marți, martie 19, 2024

Începutul răfuielilor

Ceea ce se întâmplă cu ICR este doar începutul. Îmi amintesc cum în 2007, la scurtă vreme după intrarea României în Uniunea Europeană, am crezut cu toții că ne vom apuca, în frunte cu clasa politică, să lucrăm pentru a alinia standardele vieții noastre la cele ale Europei. Dar politicienii aveau alte priorități. Ne-au întors spatele și au început să se lupte, ignorând urgențele și nevoile noastre, pe împărțirea prăzii. România însăși, pusă pe noua orbită, era, pentru ei, o provocare, o pradă-trufanda, care cerea, din partea acestor contorsioniști de profesie, abilități înnoite. Atunci, Grupul pentru Dialog Social a scris un Apel către clasa politică semnat de mii de oameni. Apelul acesta i-a deranjat teribil pe politicienii noștri. Acolo se spunea: „Niciodată de șaptesprezece ani divergenţa de interese dintre clasa politică […] şi binele modern şi recivilizator pe care îl merită poporul nostru după decenii de coşmar istoric nu a fost atât de mare.”

După fiecare ciclu al alegerilor, după  fiecare nouă rundă de demagogie și de vane promisiuni, cei care ajung la putere ne întorc spatele, își freacă mâinile și „se pun pe treabă”. Își inspectează țara ca pe o moșie. N-au importanță continuitatea instituțiilor, truda depusă de alții, beneficiile comune. Ura lor politică e mai importantă decât binele nostru. Nu binele comun dictează comportamentul politic. Iar dacă veninul acumulat cere o răfuială simbolică, „prada” poate fi chiar și cea mai performantă instituție publică a țării. N-are nici o importanță, pentru cei care au clamat că le pasă numai de binele nostru, dacă Institutul Cultural Român a făcut ca România să existe, pentru prima oară în 20 de ani, în conștiința pozitivă a lumii. Să-l politizăm, să-l îngropăm. N-are importanță faptul că se năruie peste noapte zidurile construcției înălțate cu trudă, pasiune și competență. N-are importanță dacă, măsurând cu măsura patriotismului, ceea ce se întâmplă acum cu ICR reprezintă, până la urmă, un act de sabotaj al țării.

ICR, spuneam, este, mai presus de orice, un obiect al răfuielii. Al unei răfuieli simbolice. Al răfuielii cu intelectualii criminalizați și culpabilizați pentru păcatul de a-și fi exprimat, potrivit legilor țării și democrației, opțiunile politice.

Dar s-a amestecat vreodată cât de puțin crezul politic al stafului ICR cu strategiile Institutului? Poate cineva din țara asta să spună că Patapievici, Tania Radu sau Mihăieș au privilegiat pe cineva prin vreunul din programele ICR? Că și-au pus, ignorând competențele, vreun prieten în funcție? Că au urmărit vreodată în anii din urmă altceva decât promovarea a tot ce e mai bun în cultura României? Că, pe scurt, au făcut altceva decât să-și slujească în mod exemplar țara, promovând peste tot în lume imaginea reușitelor spirituale românești?

Sau se poate oare spune că președintele României a avut cea mai mică ingerință în viața instituției care, printr-o lege dată sub Ion Iliescu în 2003, cădea în ograda președinției? Horia Roman Patapievici a spus răspicat că, în toți anii în care a condus ICR, nu a fost niciodată sunat de Traian Băsescu sau de cineva de la Cotroceni pentru a i se cere o angajare sau pentru a i se da vreo „indicație” privitoare la un program instituțional. Singura politică pe care a făcut-o ICR este cea care i-a fost trasată prin lege: promovarea imaginii României în lume prin punerea în lumină a patrimoniului clasic și a reușitelor noilor generații de artiști români. Pe această linie, bilanțul activității, și asta numai în anul 2011, este amețitor:

–  859 evenimente organizate de institutele culturale românești din străinătate

–  111 evenimente în România

–  2 670 artiști și personalități culturale au luat parte la proiecte derulate de ICR în străinătate

–  2 680 000 persoane din afara României au participat la evenimente ICR

–  250 de cursanți au învățat limba română în România (la București și Brașov).

