Home » Cultura »Opinie » Citesti:

Câteva cuvinte în amintirea lui CORNEL CHIRIAC

Mircea Morariu martie 4, 2018 Cultura, Opinie
23 comentarii 2,821 Vizualizari

Pentru cei mai mulți dintre compatrioții noștri aflați azi la vârsta maturității, ziua de 4 martie a devenit sinonimă cu cea a cutremurului ce a zguduit România în anul 1977.
Pentru Europa Liberă în limba română, Radioul care a avut în acele zile de martie o contribuție extraordinară la coagularea unei solidarități românești excepționale, așa cum poate nu avea să se mai înregistreze decât în zilele lui decembrie 1989, ziua de 4 martie mai are o semnificație. Cu doi ani înainte de seismul ale cărui urme nu au putut fi înlăturate niciodată, murea în condiții nici până azi pe deplin elucidate, unul dintre cei mai populari redactori ai săi, Cornel Chiriac. În zilele acelea, mai nimeni nu se gândea că asasinatul căruia i-a căzut victimă Cornel ar fi putut fi comandat de regimul de la București. Ipoteza avea să apară câțiva ani mai târziu, atunci când un lanț de lucruri ciudate aveau să se abată asupra angajaților Secției române a REL.
Bărbat încă tânăr, om cu o existență personală destul de agitată, un însingurat cu foarte puțini prieteni adevărați, deși din România pe care o părăsise în urmă cu vreo șase ani primea zilnic zeci de scrisori ai căror expeditori începeau prin a-și exprima dorința de a-i deveni prieteni, Cornel Chiriac nu se adaptase niciodată condiției de exilat. Era convins că, dacă i-ar fi fost dat să trăiască vremuri normale, locul lui era nu la Műnchen, ci la București, la microfonul postului de radio național, nicidecum la acela al unui post finanțat de americani, aflat la 2000 de kilometri distanță de țara în care se născuse și unde își începuse cariera de disc-jockey, într-un moment în care cuvântul acesta nu prea făcea parte din vocabularul de bază al românilor.
S-a născut la Pitești, într-o familie în care, dacă nu ar fi fost caracterul său rebel, neîmpăcat cu nesfârșita listă de conformisme și interdicții specifice unei țări ocupate de o ideologie nefirească, împotriva naturii umane, avea toate șansele să ducă o viață în care fiecare zi putea fi egală cu cealaltă. Tatăl lui făcea parte din mica nomenclatură comunistă a vremii, de unde destul de frecventele dispute dintre cei doi. Nu e însă deloc exclus ca „originea socială sănătoasă” să îi fi facilitat lui Cornel Chiriac angajarea la Radio București. Acolo unde avea să înființeze emisiunea ce ulterior îi va aduce celebritatea.
Numai că înaintea celebrității și, de la un moment dat, împreună cu ea au fost problemele pe care tânărul redactor îndrăgostit de muzică bună a început să le aibă cu șefii Radioului și cu cenzura. Cornel Chiriac voia să difuzeze pe undele medii pe care emitea postul de radio național un gen de muzică ce nu era deloc pe gustul celor ce controlau politic programele de la Radio București. Cornel a înțeles repede că emisiunea realizată de el nu putea să aibă zile multe, că poate că nu ar fi fost rău să încerce să își caute un rost pe alte meleaguri.
A profitat de o viză turistică pentru o țară din Est și a ajuns în lagărul de refugiați de la Treiskirchen, din apropierea Vienei. Steaua lui norocoasă a făcut ca despre sosirea lui acolo să afle Noel Bernard, de vreo trei ani revenit la conducerea Departamentului românesc al Europei Libere. Bernard demarase deja o amplă acțiune de restructurare a programelor în limba română ale Radioului american din Capitala Bavariei. Dorea să facă din ele o alternativă viabilă la emisiunile tot mai marcate de ideologie transmise de Radio București. Ambiția lui era ca Europa Liberă în românește să fie un post de radio complet, nu doar unul cu un apreciabil conținut politic, fără ca prin această schimbare de strategie editorială să își abandoneze misiunea de post de radio militant, anticomunist. Cornel Chiriac era omul de care avea nevoie spre a face cât se poate de competitive programele muzicale ale Radioului. Atât de competitive încât ascultătorii să treacă peste impedimentele tehnice ale emisiei pe unde scurte care nu asigurau o recepție chiar foarte confortabilă.
