai pe baza de „vocea si talentul” dumnealui? Mult mai plauzibila e ipoteza, ca si-a pierdut postul de la OS (la’s ca nu-i bai, ca venit alta mare „deontoloaga” la conducere, respectiva Alina Mungiu, sefa Asociatiei Studentilor Comunisti de la medicina!), pen’ca umbla ca omul Vineri, pe plajele de la Vama Veche, cu-alde Bivolaru, decit ca a fost dizident! Toti acesti mari „dizidinti” s-au ascuns in gaura de sarpe in ’87 cind a fost revolta studenilor de la Iasi (de fapt a studentelor – saru’mina fostelor domnisoare, doamne acum), care s-a lasat cu exmatriculari si alte chestii si mai nasoale…n-a luat atitudine publica nici un mare „dizident” de asta de „mina a saptea”, ca sa-l citez inca o data pe curajosul L. A. ( fie vorba intre noi acum, il stiu de mult, astuia ii era frica si de umbra lui), mai cu sema ca era vorba de studentele dumnealor! De’, sa nu cumva sa-si piarda posturile caldute de pe la Universitate! Asa un pic de „dizidenta intelectuala” la cafea mai merge, da’ nu ne amestecam noi cu „pulimea”, noi suntem oameni cu gindire inalta, boemi, dizidenti abstracti, virtuali de fapt! Halal dizidenta! Se dadeau mari opozanti doar pentru faptul ca ascultau Europa Libera,ce sa-ti spun, de parca nu juma’ de tara o ascultau pe Monica Lovinescu ori pe Virgil Ierunca, nu, vezi doamne, numai dumnealor intelegeau mesajul (si se vede treaba ca n-au intrat nici o data intru-un camin de electronisti si automatisti, unde se urmareau stirile de dimineata la BBC, iar alea de seara la RAI !). Ma apuca durerile de cap, cind vad cum si-au tesut si sustinut legende (e bun si internetul la ceva!) de haiduci anti-comunisti, si cind de fapt adevaratii opozanti, modesti si anonimi (vorba vine, multi sunt profesori, cercetatori, proiectanti prin lumea larga, si nu tocmai anonimi! – zic, anonimi, pentru ca nici unul, n-a clamat vreodata ca ar fi fost dizident ori mai stiu eu ce, desi au fost insutit, ori inmiit mai anticomunsiti deci L.A.ori alti dizidenti de aceiasi factura…opozanti pe fata, nu pe dos…majoritatea, desigur aia pe care-i stiu eu, au si plecat din tara prin anii 90), si-au trait, si continua sa-si traiasca viata cu simplitate si cu demnitate, si nu trimbitindu-si dizidenta pe mai toate gardurile…eventualy the people will find out….vorba Apostolui Pavel, nu m-ai fi cautat daca nu mai fi gasit…
PS. Si sa-mi scuzati argumentul de autoritate, herr Manu: pe acest gen de probleme, prefer opinia unui profesor de stiinte sociale si politologie renumit, de la o universitate renumita (de TOP 20 in lume ,in domeniu stiintelor sociale), decit opinia unui profesor de medicina de la o universitate pe care, in tot cazul, n-am gasit-o chiar in nici un clasament asa mai de domane’ajuta.Evident, exista si exceptii! Convingeti-ne ca sunteti una…asta ca vad ca nu uitati sa va semnati cu toate titlurile…daca doriti sa ne impresionati, sa stiti ca am vazut noi si mai si…if u know what I mean…
E de tot hazul introducerea lui Liviu Antonesei intre oamenii verticali cind, ca semnatar al scrisorii rusinii de asta vara catre UE, moment cind in plin puci, o mina de oameni cu studii superioare (ca sa nu-i numim intelectuali pe toti prestidigitatorii), lucrau contra intereselor suverane ale Romaniei!
Iar la nenea Vicus uimeste vituperarea! N-are nimic de spus, decit de atacat. Si, prin stilul violent pe care-l practica, caznit, cere saracul sa fie bagat in seama.
tare ma tem ca daca MOnica Lovinescu ar fi trait ar fi fost admonestata de diversi „intransigenti” de ziua 7 precum Doinea Cornea si mai hnou il vad pus pe Lista Neagra si domnul ANtonesei. Daca veti citi declaratia domnului Norman Manea din Adevarul prin care ii mustruluieste pe puritanisti anticomunismului Romanesc (Domnii Plesu Liiceanu si Cartarescu) tare ma tem ca lista va deveni mai lunga.
ALX Prefer pe cineva care nu cunoaste nici o limba straina dar vorbeste coerent romaneste decat pe cineva care bate campii in limba Engleza :)
Pentru dl. Antonesei lista dvs. „neagra” e alba, fiindca era lista de semnatari sprijinitori ai pucistilor de asta vara prin scrisoarea trimisa catre UE. E uite, omul vrea sa renunte la printzipii, daca le-a avut vreodata, pentru o leafa, o functie, masina si sofer sau ce-o da fratia usulmana.
Daca e pe lista lor alba (a USL) atunci aia e lista care-l intereseaza.
Cele sesizate de dvs. privind promovarea unor slijitori ai comunismului, ca fiind acum practicanti de frunte ai democartiei nu surprinde . Pai Paunescu , CVTudor si altii care au scris mii de pagini , care mai de care mai elogioase , la adresa satrpilor comunisti, nu sunt si azi mai cunosciti , mai protejati decit Plesu , Liiceanu , Patapievici? Credti dvs . ca 1/3 din parlamentarii , sau mai bine zis , politicienii romani au citit Fenomenul Pitesti al lui V. Ierunca, sau Unde Scurte al Monicai Lovinescu , sau Spovedanie pentru invinsi , al lui Panait istrati?Atita timp cit impostura , grobianismul , incultura, imoralitatea va conduce Romania , nu vom avea parte de un trai mai bun , nici acum , nici mai tirziu. A conduce o tara nu inseamna a plagia , nu inseamna a truca , a minti , dar mai ales nu inseamna a uita valorile trecutului , dar ADEVARTELE VALORI.Inca , Romania nu a scapat de mentalitatea bolsevica, stalinist-leninista , de comportamentul comunist. Despre politica de dreapta nu se poate vorbi ignorind ilustrii slujitori ai ei precum:Kogalniceanu , Bratienii , Maniu , Mihalache , Coposu , si lista este foarte lunga . Nu se face politica de dreapta cu fostii securisto-comunisti, actualii baroni ai Romaniei, pentru ca nu pot avea gindire si ideologie de dreapta.