Dar, pentru a da cea mai bună imagine a eficacității ICR din 2006 până astăzi, să spunem că niciodată în istoria României nu s-a întâmplat ca literatura română să fie prezentă, săptămână de săptămână, cu câte o nouă carte publicată undeva în lume. Astfel, în acești șase ani, 329 de titluri românești au fost traduse în 24 de limbi și difuzate în librăriile lumii.

Existăm în Europa, prima oară după  1990, grație Institutului Cultural Român, altfel decât prin cerșetori, proxeneți și falsificatori de carduri bancare. Noua guvernare a considerat că această stare de lucruri trebuie curmată urgent. Și acesta nu e decât începutul răfuielii.

Important e să nu tăcem.

Distribuie acest articol

47 COMENTARII

  1. Bine ati revenit printre noi dle Liiceanu! La firul ierbii. Bineinteles ca important este sa nu tacem. Si nu vom tace. Iar asta sa le intre bine in cap celor de la USL!!! Nu vor scapa de noi si nici nu vor reusi sa ne inchida gurile.

  2. Domnule Liiceanu nimeni nu se mai uită atent la realitatea din jur. La Lume. La ceilalţi. Nici macar la el însuşi. Este apogeul Omului Recent. Omul abulic „informat ” dar perfect ignorant.

  3. Asistam azi la confirmarea unui esec. Patapievici si multi altii, au esuat. Cultura nu trebuie sa fie promovata doar printre cei culti… Succesul ICR nu aduce voturi, nici nu strange suficienti sustinatori in fata noii amenintari. Intelectualii romani traiesc in lumea lor… Sustinatorii lui Nicusor Dan traiesc in lumea lor.. Cat timp acei cativa, mult prea putini, care au avut sansa (si au facut efortul) sa ajunga in randurile „intelectualilor”, vor sta cu spatele la aia prosti, da’ multi, care voteaza, vom avea parte de astfel de rafuieli.

    • Nu inteleg logica frazei „Patapievici si multi altii au esuat…” sau a alteia „Inteledctualii romania traiesc in lumea lor…” Nu intelectualii trebuie sa adopte un discurs la nivelul celor care NU VOR sa se cultive, nu vor sa citeasca, sau NU SA PARTICIPE ACTIV la un act de cultura. Cultura inseamna implicare a mintii si a emotiei fiecaruia dintre noi care doreste sa si-o aproprie. Sustinatorii lui Nicusor Dan sunt, e advarat, iubitori de arta, de civilizatie (mai ales cea veche, ignorata si zbrobita cu senilele), dar sunt oameni normali, care isi respecta valorile patrimoniale. Nu-ti trebuie un filozof ca sa-ti explice de ce sa nu arunci resturile pe strada, de ce sa te duci si la un film sau o piesa de teatru, daca tot ai timp de un burger la mall. Iti trebuie doar… bun simt si o buna crestere.
      Cine tace si intinde mana dupa bani de la buget pateste ceea ce au patit multi scriitori dupa 1945. Nu intamplator am adus vorba de acea perioada sumbra si de strategia stangii de a umilii si a pune in genunchi o generatie de intelectuali. In mod ciudat, dar nu intamplator, sunt putini intelectuali care iubesc socialismul, sau socialism-liberalismul zilelor noastre.

      • Nu inteleg ce nu intelegi. Exista o singura Romanie, un singur parlament, un singur guvern, un singur presedinte, un singur ICR. Erudit sau analfabet, cult sau incult, nu poti scapa de aceasta realitate. Daca 90% asculta manele si tu asculti Chopin, nu poti avea pretentia sa auzi la TVR Cultural Chopin in loc de manele, nu? Pentru ca vine un crin antonescu si iti desfiinteaza postul spunand ca Chopin nu face 2 parale.. si 90% il voteaza!!! Deci faci un efort sa-i cultivi pe ‘ceilalti’ sau devii o minoritate pe cale de disparitie.

        • Ar fi o idee. Problema e ca nu ICR trebuie sa „cultive poporul”. E datoria scolii a starni setea de cunoastere si de cultura.