Bernard și conducerea americană a Europei Libere l-au ajutat pe Cornel Chiriac să își poată asigura un statut legal care să îi permită stabilirea la München. Nici de data aceasta legendarul director al Serviciului românesc nu greșise. Metronomul transferat de la București la München a fost un triumf, audiența lui a depășit toate estimările, ascultătorii lui Cornel Chiriac nu se limitau, așa cum se aproximase, numai la tinerii din România. Lucru care nu putea fi defel pe placul Securității române. Care a înțeles repede că cei ce pe la 15-16 ani ascultau muzica difuzată de Cornel, câțiva ani mai încolo ar fi devenit ascultătorii emisiunilor cu conținut politic ale postului.
Caracterul „nociv” al prezenței la microfon a tânărului redactor le părea securiștilor cu atât mai periculos cu cât în prima perioadă a activității sale la Radio Europa liberă, Cornel Chiriac nu se mulțumea doar cu transmiterea unei muzici interzisă în țară, ci și cu aprecieri câteodată extrem de violente la adresa regimului de la București.
Noel Bernard știa foarte bine că rostul pe lumea aceasta al lui Cornel Chiriac era muzica și nu politica. A făcut o excepție de la regulile sale extrem de stricte, a mai uitat ori s-a făcut că uită și de normele Radioului. Înțelesese cât de fragilă este ființa lui Cornel Chiriac, își dădea seama că hipersensibilitatea lui putea să îl facă lesne să creadă că înlocuise o cenzură cu alta. Ceva mai încolo Cornel Chiriac însuși și-a dat seama cât de prețios e timpul de emisie și că, alocându-l în totalitate muzicii, își exercita prin mijloacele sale proprii disidența anticomunistă. Căci aproape nimic din ceea ce era occidental, din ceea ce era cu adevărat bun și neinfestat de ideologie nu mai era pe placul comuniștilor români.
Ziua de 4 martie 1975, ultima din existența agitată a lui Cornel Chiriac, a fost una extrem de plină. Venea după o perioadă încărcată, plină de solicitări căci Cornel devenise un colaborator apropiat al regizorului Vlad Mugur, refugiat și el în Germania din vara lui 1971. După ce și-a încheiat programul zilnic de la Radio, însinguratul Cornel Chiriac a trecut prin câteva dintre localurile frecventate de exilații români. Simțea nevoia să stea cu cineva de vorbă. A ales greșit. Pe un anume Mario Gropp, care la cei 16-17 ani pe care îi avea atunci, figura ca recidivist în evidențele Poliției federale germane.
Corpul lui Cornel Chiriac a fost găsit fără viață într-un parc prost luminat din Műnchen. Lui Cornel îi lipseau cele 1000 de mărci retrase de la bancă în dimineața zilei de 4 martie. O circumstanță ce a favorizat ipoteza că era vorba despre o crimă de drept comun. Date ce au ieșit la iveală de-a lungul anilor par să spulbere această ipoteză. Liviu Tofan, fost redactor și șef al Știrilor de la Secția Română a Europei Libere, a întreprins între timp o cercetare amănunțită care întărește supoziția că disc jockeyul de la Europa Liberă a fost victima Securității. Prima victimă dintr-o lungă serie din care reamintesc morțile suspecte ale directorilor Noel Bernard și Vlad Georgescu ori agresiunile îndreptate asupra Monicăi Lovinescu și Emil Georgescu.
La câteva zile de la moartea lui Cornel, Noel Bernard a realizat și transmis pe post un emoționant portret radiofonic al redactorului dispărut. Cu multe inserții din muzica preferată de acesta. Emisiunea a fost redifuzată ultima oară în martie 1995, atunci când s-au împlinit 20 de ani de la sfârșitul violent al lui Cornel Chiriac. Cu puțină vreme înainte ca restructurarea programelor în limba română ale Europei libere, restructurare impusă de reducerea timpului de emisie, dar și de iminenta mutare la Praga, să conducă la scoaterea din grilă a Metronomului. O emisiune ce a continuat să existe între 1975 și 1995 grație lui Radu Theodor, numele de radio al lui Radu Maltopol. Textul programului poate fi citit în cartea postumă a lui Noel Bernard, Aici e Europa Liberă, apărută mai întâi în 1982 la editura „Ion Dumitru” din Műnchen, iar după 1989 în două ediții succesive la București. În 2007, atunci când pe ecranele românești rula filmul Război pe calea undelor, în care se povestește și despre Cornel Chiriac, asasinul său se afla din nou în închisoare.
Din 1990, dar nici din 2004, nici din 2007 și nici azi nimeni, dar absolut nimeni din structurile de putere care mai de care mai democrate și mai lăudate, mai anticomuniste de la București nu a făcut nimic ori aproape nimic pentru a se afla adevărul despre mult prea multele „accidente” cărora le-au căzut victimă angajați ai Departamentului românesc al Europei Libere.
Oare de ce?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , ,



