Home » Cultura »Societate/Life » Citesti:

In Memoriam Cornel Chiriac: Un neuitat soldat al libertatii

Vladimir Tismaneanu mai 10, 2012 Cultura, Societate/Life
33 comentarii 3,829 Vizualizari

Au trecut sapte decenii de la nasterea lui Cornel Chiriac, cel care, mai intai de la “Radio Romania”, apoi de la “Europa Libera” a demonstrat ca muzica rock poate submina sistemul pietrificat, ca poate fi o forma de contestare a totalitarismului si de regasire a demnitatii. A fost unul dintre jurnalistii radio cei mai pretuiti de catre legendarul Noel Bernard. Nu facea doar emisiuni muzicale exceptionale, ci organiza adevarate tribune ale libertatii. A intruchipat paradigmatic ceea ce Monica Lovinescu a numit est-etica.

Atunci cand in tara menestrelul de serviciu Adrian Paunescu se prosterna dizgratios “cantand Conducatorul” si slavind “libertatea comunista” (o facea inca inainte de al sau “Cenaclu”, acolo insa lucrurile au ajuns la paroxism), Cornel Chiriac sustinea valorile occidentale, pluralismul, transparenta si diversitatea opiniilor. A trait in adevar, spre a relua formula extraordinar de patrunzatoare a lui Havel. A fost iubit de milioane de tineri din Romania. O iubire ne-comandata, ne-regizata, ne-contrafacuta, precum in sinistrele spectacole-mamut ale “Cenaclului Flacara al Tineretului Revolutionar”. Intr-un fel, insasi infiintarea “Cenaclului ” lui Paunescu la mijlocul anilor 70 era raspunsul nomenklaturii ideologice (PCR, UTC, UASCR) la contagioasa lectie de libertate propusa de realizatorul de la “Europa Libera”. Nu neg ca au existat si artisti onesti care au participat la circul paunescian. Au fost ori s-au lasat inselati. Manipularea grandilocvent-patriotarda a fost deopotriva perfida si grotesca. In mare masura, prin emisiunile lui Cornel Chiriac de la “Europa Libera” a prins fiinta o contra-cultura a libertatii in Romania.

Citesc pe Hotnews: “La 4 martie 1975 a fost injunghiat linga masina sa, intr-o parcare din Munchen. Vestea mortii sale a fost o lovitura uriasa pentru iubitorii de muzica din Romania. Au aparut imediat zvonuri ca fusese asasinat din ordinul regimului Ceausescu, evident deranjat de emisiunile care promovau nu doar muzica buna, ci si ideile “subversive” ale lui Cornel Chiriac despre libertate.” Politrucii regimului erau turbati cand venea vorba de muzica rock, de culturi alternative. Nu am intalnit reactionari mai batuti in cap, mai ingusti la minte, decat ideologii comunisti din acele timpuri ale nesimtirii si nerusinarii.

Ce puteau pricepe cei pe care poetul Geo Dumitrescu ii numea “tovarasul Gusa” si “tovarasul Ceafa”, ce puteau pricepe Paul Niculescu-Mizil, Dumitru Popescu, Cornel Burtica, Ion Iliescu, Petru Enache, Traian Stefanescu, Pantelimon Gavanescu, Constantin Bostina, Suzanica Gadea si Cornel Pacoste, servitorii ideologici ai dictaturii, din muzica formatiilor “Pink Floyd”, “Creedence Clearwater Revival”, “Led Zeppelin”, “Deep Purple” si “Jefferson Airplane”? Cum sa tolereze ei atractia tinerilor spre Beatles, Rolling Stones, Jimy Hendrix, Janis Joplin, Jose Feliciano? Intuiau un singur lucru: asa ceva, o asemenea debandada este de nepermis. Nu e mult mai frumos si mai “indicat” sa inganam balade revolutionare cu accente pretins patriotice? Limbajul muzicii rock este unul universal. Tocmai de aceea regimurile comuniste l-au prigonit.”Carta 77″ a pornit ca miscare de sustinere a formatiei rock “Plastic People of the Universe”. Textele le scria, intre altii, Martin Palous, filosof arendtian si voegelinian, discipolul lui Jan Patocka. Havel l-a admirat pe Frank Zappa (si viceversa).

Probabil ca arhivele DIE pot spune multe despre atentatul criminal la viata acestui soldat al libertatii. Daca n-ar fi fost ucis, daca ar fi apucat caderea dictaturii, nu ma indoiesc ca vocea lui Cornel Chiriac ar fi rasunat fara ezitare in favoarea rupturii radicale cu un sistem pe care l-a detestat si care, din nenorocire, a reusit sa-l rapuna. A fost un non-conformist, un spirit anti-totalitar, o constiinta libera, opusul a ceea ce regimul incerca sa impuna drept model cultural. Romania democratica ii datoreaza imens.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "33 comments" on this Article:

  1. jay spune:

    Cornel Chiriac a fost un bun DJ. Atat.