          Ce-ar trebui sa faca ICR? Sa difuzeze manele inaintea unui concert de muzica de camera? Sa puna imagini cu femei goale, eventual in posturi cat mai provocatoare, pentru a atrage gibonii la o expozitie de pictura/sculptura? Sa dea o emisiune a Antenei 3 inainte de un film de-al lui Mungiu? Cam la cel nivel ar trebui sa se coboare pentru a fi apreciata de „public”?

          Eu as spune ca rolul ICR e de a arata ca Romania poate produce si de a promova cultura la nivel occidental si la nivel modern, nu de a educa niste indivizi cu 4 clase pentru care a se duce zilnic la crasma reprezinta provocarea culturala suprema.

        • Doar pentru conformitate: va veni si randul lui Crin Antonescu sa-si faca campanie electorala cu manele. Pana acum insa au fost altii care au facut-o.

    • nu se confirma un esec, ci o regula: dobitoacele nu vor fi vreodata afectate de schimbarile politice, fie ele si in mai rau.Nu e rau ca cei cu constiinta spun lucrurilor pe nume. Dobitoacele nu stiu ce vor,iar daca presupun ca stiu, e destul de primitiv: o bere,o minciuna scuipata in fata de ales, un ajutor social furatt de la cel ce munceste…E plina tara de dobitoace, mai oamenilor!

  4. Am ascultat si emisiunea lui Liviu Mihaiu de la radio Gherrilla unde H.R.P a precizat ca ICR va fi in ograda Biroului Senatului unde cine domneste? Voiculescu + Antena 3. Pai nu au luat cei de-acolo nu stiu ce premiu pt. jurnalism, nu trebuie si ei sa fie recompensati prin posturi la ICR? Construiesti o institutie excelenta si vin politrucii si o confisca pentru ei si tutarii lor. Mie imi este f.f clar nu numai partea vizibila ci si cea invizibila. Oricum H.R.P a precizat ca dupa doua mandate se va retrage (adica in ian. 2013). Dar 6 luni tutarii vizati ar tropai fara spor iar ei trebuie urgent recompensati! Daca Mircea Diaconu se lasa manipulat de Voiculescu si Antene sa-i fie rusine! Daca NU, dar face asa ceva sa-i fie tot rusine. Oricare varianta, SA-I FIE RUSINE!

  5. A aparut si domnul Liiceanu. Pana acum statea in penumbra. Solidaritatea de clasa privilegiata functioneza cum trebuie. E bine, intre noi sa ne aparam, sa ne pastram privilegiile. Sunteti jalnice marionete ale unui trecut si prezent care parca nu se mai termina. De doua sute de ani romanii sunt condusi (politic, cultural, economic) de lacuste care prada tot. In acest timp, ne-au spus-o inteleptii neamului, romanii lenesi si idioti congenitali (misera plebs) se chinuie sa supravietuisaca. O clasa de intelectuali execrabila, de ce mai joasa trivialitate. USL face ce se face de sute de ani, isi pregatesc sinecuristii, tot asa cum se facuse si pe verea PDL. E targi-comedie balcanica. Noroc ca s-a trezit iiceanu ca stfel sucombam aici in mizerie si marasm.

    • Nesimtirea unora ca tine nu are limite. Domnul Liiceanu prezinta cifre care descriu fara echivoc activitatea ICR iar tu ne aburesti cu comentarii populiste si josnice despre „o (anumita) clasa de intelectuali execrabila”. Ai gresit insa adresa. Confunzi „Contributors” cu de „Antena 3”.

  6. Domnule Liiceanu,
    ii vedem si noi , romanii din diaspora pe cei de la USL ce masuri au inceput sa ia.
    II contorizam pentru alegerile din toamna. Nu cedati, luptati in continuare !!
    Rares S.
    un simpatizant al „intelectualilor de dreapta”

  7. Domnule Liiceanu, va felicit pentru revenirea pe teren, ca doar la ce ar folosi unei natii intelectualii daca acestia nu se implica pentru binele ei…
    Apoi, nu cred ca sunt prea mari sanse de reusita in problema ICR. USL este atat de ocupat cu „absorbtia” incat nu mai pot fi opriti.

  8. Buna ziua , domnule Liiceanu ! sunt nespus de bucuroasa de revenirea dumneavoastra.Eram sigura ca pe acest subiect trebuie neaparat sa interveniti.Va multumesc !