Currently there are "23 comments" on this Article:

  1. Kurt spune:

    Violență, sălbăticie, cruzime.

    Statul atacă cetățenii săi, brandul naționalcomunist ceaușist (Cornel Chiriac, Noel Bernard,etc).
    Statul atacă locuitorii țării, brandul naționalist legionar ortodox (românii impușcă evreii pe stradă, Iași 1941).
    Statul atacă cetățenii săi, brandul democrației originale dâmbovițene (mineriadele, atac la persoană, București).

    Care e brandul României la președinția UE 2019?

    • cetățeanul turmentat spune:

      Cel mai tare brand posibil, adică mustața lui Dragnea, căciula lui Klaus și freza lui Dăncilă, toate lipite prin photoshop pe muianu’ lu’ Iliescu.

      • Kurt spune:

        E mult prea trist ca să glumim.
        România are de 10 ani cele mai bune condiții din istoria sa.
        Tinerii părăsesc țara.

  2. Sorin Ion spune:

    In Pitesti s-a alocat de curand unei stradute din cartierul Prundu numele Cornel Chiriac. Denumirea a fost propusa de un angajat al primariei pe care-l cunosc de mult: este sau a fost un admirator al Metronomului.

    • Radu Nicolescu spune:

      Alocarea numelui Cornel Chiriac unei stradute din Pitesti s-a facut la sugestia, propunerea lui Mircea Udrescu, fostul sau prieten si coleg de banca din scoala pitesteana iar realizarea s-a facut la insistentele lui Jean Dumitrascu, directorul Filarmonicii Pitestene.

  3. FLORIAN D. MIREA spune:

    Domnule Morariu, mai trebuie sa adaugati pe lista si asasinarea lui I. P. Culianu, in America.
    Securitatea ii executa astfel pe cei care erau foarte incomozi pentru regimul comunist. Marturii in acest sens sunt nu numai in cartea “Orizonturi rosii” a lui Pacepa. O categorie de victime ale razbunarii Securitatii o constituiau si cei care, avand angajament cu Securitatea, odata ajunsi in Occident refuzau sa mai indeplineasca “misiunea” data, fie din motive de constiinta, fie din alte motive. Unii, naivi, credeau ca in lumea libera bratul lung al Securitatii nu ii mai putea ajunge. Ei au cazut victima unor asasinate care au parut orice altceva decat asasinate. Altii nu erau deloc naivi si au scapat. Cazul agentului Haiducu trimis in Franta sa il asasineze pe Goma este binecunoscut. El a beneficiat de protectia serviciilor secrete occidentale, dupa ce a refuzat sa duca la indeplinire misiunea pe care i-o incredintase Securitatea. Cornel Chiriac a fost un simplu transfug, ca atatia altii, in Occident sau l-au trimis si pe el acolo cu o misiune anume, pe care a refuzat sa si-o mai indeplineasca, devenind prezentatorul muzical de la “Europa Libera” care le-a deschis ochii multor iubitori de muzica rock din Romania cu privire la ilegitimitatea regimului Ceausescu. Asta i-a umplut de furie pe cei de la Securitate si, probabil, pe Ceausescu insusi. Indiferent in care din aceste ipostaze s-a situat, el a fost destul de naiv ca sa isi imagineze ca regimul Ceausescu nu ar fi mers pana acolo incat sa-l elimine fizic pentru emisiunile sale muzicale de la “Europa Libera”. Adevarul se va afla mai devreme sau mai tarziu, atat in legatura cu el, cat si in legatura cu Petru Culianu si alte victime ca ei. Banuiala ca el a cazut victima Securitatii a aparut imediat dupa moartea sa si ea a fost exprimata de numerosi ascultatori ai “Metronomului”, care au inundat cutia postala a “Europei libere” cu sute si mii de scrisori in memoria lui Cornel Chiriac. In cazul sau se potriveste foarte bine vechiul proverb romanesc: “Adevarul umbla cu capul spart”.

