Home » Cultura »Sinteze » Citesti:

Experimentul ATLAS de la CERN face un mare pas înainte spre observarea bosonului Higgs care se dezintegrează în doi quarci bottom (H->bb)

Adrian Buzatu iulie 9, 2017 Cultura, Sinteze
24 comentarii 2,351 Vizualizari

Joi 06 iulie 2017 s-a deschis pentru o săptămână la Veneția (Italia) cea mai mare conferința anuală europeană de fizica particulelor, EPS 2017.  Multe rezultate noi sunt anunțate de la laboratorul european de fizica particulelor, CERN, la care este membru plin și România din 2016. Deja în prima zi a fost anunțată descoperirea de către experimentul LHCb a unei noi particule subatomice formată din trei alte particule mai mici denumite quarci. Noutatea este că doi dintre aceștia sunt quarci charm. Si masa particulei este exact unde au prezis-o doi cercetători israelieni în 2004. Cu alte cuvinte, fizica particulelor elementare este solidă, teoria făcând predicții care sunt apoi confirmate solid de experiment. O analiză frumoasă a rezultatului e oferită de Tommaso Dorigo in blogul Quantum Diaries.

Dar a mai fost anunțat un rezultat important, căruia îi este dedicat acest articol. Este vorba de experimentul ATLAS, tot de la CERN, care a făcut un pas important înainte spre observarea bosonului Higgs dezintegrându-se în doi quarci bottom (H->bb). Despre ce este vorba? De ce este important? Ne confirmă sau infirmă teoria actuala a fizicii particulelor? Care sunt pașii următori? La aceste întrebări vom răspunde mai jos, introducând un pic istoricul acestei căutari, la care autorul acestui articol a contribuit timp de zece ani neîntrerupți.

Este imaginea unei fotografii făcută de detectorul ATLAS, care arată foarte mult cu a unui boson Higgs. Ar putea fi un boson Higgs, dar nu putem fi încă siguri!

H->bb a marcat întreaga carieră de cercetare de cercetare a semnatarului acestui articol, întâi la experimentul CDF de la laboratorul american Fermilab, pe când era student la doctorat la universitatea McGill din Canada, iar apoi la experimentul ATLAS de la CERN, ca postdoctorat patru ani la Universitatea din Glasgow (Regatul Unit), iar in ultimul an la universitatea Tsinghua din Beijing (China) și institutul Academia Sinica din Taipei (Taiwan).

Bosonul Higgs este o particulă elementară prezisă cu jumătate de secol în urmă pentru a explica de ce particulele elementare deja cunoscute au masă, adica un numar de kilograme. Fără masă, particulele ar zbura mereu cu viteza luminii. Nu ar putea sta împreună să formeze atomi stabili. Asadar, molecule chimice, celule biologice și noi nu am exista. Problema originii masei este așadar legată direct de întrebarea filosofică de ce existăm? A durat jumătate de secol până la observarea experimentală a acestei particule elementare la laboratorul CERN, in 2012, simultan, de către experimentele ATLAS și CMS. Experimentul a confirmat teoria și credem că înțelegem originea masei. Premiul Nobel a fost acordat în anul imediat următor teoreticienilor care au prezis existența particulei: Peter Higgs și Robert Brout. O explicație de 16 minute video în limba engleză a rolului jucat de bosonul Higgs în existența noastră a fost oferită de autorul acestul articol la TEDxBucharest în 2015.

Dar oare s-a clarificat totul cu privire la originea masei și bosonul Higgs? Nu! Acest răspuns reușit al științei a generat noi întrebări. Există un singur boson Higgs, așa cum prezice teoria actuală, cea foarte de succes, denumită Modelul Standard? Sau există mai mulți bosoni Higgs, așa cum sugerează teorii care dezvoltă mai departe Modelul Standard? Teoreticienii știu ca Modelul Standard nu este complet, adică există fenomene în natură pe care acesta nu le explică, precum:

1) Dacă la începutul Universului au fost create cantități egale de materie și antimaterie, iar Universul actual e format 99% doar din materie, unde a dispărut antimateria?

2) Dacă în prezent se măsoare că doar 5% din Univers este formată din materie obișnuită, precum cea de pe Pamânt, planete și Soare, dar 25% este formată dintr-o formă de materie invizibilă (denumită materie neagră sau întunecată), din ce particule elementare este creată acestă materie neagră, cărei legi fizice i se supune? Mai rămâne și restul de 70%, care face ca Universul să se extindă tot mai rapid, accelerat, care pare a fi un fel de energie întunecată, despre care nu se știe nimic, nici măcar dacă este într-adevăr o formă de energie.