  9. Din pacate, raspunsul la toate intrebarile de tipul „poate cineva sa…” este da.
    Urmarind postarile de pe hotnews si contributors, nu poti decat sa constati ca pentru unii, Patapievici e doar „intelectualul lui Basescu”, ca nu stiu ce grup de oameni de cultura nu s-a simtit reprezentat de ICR si tot asa. Asta e realitatea lor. Nici macar nu e ceva nou, asa sunt tratate valorile in Romania de mai bine de jumatate de secol.

  10. Admirabil articolul.Fara politicieni pot trai da nu chiar mai bine dar fara Plesu,Cartarescu,Liiceanu,Mungiu s.a nu Sunt singurele repere de normalitate in societatea de acum,adevarate modele sper pentru cat mai multi tineri

  11. Maestre,
    Cu tot respectul pe care il am fata de domnia voastra, dar nu am auzit nicio reactie, atunci cand HRP si Mihaies, prin actiunile lor dezavuau si denigrau opozitia. Hai sa admitem ca raman in continuare in functii. Ce vor face , vor continua retorica urata fata de USL ca pana acum sau vor schimba macazul? In ambele cazuri ar fi jenant din partea lor. Asa ca sa se duca. Chiar ne-am reintors in timp cu neinlocuibilii? Chiar credeti ca daca pleaca HRP si Mihaies se inchide ICR?

    • Sa intelegem ca cei doi la care va referiti nu mai au dreptul la exprimarea opiniilor? Pana acum doar militarii si alte cateva categorii apropiate avea restrangeri asupra acestor drepturi, din motive clare si neconstestate (cel putin dupa stiinta mea). Motivul pentru care asfel de restrictii sunt aplicate indivizilor respectivi are intoteauna de a face cu a nu afecta structura. In ce fel a daunat activitatea editorialistica a celor doi activitatii Institutului?

  12. Mi se pare complet nejustificata ingrijorarea asta privind inlocuirea domnului Patapievici.
    1. ICR nu este una cu directorul ei. Nu avem bune dovezi sa credem ca urmatorul director nu va organiza mai multe evenimente (daca asta este un indicator valid). Sa ne amintim ca ICR a fost condusa aproape de la inceput de acelasi director, deci nu avem cum sa facem o comparatie corecta. De unde stim ca un alt director nu ar fi organizat mai mult de 859 evenimente? Cum evaluam ca e o cifra mare, in raport cu bugetul institutiei?
    2. Tot la fel (in timpul mandatului si pe considerente politice) a fost inlocuit si primul director al icr, dupa niciun an din cei patru de mandat (http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1244461-augustin-buzura-aflat-din-presa-fost-inlocuit-horia-roman-patapievici.htm). Atunci vocea domnului Liiceanu si a altora nu s-a facut auzita.

    • ICR a fost înființat în anul 2003 prin reorganizarea Fundației Culturale Române și a Editurii Fundației Culturale Române. E prea mult sa spui ca ICR exista doar din 2003.

      Fundației Culturale Române a fost creata in 1990. Augustin Buzura a fost din 1990 președintele Fundației Culturale Române pana in 2003, iar între 2003-2004 a fost președintele al Institutului Cultural Român. Deci 15 ani. Imi cer scuze, imi e imposibil sa aflu care a fost bugetul Fundației Culturale Române și a Editurii Fundației Culturale Române, dar in privinta rezultatelor nici nu suporta comparatie. Ar fi bine daca cineva ar putea spune asta.

      „Tot la fel (in timpul mandatului si pe considerente politice) a fost inlocuit si primul director al icr, dupa niciun an din cei patru de mandat”. Domnul Buzura avea 15 ani in functie, ca presedinte al Fundației Culturale Române si apoi al ICR, nu avea un singur an.