    • WD spune:

      @ FLORIAN D. MIREA (04/03/2018 la 11:25)

      “………… trebuie sa adaugati pe lista si asasinarea lui I. P. Culianu, in America.
      Securitatea ii executa astfel pe cei care erau foarte incomozi pentru regimul comunist.”

      Acest asasinat s-a petrecut in 1991 cand oficial in Romania nu mai exista regimul comunist si Securitatea, ci regim democrat dupa Revolutia din 1989) si SRI (ultimul fost director este ambasador in USA) sau dvs. nu vreti sa va reamintiti ?

      Sper sa nu fiu acuzat ca fiind comunist, securist, s.a.m.d.

      Doar in Scrisoarea III-a (Eminescu) se admit inversari de date istorice ( a se vedea Articolul d-lui Funeriu).

      https://en.wik ipedia.org/wiki/Ioan_Petru_Culianu

      • George Petrineanu spune:

        Nu trebuie adaugat pe lista niciun Culianu, pentru ca acest articol este despre Cornele Chiriac, nu e Memorialul Durerii. Adresa gresita!

        Pare-se ca exista o convingere ca asezat la masa trebuie sa maninci ciorba cu mici, mamaliga si desert laolalta si in acelasi timp sa bei vin, bere, lapte, si sa dansezi si tango cu partenera, toate dintr-o data. Calm, e timp pentru toate, dar mai pe rind.

  4. Gheorghe Petrineanu spune:

    Ar fi fost decent ca pentru Cornel care a vrajit generatii intregi de adolescenti sa se fi facut un monument comemorativ, un grup sculptural in stil artistic modern asa cum era el.
    Plasat pe Strada Mare in Pitesti, printre oamenii care se plimba, sau in Bucuresti.

    S-ar putea stringe citiva lei de la sutele de mii de fosti tineri care au beneficiat de muzica si educatia muzicala pe care le-a daruit. Apoi s-ar incredinta lucrarea unor artisti tineri, non comformisti, care ar realiza-o din cele mai pamintene si modeste materiale, pentru ca stralucirea trebuie sa fie in afara materiei.

    Nu e sa fie, si e mai bine asa. Riscul e major ca daca o astfel de sculptura s-ar realiza, ar fi tot un model de kitsch asa cum sint foarte multe din ornamentele stradale din românia.

    P.S. In urma unei sugestii, in Pitesti o strada, din pacate obscura, departe de a fi rock, i-a primit numele.
    https://goo.gl/maps/nbav6WqJ7uG2

  5. mike spune:

    Cutremurător…nu stiam și de acest asasinat pus la cale de securitate. În ziua în care vom ști cine i-a asasinat pe acești jurnaliști de la Europa Liberă, atunci și doar atunci regimul criminal comunist va fi învins pentru totdeauna. Până atunci, tăcerea aceasta ne va face sa ne întrebăm tot timpul ce s-a întâmplat.