    • virgil spune:

      Corect ! Sa nu inaltam statui numai de dragul de a ne inchina la ele. Daca rockul ar fi fost permis in Romanica anilor 70 ,Cornel Chiriac avea concurenta, Asa era singur in parcare. Ungaria a avut asa-numitul “comunism de gulas” iar vecinii nostri ascultau ce vroiau ei plus Locomotiv GT, super trupa ! Nu mai vorbim de sirbi! Da, comunismul ingust din Romania nu accepta rockul. Am avut ideologi idioti, habotnici si fara educatie. Profesorul Tismaneanu ii cunoaste foarte bine , a copilarit printre ei. Noi nu! Sa-i fie tarina usoara lui Cornel Chiriac dar mai mult de o educatie muzicala rock nu a facut in spatiul alocat de americani.

      By the way, Metronomul a fost inventat la Radio Iasi si apoi si la Radio Bucuresti.

      • Liviu Petre spune:

        @Jay & Virgil: Stimati domni, nu cred ca ati trait in epoca anilor 1968-1975 in Romania si mai precis, fara nicio aroganta, in Bucurestiul acelor ani. Sau/si poate apartineti unor segmente de varsta fie prea fragede, fie prea inacrite la acea vreme, pentru a fi putut rezona cu o generatie invaluita total de ceea ce reprezentau Cornel, Metronomul si Europa Libera (o oficina de propaganda imperialista finantata de CIA, n-asha?). Altfel, puteti ramane desigur cu clasamentele personale in care Cornel concureaza cu DJ Tiesto, cu Adrian Paunescu care v-a sculat in picioare impreuna cu tot targul prafuit, cu tov. colonel Vornicu Tudor sau cu ceea ce vedeati dv. la televizor ‘pa sarbi sau pa unguri’.

        • virgil spune:

          Pentru Liviu.
          Daca 18 ani este o virsta prea frageda pentru a trai momentul mai 68 in direct si toata nasterea rockului romanesc atunci pot fi de acord cu tine. Nu am fost si nu sunt acrit din contra. Da, ascultam Cornel Chiriac si faceam dedicatii pentru iubitele noastre , misive trimise prin cele mai neasteptate filiere, rude, turisti straini etc. Cornel Chiriac si Radio Europa Libera era singura sursa de muzica buna pentru multi dintre noi,. Discurile de vinil si benzile de mag erau pentru cei cu relatii. In loc aveam rockul autohton. Phoenix, Mondial, Olimpic 64 cu Nancy Brandess-pour les connaisseurs- clubul de ASE, pina sa se faca A , 303 – scuze, trei -gaura-trei, cu Ovidiul Lipan la baterie, demential de tinar si la fel de talentat .
          Mai vreti :Sideral Modal Quartet si Mugur Winkler si eu ,martor sfios la repetitiile lui Dan Andrei aldea, solo chitara in “Preoteasa” . Festivalurile de rock de la Sala Palatului si niciodata Cenaclul. Ne mai jucam ? Cornel Chiriac a fost excelent dar il ascultam si atit. Crede-ma , ascultam Noel Bernard, Monica Lovinescu, deh formatie universitara ! Doi.Am specificat ca Radio Europa Libera era finantata de americani pur si simplu pentru corectitudinea informatiei si nu cu o tenta peiorativa,Liviu,. Cred cu tarie ca alaturi de rolul jucat de Papa Ioan Paul al II lea, Radio Free Europa a contribuit decisiv la caderea comunismului. Hai sa respectam si alte opinii !

          • virgil spune:

            Scuze, tastatura imi joaca feste …CC si RFE… erau singurele…si nu era…doi ..am mai scris cu litera mica in loc de majustula…

          • Liviu Petre spune:

            “Cornel Chiriac a fost un bun DJ. Atat.” decreteaza Jay, iar dv. aprobati pozitiv :) :”Corect!”
            Nu, nu este corect: tot ceea ce scrie Vladimir despre Cornel Chiriac este adevarat/justificat, cuvant cu cuvant. In schimb, tot ceea ce afirmati dv. este fie fals fie contorsionat logic.
            Cornel Chiriac a fost mai mult decat un ‘DJ’ (scuzati oroarea!) si a avut concurenti. Cornel Chiriac scria articole despre jazz in Secolul XX si in Contemporanul (spre deosebire de potentialii concurenti care ‘nu aveau voie’, n-asha?), Cornel Chiriac ‘baga’ Back in USSR (sau Je t’aime moi non plus) pe radio Bucuresti fentind cenzura, Cornel Chiriac era un promoter al unora ca Phoenix. Cornel Chiriac avea concurenta dar era cel mai bun, Metronomul lui dela REL avea fani in Ungaria, in Iugoslavia, Polonia, Olanda sau Italia. De ce nu aveau acelasi succes colegii sai dela alte sectii ale REL? Cornel nu se ferea de concurenta, dovada ca i-a adus si sprijinit in REL pe Aurelian si Octavian Petrescu (Top Twenty si Rock Music USA, va aminititi?) care erau ‘damn good’…
            Ceea ce ma enerveaza insa este ca il contrapuneti pe Cornel, Monicai Lovinescu: adica, dom’le noi aveam alt nivel, universitar, sarisem pe alt nivel de energie protestatara, cel al “Tezelor si antitezelor’. Este si unfair si rizibil in acelasi timp, ceea ce faceti. Nu stiu cum mai functioneaza in cazul dv. ‘Legea conservarii adolescentei’ in mediul lusitan, am dubii insa atat asupra legii aplicata dv. cat si adolescentei dv. in sine (scuze!).
            P.S. Nu ca ar avea vreo importanta, dar totusi (sic!), ‘pour les connaiseurs’, cand a cantat Nancy Brandes cu Olympic ’64? Si inca ceva, tot pentru cunoscatori: dom’le, dv. stiti cine era Gheorghe?

      • Nu trebuia sa fi copilarit printre acei ideologi pentru a sti cat de aroganti, suficienti si anti-culturali puteau fi. Oricum, va asigur ca n-am copilarit in preajma lui Dumitru Popescu, Paul Niculescu-Mizil ori Suzanica Gadea. Tema articolului chiar nu este unde am copilarit ori n-am copilarit eu. Nimeni nu construieste aici o statuie, este vorba de un binemeritat tribut adus unui spirit liber. Celor care doresc sa stie mai mult, le sugerez cartea de memorii a Ioanei Magura-Bernard aparuta acum cativa ani la editura Curtea Veche.

    • Felician spune:

      poate da…si poate ca o carte este doar o serie de mazgalituri pe niste foi de hartie…poate ca din cauza unor astfel de “rationamente” nihiliste sunt unii care simt nevoia sa treaca in extrema opusa, a omagierii pioase, pentru a compensa un pic afrontul ignorarii sau minciunii fata de ceva care s-a intamplat cu adevarat?! Se poate accepta ca atunci cand se recunosc meritele cuiva nu inseamna ca se diminueaza din ale altora? Daca cei cu pretentii de muzicieni dau dovada de gelozii imberbe, ce putem astepta de la cei care nu au trait niciodata frumusetea muzicii?

    • cffdt spune:

      Din lipsa de timp si scarbit de alde jay-s, habarnist dar fudul sa-si dea cu parerea chiar primul despre ceea despre care habar nu are, m-am gandit mult, daca sa postez sau nu si eu aici parerea mea, simtirile mele.
      In cele din urma m-am hotarat sa le multumesc tuturor celora care au avut un cuvant bun la adresa Lui si sa ma abtin de la alte comentarii versus cei care incearca sa-i denigreze meritele sau sa-l dezaprecieze just for fun.
      Fiind si unul care nu numai il asculta, ci si-i scria in mod regulat inca mult inainte de a ne parasi, imi permit sa-mi exprim imensa multumire pt. cultura muzicala pe care am reusit sa o acumulam datorita Lui.
      Traind de aproape doua decenii si jumatate in occident, am reusit sa-mi dau seama ca nu mai exista nicaieri o cultura generala ca a nostra (aici ma refer la generatiile nascute intre anii 50-65 in Romania).
      In ziua de azi este un blestem sa ai o cultura generala, caci nu o poti imparti mai cu nimeni.
      Valori “reale” au devenit platformele de (re) socializare ca “face boc” – as mi l-a numit un membru al ei si bogatii etalate fara gust à la palatele tiganesti .
      Ma opresc aici aducand un tribut acelui, care ne-a luminat calea intunecata in era ceausista.
      Cornele – mai traiesc cativa dintre cei care nu te vor uita. Cu noi insa apune generatia care stia sa aprecieze valorile reale, valori spirituale care asemenea sanatatii nu se pot cumpara.

      Cu drag,

      “carpati fara filtru din timisoara” – prieten cu “benson hedges & captain cook” si de curand raposatul “conny filter cigarettes”… – am fost o gasca faina…

  2. mimi spune:

    L-am descoperit pe Cornel Chiriac intr-o vineri dupamiaza catre sfarsitul anului 1973 cand prezenta un album Emerson, Lake&Palmer si de atunci am urmarit aproape in fiecare zi intre 17.00 – 18.00 albumele prezentate de el. Pana in martie 1975 am reusit sa ma familiarizez cu aproape toate genurile de muzica, de la hard rock pana la rokul progresiv. Cred ca mai am printre casete si cateva melodii inregistrate cu comentariul lui Cornel Chiriac. Cred ca pentru generatia noastra ( 53-55 ani) Cornel a fost cel mai bun profesor de muzica.
    Dumnezeu sa-l odihneasca.

  3. Ioan Avram spune:

    De acord cu Dl. V. Tismaneanu, Cornel Chiriac a fost un neuitat soldat al libertatii,de acord ca a fost cel mai bun profesor de muzica pentru generatia tanara de atunci. .
    Dar Cornel Chiriac este cel ce a pus bazele, a ajutat si a sustinut formarea rock-ului romanesc. Romania a avut in acel timp formatii rock de clasa mondiala(nu ma joc cu bietele cuvinte!). Un mare merit revine lui C.C. Regimul de atunci a facut ca ele sa nu aiba recunoasterea internationala. Activitatea de la Europa Libera este cunoscuta si cu mari merite dar pe de alta parte rock-ul romanesc ca fenomen a pierdut enorm prin plecare lui din tara. Peste ani , trebuie spus apasat , marea lui opera- dincolo de formarea atator tineri in spiritul libertatii si non-conformismului ( perioada Europa Libera)- ramane ceea ce a facut pentru rock -ul romanesc. Mai multe aici:

    http://ioanavram.wordpress.com/2012/05/09/cornel-chiriac-ar-fi-implinit-azi-70-de-ani/