3) Cum se unifică într-o singură teorie toate cele patru forțe elementare din Univers (electromagnetică, slabă, tare și gravitațională)? Și mai sunt și alte întrebări …

Așadar fizicienii de la CERN și de la alte laboratoare de fizica particulelor din lume caută asiduu în datele colectate de experimentele lor semne că ar exista particule elementare noi, sau moduri noi în care ele interacționează (adică noi forțe ale naturii), sau în general dovezi că particulele nu s-ar comporta exact așa cum prezice teoria Modelului Standard. Rezultă așadar un program susținut de a măsura tot ce se poate măsura și a compara fiecare rezultat experimental cu predicția sa teoretică. Nu e de mirare ca experimentele ATLAS și CMS de la CERN au fiecare în jur de trei mii de persoane, iar experimentul CMS cu în jur de șase sute este considerat un experiment mic!

Dar să revenim la bosonul Higgs! Acum că a fost descoperit în 2012, acesta devine o unealtă foarte utilă pentru a vedea dacă datele experimentale colectate susțin teoria din prezent, Modelul Standard, care prezice existența a unui singur boson Higgs, sau una din teoriile care merg dincolo de Modelul Standard, care prezic existența a cel puțin cinci bosoni Higgs. Din cei cinci, unul este prezis a avea proprietăți foarte asemănătoare, dar, esențial, nu identice, cu cele prezise de Modelul Standard. Rezultă ca trebuie colectate cantități tot mai mari de acest boson Higgs, iar proprietățile sale să fie studiate în mare detaliu. Iar acestea vor oferi indicii subtile daca proprietățile sunt cele din Modelul Standard, sau diferă foarte puțin, dar clar, dovedind o teorie dincolo de Modelul Standard și deci o revoluție în fizica particulelor elementare!

Aici intervine în scenă modul de dezintegrare a bosonului Higgs în doi cuarci bottom (H->bb).  Bosonul Higgs este prezis de mecanismul care dă masa tuturor particulelor care au masă. Așadar, bosonul Higgs trebuie să se descompună în toate perechile de particulă și antiparticulă care au masă. Cat de des? Cu atât mai des într-o pereche cu cat masa particulei este mai mare. Zic masa particulei, caci masa unei particule de materie este egală cu masa unei particule de antimaterie, ele având sarcină electrică cu semn opus. Asfel, de fapt nu sunt doi quarci bottom, ci un quark bottom și un antiquark bottom.

Bosonul Higgs se descompune cel mai des, anume 58%, în doi quarci bottom! Căci cuarcul bottom este particula elementară cu masa cea mai mare din cele care au masa mai mică decât cea a bosonului Higgs! Dar acest mecanism de dezintegrare încă nu a fost observat și confirmat! Este important a o face, pentru ca apoi să se măsoare dacă într-adevar numărul obținut este în acord cu acest 58% prezis de teorie. Mici devieri ar sugera o fizică dincolo de Modelul Standard și ar fi o revoluție în fizica particulelor elementare!

Această analiză de date este foarte dificilă. Există și alte fenomene care nu sunt bosoni Higgs, ci obișnuite prodise de Modelul Standard, care produc cuarci bottom. Aceste fenomene reprezintă zgomot de fond (background) care bruiază cautarea semnalului nostru (signal, adica bosonul Higgs).

Până în 2012, singurul loc din lume unde se căuta bosonul Higgs erau experimenele CDF și DZero de la laboratorul american Fermilab. Fiecare căuta H->bb în trei moduri diferite. Autorul acestui articol a lucrat într-o echipă care a căutat într-unul din aceste trei moduri. Din cele șase, teza sa de doctorat a obținut cel mai bun rezultat (și implicit din lume) la momentul respectiv (vara lui 2011).  Când cele șase analize au fost combinate într-un singur articol, s-a obținut pentru prima dată indicii puternice despre existența bosonului Higgs in general, si despre H->bb în particular. Indicii puternice (evidence for) înseamna ceea ce fizicienii numesc ”trei sigma”, adică o șansă de a ne înșela de cam unu la mie. Pentru o descoperire, fizicienii așteaptă borna kilometrică denumită ”cinci sigma”, adică o șansă de a se înșela de cam unu la un milion! Cei trei sigma erau observați în jurul unei valori a masei bosonului Higgs de cam 135 de unități de masă denumite giva electron volți (GeV). Era primăvara lui 2012.

Bosonul Higgs a fost descoperit în iulie 2012, acum cinci ani. Masa sa a fost măsurată precis la 125 GeV. Ori la această valoare, experimentele combinate ale laboratorului Fermilab mai ofereau doar 2,8 sigma. Coborând astfel sub sub pragul psihologic de 3 sigma pentru indicii puternice. Si nu mai erau indicii puternice pentru H->bb.

Ei bine, dupa cinci ani, acest prag de 3 sigma a fost depășit iarăși, in prezentarea de ieri de la EPS 2017! Experimentul ATLAS de la CERN, de unul singur, într-o analiză de date efectuată de 59 din cei cam 3,000 de membri ai săi, între care și de autorul acestui articol, a obținut 3.5 sigma, folosind datele colectate în 2015 și 2016! Experimentul CMS încă nu a publicat rezultate din 2015 și 2016, dar este așteptat să o facă în curând.

Iată așadar că avem indicii puternice că bosonul Higgs cu masa de 125 GeV, care a fost observat a se dezintegra in alte particule (bosoni W, Z, fotoni, leptoni tau) se dezintegrează într-adevăr în doi cuarci bottom! Însă înca nu putem pretinde că acest fenoment este observat (sau descoperit). Pentru aceasta trebuie să așteptăm 5 sigma, care poate, dar nu este sigur, va fi obținut în 2019, pe baza analizei datelor care vor fi colectate și în 2017 și 2018. Este o analiză foarte complicată, dificilă. Dar fizicienii dau mereu dovadă de igeniozitate. Folosesc cele mai avansate tehnici de analiză de date, precum mașini care învață automat pentru a separa fotografiile colectate în clase de tipul semnal și de tipul zgomot de fond.

O altă îmbunătățire este cea produsă de autorul acestui articol. Care îmbunătățește pas cu pas energia măsurată a quarcilor bottom, care se traduce într-o îmbunătățire a masei particula mamă a celor doi cuarci (mbb), adică masei particulei candidat a fi bosonul Higgs! Figura de mai jos este chiar figura numărul unu din articolul prezentat la conferinta EPS. Este și în prezentarea orală a acestui rezultat H->bb de la conferință. Prezintă o parte din munca de cercetare a autorului acestui articol. Se vede cum se trece gradual de la negru la albastru, mov, apoi roșu. Cu cât distribuția devine mai strâmtă, cu atât este este mai usor de separat bosonul Higgs de zgomotul de fond, iar analizei să îi crească numărul de sigma!

Simulări ale masei bosonului Higgs dezintegrat în doi cuarci bottom, pe baza energiilor măsurate pentru cei doi cuarci bottom. Mai multe corecții sau calibrări au fost dezvoltate de autorul acestui articol pentru a fi aplicate una după alta pentru a măsura tot mai bine masa candidatului de boson Higgs (mbb). Cu cat ea este mai strâmtă, cu atât se separă mai bine de zgomotul de fond, ducând la o precizie mai mare a analizei, adică un sigma mai mare.

În timp ce distribuția de mai sus este din simulări pentru a arăta cum funcționează asupra bosonului Higgs dezintegrat in cuarci bottom, cum apare ea in date reale, cu zgomtul de fond real? Figura de mai jos ce apare în comunicatul de presă al ATLAS este ilustrativă. Datele sunt cu negru, iar barele verticale sunt eroarea statistică asupra datelor. Cu gri este zgomotul de fond reprezentat de predicția despre bosonii W sau Z, care se dezintegrează și el în unul sau doi cuarci bottom, iar cu roșu predicția pentru bosonul H->bb. Datele reproduc foarte bine această predicție, adică sunt în acord cu existența unui boson Higgs. Dar cum putem cuantifica acest număr? Trei sigma (indicii puternice), sau cinci sigma (observație, sau descoperire?) Dar cat de des se dezintegreaza bosonul Higgs în doi cuarci bottom sunt în acord, sau dezacord, cu Modelul Standard? Cat de des se întamplă? Numărul care cuantifică aceasta se numeste ”tăria semnalului” (signal strength). Este litera mu de pe grafic. E ste prezis a fi exact unu pentru Modelul Standard. O valoare mai mare sau mai mică este o deviere de la Modelul Standard! Dar atenție la eroarea de măsurare! Cu datele din 2015 și 2016, este observată o valoare de 1.3 plus sau minus 0.4. Adăugându-se și datele din 2015 și 2016, este observată 0.9 plus sau minus 0.3. Astfel, în limia erorii, acestă măsurare este în acord cu teoria care prezice exact unu. Bătălia se dă așadar pentru a măsura mai precis acest număr!

Imagine masei prezise de simulări pentru bosonul Higgs (rosu) si bosonii W si Z (gri), pe basa energiilor masurare pentru cei doi cuarci bottom. Datele măsurate (negru) cu eroarea statistică (bare negre verticale) sunt în acord cu predicția, oferind îndicii puternice pentru dezintegrarea bosonului Higgs în doi cuarci bottom.

Eroarea a tot fost micșorată și va fi micșorată și mai departe, pe măsura colectării de noi date în 2017 și 2018, dar și prin introducerea de metode de analiza statistică tot mai precise! Să sperăm la o observare clară de 5 sigma în 2019, și, cine știe, la o deviere față de 1.0, ceea ce ar duce la o revoluție în fizica particulelor!

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "24 comments" on this Article:

  1. Dan spune:

    Excelent ! Multumim pentru articol. Keep them coming.

  2. Fizician spune:

    Nu sunt de acord cu Dvs. Quarcii bottom sunt relativisti in camp alfa-g de tip maxwellian. Deci energia disipata e potential omega quantica, nicidecum uniform distribuita in camp laplacian. Mai mult, viteza si pozitia unui bozon H sunt contradictorii, neputand fi estimate decat in campuri de probabilitate Kolmogorov. De aceea o observatie de tip 5 sigma la o deviere de 1.0 in 2019 nu va fi posibila.

  3. Lucifer spune:

    Tot ceea ce înţeleg/nu înţeleg eu este de ce teoria câmpului gravitaţional este departe de a fi elucidată.Asta este cu atât mai paradoxal cu cât câmpul gravitaţional este cel mai comun pentru existenţa umană(trăm şi murim în câmp gravitaţional de la începutul omenirii…).
    Ca părere,nu există încă o teorie unificatoare care să lege gravitaţia de restul forţelor din Univers şi atunci se pune toată speranţa în acest (încă!) iluzoriu boson Higgs care să explice/certifice ciudata problemă a gravitaţiei.Iar chestia cu precizii de măsurare 3 Sigma sau 5 Sigma care să valideze o teorie care să corespundă “modelului standard) mi se pare o cale cam întortocheată.
    Rămâne încă întrebarea tulburătoare:Ce este gravitaţia asta?

    • sile spune:

      Oh, “problema” gravitatiei e destul de elucidata si bine inteleasa. Problema e ca fiind cea mai slaba dintre forte e si cea mai greu de studiat in laborator. Dar dupa cum vedem si in articolul de mai sus, nimic nu se ia “de bun” pana nu se masoara cu o certitudine de 5 sigma. Asa ca pana experimentele nu vor prinde teoria din urma, teorii alternative, oricat de improbabile (ma rog, nu oricat, dar improbabile), au tot dreptul sa existe. Nu inseamna ca nu intelegem gravitatia, ci ca nu suntem inca 100% convinsi ca e totul asa cum credem noi.

    • Avxentios spune:

      Lucifer,

      Fara rautate, doar ca indemn la mai multa modestie.

      “Ne sutor ultra crepidam !” (Daca cunoasteti povestea acestui citat veti intelege indemnul de mai sus).

      NB Daca ati fi chiar Lucifer, in mod sigur, ati sti daca “există … o teorie unificatoare care să lege gravitaţia de restul forţelor din Univers” ! Dar nu sunteti !
      Daca ati fi un fizician, asa cum este cel care posteaza sub pseudonimul de “Fizician”, in mod sigur, v-ati abtine sa faceti afirmatia: “nu există încă o teorie unificatoare care să lege gravitaţia de restul forţelor din Univers şi atunci se pune toată speranţa în acest (încă!) iluzoriu boson Higgs care să explice/certifice ciudata problemă a gravitaţiei.”Aprecierile pe care le faceti in continuare denota o certitudine care imi aduce aminte de un alt citat celebru:

      “Ignoranta genereaza adesea mai multa certitudine decat cunoasterea.”-Darwin.

    • gigel de fizica spune:

      Nea Lucifere…m-ai amuzat teribil – se vede ca esti fizician/matematician cu baze solide in educatia stiintifica :-)

      – “(încă!) iluzoriu boson Higgs “? hahaha…nea Lucifer, bosonul Higgs nu mai e de cativa ani iluzoriu, a fost detectat experimental in 4 iulie 2012 in interval 5 standard deviatiatii (sigma). Si vorbind de standard deviatii :-)

      - “Iar chestia cu precizii de măsurare 3 Sigma sau 5 Sigma care să valideze o teorie care să corespundă “modelului standard) mi se pare o cale cam întortocheată.” – hahaha…. as incerca sa iti explic dar serios nici nu stiu de unde sa incep. Nu ai nici cele mai elementare notiuni de probabilitate cand spui “o cale cam intortocheata” :-)

      - “Rămâne încă întrebarea tulburătoare:Ce este gravitaţia asta?” – a raspuns nea Einstein acum mai bine de 100 de ani “o curbura spatio-temporala” (sa ne oprim la o curbura a spatiului :-) ). Raman alte intrebari ce anume curbeaza spatiul (masa desigur), insa intrebarea e mai profunda decat simpla observatie “spatiul se curbeaza in prezenta masei, si se curbeaza conform ecuatiilor lui Einstein”.

      - poate teoria campurilor va aduce mai multe raspunsuri.

    • COCO spune:

      Teoria unificata a campurilor este explicata, pe intelesul tuturor, in cartea “Intre Alfa si Omega”.

    • Lucifer spune:

      All:nu înţeleg de ce sunteţi atât de furioşi.Chiar autorul spune că cercetările asupra “particulei lui Dumnezeu” pot duce la invalidarea Modelului Standard ceea ce ar bulversa în totalitate fizica actuală.Mai mult,tot autorul enumeră câteva necunoscute în fizica fundamentală ca “teoria unificată a forţelor fundamentale”,”materia neagră”,energia(?) neagră”,etc.Adică fizică teoretică(şi experimentală…) se învârte în jurul cozii de aproape 100 de ani şi nimic esenţial nu a produs deşi sute de mii de cercetătători se chinuie pentru a desluşi aceste taine.Nu vi se pare că au apucat-o pe căi greşite?

      • gigel de fizica spune:

        nea Lucifer, nu sunt furios ci sunt amuzat de cat de adevarat era vorba aia cu fudulul (un cititor a spus-o mai delicat “lasa cizmarul sa se ocupe de cizmarie”) :-) Si apropo de “particula lui dumnezeu” – e doar un titlu de senzatie al unui jurnalist care ca sa i se vanda ziarul a schimbat ce spunea un fizician frustrat ca nu puteau sa o gaseasca din “the god damn particule” in “the god particle” – o traducere (foarte) libera dar care sa fie inteleasa in limba romana ar fi schimbarea din “particula dumnezeului masii” in “particula dumnezeului”. De aici pana la a spune ca Higgs bosson e particula lui dumnezeu e un drum lung.

        Invartitul in jurul cozii de 100 de ani fara sa gaseasca nimic e iarasi o dovada cu nu prea te pricepi – avansul fizicii teoretice in ultimii 100 de ani a fost fantastic.

      • sile spune:

        Nu e nimeni furios, dar e greu de argumentat cu cineva atat de pe langa subiect incat sta in fata calculatorului/smartphone-ului si scrie cu seninatate “fizica teoretică(şi experimentală…) se învârte în jurul cozii de aproape 100 de ani şi nimic esenţial nu a produs”.

      • Lucifer spune:

        Că nu aţi înţeles nimic din articol,vă înţeleg,dar că nu pricepeţi limba română,nu vă înţeleg.

  4. Bene-Laur spune:

    ms frumos. felicitari si sper sa mai vad si alte articole…

  5. cetateanul turmentat spune:

    Am toata admiratia si stima pentru acesti oameni care cu mintile lor stralucite cauta adevarul folosind cele mai sofisticate si moderne mijloace. Totusi s-ar putea ca de toate aceste descoperiri revolutionare pentru intelegerea legilor universului sa se aleaga praful daca ministrul Liviu Pop ordona infiintarea unei comisii de ancheta care sa valideze rezultatele obtinute la CERN. Putem avea surpriza ca un grup de cercetatori de la ”Spiru Haret” impreuna cu un colectiv de doctori de-ai lui Oprea sa constate ca printre cei care au lucrat la acest proiect s-au strecurat si ceva impostori ca PhD Richard Freeman care a obtinut un doctorat la Harvard si unul la MIT, desi nu are diploma de bac (pretexteaza ca nu mai gaseste nici diploma, nici foaia matricola). In aceeasi situatie este si Dan Stutman de la Princeton University, specialist in plasma astrofizica, ambii fiind depistati fara diploma de bacalaureat de catre specialistii romani cind voiau sa se angajeze in mod fraudulos la laserul de la institutul de fizica Magurele. Asta se petrece in timp ce avem o puzderie de absolventi romani la diverse universitati ecologice, crestine, romano-americane, etc., unii de mare valoare, ca dovada ca au ajuns ministri si prim ministri si ne batem joc de ei atunci cind se creeaza noi locuri de munca pe care vor sa ni le ia straini care nici macar nu au bacalaureatul. Rusine, Soros!

    • coleg de pahar spune:

      …si sa ii mai puna si pe parintii lor sa plateasca, ca de … e gratuit, scrie in constitutie :-)

  6. ion adrian spune:

    Felicitari pentru articol si pentru munca dvs deosebit de valoroasa!

  7. Adi spune:

    Calea asta, deschisa de niste fizicieni teoreticieni (in fapt matematicieni foarte buni) prin “descoperirea” unor particule subatomice, din ce in ce mai mici, si pe care niste laboranti se chinuie sa-i confirme, mi se pare foarte sigura pentru probarea existentei Divinitatii, care a creat lumea din nimic. Spor la treaba!

    • Cetatean spune:

      @Adi

      Nu exista o TEORIE care demonstreaza existenta lui Dumnezeu (exista doar niste povesti “antice” neverificate). Pana cand nu va exista o astfel de TEORIE, nu oamenii de stiinta (sau ateii) trebuie sa dovedeasca inexistenta lui Dumnezeu (sa infirme “teoria”), ci crestinii trebuie sa dovedeasca existenta acestuia (sa vina cu o TEORIE), prezentand “dovezi empirice sau masurabile, supuse principiilor specifice rationamentului”. In caz contrar, dupa “logica” ta, “probarea existentei Divinitatii” inseamna (la fel de indreptatit) si probarea existentei lui Zalmoxis, sau a zeului Gebeleizis (zeul fulgerului, tunetului, ploii la daci), deci probarea oricarei fabulatii antice. Este evident, deci, ca “probarea existentei Divinitatii” nu se poate face prin eventuala infirmare a unei teorii stiintifice.

      Lista de zei geto-daci:

      https://tinyurl.com/y7gyktbb

      Universitatea Berkeley:

      “Uneori, ideile stiintifice sunt desconsiderate, fiind etichetate cu sintagma: «este doar o (alta) teorie». Discreditarea tendentioasa se produce prin suprapunerea a doua sensuri diferite a cuvantului teorie: in limbajul uzual, cuvantul «teorie» inseamna doar o idee, dar in stiinta, o teorie reprezinta o explicatie puternica a unui set larg de observatii. Pentru ca sa fie acceptata de comunitatea stiintifica, o teorie (in sensul stiintific al cuvantului) trebuie sa fie puternic sustinuta de mai multe serii de evidente”. … “Cuvintele care au doua sensuri, unul tehnic si unul uzual, creaza adeseori confuzie. Chiar si oamenii de stiinta folosesc cuvantul teorie atunci cand ei se refera de fapt la o ipoteza, sau doar la o banuiala. Multe domenii tehnice au probleme similare …”.

      http://undsci.berkeley.edu/article/0_0_0/howscienceworks_19

      Acestea fiind spuse, iata rationamentul din care rezulta imposibilitatea existentei lui Dumnezeu descris de catre Crestinism. Daca Dumnezeu exista, ori nu este atotputernic si atotstiutor (deci este si el supus greselii), ori este o entitate egoista si fara compasiune (deci nu este milostiv):

      Doar Dumnezeu “atotputernic si atotstiutor” are (a avut) “Liber arbitru”, nu si Omul. Chiar daca Omul crede ca are libertatea de a alege intre bine si rau, Dumnezeu (“atotputernic si atotstiutor”) stie/stia dinainte ce va alege fiecare om in parte. Stia dinainte ca Adam si Eva vor manca din fructul interzis (pomul cunostintei binelui si a raului). Dumnezeu (“atotputernic si atotstiutor”) stia de la bun inceput (din momentul Creatiei) care oameni (cu nume si prenume) vor merge in Iad. Privind problema din perspectiva lui Dumnezeu, nu exista “liber arbitru” pentru Om, exista doar predestinare. Daca actiunile Omului (consumate deja) l-au luat prin surprindere pe Dumnezeu (nu “stia dinainte” ce va face fiecare om “liber”), inseamna ca Dumnezeu nu este “atotputernic si atotstiutor”, contrar preceptelor crestine. Daca Dumnezeu este “atotputernic si atotstiutor” atunci “LIBERUL ARBITRU” al Omului este o ILUZIE pusa in scena de catre Dumnezeu.

      Daca “liberul arbitru” al Omului este o iluzie, inseamna ca “raul” (care este o consecinta intrinseca a existentei “liberului arbitru”) nu este imputabil omului, fiind o componenta a destinului predestinat de catre Dumnezeu fiecarui Om in parte. Dumnezeu isi pedepseste “rebutul” pentru “functionare incorecta” – de fapt o “functionare anticipata (programata)” de catre Dumnezeu (“atotputernic si atotstiutor”). Un astfel de comportament al lui Dumnezeu este incompatibil cu atributul “milostiv”.

      Deci, crestinii trebuie sa se hotarasca:

      1. Ori Dumnezeu este “atotputernic si atotstiutor” si atunci nu exista “liber arbitru” pentru Om, iar Dumnezeu nu este “milostiv”.
      2. Ori exista “liber arbitru” pentru Om si atunci Dumnezeu nu este “atotputernic si atotstiutor”.

      In nici unul dintre cele doua cazuri posibile (conform preceptelor crestine – supuse analizei logice), Dumnezeu descris de doctrina crestina nu exista.

      P.S. Ideile (“date de intrare” supuse rationamentului logic) de la care am pornit in argumentatia mea sunt preluate din Biblie, eu doar am folosit argumentatia logica pentru a arata ca aceste idei (“date de intrare”) formeaza un sistem explicativ eronat. LOGICA data de Dumnezeu Omului trebuie sa fie CORECTA (sistemul logic uman), deoarece ea este indispensabila pentru a putea sa distingem intre bine si rau, sa nu cadem in pacat. Cum negarea existentei unui Dumnezeu atotputernic, atotstiutor si milostiv – sau negarea existentei liberului arbitru dat de Dumnezeu Omului – este tot un pacat, aceasta LOGICA trebuie sa fie SUFICIENTA, pentru a putea sa ne dam seama ca argumentele noastre sunt gresite. Rezulta ca, folosind acelasi sistem logic uman (corect si suficient), crestinii ar trebui sa poata sa demonstreze ca rationamentul meu este gresit, daca intr-adevar acesta este gresit. Avand in vedere aceste aspecte, eventuala negarea a posibilitatii Omului de a face judecati logice corecte asupra ipotezei existentei unui Dumnezeu atotputernic, atotstiutor si milostiv – sau negarea existentei liberului arbitru dat de Dumnezeu Omului – este doar un subterfugiu.

      Aceste “date de intrare” sunt la acelasi nivel de “complexitate” ca si “datele de intrare” ale tuturor religiilor care au aparut in zorii umanitatii. Orice reinterpretare a lor este fortata si perversa. Rationamentul meu era posibil si valabil (poate cu alte cuvinte – de ex., “liber arbitru” = “posibilitatea de a alege calea binelui sau a raului”) si la sfarsitul primului secol al erei noastre, si atunci reprezenta un pacat, asa ca el trebuie sa poata sa fie invalidat cu logica si argumentele care erau disponibile si la acea vreme, iar “datele de intrare” trebuie sa aiba aceeasi semnificatie (“complexitate”) ca si atunci (nu rastalmacite de preoti cu doctorate). In caz contrar Dumnezeu nu a “jucat corect” fata de Om, a permis ca oameni de buna credinta din acele vremuri (dar care au crezut ca acest rationament este corect) sa ajunga in Iad. In acest caz, Dumnezeu nu este “milostiv”, deci Dumnezeu descris de doctrina crestina nu exista.

      P.P.S. Dumnezeu “atotputernic si atotstiutor” inseamna ca TOATE GANDURILE si ACTIUNILE tuturor oamenilor sunt conforme cu PLANUL CREATIEI conceput de catre Dumnezeu, deci sunt conforme cu ceea ce Dumnezeu si-a propus sa realizeze (chiar si “razgandirile” oamenilor sunt “programate” de catre Dumnezeu – fiind cunoscute inca din momentul Creatiei). Dumnezeu putea sa aleaga alt PLAN al CREATIEI si atunci Universul ar fi arata diferit, insa pentru Dumnezeu ar fi fost tot unul determinist. O entitate “atotputernica si atotstiutoare” nu poate sa creeze entitati care sa aiba evolutii impredictibile deoarece acest lucru ar crea un paradox de tipul: “poate Dumnezeu sa creeze un cerc patrat?” – “Poate Dumnezeu atotputernic si atotstiutor sa creeze o entitate a carui comportament viitor nu il cunoaste?”. Pe cale de consecinta, daca Dumnezeu “atotputernic si atotstiutor” stie din momentul Creatiei ce va gandi si cum va actiona Omul de-a lungul intregii sale vieti, inseamna ca asa doreste Dumnezeu sa gandeasca si sa actioneze Omul, deci asa ii programeaza destinul (in caz contrar ar schimba Planul – neschimband planul, Dumnezeu predestineaza destinul Omului in acea varianta). Exemplu concret: Dumnezeu “atotputernic si atotstiutor” stie (cu o precizie de 100%) inca din momentul Creatiei ca Popescu va comite o crima la varsta de 30 de ani. Cu toate acestea, Dumnezeu NU SCHIMBA PLANUL CREATIEI si astfel Popescu ajunge in Iad. Dumnezeu stie inca din momentul Creatiei ca Popescu nu are optiunea sa renunte la crima (nu are “liber arbitru”) deoarece aceasta optiune ar duce la un alt deznodamant decat cel pe care Dumnezeu il cunoaste deja inca din momentul Creatiei. Singurul caz in care Popescu nu va comite crima este cel in care Dumnezeu SCHIMBA PLANUL CREATIEI. Rezulta ca toate gandurile si actiunile lui Popescu sunt conforme cu PLANUL CREATIEI, deci sunt predestinate de catre Dumnezeu.

      In Biblie scrie ca “Dumnezeu a facut lumea din nimic in sase zile” si ca in ziua a sasea “a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra”. Din aceste afirmatii rezulta ca timpul exista si pentru Dumnezeu deoarece Creatia nu s-a facut instantaneu, iar Omul a fost creat doar in ziua a sasea, deci timpul a existat inainte de aparitia Omului. Totusi, chiar daca admitem ca Dumnezeu “e in afara timpului”, deci succesiunea faptelor asa cum o percepem noi nu exista pentru El, acest lucru nu contrazice argumentatia mea. In “puzzle”-ul unui Univers “atemporal”, Dumnezeu cel “atotputernic si atotstiutor” i-a harazit fiecarui om (cu nume si prenume) un loc, fie in “zona” numita “Rai” fie in “zona” numita “Iad”, prin procesul Creatiei. In caz contrar, “puzzle”-ul numit Univers nu este doar rodul Creatiei lui Dumnezeu ci si al alegerilor facute de oameni (“liberul arbitru”). In acest caz, configuratia acestui “puzzle” (rezultatul Creatiei intr-un Univers “atemporal”) il ia prin surprindere pe Dumnezeu, ceea ce contrazice ipoteza ca Dumnezeu este “atotstiutor” si ca doar El a creat “lumea”.

      P.P.P.S. Exista o diferenta fundamentala intre credinciosi si oamenii de stiinta, intre invataturile crestine si teoriile stiintifice. Credinciosii stiu dinainte ca niciun argument nu poate sa invalideze o dogma (chiar daca, in mod ipocrit, unii nu recunosc acest lucru). Ei raman blocati in “adevarul” lor, indiferent cate contraargumente valide le sunt prezentate. Crestinii se angajaza in discutii de pe pozitia de propovaduitori, pentru ei nu exista o dorinta reala (constientizata) de a-si verifica validitatea convingerilor, deoarece o infirmare a dogmelor crestine ar insemna infirmarea crestinismului, renuntarea la credinta, renuntarea la sensul pe care il atribuie vietii, fapt inacceptabil pentru orice credincios. Spre deosebire de credinciosi, omenii de stiinta renunta la teorie, atunci cand dovezile teoretice sau experimentale o contrazic. Teoria stiintifica nu este acceptata fara rezerva in orice conditii, ea este supusa constat verificarilor, spre deosebire de credinta, care are fundament dogmatic (deci imuabil).

      • Adi spune:

        Si eu care nu scrisei decat patru randuri! O mica pietricica.

      • ion adrian spune:

        Adi ei nu te inteleg. Cred ca te referi și la relatia transcendenta / logica care nu se prea intalnesc decat ca puncte de tangenta si o sa si exemplific .
        La „Dumnezeire” nu se ajunge pre calea logicii si asta este sensul lui ”crede si nu cerceta” , ce sa cercetezi in punctul de tangenta in care, singurul moment din istoria umanitatii cunoscut de noi cand Dumnezeirea se autodefineste cu acel prezent continuu al verbului a fi , cu „Eu sunt cel ce sunt„.
        Sau ce sa spuna Abel cand constata ca functia e^x nu spune decat tot acelasi lucru cu infinitatea derivatelor sale identice cu sine, sau cand logica isi pune la baza sa inaintea noncontradictiei identitatea perfect tautologica?
        Intradevar asemeni paralelelor si stiinta se intalneste, adica tinde sa intalneasca transcendenta si pe calea pe care ai indicat-o tu mai sus in cateva cuvinte.

        Adi sper ca tu m-ai inteles si nici nu doresc altceva!.

  8. Io spune:

    Parafrazind titlul unei conferinte a lui L. Krauss, demersul descoperirii legilor naturii mi se pare cea mai interesanta poveste scrisa vreodata.
    A fost impresionant faptul ca in preziua anuntului descoperirii Bosonului Higgs au fost mii de oameni (specialisti, studenti, public interesat) care au dormit care pe unde-au apucat in jurul LHC (ma rog, deasupra) pentru a fi acolo la ceea ce foarte inspirat a fost numit “Catedrala Secolului XXI).
    Respectele mele, domnule Buzatu!

  9. baraka spune:

    Fascinant. Articolul concureaza cu succes cu cele de geopolitica.

  10. ion adrian spune:

    Nu stiu daca ALICE este iubita lui ATLAS dar este interesanta si aceasta informatie? Este vreo legatura?

    http://www.scientia.ro/blogurile-scientia/blog-catalina-curceanu/7059-misterul-particulelor-stranii-observate-la-lhc.html



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adrian Buzatu


Adrian Buzatu

Adrian Buzatu este cercetător in fizica experimentală a particulelor elementare. A obținut masteratul si doctoratul de la Universitatea McGill din Canada, colaborând la experim... Citeste mai departe


E randul tau

Copilul nu este proprietatea părinților. Niciun om nu poate fi proprietatea altui om. Am explicat ...

de: Cristi Danilet

la "Familia pe înțelesul tuturor – Partea a patra: Părinții nu au drept de viață și de moarte asupra copiilor"

România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

Cauta articole

august 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)