  6. Liviu Petre spune:

    “…misiunea de post de radio militant, anticomunist.” Nu a fost asa tot timpul.
    Hmmm… pai, tocmai militantismul anticomunist i l-au reprosat lui Cornel directorii americani.
    Am sentimentul ca dincolo si sub stratul vizibil, oficial, de adversitate, dintre regimul lui Ceausescu si EL, exista si un plan al targuielilor si negocierilor dintre Securitatea externa (DIE, CIE) de tipul ” haideti, bă, mai potoliti-l si voi pe Chiriac asta, că ne faceti zile grele in fata lu’ Ceausescu’.
    De altfel, Noel Bernard s-a si intalnit cu Plesita, mai mult sau mai putin intamplator, mi se pare la Helsinki, cu ocazia Conferintei de Securitate (

    • victor L spune:

      @ Liviu Petre,
      ai auzit de protocol, diplomatie si tact?
      Nu se puteu folosi zilnic sabiile ori pistoalele.
      Ca sa ai tu alta impresie.
      domnule,
      sa fii convins ca doar tu ai descoperit adevarul: “Am sentimentul ca dincolo si sub stratul vizibil, oficial, de adversitate, dintre regimul lui Ceausescu si EL, exista si un plan al targuielilor si negocierilor dintre Securitatea externa (DIE, CIE) de tipul ” haideti, bă, mai potoliti-l si voi pe Chiriac asta, că ne faceti zile grele in fata lu’ Ceausescu’.”
      Si tot printr-un “plan al targuielilor si negocierilor” au fost ucisi redactorii Europei libere, a fost batuta Monica Lovinescu ori s-a produs explozia de care se vorbeste in articol.
      Sigur nu esti Pavel Corut?

  7. Gheorghe Silvestrovici spune:

    Cornel Chiriac a fost un mare iubitor de muzică, un spirit rebel, avântat, însetat de libertate. De multe ori, scurtele lui comentariile erau mai acide, mai dure împotriva puterii comuniste de la Bucurieşti, decât comentariile redactorilor de la Actualitatea românească.

    Cu greu pot descrie în cuvinte atmosfera fabuloasă de la Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi, cu prilejul primului festival studenţesc de muzică din 1968.

    La concertul formaţiei Phoenix din Timişoara, cu Nicu Covaci, Josef Kappl, Bela Kamocsa şi Moni Bordeianu, toată sala a fost în delir, cu toţi studenţii în picioare, fredonând şi aplaudând frenetic.

    Semnalul exploziei de entuziasm a fost dat de Cornel Chiriac, care a sărit efectiv pe masa juriului, începând să danseze în ritmurile libertăţii aduse de muzica celor de la Phoenix.

    Vocea lui prietenoasă, deschisă, caldă, stilul inimos şi pasionat de prezentare a albumelor muzicale din emisiunea Metronom, l-au făcut pe Cornel Chiriac apreciat şi cunoscut multor tineri din Europa occidentală sau comunistă, până la graniţa de răsărit a Rusiei Sovietice.

    De la Cornel Chiriac mulţi tineri am învăţat să apreciem muzica bună, fie că se numea jazz, rock, blues, soul sau underground. Mulţumiri din inimă !

    O viaţă cu sens, o voce a libertăţii, o conştiinţă răzvrătită împotriva totalitarismului comunist.

    Un om pentru eternitate.

    • WD spune:

      Eu am vazut un festival al muzicii rock in 1969 organizat de “Clubului A” (Mac Popescu era liderul studentilor de la Arhitectura) la Casa de Cultura din Bucuresti (“Grigore Preoteasa”?, la intersectia Stirbey Voda cu Calea Plevnei) la care au participat: Phoenix, Cromatic, Rosu si Negru (din Iasi cu Nancy Brandes si Tandarica), Sideral, Romanticii, Mondial.

      Ce vremuri !