  4. Aron Deleanu spune:

    Am ramas consternat in acea dupa-amiaza la ora 17,1o cind am auzit la E.L.celebra sa melodie de inceput de emisiune.Cornel Chiriac a ajuns cu peripetii la Munchen.Desigur am plins asa cum am plins si la cutremur cind se putea intra in direct telefonic la E.L.Ierte-l Dumnezeu si-l odihneasca,a facut mult bine generatiei sale si nu numai.

  5. schimbu3 spune:

    Nu pot fi de acord cu primii comentatori ai articolului, cei care minimalizeaza rolul lui Cornel Chiriac in lupta de constientizare a celor de dincolo de Cortina de Fier ca exista alternativa la comunismul cenusiu si uniformizator. Daca evaluati toate miscarile anticomuniste de dinainte de 89 veti vedea ca tineretul a fost principala forta si ultima care a cedat in fata tancurilor sovietice, libertatea pentru ei insemna cu totul altceva decat pentru cei maturi. Comunistii erau poate niste neciopliti, dar in nici un caz tampiti, stiau ca o relaxare culturala putea provoca o avalansa de tip domino cu rezultate imprevizibile. Cat despre “formatiile noastre rock de clasa mondiala”, haideti s-o lasam mai moale, erau un copy/paste (ca tot e de actualitate sa vorbim despre plagiat) dupa formatiile rock in voga afara, ele dadeau tonul si la ce se crea in tara iar cenzura nu se lega decat de text si de plete, deci nu-i impiedica nimeni sa compuna o muzica dvina, parul si pantalonii evazati nu erau deajuns sa fie celebri….

  6. virgil spune:

    Domnule Profesor va rog sa acceptati scuzele mele pentru rautaciunea gratuita pe care am produs-o mai sus. A fost un scrisnet gratuit rau de tot . Poate asemeni unor copii care din prea multa joaca mai musca sever. Mea Culpa !

  7. Razvan spune:

    Stie cineva unde este arhiva DIE Se pare ca este mostenita de SIE…
    Ce anume a impiedicat desecretizarea ei ? Sau mai precis cine ?
    Ca vorba aia… la cuvinte erau mesteri cand infierau regimul criminal.
    Mai greu e cu faptele, ca de obicei.

    O istorie a rock-ului romanesc ar fi o mare realizare mai ales ca ar arunca o lumina asupa unor lipitori ale fostului UTC, personaje unsuroase care au alunecat apoi usor in democratia multilateral dezvoltata. Unii chiar devenind “analisti” sau mai stiu eu ce. Ce istorie fascinanta trebuie sa fie.

  8. Nicu spune:

    Multumesc Domnule Tismaneanu.
    Scriu aici doar pentru ca atunci nu am avut niciodata ocazia sa-i scriu lui Cornel Chiriac.
    In ’70, aveam 16 ani, zilnic la 17.15 eram cu urechea lipita de un radio Darcle si suceam incontinuu de butonul de acord, incercand sa scap de fluieraturile alea lungi, numite bruiaje.
    Ma simteam liber. Intelegeti, dragi fosti utc-isti ? Si nu puteam sa spun nimanui.
    Dumnezeu sa-l odihneasca.

  9. Tudor Mihailescu spune:

    Stimate domnule profesor Tismaneanu,

    Profit de prilejul oferit de acest articol pentru a stimula discutia despre un alt asasinat notoriu si poate chiar mai misterios, cel al profesorului Ioan P Culianu, o personalitate ce pare sa fi trecut in umbra in ciuda realizarilor academice extraordinare. Exista in vesnica teorie a consipiratiei legata de contextul politicii nationale un mic sambure de adevar?
    Cu stima,

    Tudor Mihailescu

  10. Tudor Mihailescu spune:

    Stimate domnule profesor Tismaneanu,

    Ma folosesc de acest prilej pentru a stimula discutia despre un alt asasinat notoriu, poate chiar mai misterios, cel al profesorului Ioan Petru Culianu, o personalitate ce pare a fi intrat intr-un con de umbra, in ciuda realizarilor sale academice extraordinare. Exista un mic sambure de adevar in vesnica teorie a conspiratiei legata de contextul politic national de la acel moment ?
    Cu stima,

    Tudor Mihailescu

  11. Tudor Mihailescu spune:

    Stimate domnule profesor,

    Va multumesc mult! Sper sa pot gasi cartile recomandate in articol, in special antologia “Pacatul Impotriva Spiritului”.
    Cu stima,

    Tudor Mihailescu

  12. Frobenius spune:

    1. Nu stiu cum este cu copyright-ul in acest caz. Sper sa nu fie.
    2. Nu stiu daca textul lung va fi admis. Sper sa fie.

    IN AMINTIREA LUI CORNEL
    — Metronom 75 –

    de Noel Bernard

    “Nimic nu e mai trist decat cand cei mai in varsta ii inmormanteaza pe
    cei mai tineri. Intre Cornel Chiriac [=> Ionel Corneliu Chiriac] si mine
    era o diferenta de varsta de numai 18 ani si totusi aveam adeseori impresia
    ca ne despart prapastii intregi de timp. Cornel era produsul tipic al unei
    generatii pe care multora dintre cei mai in varsta le vine greu sa o
    inteleaga. O generatie pentru care nu exista cortina de fier sau alte
    hotare. O generatie care, oriunde s’ar afla, pulseaza in acelasi ritm,
    iubeste aceleasi lucruri, nutreste aceleasi idealuri, se entuziasmeaza de
    aceleasi idei, se imbraca in acelasi fel si asculta aceeasi muzica. Acestei
    internationale a tineretului contemporan ii apartinea Cornel Chiriac. Ii
    apartinea, as spune, intr’un sens mai profund decat cei din generatia sa.
    In timp ce cei mai multi dintre dumneavoastra ascultati, va entuziasmati si
    vibrati la auzul acestor genuri de muzica ‘populara’ moderna, la Cornel,
    dupa cum probabil ca ati simtit demult, fenomenul era mai profund: el traia
    aceasta muzica in fiecare fibra a trupului sau. O traia in inima, in
    spiritul si in sufletul sau — si a fost se pare predestinat sa o traiasca
    si in destinul sau tragic. Jimmy Hendrix, Janis Joplin, Cornel Chiriac –
    sunt trei nume legate, nu de droguri, pe care Cornel le detesta, ci de o
    pasiune artistica incandescenta si de o soarta tragica comuna, legate de un
    fel de ucaz venit de cine stie unde, care le poruncea sa arda repede
    flacara vietii. In textele cantate de Jimmy Hendrix si Janis Joplin gasesti
    aceleasi aspiratii, aceleasi valori, care il animau si pe Cornel Chiriac,
    impreuna cu aproape intreaga sa generatie. Generatia lui ‘make love not
    war’, generatia revoltata de absurditatile, brutalitatile, egoismele,
    materialismul si ipocrizia epocii noastre, generatia care, intr’un fel greu
    de precizat, nu se simte la ea acasa pe pamantul acesta, in vremurile
    noastre. Si totusi – sau poate tocmai de aceea – Cornel, la fel cu altii
    din generatia sa, care simt aceste lucruri intens, cu o sensibilitate de
    artist, era vesnic nelinistit, mereu in cautarea unui ceva pe care cred ca
    nici el nu-l cunostea. Era poate in cautare de dragoste, caldura si
    prietenie, ca Jimmy Hendrix in acest cantec:
    <> (“My Friend”)
    “Jimmy Hendrix, Cornel Chiriac, Janis Joplin. Cineva spunea despre Janis
    Joplin ca nu se multumea sa cinte un cintec; il asalta, il rupea in
    zdrente, il exploda. Si totusi, in momentul potrivit, putea sa fie
    incredibil de blanda, mangaind fiecare cuvant cu caldura si intelegere.
    Energia unei vieti integi a consumat-o in cativa ani scurti. Sunt cuvinte
    care ar fi putut fi scrise despre Cornel Chiriac. (J. Joplin, “Summertime)
    “L-am intalnit pe Cornel Chiriac pentru prima oara in primavara lui
    1969. Era scurt timp dupa invadarea Cehoslovaciei. Cumva, Cornel reusise sa
    iasa din Romania si sa ajunga in Austria. Cineva mi-a spus ca in lagarul de
    refugiati de la Traiskirchen, de langa Viena, se afla un tanar muzician
    roman foarte talentat, care facuse emisiuni muzicale la Radio Bucuresti si
    care era foarte priceput in domeniul muzicii ‘populare’ moderne. Am intrat
    in legatura cu el si am aranjat sa ne intalnim la Salzburg. Cornel nu avea
    inca hartiile de refugiat, care i-ar fi permis sa calatoreasca in Germania.
    Imi aduc aminte ca astazi de ziua in care ne-am intalnit intr’un frumos si
    vechi hotel de pe malurile Salzach-ului, un r^u pitoresc care traverseaza
    orasul lui Mozart. M’a intampinat un baiat tanar –pe vremea aceea avea 25
    sau 26 de ani–, putin hippy ca infatisare, dar evident inteligent, plin de
    candoare si simpatic. Conversatia n’a durat mult. Mi-a povestit despre
    greutatile pe care le intampina la Radio Bucuresti, despre felul cum
    emisiunile lui erau cenzurate, despre modul absurd in care un nechemat sau
    altul stabilea ce melodii sunt conforme cu linia partidului si care sunt
    contrarevolutionare sau subversive. Mi-a spus ca tolerase toate acestea, nu
    fara momente de razvratire, fiindca spera ca lucrurile se vor indrepta
    treptat. Invadarea Cehoslovaciei, innabusirea ‘Primaverii de la Praga’, ii
    zdrobise toate sperantele. Hotarise sa plece cu orice chip din Romania.
    M’am inteles cu el sa vina sa lucreze la noi la radio. Ma felicitam ca
    facusem o achizitie buna, ca umplusem o lacuna in programele noastre, fara
    sa banuiesc pe vremea aceea cat de stralucita urma sa se dovedeasca. Dupa
    completarea formalitatilor, a venit la noi, la Mu:nchen, la sfarsitul lui
    mai 1969. Curand dupa aceea, undele hertziene purtau spre Romania si lumea