      Da, presedintele Basescu a fost lipsit de eleganta la schimbarea lui Buzura (am inteles ca nici nu a discutat fata in fata), dar avea prerogativele institutionale sa o faca, conform legii de infiintare, elaborata de catre PSD in 2003. Nu a fost vorba de gramada de ordonante de urgenta emise de actualul guvern in prima luna de functionare (!!!) , care aduc practic cu arcanul institutii in curtea partidului la guvernare, dupa interse private si ilegitime, nu publice: ISC – Nastase, Comisa de Etica – Mang, ICR – capul lui HRP pe tava cu 6 luni inainte de expirarea mandatului

      • Raspunsurile dumneavoastra sunt mai mult decat pertinente. Totusi, sa le analizam

        1. Din cate imi amintesc, Fundatia Culturala Romana fusese infiintata ca ONG, deci nu suporta comparatie cu ICR. In plus, tot din cate imi amintesc, nu avea filiale in strainatate, nefiind asadar organizat ca un institut cultural obisnuit. Spuneti-mi daca gresesc.
        2. Legea spunea si atunci si acum ca mandatul presedintelui era de patru ani. Asadar, presedintele nu trebuia inlocuit decat din motive speciale. Desigur, inlocuirea de atunci a domnului Buzura era legala si constitutionala. Dar si acum este. Ordonantele de urgenta pot fi contestate la Curtea Constitutionala si inca nu am auzit ca ar fi fost contestata.
        3. Nu vreau sa spun ca presedintele actual al ICR nu este mai competent decat cel anterior. Totusi, intr-un stat de drept este bine sa vorbim despre principii, nu despre oameni si trebuie sa recunoastem ca, indiferent de numele celor implicati, politizarea este la fel de buna atunci ca si acum.
        4. De cand s-a schimbat guvernul, asistam chiar si la contestarea schimbarilor directorilor institutiillor gubvernamentale (de exaemplu, Arhivele). Asta chiar nu inteleg. Totusi, guvernarea presupune schimbarea aparatului guvernamental pana la un anumit nivel. Daca cei din partidul anterior de guvernare sunt mai profesionisti, acesta e un bun motiv sa votam respectivul partid de guvernamant, dar nu sa cerem mentinerea respectivilor oameni, pentru ca aceasta este logica succesiunii la guivernare.

          • Aceasta replica coboara nivelul discutiei foarte jos. Nu inteleg unde nu am dreptate, am spus mai multe lucruri. Daca aveti de spus ceva relevant spuneti, daca nu mai bine renuntati.

        • 1. Sigur sau ‘ne amintim’? ICR tot non-profit este. Nici o diferenta.
          2. Legea se schimba.
          3. Principiile nu exista fara oameni. O lege buna este inutila daca ar trebui aplicata de un magistrat corupt sau care nu cunoaste legea respectiva. La fel si trecerea ICR sub controlul Senatului, care a demonstrat deja in cazul TVR-ului ce ‘principii’ foloseste cand e vorba de cultura…
          4. Din pacate, votul este universal… Asta nu inseamna ca toti cei care voteaza stiu ce face ICR sau ce se intampla la Arhivele Nationale. Este evident ca guvernarea USL se bazeaza pe o masa de manevra submediocra, dar asta nu legitimeaza astfel de actiuni. Preferam ‘meritocratia’, nu ‘origini sanatoase’.

  13. Un lucru este cert: presedintele Basescu nu a dat niciodata un telefon (nici macar la 5 dimineata) nimanui, nici justitiei, nici culturii, nici partidului de provenienta. Si nu o va face niciodata. Felicitari pt articol, dle Liiceanu.

  14. Trebuie să-i înţelegem pe socialişti. Rămaşi fără ISC, s-au gîndit să îşi mute „trofeele calităţii” (şi alte puşculiţe colectoare din bani extorcaţi) la ICR. Asta e tot. Cum vreţi să progreseze progresiştii, dacă nu le facem un instrument de finanţare pe şest?

  15. Dar cand a fost numit Dl HRP prin ce procedura democratica s-a facut numirea? de curios intreb si eu…Ca vad ca democratia este invocata doar cand e vorba de ai nostri. Poate va aduceti aminte cum a fost destituit fostul director. Sau e bine sa respectam reguli si legi doar cand nu e vorba despre scriitori apropiati lui Iliescu, pentru ca ai nostri sunt mult prea de calitate ca sa fie impusi pe caile normale ale institutiilor. Dl Patapievici primeste ceea ce a sadit. Atunci cand te implici in politica si astepti sa te ridice in functii fara sa se respecte normele si procedurile tot la fel vei fi si tu la randul tau evacuat. Nu am auzit pe nimeni sa protesteze spe exemplu cand istoricul M Oprea a fost dat afara de la institutul creat practic de el pentru a veni prietenul dlui Papapievici, Tismaneanu

