L-am revazut pe Horia Patapievici la New York in 2005 . Impreuna cu Mircea Mihaies erau la prima lor vizita la New York in calitate de Presedinte si, respectiv, adjunct, al Institutului Cultural Roman. Horia Patapievici, pe care il cunoscunsem la mijlocul anilor ’90 la New York College a intrat in incapere citandu-l pe Henri de Montherlant. Ma gintrebam atunci, ca multi altii, care il citisera pe Horia la inceputul anul ’90, cum o inteligenta si o eruditie de asemenea calibru se pot conjuga cu o capacitate manageriala necesara pentru conducerea unui Institut, fie el si cultural.
Dupa 2005 am asistat la schimbari enorme la New York, la ICR-ul al carui director este Corina Suteu. Am putea sa le numim simplu : conectarea culturii romanesti la un circuit international de cea mai mare valoare.
Festivalul Filumului Romanesc la New York, academia Andrei Serban, traducerea si publicarea scriitorilor romani, happeninguri, expozitii la muzee prestigioasa ca MOMA, concerte la Licoln Center. Pe parcursul acestor ani a existat o prezenta culturala romaneasca la New York si in America. Inainte parea de neimaginat. Cu siguranta, fenomenul «Poneiului Roz » nu ilustreaza decat dificultatea cu care toata aceasta institutie s-a cladit. Ridicola hiperdimensionare legata de acest ponei ne indica violenta cu care cei ce credeau si atunci ca Intitutul Cultural Roman ar trebui sa fie un camin cultural cu manifestatii pioneresti sau nationaliste au reactionat.
Am putut apoi sa urmaresc activitatea ICR din Brxuelles, prezenta Presedintelui Comisie Europene la «Faust» , pisele lui Radu Afrim sau Concertele lui Lucian Ban. Dar probabil, cel mai imporant lucru care s-a intamplat la Bruxelles a fost presedentia EUNIC. S-a scris putin in presa romaneasca despre acest enorm succes al diplomatiei culturale romanesti. Sub presedentia lui Horia-Roman Patapievici s-a institutionalizat EUNIC-ul, cea mai importanta retea de institutii culturale europene. A implicat un efort enorm din partea lui Horia Patapievici si a
echipei sale si o recunoastere pe masura. Din pacate, aceasta din urma a fost exclusiv internationala.
In toate orasele care aveau un Institut Cultural aveam sa primesc invitatii la evenimente diverse cele mai multe co finantate de parteneri straini, gratie artistilor romani. La ele au participat artistii diferiti din toate punctele de vedere, inclusiv a viziunilor lor politice.
Probabil ca Horia Roman Patapievici este un model de onestitate in ceea ce priveste institutia pe care o conduce. Ce poate fi mai relevat decat faptul ca despre cartea sa « Ultimul Culianu » s-a bucurat de o atentie atat de limitata, mai ales daca o comparam cu cele pe care le-a scris inainte sa fie Presedinte al ICR.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Multumim stimata doamna Iulia Motoc! Desigur ca aveti perfecta dreptate si saru’ mina pentru asta…Ce va asteptati de la toti obtuzii, care n-au inteles sau n-au vrut sa inteleaga strigatul de disperarea a lui Patapievici din Politice, si care din pacate se pare ca e pe cale sa redevina de actualitate! Sa speram totusi ca mineriada de catifea a lui ponta n-o sa aibe succesul mineriadei de catran a lui Iliescu…au crescut studentii din Piata Universitatii de acu 22 de ani, sunt oponenti redutabili acum, mai cu seama ca „minerii de catifea” sunt cam aceiasi semidocti de demult…
Cu mult respect
Asteptam cu nerabdare opinia dumneavoastra de specialist in drept international, cu privire la opera doctorala a micului (titu) iliescu :-))
Despre ce e textul asta si de ce are atat de multe greseli?