    larga unul dintre cele mai bune programe din lume de muzica ‘populara’
    moderna.
    “La inceput, Cornel a simtit nevoia sa-si verse naduful si, folosind un
    limbaj nu prea elegant, s’a rafuit cu cei care nu-l lasasera sa-si faca
    meseria la el acasa, care il silisera sa o apuce pe drumul pribegiei. N’ar
    fi trebuit sa-l las sa o faca; cel putin nu in stilul acela” [-> De ex.,
    despre Tudor Vornicu a spus ca se poarta ca un vechil pe mosia lui
    tac-su.], “dar n’am vrut ca acest tanar, de o sensibilitate iesita din
    comun, sa aiba impresia ca a fugit de o cenzura in Romania, ca sa dea de o
    alta cenzura la Mu:nchen. Incetul cu incetul si-a dat seama ca nu politica,
    ci muzica era menirea lui. Intr’o perioada scurta, a devenit idolul unei
    mari parti a tineretului din tara. Dar nu numai din Romania. Primea
    scrisori din Cehoslovacia, din Ungaria, din Bulgaria, din Olanda, din
    Anglia, din Italia si multe alte tari. Tineri care nu intelegeau o boaba
    romaneste erau entuziasmati de muzica pe care o prezenta si-i scriau,
    spunandu-i ca nicaieri in alta parte nu pot asculta un program atat de bun.
    Si totusi, desi avea nenumarati prieteni pretutindeni si mai ales in
    Romania, desi primea mii de scrisori de la tineri, care aproape invariabil
    isi incepeau randurile scriind: “Draga Cornele, as vrea sa ma numar printre
    prietenii tai”, Cornel Chiriac se timea singur. (“Just a lonely boy”)
    “Cornel nu se putea impaca cu gandul ca sute de mii, daca nu milioane,
    de tineri din Romania il adora, in timp ce aici la Mu:nchen era un
    oarecare. Incerca sa gaseasca un surogat. Aduna la el acasa pe cine vrei si
    pe cine nu vrei, incercand sa aprinda un mic foc de prietenie care sa
    inlocuiasca flacara de dor care ardea in el dupa dumneavoastra, cei care il
    ascultati. Pierdea zilele si multe nopti irosite in cautare, in aceasta
    neliniste care nu se astampara. Cateodata isi gasea refugiul intr’o sticla
    de vin. (“When I’ve been drinking”)
    “Oricat de nelinistita ar fi fost viata lui particulara, in meseria lui,
    in profesiunea lui, Cornel era un model de constiinciozitate. Nimeni nu
    punea mai multa pasiune in munca lui decat el. Programele lui erau
    rezultatul unui studiu neobosit al avalansei de discuri noi care il
    copleseau in fiecare saptamana. Dar Cornel nu se multumea doar, asa cum o
    fac multi disk-jockeys, sa asculte muzica. Pentru el, cel putin la fel de
    important ca muzica a fost intotdeauna fenomenul social, revolta si
    nemultumirile din care tasneau aceste cantece si care erau perfect
    oglindite, adeseori, in textele folosite. Cornel era –dupa cum stiti– o
    enciclopedie a muzicii ‘populare’ moderne, unul dintre cei mai buni
    cunoscatori ai ei, un om care o intelegea perfect, fiindca ii intelegea
    radacinile, stia de unde vine, ii impartasea setea dupa libertate si pace,
    oroarea de razboi si brutalitate, visul unei lumi mai bune.
    “Vino, Isuse, pe pamant. N’ai sa crezi ce ai sa vezi aici. (Jose
    Feliciano, “Come down, Jesus!”)
    “In seara de marti, 4 martie, Cornel a fost apucat din nou de acea
    neliniste, despre care va vorbeam la inceput. A inregistrat o serie de
    programe si, pe la 7 seara, a iesit in oras. Muncise mult, pregatind muzica
    pentru o premiera mondiala a unei piese de Mrozek, pe care Vlad Mugur o
    pune in scena la teatrul municipal din Konstanz. Si-a vizitat pe rand toti
    prietenii apropiati, a trecut printr’o serie intreaga de localuri, unele
    tinute de romani, pe care le frecventa mai des. Nu mult inainte de miezul
    noptii, s’a intalnit intr’un local cu tanarul Mario Gropp, in varsta de 17
    ani”. [18] “A baut un pahar cu vin impreuna cu el intr’un local din
    Schwabing, cartierul artistic al Mu:nchenului. A iesit din local impreuna
    cu Mario Gropp, aproape de miezul noptii. Scurt timp dupa 1 noaptea, o
    studenta care se ducea acasa l-a descoperit injunghiat in piept, zacand
    mort langa Mercedesul lui, parcat intr’un colt al Schwabing-ului” [langa
    parcul Luitpold] “Din portofelul lui lipseau o mie si ceva de marci pe care
    le ridicase de la banca in aceeasi zi. Ieri seara, politia l-a arestat pe
    Mario Gropp, banuit de a-l fi asasinat pe Cornel Chiriac. Mario Gropp, desi
    doar in varsta de 17 ani, are cazier la politia criminala” [= judiciara]
    “din Mu:nchen. E cunoscut ca un tanar violent, fara domiciliu si fara
    slujba. Asa s’a terminat scurta si stralucita traiectorie lumeasca a
    cometei Chiriac, stinsa cu mult inainte de vreme. (“The dying cowboy”)
    “Vreau sa inchei acest program, inchinat amintirii lui Cornel,
    transmitand, in primul rand, cele mai sincere condoleante mamei si familiei
    lui, cat si dumneavoastra, care sunt sigur ca la fel ca si noi nu-l veti
    uita niciodata. (“Jesus Christ, take care of me!”)

    7 martie 1975″+++

    din volumul:
    Noel Bernard, Aici e Europa Libera, Mu:nchen 1983

  13. moshu spune:

    Poate ajunge doar sa ne aducem aminte de cuvintele lui Lucian Gheorghiu si sa ascultam inca odata melodia “Come Down Jesus” a lui Jose Feliciano, pe care am auzit-o la E.L. in ziua mortii lui Cornel Chiriac:

    Cornel Chiriac, portdrapelul tinerilor din anii ’70, a fost uitat de presa

    In martie 1975, el a fost asasinat din ordinul Securitatii romane

    „Jimi Hendrix, Janis Joplin, Cornel Chiriac. Trei nume mari ale muzicii pop, trei destine comune. Trei destine tragice…” Asa incepea necrologul pe care directorul de atunci al postului Radio Europa Libera, Noel Bernard, il rostea cu o voce inecata in lacrimi, la putine minute dupa ce Cornel Chiriac (seful Departamentului muzical al postului), cazuse victima cutitului unui fanatic drogat.
    Cornel Chiriac a fost unul dintre oamenii care au trezit constiinta tineretului roman, la inceputul anilor ’70, atunci cand Militia isi baga foarfecele in parul si in blugii celor care nu se conformau regulilor impuse de catre conducatorii comunisti ai tarii. Initial, Cornel a avut la Radio Bucuresti cea mai populara emisiune muzicala, „Metronom”, dar cand cenzura a inceput sa-si „faca meseria”, a emigrat in Germania Federala, unde in scurt timp a reluat emisiunea, in cadrul postului Radio Europa Libera. In foarte putine saptamani, „Metronom” a devenit cea mai ascultata emisiune a postului (chiar si tineri din alte tari ale lagarului comunist, butonau in jurul orei 17.15 – ora Bucurestiului, pe sectiunea romana), iar din tara veneau saptamanal zeci de scrisori pe adresa lui Cornel.
    Chiriac a educat din punct de vedere muzical tineri intre 14 si 35 de ani, carora le-a facut „cunostinta” cu Beatles (in fiecare vineri emisiunea „The Beatles Kingdom” prezenta istoria celor „mai mari” ai muzicii pop), cu ultimele noutati, cu Led Zeppelin, Pink Floyd, Santana, Simon & Garfunkel si multi, multi altii. Dar, fara a apasa pe pedala politicii, Cornel Chiriac a mai reusit sa-i faca pe tinerii romani sa cunoasca ce inseamna libertatea. „Metronom” si Cornel Chiriac au devenit idolii tineretului roman. Acest lucru a deranjat teribil Securitatea romana, care, prin bratul inarmat al unui asasin platit, l-a scos definitiv din circulatie pe cel care, poate daca ar fi trait, ar fi contribuit la aducerea cu mult inainte a momentului „decembrie 1989″.
    Din pacate, cei care scriu astazi despre fenomenul muzical, l-au uitat (sau nu „l-au cautat”) pe Cornel Chiriac. Acestia nu precupetesc nici un efort in a fabrica vedete de „tip nou”, de genul DJ-ilor Mitica, Vasile, Costica etc. si a trupelor care nu stiu sa cante decat in studio, dar care nu spun nimic. Cornel Chiriac, daca ar fi trait, nu ar fi facut asa si, cu siguranta, show-bizz-ul romanesc ar fi avut o alta calitate.

    • Excelent comentariu, menit sa lumineze rolul acestui spirit intr-adevar original si liber. Atunci cand omagiem memoria lui Cornel Chriac, vorbim (si) despre ce a semnificat de fapt oaza de curaj si demnitate care a fost Radio Europa Libera. Multi tineri nu stiu ce insemnau acele razii ale imbecilitatii, cand “muncitori” si militieni te opreau pe strada, te molestau, te insultau numai pentru ca aveai par lung, purtai barba, jeans, ori in cazul fetelor minijupe. “Las’ca ca-ti aratam noi, minijupisto”, latrau acesti dulai ideologici ajunsi sa patrunda si pe coridoarele unor facultati. Am patit-o chiar eu, langa Piata Unirii, prin 1978-79. Asteptam autobuzul, m-am trezit cu o echipa de “asanare morala”, m-au inhatat si m-au bagat intr-o frizerie. Cine n-a trait acele vremuri ar face bine sa incerce sa si le imagineze, inainte de a spune ca “era mai bine”. Nu era, din niciun punct de vedere. Era o societate indecenta, in care individul era umilit prin toate metodele imaginabile. Am adaugat in finalul articolului linkul la Jose Feliciano. Va multumesc.

  14. Andrei Radu Chiriac spune:

    Jay, Virgil, lucrul foarte bine facut nu e un fapt de trecut usor cu vederea. “Un DJ si atat”. Cornel Chiriac a fost un dedicat, entuziast, sincer, apucat, cult, un personaj cu atitudine, dar nu la comentarii anonime pe net, nu, ci fata catre fata. Acesta e curaj, prieteni, e nebunie frumoasa. Intr-o lume a lasitatii curajul l-a mantuit pe Cornel Chiriac. Erau multi invidiosi si la Radio Europa Libera, nu numai la Radio Bucuresti. Voi credeti ca el dainuie pentru ca a fost un banal DJ cu un dram de cultura muzicala ? Cornel Chiriac face parte dintre deschizatorii de Cale. Voi stiti ce inseamna asta ? Vreti sa-l aruncati in mediocritatea si lasitatea prezentatorilor ramasi in Romania ? Acestia nu faceau parte din concurenta lui Cornel Chiriac. Radio Luxemburg, Voice of America, V.O.A. Europe, Europa Welle Sar, Novi Sad Radio era concurenta lui Cornel. Altfel spus, concerne media serioase. Dar in Est-ul nostru si nu numai, Cornel era The Leader. O recunoaste insusi Noel Bernard, directorul Europa Libera, care i-a luat mereu apararea, chiar si atunci cand gresea: “am facut o investitie foarte buna cu acest tanar”. Si stia ce spune, crdeti-ma. Statui ? Vai, vai…Doar recunoasterea a unui lucru foarte bine facut intr-o vreme a batjocurii, delasarii si facilului.
    Multam fain, Cornel ! Beau un pahar – doua – trei de vin rosu pentru tine, stiu ca iti placea vinul bun si apoi mai adaug o ruga sincera spre Transcendenta. God Bless You !
    Felicitari Domnule Tismaneanu pentru articol.

  15. cristian spune:

    Pentru mine si amicii mei din club- CORNEL CHIRIAC este permanent viu si traieste impreuna cu noi.Noi cei care la By request eram “gasca din bellu”Rugam pe cei care au reusit sa mai pastreze inregistrari chiar cu CORNEL,fie banda,fie caseta,din emisiunile sale de la EUROPA LIBERA,colaborare in speranta refacerii acelei atmosfere intr-un film biografic.Dureros este ca aidoma atator asasinate politice savarsite in occidentul democrat cat si in dictatura orientului(vezi cazul I.P.Culianu,si alte asasinate la comanda atat inainte de ’89 dar mai ales dupa…)si in prezent”nu vedem padurea din cauza copacilor”,caci nu se vrea deconspirarea criminalilor,dar mai ales a cartitelor/agenti dubli,tripli infiltrati in posturile de radio,atat in Germania,Franta,Anglia si chiar inS.U.A.Deja atat la CNSAS,cat si la alte surse occidentale au aparut dosarele unor persoane sus puse,dar dubioase care au lucrat,unele inca mai lucreaza in aceste posturi de radio,avand tupeul ca vezi Doamne arhivele conform anumitor intelegeri se vor divulga prea tarziu ca sa mai fie judecati(sic!) Nu uit niciodata ce a spusSEFUL Tineramei,despre Cornel Chiriac,cu catva timp inainte de plecare din aceasta lume,dupa ce alaturi de Hurezeanu,Munteanu,si altii, revenise dupa ’89 in tara.Legaturile secrete intre serviciile sovietice si cele americane intotdeauna au si au avut interese comune,meschine si chiar cinice,fata de anumite persoane din posturile de radio care sfidau acesti agenti sub acoperire,unii chiar organizatori ale anumitor programe etc.Pentru memoria lui Cornel,astept cateva inregistrari pentru un film biografic,multumesc!

  16. Laura spune:

    Un (ne)uitat soldat al libertății … nu am să deschid televizorul și nici n-am să număr de cîte ori e pomenit numele lui

  17. doru spune:

    Cornel Chiriac era mult mai periculos în ochii securității pentru că se adresa tinerilor cu o emisiune de un profesionalism desăvârșit. Din aluziile lui la viața sufocată încă din fașă în lagărul comunist. la absurdul care ne lua în primire încă din primii ani de viață, și nu erau puține, purtau o revoltă cu cu o pregnantă aromă romantică ce ni se transmitea și nouă adolescenților de atunci. Iar de la ”Metronom” la celelalte emisiuni din programul Europei Libere. nu era decât un pas.

  18. Cine a vorbit despre Iliescu in contextul mortii lui Cornel Chiriac? Am spus doar ca era unul din ideologii marcanti ai PCR.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)