  16. ´´am crezut cu totzii ca ne vom apuca….¨´´ce o fi asta?o figura de stil!?ca nu poate fi domnul Liiceanu atit de copil,doar e si un om de afaceri!
    in tzara aia:ruminii se bat cu minoritatzili natzionale,oamenii muncii cu telectualii,tinerii cu batrinii,shoferii cu pietonii,bugetarii cu privatzii,heterosexualii cu homo,ce mai o tzara unitar natzionala in toata splendoarea cu directzia spre noi culmi.
    doar comunistii shtiu sa fie unitzi in cuget si simtzire

    • Da’ cine-l plaseaza pe Buzura dincolo de suspiciunea lipsei de echilibru??? E vrun aparat care masoara echilibrul? Diferenta dintre momentul 2005 si momentul 2012 consta in ceea ce reprezinta acum institutia si ceea ce reprezenta in 2005 insititutia. Si inca o diferenta: atunci basescu si-a folosit dretul conferit de lege, acum se schimba legi pentru a ataca o institutie. Si se schimba legi prin ordonante de urgenta, legi votate de aceiasi oameni care le revoca acum. Da’ nush de ce ma chinui sa explic… In definitiv daca poporul vrea usele, usele va alea. Cum am supravietuit dupa 10 ani de ion iliescu vom supravietui si useleului.

  17. De ce nu transformati GDS in Grupul pentru ACTIUNE Sociala si Culturala si Economica si Renascentista si … pentru ca suntem pe ultima suta de metri (ca in toata istoria) cand mai pot fi mobilizati romanii alfabetizati si proeuropeni si cvasicivilizati pentru a reitera, revigora si relua in prezent demersurile de factura pasoptista care au scos tara din Levant acum 150 de ani?!!

  18. Pe langa politizarea unor institutii care functioneaza (ICR, CNE, ANCS etc), dorindu-se probabil amortirea lor, ma ingrijoreaza campania de dezinformare si manipulare din ce in ce mai accentuata (Ponta zice ca are invitatie la CE cand nu are, ca de fapt el nu vrea sa il schimbe pe HRP cand ordonanta semnata de el zice altceva, ca el a invitat premierii prezenti la Prietenii Coeziunii cand iar nu este asa (aranjamentele pt intalnire s-au facut in timpul premierului Ungureanu), Diaconu zice ca bugetul ministerului condus de el e comparabil cu cel al ICR, iar de fapt acesta este de aproximativ 15 ori mai mare etc)

    Aceasta nu e demagogie, suntem pur si simplu mintiti pentru a fi manipulati. Insa ce ma intriga este faptul ca niste minciuni asa simplu de descoperit nu sunt sanctionate. Nu am vazut un comentariu pe vreun forum sau un articol pe undeva in mediul virtual. Din punctul meu de vedere acest guvern nu mai poate beneficia de prezumtia de buna credinta. Orice afirmatie a sa voi incerca sa o verific cu documete oficiale.

  19. icr-ul e un Olimp elitist inconjurat de o campie plina de buruieni pe care guv nici ca vor s-o cultive, asa ca mai bine aplatizam valorile,ca doar soarele rasare de la moscva.

  20. Nu inteleg ingrijorarea a priori cu privire la ce va face ICR-ul de acum inainte. Ce motive ar avea sa nu-si continue activitatea in acelasi ritm si la aceleasi standarde calitative? Singura diferenta pe care o pot imagina (teoretic, fireste, presupunand ca Senatul nu este un balaur decis sa distruga aceasta institutie doar asa, din razbunare – pe cine?) este aceea ca, in parcursul lor firesc, reprezentantii ICR nu vor mai trebui sa strecoare (televizat, eventual) si un omagiu presedintelui.