  8. ion adrian spune:

    Fiind o postare a amintirilor voi posta si eu ceva car sa contribuie la pastrarea in atentia noastra articolele publicate zilnic de autorul acestui text , dl prof.Mircea Morariu. Recunosc ca este extraordinar de greu sa scri zilnic un articol de mare valoare adaugata dar si cand valoarea nu este cea mai inalta se pot gasi si poate ca o echilibrare comentarii valoroase care insa daca intarzie sa iasa de la mooderare nu mai sunt citite de cei care intra si la articolele dlui Mircea Morariu. Si motivul este simplu si daca toti stiti asta sa ma scuzati dar eu recunosc ca m-am prins destul de tarziu de acest aspect din cauza unor articole ale dlui Vladimir Tismanranu care acum cativa ani avea si dlui o frecventa mare de a publica aici si din acest motiv si articolele lui dispareau intr-unindarat mai putin vizibil .
    Regula acestui forum ? este ca daca publici mai des de un articol pe saptamana articolee mai putin distante intre ele decat o saptamana dispar din foaie cate se afiseaza la dechiderea forummului dar si din foile din spate articolele respective desigur nedisparand in totalitate dar ramanand vizibile doar daca cauti lista de articole ale autorului respectiv.
    Sa dau un exemplu :
    Ieri 3 martie (ziua dlui Iliescu nesarbatorita aici :) ) dl Morariu a publicat un articol mie mi s-a parut ca important intitulat :

    Va recurge oare dl. Dragnea la serviciile d-lui Valer Dorneanu?

    Azi acest articol odata ce a aparut acesta referitor la Cornel Chiriac acesta a disparut si daca cauti pe painile anteripoare nu mai vezi nici-un articol de al dlui Morariu desi acesta a publicat zilnic pana in ziua de 27 februarie de la care mai in spate vei vedea toate articolele anterioare din 26 februarie samd.
    Cu alte cuvinte ca sa vezi articolele dlui Morariu din data de 3 martie- 28 februarie trebuie sa intri in lista articolelor dlui Morariu clicand pe numele dlui din de sub titlul articolului unde apoi urmeaza data numarul de comentarii -apropo din cauza acestei situatii si numarul comentariilor la aceste articole scade iar daca autorul nu le scoate repede din moderare cum s-a intamplat ieri cu un comentariu personal postat la ora 12:50 cum se vede mai jos dar care ramanand mult timp ieri in moderare cred ca nu a mai fost vazut de mai nimeni care nu ar merge special in spate la articolul de ieri . Si intrucat eu nu scrisesem comentariul pentru doar pentru auorul intereantelor consideratiuni Dragnea versus Valer Dorneanu ci si penyru ceilalti cititori imi permit sa retranscriu mai jos comentariul disparut odata cu articolul. :)

    ” ion adrian spune:
    03/03/2018 la 12:50
    V-am explicat in mod repetat aici si pe alte situri, dar se pare ca nu s-a inteles de si am scris destul de clar ca si dl Danilet dealtfel, ca CCR nu are cum sa faca ceva decat doar intr-un mod abuziv, samavolnic, absolut neconstitutional si nelegal intrucat legea 303/2004 prin articolul care invoca revocarea acestor procurori sefi de parchete, lasa libertatea de revocare presedintelui iar modificarile actuale asa cum au iesit de la CCR chiar si daca sunt maine promulgate, nu stiu daca actioneaza retroativ pe o procedura inceputa dar chiar si asa in speta articolul acela din lege nu s-a schimbat adica a ramas avizul facultativ al CSM si chiar daca ar fi conform conform, adica obligatoriu ptr presedinte, acest aviz de acum este de respingere a solicitarii Ministului justitiei.
    De ce continuati sa puneti in spatiul public intrebari care starnesc confuzie?
    Daca nu va pricepeti taceti iar daca intelegeti spneti cum trebuie si nu mai dati libertati iui Dorneanu pe care nu le are decat doar daca vrea sa-si srie pe piept sunt un bandit care nu respecta nicio lege si iubesc nelegiuirea si nelegiuitii si nu cred ca dl Dorneanu este chiar asa.”

    PS Daca si asta va sta mult in moderare maine cand veti publica articolul din 5 martie automat asta de acum trece in spate in zona fara vizibilitate si nici acest comentariu nu va putea fi citit decat doar de dvs. Sper sa-l vad scos din moderarare macar pana la ora 12;00. Multumesc

    • ion adrian spune:

      Multumesc mult si cred ca postarea mea ca si articolul dvs va face rating adica cred ca macar cei 11 comentatori o vor vedea(nu stiu daca se vor si osteni sa o citeasca) pentruca probabil ca vor mai dechide acest fir curiosi sa vada daca nu au o replica la comentariul lor. Eu stiu ca nu o sa am, ca nu se poate da o repica celor spuse de mine, in general aprobarile le primesc marile personalitati pentru, restul avem nu-i asa spirit critic si romanesc mai general dar si dambovitean mai specific.daca gasim un ceva de care sa ne agatam . :)

      PS Frumose emisiuni avea Cornel Chiriac si Dumnezeu sa-l odihneasca si sa -i pedepseasca pe ticalosii care i-au curmat viiata.

  9. Caliman Eugen spune:

    In anii aceia, (cu super-radioul ,,Gloria”), beneficiam de ora de libertate muzicala, gratie METRONOMULUI Europei Libere, oficiata zilnic la orele 14,00 (plus doua ore duminica, daca nu ma insel) de Cornel Chiriac.Muzica lui devenise necesitate fiziologica, sustinatoare a vietii de ghetou din Romania.Nimic n-a mai putut umple acest gol dupa moartea lui…

  10. Andrei Radu CHIRIAC spune:

    Cornel Chiriac The Great. Traire suta la suta,pasiune suta la suta,sinceritate suta la suta, documentare suta la suta. Mare om.

  11. Teo M. spune:

    Il ascultam zilnic pe Cornel Chiriac. De la ora 17 si pina la miezul noptii aparatul nostru de radio Daugawa Riga – cu pick-up, unde lungi, medii, scurte si ultrascurte si un “ochi” verde superb, haha, – trecea pe Europa Libera (daca n-o faceam eu, o facea taica-meu). Cornel Chiriac si “Actualitatea romaneasca” erau imediat dupa buletinul de stiri. Pe la 21 sau 22 era Radu Theodor cu topurile. Cind nu era nimic interesant la Europa Libera, treceam pe Radio Luxembourg din… London, unde era muzica non-stop, cam aceeasi muzica pe care o ascultam la Cornel Chiriac.

    Pentru cei care nu stiu, emisiunile lui Cornel Chiriac au atras la Europa Libera, un post ascultat inaintea lui doar de anticomunistii radicali, milioane de romani, mai ales tineri. Aducea, el singur, cel putin 90% din audienta din Romania.

    Nu ma indoiesc ca Securitatea a urmarit scoaterea lui din joc si ca a fost sarbatoare la moartea lui prin birourile politiei politice de la Bucuresti, insa nu exista nici o dovada ca asasinul lui ar fi fost unealta Securitatii.

    Cornel Chiriac nu se adaptase niciodată condiției de exilat. Era convins că, dacă i-ar fi fost dat să trăiască vremuri normale, locul lui era nu la Műnchen, ci la București, la microfonul postului de radio național, nicidecum la acela al unui post finanțat de americani, aflat la 2000 de kilometri distanță de țara în care se născuse și unde își începuse cariera de disc-jockey,

    Imi pare rau, dar asertiunea de mai sus nu cred ca poate fi sustinuta. Nu stiu pe ce se bazeaza dl Morariu, dar adevarul e exact pe dos. Am urmarit o dezbatere inregistrata video cu participarea unora dintre colegii si prietenii lui Cornel Chiriac si unul din amanuntele pe care mi le amintesc perfect e ca, asa cum relata unul dintre apropiatii lui, Cornel Chiriac era nefericit in Germania (in ciuda succesului, banilor etc.) si visul lui era sa ajunga in… USA. Adica nu doar ca nu era americanofob, cum insinueaza dl Morariu, ci, dimpotriva, un americanofil. Infasurarea post-mortem in tricolor a lui Cornel Chiriac e si gresita si de prost gust.

    • George Petrineanu spune:

      Apropo de discutii nepotrivite legate de acest articol si de Cornel. Ar fi fost frumos daca s-ar fi evitat in comentarii, macar odata temele devenite obsesive, plicticoase si care nu au legatura cu mai nimic tip: Dragnea, Securistii, Iliescu, Basescu, Huo PSD si mai stiu eu ce. Fratilor, Cornel a murit cu mult inainte si macar la comemorarea mortii lui sa vorbim despre ce ne-a adus el, sa nu folosim acest articol ca platforma sa ne promovam toate frustrarile si propria agenda.

      Da, Cornel trebuie sa fi ridicat in ceruri audienta postului Europa Libera cu toti acei tineri intre 10 si 50+ ani care au avut sansa unica sa afle despre si s-au bucurat sa asculte Cream, Deep Purple, Beatles, The Doors, Black Sabbath, ELP si inca alte sute de trupe de pop, rock miraculoase si legendare. Asta a fost esenta.

      Nimeni nu a discutat propunerea subsemnatului de a ridica un monument comemorativ, fara kitsh si trilcorura in memoria Fenomenului Cornel Chiriac, fenomen care a insemnat Meteronomul lui si cele XX milioane de ascultatori. E mult mai profund si persistent decit un Dragnea, Basescu, PSD, Antena 3 whatever. Macar odata…

    • George P spune:

      @Teo M. poate am fost neclar. Ma refer in comentariul meu la alte comentarii pe marginea articolului, nu la dumneavoastra. Am vrut doar sa completez ceeace scrieti.

  12. Liviu Petre spune:

    @ Victor L:am spus ‘targuieli si negocieri’, nu cedari. Ati citit cartea sefului american al securitatii dela EL, nu imi amintesc acum numele? Fata de asta, Corut mi se pare un geniu al intelligence-ului, daca nu ar fi evidentnun tampit, as fi zis ca Securitatea românā l-a plantat acolo. Cred ca lucrurile au fost mai ‘neliniare’ decat ne imaginam noi.

  13. Maxim spune:

    Asa erau timpurile in anii `70.Noi vorbim si judecam in epoca comunicarii ,a turismului low-cost si a fortei de munca inter-continental voiajoare.Anii 70 au fost anii mizeriei de toate felurile, morale si materiale ,vorbesc de vestul Europei acum.Sa ne intrebam cum era sa traiesti atunci ca roman in Munchen unde in esenta totul iti era ostil nu mai putin atmosfera de suspiciune maxima fata de proprii conationali.Nu trebuia sa fii Cornel Chiriac sa fii incercat de aceleasi sentimente de singuratate si instrainare.Cu atit mai mult pt un om cu sensibiliatea sa.De aici pina a frecventa locuri mai dubioase si oameni la fel de dubiosi nu este decit un mic pas.Nu putem sti daca datele pe care criminalul si-a construit apararea au fost sau nu reale.Cert este ca aceea nu era lumea lui iar mai devreme sau mai tirziu,intr-un fel sau altul s-ar fi pierdut oricum.Cei care l-am ascultat si pretuit sa-i pastram o amintire frumoasa.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Morariu


Mircea Morariu

Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facult... Citeste mai departe


Conferinta “Ce vrea Putin? Agenda liderului de la Kremlin pentru un nou mandat.”

"Ce vrea Putin? Agenda liderului de la Kremlin pentru noul mandat."

Duminica, 27 mai, la ora 11 00, sunteti invitati la conferinta sustinuta de Armand Gosu la Sala Mica a teatrului National. Detalii, aici.

E randul tau

Mare parte a conflictului palestiniano-israilian (si nu ma refer la prezent, ci la o perioada de zec...

de: eu

la "Ierusalim, calul troian al politicii externe "

Camp Kennedy

Ambasada Statelor Unite în România, alături de American Councils for International Education invită liceenii cu vârsta cuprinsă între 15-17 ani să candideze la Şcoala de Vară pentru Educație Civică, Participare Activă și Leadership, denumită „Camp Kennedy”, ce va avea loc la București în perioada 19-26 august. Informații complete despre program sunt disponibile și online pe site, iar aplicatiile pot fi depuse pana pe 10 iunie 2018.

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

mai 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)