Home » Cultura » Citesti:

Fără mânie despre revistele culturale

Brindusa Armanca februarie 9, 2016 Cultura
1 comentariu 1,046 Vizualizari

După emoția stârnită de aplicarea Legii 136/2015, care stabilește cum se acordă revistelor culturale subvenția de stat, l-am întrebat pe Mircea Mihăieș, redactor-șef la ”Orizont”și fost vicepreședinte ICR, cum stau în realitate lucrurile.

Trebuie subvenționate sau nu revistele culturale?

Întrebarea e pieziș-stângistă. Cum să nu fie subvenționate?! Am auzit-o până la sațietate când lucram la ICR. Și atunci, după ce instituția funcționase cincisprezece ani, sub Buzura, fără ca vreun „vigilent” să se întrebe ce se întâmpla în Aleea Alexandru, s-a pus brusc problema dacă nu cumva banii ar trebui redirecționați spre zonele de prediclecție ale politicienilor români: protecția socială, „investițiile fistichii”, instituțiile militarizate etc. După plecarea echipei Patapievici, s-a revenit la atitudinea binevoitoare.  Nimeni nu mai suferă că banii sunt „risipiți”, că se dau salarii pentru „sinecuri” etc.  Revistele culturale sunt subvenționate absolut peste tot în lume. Vreau să spun, în lumea civilizată. E drept că finanțările provin în cele mai multe din cazuri din surse private. Acest lucru e posibil deoarece, pe de o parte, în Occident chiar există „surse private” legitime (acolo, lumea se îmbogățește mai rar prin potlogării), și, pe de alta, legislația încurajează cu generozitate acțiunile de mecenat.  În România, unde statul e atotputernic și unde, paternalist, practică pe scară largă „sufocarea prin îmbrățișare”, e normal ca el să-și asume și astfel de îndatoriri, nu doar să spolieze cetățeanul.

Care e acum mecanismul juridic de finanțare?

Mecanisme — e cam mult spus. Mai degrabă, improvizații. O categorie privește publicațiile locale sau județene. În cazul lor, finanțarea e asigurată de către primării sau consiliile județene, așa cum e asigurată cea a teatrelor, filarmonicilor, muzeelor, caselor memoriale etc. Revistele profesioniștilor n-au fost incluse, practic, în niciun sistem de finanțare oficial. Abia începând cu vara lui 2015 există o lege de finanțare a revistelor culturale, Legea 136. http://lege5.ro/Gratuit/gy4teobrha/legea-nr-136-2015-pentru-finantarea-revistelor-de-cultura-reprezentative-din-romania.

Trebuie subliniate două aspecte. Primul: legea nu se referă în exclusivitate la revistele uniunilor de creație, ci și la revistele așa-zicând independente. Al doilea: nu e vorba de o finanțare de sută la sută. Între 30 si 40 la sută din fonduri provin din alte surse: programe de finanțare locale, sponsorizări, vânzarea revistelor etc.

Care este metabolismul revistelor culturale în era noilor tehnologii? În ce măsură și cum le influențează existența mediul online, rețelele sociale, Internetul?

Este dincolo de orice dubiu că mediul online a dinamizat și domeniul revistelor culturale. Informația e mai rapidă, reacțiile cititorilor sunt și ele cvasi-instantanee. În schimb, a coborât foarte mult ștacheta valorică. De regulă, dialogul e înlocuit de o cacofonie dizgrațioasă, în care nu există nicio responsibilitate pentru ceea ce scrii. E un efect pervers al „democratizării” mass-media, care se traduce prin permanenta prăbușire a nivelului intelectual și ideatic. Dar probabil că nu e nimic de făcut în această direcție. Acesta e drumul pe care a luat-o întreaga civilizație occidentală, al relativismului iresponsabil.Există însă un alt dezavantaj, ignorat cam de toată lumea: publicațiile electronice „durează” atâta vreme cât rezistă site-urile care le găzduiesc. Am asistat în ultimii ani  la „aneantizarea” (cuvântul e cât se poate de adecvat) unor reviste excepționale, dispărute din radarul motoarelor de căutare de parcă n-ar fi existat niciodată. Promovarea unei duble identități — o variantă electronică, alta tipărită — e o soluție nesperat de bună pentru revistele culturale. Dar, vorba francezului: pourvu que ça dure!

Ca studiu de caz, cum supraviețuiește  revista ”Orizont” din Timișoara?

Printr-o echilibristică incredibilă între diverse sindromuri.Cel mai deprimant e sindromul „Madame Bovary” (suntem mereu înglodați în datorii — nu mari, dar suficient de             neplăcute pentru a ne arunca periodic în nevroze). Trăim, de la număr la număr, între extaz (uf, am reușit să mai trimitem abonaților încă 32 de pagini lunare!) și agonie (de unde scoatem banii pentru ediția viitoare?) Din fericire, în condițiile incredibil de dificile ale ultimilor ani, am găsit un prieten adevărat al culturii în primarul Timișoarei, dl. Nicolae Robu, ca și în membrii consiliul muncipal. Totodată, eforturile supraomenești ale Uniunii Scriitorilor ne-au ajutat să ieșim la liman. La începutul anilor ’90 au existat câteva fundații culturale internaționale al căror ajutor a fost, de asemenea, providențial. M-am ferit să apelez la „oamenii de bine” din Timișoara sau din țară, pentru că bănuiam că, mai devreme sau mai târziu, se va dovedi că sunt bani murdari. Sună groaznic, dar, din păcate, realitatea mă confirmă întru totul. Prefer să am de-a face cu isntituții antipatice, decât cu inși care-au călcat peste cadavre pentru a se îmbogăți.

Articol apărut în revista ”22”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there is "1 comment" on this Article:

  1. Dan spune:

    Robu, “prietenul” culturii. Ha ha ha.,



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Brindusa Armanca


Brindusa Armanca

Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Legea cererii si ofertei nu poate fi contrazisa de nicio reglementare iar legea celor 51% produse ro...

de: Valentin Mircea

la "Despre timpurile când supermarketurile dominau România"

Cauta articole

august 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)