  21. Domnule Gabriel Liiceanu,
    Pastrez si recitesc, de cate ori simt nevoia, magistralul „Apel catre lichele”. Dumneavoastra il mai recititzi?
    Citind acest text, sunt neplacut surprins ca repetatzi un fel de dare de seama a ICR care a fost cuprinsa in textele si altor „contributors”. Cineva s-a folosit de prestigiul si de semnatura Dumneavoastra?
    Este firesc sa aparatzi un institut de talia ICR. Dar de ce nu atzi avut aceeasi reactie despre situatzia TVR. La posturile TVR si Dumneavoastra si Domnul Patapievici atzi avut emisiuni de exceptzie. Atzi fost ore intregi in studiorile TVR. N-am auzit nimic despre politizarea acestei institutzii aflata in subordinea Parlamentului. Si atunci, de unde aceasta reactzie vehementa privind trecerea ICR in subordinea Parlamentului?
    As fi intru totul de acord sa fie modificate criteriile numirilor in conducerea institutziilor subordonate Parlamentului. Nu vad motivul pentru care numirile sa fie facute de partide. Partidele nu sunt in stare sa aduca oameni competentzi in conducerile lor.
    Prin urmare, va propun sa va „suflecatzi manecile” si sa mobilizatzi „intelighentzia” romaneasca sa-si asume responsabilitatea conducerii macar a vietzii culturale si spirituale din Romania. O fi greu?

  22. De, numai oameni de valoare in tabara voastra. Nu pot sa nu remarc ca plingerea de neconstitutionalitate nu a fact-o Stanomir, ocupat cu compunerile, ci Alina Mungiu. Iar Humanitas a tras din gros de la ICR, subventii felurite, Nu e mai bine dcaa incepeti voi, aparatorii, declarindu-va interesele prezente, trecute si viitoare, fata de ICR? Pentru credibilitate.

    • ce-a tras, ma, humanitas de la icr? Ai dovezi, documente, ceva, sau esti doar un postac semidoct si frustrat? Despre ce interese vorbesti, ma, ale stapinului tau ”profesorul” felix varanul?

  23. Am simţit că iau o gură de oxigen citind „binele modern şi recivilizator pe care îl merită poporul nostru”. Trag două concluzii:

    1. HRP şi MM au periclitat prosteşte interesele ICR (ale culturii române, de fapt), făcînd propagandă PDL (yeah, right, îşi exprimau liber convingerile politice… – că ei nu ştiu pe ce lume trăiesc).
    2. Dacă ăştia de acum lăsau în pace ICR-ul, pe de-o parte îi dădeau una peste nas lui Patapievici (uite fraiere pe cine ai vorbit tu de rău), pe de alta cred că l-ar fi motivat să fie chiar mai bun, s-arate că-şi merită încrederea oferită (reînnoită).

    Părerea mea e că astfel de lucruri nu se rezolvă (dacă se pot rezolva), cu demonstraţii în stradă, ci cu discuţii tête-à-tête, pe bune, în care să fie puse pe masă toate aspectele, subliniîndu-se clar lucrurile bune care se pot pierde. Aşa că, domnu’ Liiceanu… poate aveţi nişte telefoane de dat… Dacă dovedesc că-s răuvoitori, cel puţin ştiţi c-aţi încercat.

  24. Traiesc la New York de 20 de ani si, ca roman nostalgic ce ma aflu, caut pe toate caile sa tin legatura cu ‘acasa’. Consulatul Romaniei din New York a fost de la inceput unul din locurile unde, impreuna cu ai mei, am cautat sa umplem golul si sa ne alinam dorul. Pe parcursul acestor doua decenii am fost martor la evolutia mentalitatii romanilor din diaspora de la suspiciunea inspirata de o institutie reprezentand Romania post ’89 la acceptarea ideii de ‘mana intinsa’ (in sensul de reunire) catre noi cei plecati. Un rol important in aceasta transformare l-a avut Institutul Cultural Roman (l-a inceput sub forma embrionica a unui atasat cultural).
    Ce ma face sa scriu aceste randuri este dorinta de a face cunoscut faptul ca echipa ICR de la New York din ultimii ani este exceptionala, reusind organizarea de evenimente culturale cu rezonanta in lumea culturala New York-eza, nu numai in diaspora romaneasca (ultimul eveniment a fost un festival de 10 zile Lucian Pintilie gazduit de MoMA). Si ce vreau sa adaug cu privire la modificarile aduse organizarii si functionarii ICR este ca as fi preferat o atitudine conforma cu zicala “daca functioneaza nu te apuca sa repari”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro